Cerere de deschidere procedură secundară de insolvenţă

Dosar nr. *** 

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILA

SENTINTA CIVILA NR.  1267

SEDINTA PUBLICA DE LA 07.03.2019

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC — ****

GREFIER — ****

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect cerere de deschidere a procedurii insolvenţei intemeiata pe dispozitiile legii 85/2014, formulata de creditoarea **prin administrator judiciar ** în contradictoriu cu debitoarea **

Dezbaterile in fond ale cauzei au avut loc in şedinţa publica de la data de 21.02.2019 fiind consemnate în încheierea de şedinţa de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de 07.03.2019.

TRIBUNALUL

 Prin  cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII a civila sub nr. ** creditoarea **. prin  administrator judiciar ** a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei ** deoarece debitoarea se afla in stare de insolventa prezumata potrivit disp. art.5 pct.29 din Legea 85/2014.

În  fapt, se arata ca in anul 2008, intre Asocierea in Participațiune **, in calitate de Antreprenor General si **, in calitate de Subantreprenor a fost încheiat contractul nr. ** cu următoarele acte adiţionale: actul adiţional nr. 2/03.08.2009, actul adiţional nr. 3/28.10.2009 si actul adiţional nr. 4/01.04.2010 si contractul de prestări servicii nr. 1/22.06.2009. Obiectul contractului nr. ** l-a reprezentat proiectarea si execuţia lucrărilor de construcții montaj sau de alta natura tehnica necesare pentru realizarea si punerea in funcţiune a obiectivului “Fluidizarea traficului pe ** intre km 8+100 - 17+100 si centura rutiera in zona de nord a ** intre ** si **” si Obiectul 6 “Continuarea centurii rutiere existente a ** cu pasaj superior peste **” partea de “Reţele electrice, Reţele gaze, Reţele canalizare, Reţele telecomunicaţii”. ** si-a executat obligaţiile asumate prin contractele încheiate, menționate mai sus si a emis facturi fiscale pentru serviciile prestate, astfel cum părţile au convenit prin contracte.

Lucrările ce au făcut obiectul acestor contracte de subantrepriza si ale actelor adiţionale menționate au fost contractate de către Asocierea in Participațiune ** de la ** si au fost executate de către ** in calitate de subantreprenor al Asocierii. Astfel, Asocierea prin lider Alpine a încheiat cu ** contractul de lucrări nr. 80 din 23.07.2007 si actele adiţionale la acesta având ca obiect elaborarea documentaţiei de proiectare, precum si executarea, finalizarea si predarea lucrărilor la Obiect 5a si Obiect 5b, ulterior fiind încheiat intre aceleaşi pari si contractul de achiziţie publice de lucrări nr. 70 din 10.08.2011.

Asocierea ** a fost constituita in baza Contractului de Asociere in Participatiune autentificat sub nr. **in data de 18.07.2007 de ** si a Contractului Intern de Asociere in Participatiune incheiat la data de 04.10.2007 intre ** si **, contracte anexat la prezenta cerere. Prin Contractul Intern de Asociere in Participatiune din 04.10.2007, cele doua societati ** au stabilit durata asocierii si au reglementai modalitatea de derulare a raporturilor contractuale dintre acestea, precum si cotele de participare ale fiecareia la implementarea proiectului.

Față  de cele aratate mai sus, debitoarea **. datoreaza creditoarei ** suma de 25.250.543 lei (creanţa certa, lichida si exigibila aferenta facturilor scadente):

- suma de 888.312,78 lei reprezentând debit datorat conform facturilor ****emise conform contract nr. **

- suma de 6.649.113,12 lei reprezentând penalități  de întârziere  calculate pana la data de 30.01.2018 (0,3% din suma datorata) asupra debitului principal de 888.312,78 lei conform art. 8.11 din contractul nr. **

- suma de 1.651.507,65 lei reprezentând garanţia de buna execuţie (GBE), datorata conform art. 8.7 si art. 8.8 din contractul nr. **

- suma de 14.889.309,42 lei reprezentând penalități  de întârziere  calculate până la data de 30.01.2018 (0,3% din suma datorata), penalități  calculate asupra GBE de 1.651.507,65 lei conform art. 8.7, art.8.8 si art. 8.11 din contractul nr. **

- suma de 1.172.300,13 lei (1.157.123,89 lei - debit si 15.176,24 lei - cheltuieli de judecata) reprezentând creanţa certa, lichida si exigibila conform hotărârii judecătoreşti din 23.01.2018 pronunțată  de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civila in dosar civil nr. **

Desi prin Procesul Verbal de Recepţie la Terminarea Lucrărilor nr. ** s-au constatat deficiente ale lucrărilor si s-au dispus remedieri, aceste remedieri nu privesc lucrările executate de către subcontractorul ** - reţele edilitare.

Asocierea ** datoreaza suma de 888.312,78 lei reprezentând contravaloare lucrări executate, facturate si neachitate - debit datorat conform facturilor nr***emise conform art. 8 din contractul de subantrepriza nr. **. Creditoarea ** este indreptatita sa solicite penalitati de intarziere conform art. 8.11 din contract, rezultând penalitati de 6.649.113,12 lei.

In ceea ce priveşte creanţa de 1.651.507,65 lei avand titlu de garanţie de buna execuţie (GBE), datorata conform art. 8.7 si art. 8.8 din contractul nr. 116/12.05.2008, s-a aratat că Asocierea ** nu si-a îndeplinit obligaţia stabilita prin art. 8.7 si art. 8.8 din contractul nr. **, acea de a vira in contul colateral - cont de garanţie de buna execuţie - garanţia de buna execuţie retinuta, de 10% din fiecare factura emisa de către creditoare conform situatiei de lucrări.

Cuantumul garanţiei de buna execuţie a fost confirmat anterior, la solicitarea creditoarei din data de 31.08.2011, de către departamentul financiar al Asocierii, mentionandu-se suma de 1.620.247,28 lei garanţii; la acea data nu fuseseră emise si facturile fiscale nr. **, astfel ca garanţiile de buna execuţie aferente acestor facturi nu se regăsesc in acea suma. Acesta suma a fost folosita de către Asociere, iar potrivit art. 8.11 din contractul nr. **, asocierea datoreaza penalitati de 0,3%/zi de intarziere: suma de 14.889.309,42 lei.

** a efectuat nenumarate demersuri in vederea recuperării debitului datorat de la Asocierea ** In acest sens, subscrisa ** a formulat o cerere de intervenţie in interes propriu in cauza ce face obiectul dosarului nr. ** al Curţii de Apel Bucureşti * insa Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Contencios Administrativ a disjuns cererea subscrisei (cerere ce a făcut obiectul unui nou dosar) şi a suspendat cauza, motivat de starea de insolventa a liderului de asociere **

Creanţa de 1.172.300,13 lei (1.157.123,89 lei - debit si 15.176,24 lei - cheltuieli de judecata) rezulta din hotararea judecătoreasca din 23.01.2018 pronunțată  de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a Civila in dosar civil nr. **. Suma de 1.157.123,89 lei reprezenta contravaloarea lucrărilor suplimentare de relocare reţea electrica la Proiectul nr. 08/122/5 IR “Reabilitarea si extinderea la patru benzi a centurii rutiere a ** intre ** si **, obiect 6”. Aceste lucrări suplimentare au fost executate in baza Dispoziţiei de şantier din data de 06.10.2010 emisa de către Asocierea **, aprobata de către ** si **., prin care s-a constatat necesitatea executării de lucrări suplimentare in instalaţiile electrice existente, lucrări ce nu au fost cuprinse nici in proiectul aferent obiectului 6 si nici in proiectul aferent obiectului 5A (s-a dispus efectuarea de lucrări suplimentare de relocare reţele electrice, iluminat public si casnic, plantare stâlpi s.a., iar valoarea lucrărilor a fost stabilita la suma de 1.371.214 lei, din care cablu si manopera - 1.156.976 lei). În  baza acestei dispoziţii de şantier, la data de 06.01.2011 s-a încheiat actul adiţional nr. 2 la contractul de deviere nr. 275/05.10.2009 având  ca obiect “Fluidizare trafic pe ** intre km 8+100 - 17+100 si Centura rutiera in zona de nord a ** - Obiect 6 Continuarea centurii a ** cu pasaj superior peste ** intre **, in calitate de operator si Asocierea **, in calitate de operator. S-a stabilit suplimentarea tarifului de racordare cu suma de 1.157.123,89 lei inclusiv TVA, conform dispoziţiei de şantier din 06.10.2010. In baza acestui act adiţional, **. a emis către Asociere factura nr. ** pentru suma de 1.157.123,89 lei, reprezentând suplimentare tarif de racordare. ** a executat toate lucrările menționate in Dispoziţia de şantier din 06.10.2010, însă  Asocierea nu a achitat contravaloarea materialelor si a manoperei - in cuantum de 1.157.123,89 lei, astfel ca litigiul a fost soluționat in instanța de judecata - hotărârea judecătoreasca din 23.01.2018 pronunțată  de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civila in dosar civil nr. **

In ceea ce priveşte calitatea procesuala pasiva a **., s-a arătat  ca ** a încheiat contractul nr. ** cu Asocierea **, lider de asociere fiind ALPINE MAYREDER, însă  liderul de asociere ** a intrat in faliment, astfel ca față  de terți rămâne obligat asociatul **

*** este o societate străină, de naţionalitate spaniola Înregistrata in evidentele oficiale în **, astfel ca este aplicabil Regulamentul nr. 1346/2000 privind procedurile de insolventa transfrontaliera, modificat prin Regulamentul 848/2015 intrat în vigoare la 25.06.2015. Regulamentul 848/2015 prevede in art. 3 alin 1 “... competenta de a deschide procedura de insolventa revine instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se afla centrul intereselor principale ale debitorului”, iar potrivit alin. 2 “... centrul intereselor principale este locul in care debitorul isi administrează in mod obişnuit interesele si care este verificabil de terti...”. În  cazul de față , sediul societății  **, se afla pe teritoriul României,  acesta se prezuma a fi si centrul principalelor interese ale societății , fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 din Regulamentul 848/2015, procedura insolventei putând fi deschisa de instanțele romane.

În  aceasta situație, debitoarea ** se afla în  stare de insolvență  prezumata, întrucât  fondurile sale băneşti disponibile sunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile. În  cauza este aplicabila prezumţia prevăzută de art.5 pct.29 din Legea 85/2014, întrucât desi  au trecut mai mult de 60 de zile de la scadenta, debitorul nu a plătit datoriile față  de **. De altfel, starea de insolvență  a ** rezulta si  din sistarea plaţilor de către **in alte proiecte

S-a arătat că  ** deţine mai multe creanţe, certe, lichide şi exigibile, cu mult peste cuantumul prevăzut de lege (valoarea prag prevăzută de art.5 pct.72 din Legea 85/2014 fiind de 40.000 lei), care nu au fost achitate de mai mult de 60 de zile de la scadenta.

În  drept au fost invocate  dispoziţiile art.70 din Legea nr. 85/2014.

În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri.

La 10.09.2018 s-au depus la dosar de catre ** intampinare prin care a invocat urmatoarele:

1.Admiterea excepţiei necompetenţei generale a instanţelor române (Tribunalul Bucureşti), dacă instanţa se consideră învestită cu o cerere de deschidere a procedurii generale / principale de insolvenţă asupra unei entităţi cu sediul social şi, implicit, cu centrul intereselor economice în Spania.

2.Admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii, dacă instanţa se consideră învestită cu o cerere de deschidere a unei proceduri secundare de insolvenţă asupra unei entităţi cu sediul social în **

3.Admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii, dacă instanţa se consideră învestită cu o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă îndreptată împotriva unei sucursale, entitate fără personalitate juridică.

4.în situaţia în care instanţa se consideră învestită cu o cerere de deschidere a unei proceduri teritoriale de insolvenţă asupra unei entităţi cu sediul social în **, nu avem obiecţii faţă de competenţa Tribunalului Bucureşti, urmând ca instanţa să analizeze pe fond eventuala existenţă a condiţiilor de deschidere a procedurii insolvenţei.

I.Cu privire la primul scenariu, în care instanţa se consideră învestită cu o cerere de deschidere a procedurii generale / principale de insolvenţă asupra unei entităţi cu sediul social şi, implicit, cu centrul intereselor economice în **

În acest caz, cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei nu intră în competenţa generală a instanţelor române, având în vedere că în România nu există nici sediul social, nici centrul intereselor principale, in raport cu prevederile art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 848/2015, Legea nr. 85/2014, art. 5 pct. 7 şi ale art. 5 pct. 58.

Or,  **. este o societate de naţionalitate spaniolă, înregistrată în conformitate cu legislaţia **, la registrul comerţului şi la organele fiscale din **, având sediul social în oraşul **a. Singurul sediu social din Mun. Bucureşti este acela al uneia dintre cele douăzeci de sucursale ale **. existente la nivel mondial - entităţi fără personalitate juridică, astfel că nu se poate admite, în mod rezonabil, că la sediul sucursalei din România s-ar desfăşura conducerea, supravegherea şi gestiunea activităţii statutare a persoanei juridice în cauză.

II.Cu privire la al doilea scenariu, în care instanţa se consideră învestită cu o cerere de deschidere a unei proceduri secundare de insolvenţă asupra unei entităţi cu sediul social în **, o astfel de cerere este inadmisibilă, având în vedere că nu există o procedură de insolvenţă principală deschisă cu privire la compania mamă. În acest sens, face  trimitere la art. 300 din Legea nr. 85/2014, art. 3 alin. 1-3 din Regulamentul nr. 848/2015 privind procedurile de insolvenţă.

Prin urmare, condiţiile cumulative ale deschiderii unei proceduri secundare de insolvenţă pe teritoriul României sunt următoarele:

- existenţa unei proceduri străine principale de insolvenţă împotriva aceluiaşi debitor;

- recunoaşterea procedurii străine principale de insolvenţă pe teritoriul României; şi

- existenţa unui sediu al debitorului pe teritoriul României ,

condiţii care, în mod vizibil, nu sunt îndeplinite, având în vedere că nu este deschisă nicio procedură principală de insolvenţă asupra companiei mamă având sediul social în Spania.

III.Cu privire la al treilea scenariu în care instanţa se consideră învestită cu o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă îndreptată împotriva unei sucursale, entitate fără personalitate juridică, în acest context, trebuie analizate două situaţii: cea în care cererea de deschidere a insolvenţei este îndreptată direct împotriva sucursalei, respectiv cea în care cererea vizează deschiderea procedurii insolvenţei asupra sucursalei ca parte componentă a insolvenţei teritoriale.

In ambele cazuri, problema are doar conotatii de natură teoretică, pentru că sucursala ** în România nu are personalitate juridică si nici patrimoniu propriu, fiind exclusiv un vehicul de reprezentare a societăţii mamă. Astfel cum dispune şi art. 43 alin. 1 din Legea societăţilor nr. 31/1990, “(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona”. In plus, practica unanimă a instanţelor naţionale arată că o cerere de deschidere a insolvenţei îndreptată împotriva unei sucursale este inadmisibilă. Cu titlu exemplificativ, ataşăm în ANEXA 2 hotărârile relevante în materie.

IV.Cu privire la al patrulea scenariu în care instanţa se consideră învestită cu o cerere de deschidere a unei proceduri teritoriale de insolvenţă asupra unei entităţi cu sediul social în **

(14)Dacă instanţa apreciază că a fost învestită cu o cerere de deschidere a unei proceduri teritoriale de insolvenţă, înainte ca o procedură principală de insolvenţă asupra companiei mamă să fie deschisă, atunci trebuie verificată existenţa unuia din cazurile prevăzute la art. 3 alin. 4 din Regulamentul nr. 848/2015:

(4) Procedura teritorială de insolvenţă menţionată la alineatul (2) poate fi deschisă doar înaintea deschiderii procedurii principale de insolvenţă, în temeiul alineatului (1), în cazul în care:

a) o procedură de insolvenţă nu poate fi deschisă în temeiul alineatului (1) din cauza condiţiilor stabilite prin legislaţia statului membru pe al cărui teritoriu se află centrul intereselor principale ale debitorului; sau

b) deschidereaprocedurii teritoriale de insolvenţă este cerută de:

(i) uncreditor a cărui creanţă a luat naştere din exploatarea unui sediu situat pe teritoriul statului membru în care se solicită deschiderea procedurii teritoriale; sau

(ii) o autoritate publică care, în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul, are dreptul de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă.

În acest caz,  instanţa urmeaza să analizeze îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 5 alin. 1 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 privind solvabilitatea pârâtei, respectiv temeinicia cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

La 14.09.2018 creditoarea **. a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea ca nefondata excepţia necompetentei generale a instantelor romane de a deschide procedura generala a insolvenţei debitoarei **

S-a solicitat respingerea excepţiei necompetentei generale a instanțelor romane in raport de dispoziţiile art. 70 din legea 85/2014 coroborate cu art. 3 din Regulamentul CE nr. 848/2015 privind procedurile de insolvenţă ce a înlocuit Regulamentul CE 1346/2000.

S-a solicitat a se constata ca in prezenta cauza este aplicabil Regulamentul nr. 1346/2000 privind procedurile de insolventa transfrontaliera, asa cum a fost modificat prin Regulamentul CE nr. 848/25.06.2015.

Astfel, pe de o parte s-a apreciat ca centrul intereselor principale ale debitorului **este situat pe teritoriul României, astfel ca instanţele romane sunt competente să deschidă o procedură de insolvenţă împotriva acestui debitor, acesta avand un sediu pe teritoriul României - respectiv sediul **,iar pe de alta parte, creanţa ** a luat naştere din exploatarea unui sediu situat pe teritoriul României, stat în care se solicită deschiderea procedurii (art. 3 alin. 4 lit. b) (i) din Regulamentul CE nr. 848/2015).

Potrivit regulamentului comunitar menţionat, există posibilitatea deschiderii unei proceduri de insolvenţă pe teritoriul României, în contradictoriu cu persoană juridică din Spania şi în condiţiile stricte prevăzute de normele comunitare, în scopul valorificării eventualelor bunuri ale societăţii existente pe teritoriul românesc.

Când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanţele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolvenţă împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru.

Prin urmare: proceduri secundare pot fi deschise în statul membru în care debitorul are un sediu; sediu înseamnă un loc de derulare de operaţiuni unde debitorul exercită în mod netranzitoriu o activitate economică cu mijloace umane şi bunuri (art. 2 pct. 10 din Regulamentul (UE) nr. 2015/848. Având in vedere aceste dispoziţii legale, s-a solicitat respingerea ca nefondata a excepţiei necompetentei generale a instanțelor române de a deschide procedura generala a insolvenței  debitoarei **

Prin sentinta civila nr. ** pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a VII a civila, a admis excepția necompetentei generale a instanțelor romane, in ceea ce privește cererea întemeiata pe dispozițiile art. 3 alin 1 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii principale  de insolventa a debitoarei având centrul intereselor principale in Spania, a respins cererea ca inadmisibila.

 A disjuns cererile întemeiate pe dispozițiile art. 3 alin 2 si 3 si art. 3 alin 4  din Regulamentul nr. 848/2015, formarea unui nou dosar având aceleași parți.

A respins excepția necompetentei generale a instanțelor romane, in ceea ce privește cererea întemeiata pe dispozițiile art. 3 alin 2 si 3 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii secundare  de insolventa a debitoarei având centrul intereselor principale in Spania si un sediu pe teritoriul României.

A admis excepția inadmisibilității cererii întemeiata pe dispozițiile art. 3 alin 2 si 3 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii secundare  de insolventa a debitoarei având centrul intereselor principale in ** si un sediu pe teritoriul României. In temeiul art. 131 c.pr.civ., a constatat ca revine Tribunalului București, secția a VII a civila, competenta materiala si teritoriala de soluționare a cererii întemeiata pe dispozițiile art. 3 alin 4 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii teritoriale de insolventa a debitoarei având centrul intereselor principale in Spania si un sediu pe teritoriul României.

A dispus repunerea pe rol a cauzei disjunsa, inregistrata sub nr. **, cu citarea parților, pentru soluționarea cererii întemeiata pe dispozițiile art. 3 alin 4 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii teritoriale de insolventa a debitoarei având centrul intereselor principale in ** si un sediu pe teritoriul României.

A fost incuviintata pentru parti proba cu inscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele aspecte;

Astfel  cum rezulta din actele dosarului si precizările parților, ** este o societate înregistrată în conformitate cu legislaţia **, la registrul comerţului şi la organele fiscale din **, având sediul social în oraşul **. Debitoarea **i are statutul juridic de sucursala a societatii

Creditoarea persoana juridica romana, solicita deschiderea procedurii insolventei invocând creanța rezultata din executarea pe teritoriul României a unor contracte încheiate cu **

In cauza este necontestat faptul ca sediul social si centrul intereselor principale al **. se afla in **

Judecătorul, sesizat cu o cerere cu element de extraneitate, soluţionează în baza normelor de drept internaţional privat ale statului său conflictul de jurisdicţii şi apoi conflictul de legi.

Normele de drept internaţional privat în materia insolvenţei în România sunt prevăzute de Legea nr. 85/2014 şi Regulamentul (UE) nr. 848/2015 privind procedurile de insolventa, primul act normativ reglementând relaţiile cu statele străine în general, iar cel de-al doilea aplicându-se în raporturile juridice în care elementul de extraneitate este situat într-un stat membru al Uniunii Europene. Judecătorul român investit cu o cerere de deschidere a unei proceduri de insolvenţă cu elemente de extraneitate îşi va verifica competenţa conform legii, Regulamentul (UE) nr. 848/2015, dacă punctul de legătură se află pe teritoriul Uniunii Europene sau Legea nr. 85/2014, dacă acesta este situat pe teritoriul unui stat extracomunitar, şi dacă constată competenţa instanţelor române va aplica legea română în materie.

În cazul procedurii de insolvenţă părţile nu pot alege prin voinţa lor jurisdicţia şi legea aplicabilă. Din momentul consfinţirii aderării României la Uniunea Europeană, dreptul comunitar în ansamblu se integrează automat în ordinea juridică internă. Regulamentul (UE) nr. 848/2015 trebuie aplicat de judecătorul roman în calitatea sa de drept comunitar. Regulamentul este prin natura sa direct aplicabil (în art. 249 din T.C.E. se precizează în mod expres acest aspect) în toate statele membre ale  Comunităţii Europene. Norma comunitară are forţă juridică superioară normelor naţionale indiferent de rangul normei respective în ierarhia sistemului juridic naţional sau de momentul adoptării normei naţionale anterioară sau ulterioară adoptării celei comunitare. Judecătorii naţionali au obligaţia de a aplica dreptul comunitar şi de a interpreta normele dreptului intern în lumina normelor comunitare.

Regulamentul se aplică procedurilor colective din domeniul insolvenţei în cadrul cărora centrul principalelor interese ale debitorului este situat într-un stat membru al Uniunii Europene.

Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei în România se aplică, de asemenea, următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă: societăţile comerciale; societăţile cooperative; organizaţiile cooperatiste; societăţile agricole; grupurile de interes economic precum şi  orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. Acest act normativ concordă cu regulamentul european, reprezentând în ţara noastră dreptul comun în materia insolvenţei şi a fost avut în vedere în anexele la Regulament.

Domeniul de aplicare în spaţiu al Regulamentului (UE) nr. 848/2015 este marcat de două cerinţe: să existe un caz de insolvenţă cu cel puţin un  element de extraneitate, iar acest element de extraneitate să facă o anumită referire la unul din statele membre ale Uniunii Europene. Al doilea criteriu impune ca acest element de extraneitate să se situeze pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.

In cauza , creditorul roman solicita deschiderea procedurii insolventei la sediul secundar din Romania al unei societati având centrul principalelor interese situat intr-un stat membru al Uniunii Europene, astfel incat Regulamentul (UE) nr. 848/2015 este direct aplicabil.

Articolul 3 din acest act normativ comunitar stabileşte regulile de competenţa internaţională astfel:

(1) Competenţa de a deschide procedura de insolvenţă (denumită în continuare "procedura principală de insolvenţă") revine instanţelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale debitorului. Centrul intereselor principale este locul în care debitorul îşi administrează în mod obişnuit interesele şi care este verificabil de către terţi. In cazul unei societăţi sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social. Această prezumţie se aplică doar dacă sediul social nu s-a mutat într-un alt stat membru în cele trei luni anterioare solicitării de deschidere a procedurii de insolvenţă.(...)

 (2) Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanţele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolvenţă împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.

(3)In cazul în care a fost deschisă o procedură de insolvenţă în conformitate cu alineatul (1), orice procedură de insolvenţă deschisă ulterior în conformitate cu alineatul (2) este o procedură secundară de insolvenţă.(...)

 (4) Procedura teritorială de insolvenţă menţionată la alineatul (2) poate fi deschisă doar înaintea deschiderii procedurii principale de insolvenţă, în temeiul alineatului (1), în cazul în care:

(a)o procedură de insolvenţă nu poate fi deschisă în temeiul alineatului (1) din cauza condiţiilor stabilite prin legislaţia statului membru pe al cărui teritoriu se află centrul intereselor principale ale debitorului; sau

(b)deschiderea procedurii teritoriale de insolvenţă este cerută de:

(i)un creditor a cărui creanţă a luat naştere din exploatarea unui sediu situat pe teritoriul statului membru în care se solicită deschiderea procedurii teritoriale; sau

(ii)o autoritate publică care, în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul, are dreptul de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă.

Regulamentul precizează că COMI trebuie să corespundă locului în care debitorul îşi conduce în mod obişnuit interesele şi poate să fie verificat de către terţi, iar art. 2 lit. h defineşte sediul social ca „un loc de derulare de operaţiuni, unde debitorul execută în mod netranzitoriu o activitate economică cu mijloace umane şi bunuri.” Prezumţia e utilă, având în vedere principiul securităţii juridice şi faptul că sediul social este cunoscut de toţi cei interesaţi datorită publicităţii acestuia. Ea poate fi răsturnată doar prin invocarea unor factori obiectivi şi care pot fi verificaţi de către terţi.

Prin decizia pronunţată în Cauza C-341/04, Eurofood IFSC Ltd, Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a dat un exemplu de situaţie obiectivă care ar putea răsturna prezumţia, respectiv „cazul unei societăţi care nu a exercitat nici o activitate pe teritoriul statului membru unde este situat sediul său social”.

 Legea nr. 85/2014, la dispoziţiile art. 5 pct. 7 şi ale art. 5 pct. 58 oferă următoarele definiţii:“ centrul principalelor interese ale debitorului, în situaţia procedurii de insolvenţă cu element de extraneitate, este, până la proba contrarie, după caz: sediul social al persoanei juridice;”; “sediul principal este, în situaţia procedurii de insolvenţă cu element de extraneitate, locul în care se află, într-un mod verificabil de către terţi, centrul principal de conducere, supraveghere şi gestiune a activităţii statutare a persoanei juridice, chiar dacă hotărârile organului de conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, acţionari sau asociaţi din alte state;“

Conform Regulamentului (UE) nr. 848/2015 competența internațională este legată de existența unui sediu. Procedura secundară poate fi deschisă în statul membru în care debitorul are un sediu, dacă a fost deschisă o procedură principală. Articolul 2(10) definește termenul "sediu" ca orice loc în care debitorul desfășoară sau a efectuat o perioada de trei luni anterioară formulării cererii de deschidere a procedurii principale de insolvență, "o activitate economică non-tranzitorie cu mijloace și resurse umane"

Persoana îndreptățită să solicite deschiderea unei astfel de proceduri ar putea fi practicianul in insolvența din acțiunea principală sau orice altă persoană sau autoritate împuternicită să solicite deschiderea unei proceduri de insolvență în temeiul legislației statului membru pe teritoriul căruia este deschisă procedura secundară solicitată.

Debitoarea are o sucursala in Romania,  care are un sediu distinct de cel al societatii mama, are  persoane împuternicite in calitate de director si administrator, cu puteri depline, astfel ca debitoarea poate sta  in judecata, ca parata,  potrivit articolului 56 alin.2 Noul Cod procedura civila, in conformitate cu care societățile care nu au personalitate juridica, așa cum este si cazul in speța, pot sta in judecata, ca parate, daca sunt constituite potrivit legii.

Debitoarea are sediul  înregistrat la Registrul Comerțului din București si in condițiile articolului 56 alin.2 Noul Cod procedura civila, are capacitatea si folosința drepturilor sale civile.

Pe de alta parte însa, având in vedere cerințele unei legi naționale speciale, cum este cea a insolventei, in soluționarea cererii pentru deschiderea procedurii de insolventa  îndreptata împotriva unei debitoare – sucursala a societatii mama cu centrul intereselor principale in **, întrebarea este  daca împotriva unei sucursale, lipsita de personalitate juridica, poate fi deschisa procedura de insolventa,  raportat la prevederile art.43  din Legea nr.31/1990.

Art.3 alin.1 din Legea nr.85/2014 prevede ca legea se aplica profesioniștilor, astfel cum sunt definiți la art.3 alin.2 din Codul civil. Potrivit legislației naționale o sucursala reprezintă un dezmembrământ al unei persoane juridice, care nu are personalitate juridica si nu are un patrimoniu propriu. Neavând personalitate juridica proprie, nici patrimoniu si fiind dependente economic total de societatea-mama, sucursala nu poate face obiectul unei proceduri naționale de insolventa. Sucursala face parte din structura organica a societatii primare fondatoare, singura care deține calitatea de subiect de drept. Altfel spus, sucursala se analizează ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activitatii societatii mame care o patronează.

In cauza însa cererea de deschidere a procedurii secundare de insolventa cu element de extraneitate se întemeiata pe dispozițiile prevăzute intr-un regulament european, in care definiția noțiunii „sediu”, care figurează la articolul 2 litera (h) din Regulament, este clară și nu ia în considerare nici noțiunea „sucursală”, nici noțiunea „personalitate juridică”. Mai exact nu se face nici o referire la cerința unei personalități juridice independente a entităților menționate la articolul 2 litera (h) din Regulament.

Rezulta din definiția existenta in Regulament ca desfășurarea unei activități economice este strâns legata de  existența unor resurse umane, ceea ce demonstrează că sunt necesare un minim de organizare și o anumită stabilitate. Numai existența unor bunuri izolate sau a unor conturi bancare nu îndeplinește, în principiu, cerințele necesare în vederea calificării drept „sediu” , in acest sens Curtea Europeana de Justiție pronunțându-se in cauza Hotărârea Interedil, C 396/09.

Din acest motiv, dacă noțiunea „sediu” ar trebui interpretată în sensul că nu poate

 include locul  de derulare a operațiunilor al unei societăți debitoare, loc care întrunește criteriile expres prevăzute la articolul 2 litera (h) din regulament, dar se află pe teritoriul statului membru în care se află o sucursala a acestei societăți, „interesele locale”, printre care se numără în special interesele creditorilor stabiliți în acest stat membru, nu ar beneficia de protecția prevăzută de regulament sub forma deschiderii unei proceduri secundare în respectivul stat membru.

Ori, atunci când adoptă dispozițiile naționale care stabilesc condițiile pentru deschiderea unei proceduri secundare, statele membre sunt obligate, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene de Justiție, să se asigure că efectul util al regulamentului, ținând seama de obiectul său, este asigurat, în acest sens relevanta fiind Hotărârea Endress, C 209/12.

 Dispozițiile regulamentului referitoare la dreptul unui creditor de a solicita deschiderea unei proceduri secundare urmăresc mai ales să compenseze efectele aplicării universale a dreptului statului membru pe teritoriul căruia este deschisă procedura principală, permițând, în anumite condiții, deschiderea unor proceduri secundare în vederea protejării inclusiv a intereselor locale.

Deschiderea unei proceduri secundare sau teritoriale este supusă unor condiții diferite după cum a fost deschisă sau nu a fost deschisă o procedură principală. În prima ipoteză, procedura este calificată drept „procedură secundară” și este reglementată de dispozițiile capitolului III din regulament.

Pe de altă parte, din considerentele (17) și (18), precum și din articolul 3 alineatele (2) și (4) din regulament rezultă că acesta face o distincție netă între procedurile teritoriale deschise înainte de deschiderea unei proceduri principale și procedurile secundare.

Considerentul (12) al Regulamentului prevede: „Prezentul regulament permite deschiderea procedurii principale de insolvență în statul membru în care se află centrul intereselor principale ale debitorului. Aceste proceduri au o întindere universală și includ toate bunurile debitorului. Pentru a proteja interesele diferite, prezentul regulament permite

deschiderea de proceduri secundare paralele cu procedura principală. Proceduri secundare pot fi deschise în statul membru în care debitorul are un sediu..”

Prin urmare, Regulamentul nu permite deschiderea unei proceduri secundare de insolventa înainte de deschiderea procedurii principale in statul membru unde debitoarea are centrul intereselor principale.

Astfel cum s-a constatat anterior, in cauza împotriva **. nu exista o procedura principala de insolventa deschisa in **, solicitarea de deschidere a unei proceduri secundare in statul membru unde societatea are un sediu este inadmisibila.

Asupra cererii întemeiata pe dispozițiile art. 3 alin 4 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii teritoriale de insolventa a debitoarei având centrul intereselor principale in Spania si un sediu pe teritoriul României,

Procedura calificată drept „procedură teritorială independentă”, reglementata de articolul 3 alineatul (4) din Regulament, vizează două situații, respectiv, în primul rând, cea în care este imposibilă deschiderea unei proceduri principale din cauza condițiilor stabilite de legea statului membru în care debitorul are centrul intereselor sale principale și, în al doilea rând, cea în care deschiderea unei proceduri teritoriale în statul membru pe teritoriul căruia se află un sediu al debitorului se solicită de anumiți creditori care au o legătură specială cu acel teritoriu, astfel cum rezulta si din jurisprudența europeana, in speța Hotărârea Zaza Retail, C 112/10.

Considerentul (17) al Regulamentului prevede: „Înaintea deschiderii procedurii principale de insolvență, deschiderea unei proceduri de insolvență în statul membru în care debitorul are un sediu nu ar trebui să poată fi solicitată decât de creditorii locali și creditorii de la sediul local sau în cazurile în care dreptul statului membru în care debitorul are centrul intereselor sale principale nu permite deschiderea unei proceduri principale. [...]”.

In ceea ce privește legea aplicabila, regula generală cuprinsă în art. 7 din Regulament reglementează aplicabilitatea legii statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura, denumit în continuare „stat de deschidere); (2) legea statului de deschidere determina condițiile pentru deschiderea, desfășurarea si închiderea procedurii de insolventa”.

Prin urmare, atunci când procedura insolvenţei se cere a se deschide în România, legea aplicabilă este legea română, respectiv Legea nr. 85/2014, lege ale cărei condiții vor fi analizate in cele ce vor fi expuse.

Potrivit art. 70 alin.1 în referitor  la art. 5 alin. 1 pct. 20 şi pct. 72 din Legea 85/2014  orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, a cărui creanţă, de cel puţin 40.000 lei, este certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.

În ce priveşte raportul juridic de drept material, instanţa constată ca fiind incidente următoarele texte de lege :

Dispoziţiile art. 969 – 970 din vechiul Cod civil ( în vigoare şi aplicabil raporturilor juridice născute sub imperiul său, cum este şi cazul contractului in prezenta cauza) potrivit cărora obligaţiile contractuale legal asumate au putere de lege între părţile contractante, precum şi regula de drept menţionată în art. 1169 C.civ. conform căreia în cadrul obligaţiilor de rezultat, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării obligaţiei.

Contractul de Asociere in Participațiune autentificat sub nr. ** de B.N.P.A. ** si  Contractul de Asociere in Participațiune încheiat la data de 04.10.2007 intre ** au reprezentat fundamentul constituirii asocierii “**”.

** si ** au executat proiectul “Elaborarea documentaţiei de proiectare, precum si executarea, finalizarea si predarea lucrărilor la Obiect 5a si Obiect 5b”, subcontractând execuţia lucrărilor de relocare a utilitatilor către **.

Se invoca de către creditoarea ** ca si creanța certa, lichida si exigibila datorata de debitoarea **. urmatoarele: suma de 888.312,78 lei reprezentând debit datorat conform facturilor nr. ** emise conform contract nr. **; suma de 6.649.113,12 lei reprezentând penalități  de întârziere  calculate pana la data de 30.01.2018 (0,3% din suma datorata) asupra debitului principal de 888.312,78 lei conform art. 8.11 din contractul nr. **; suma de 1.651.507,65 lei reprezentând garanţia de buna execuţie (GBE), datorata conform art. 8.7 si art. 8.8 din contractul nr. **; suma de 14.889.309,42 lei reprezentând penalități  de întârziere  calculate până la data de 30.01.2018 (0,3% din suma datorata), penalități  calculate asupra GBE de 1.651.507,65 lei conform art. 8.7, art.8.8 si art. 8.11 din contractul nr. **; suma de 1.172.300,13 lei (1.157.123,89 lei - debit si 15.176,24 lei - cheltuieli de judecata) reprezentând creanţa certa, lichida si exigibila conform hotărârii judecătoreşti din 23.01.2018 pronunțată  de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civila in dosar civil nr. **.

Contractul nr. ** a fost încheiat in  cadrul proiectului “Fluidizarea traficului pe **intre km 8+100 - 17+100 si centura rutiera in zona de nord a ** intre ** si **”.

Subcontractorul ** a emis in temeiul art. 8 din contractul de execuţie nr. **mai multe facturi, parte din facturile emise de către ** au fost achitate, ramanand neachitate următoarele facturi fiscale emise de către SC ** către Asociere, pentru debit principal datorat, rezultând din lucrări ce au făcut obiectul contractului nr. ** si adiţionale: factura nr. ** neachitata suma de 32.441,43 lei; factura nr. ** - neachitata suma de 202.466,93 lei; factura nr. ** - neachitata suma de 653.404,42 lei, precum si facturi având ca obiect penalitati contractuale.

Creditoarea ** se afla in procedura insolventei in dosarul nr. **, iar asociatul ** se afla in procedura falimentului in dosarul nr. **

In ceea ce privește creanța invocata de creditoare in valoare de 888.312,78 lei reprezentând contravaloare lucrări executate, facturate si neachitate - debit datorat conform facturilor nr. ** emise conform art. 8 din contractul de subantrepriza nr. ** penalitati de întârziere conform art. 8.11 din contract, rezultând penalitati de 6.649.113,12 lei, creanţa de 1.651.507,65 lei având titlu de garanţie de buna execuţie (GBE), datorata conform art. 8.7 si art. 8.8 din contractul nr. **, solicitata cu argumentul ca Asocierea ** nu si-a îndeplinit obligaţia stabilita prin art. 8.7 si art. 8.8 din contractul nr. 116/12.05.2008, creditoarea a promovat pe rolul instanțelor de drept comun acțiune in pretenții împotriva membrilor asocierii solicitand obligarea acestora in solidar la plata sumelor . Cererea a fost înregistrata inițial sub nr. ** pe rolul Tribunalului București, secția a II a Contencios Administrativ si Fiscal, disjunsa si înregistrata sub nr. **. Cauza disjunsa a fost suspendata la data de 02.03.2017 in temeiul art. 36 din legea nr.85/2006, in condițiile in care împotriva ** s-a deschis procedura falimentului, in cadrul căreia creditoarea are posibilitatea de a-si valorifica pretențiile.

La cererea creditorului ** a fost deschis dosarul nr. **, prin care acesta solicitat obligarea în solidar a pârâtelor Asocierea în participaţiune **** la plata sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare de relocare reţea electrică la Proiectul nr. 08/122/51R „Reabilitarea şi extinderea la patru benzi a centurii rutiere a ** între D** **, obiect 6". Apelul formulat de debitoare în acest dosar (renumerotat **), a fost suspendat până la soluţionarea definitivă a dosarului **

 Dosarul **are ca obiect cererea Alpine şi intervenţia principală a debitoarei (pentru 40% din sume) de obligare a ** la plata sumelor reprezentând (i) contravaloarea lucrărilor de construcţii executate şi rezultând din facturi acceptate la plată de **, (ii) prejudiciul ocazionat în legătură cu executarea Contractului nr. 80 şi a Contractului nr. 70, precum şi (iii) penalităţile de întârziere, precum si aspecte cu implicații asupra obligațiilor vizând garanția de buna execuție

 In litigiile de drept comun instanțele au considerat necesară administrarea unui probatoriu complex constând în înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză în specialitatea construcţii - reţele edilitare şi expertiză contabilă. Astfel, în dosarul nr. ** se administrează proba cu expertiză contabilă şi proba cu expertiză tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri şi poduri, aspect necontestat.

In apărare, debitoarea invoca faptul ca nu are calitatea de debitor in raport cu facturile invocate de creditoare nr. 80, 81 şi 147 şi nici nu a fost pusă în întârziere în nume propriu, precum si faptul ca nu este îndeplinită condiţia suspensivă privind plata sumelor de către Beneficiarul final, respectiv ** stabilită la art. 8.8 din Contractul nr. 116, potrivit cu care plata facturilor emise cu respectarea prevederilor contractuale se efectuează în termen de 10 zile de la primirea plăţii facturilor antreprenorului general de către beneficiar, aspect care face obiectul dosarului nr. **, aflat în curs de judecată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

In ceea ce privește suma de 1.172.300,13 lei (1.157.123,89 lei - debit si 15.176,24 lei - cheltuieli de judecata) reprezentând creanța conform hotărârii judecătoreşti din 23.01.2018 pronunțată  de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civila in dosar civil nr. **, din verificări rezulta ca împotriva hotărârii judecătoreşti din 23.01.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a Vl-a civilă în dosar **debitoarea a declarat apel înregistrat la data de 01.03.2018, nesoluționat de Curtea de Apel București.  In aceasta cauza pretenţiile constând în contravaloare lucrări suplimentare se întemeiază pe un act adiţional nr. ** cu privire la care apararile debitoarei vizează faptul ca titular al dreptului de creanţă vizând contravaloarea acestei facturi de lucrări suplimentare ar fi exclusiv furnizorul emitent adică **; factura nu a fost acceptată la plată de Asocierea **.  JUDECATORUL SINDIC are in vedere si prevederile art. 633 c.pr.civ. ce reglementează hotărârile executorii, sentința invocata de creditoare neîndeplinind cerințele textului.

Toate aceste aspecte demonstrează faptul ca asupra sumelor invocate cu titlu de creanțe  de către ** sunt dezbateri ample si se administrează probatorii complexe pe rolul altor instanțe, chiar si la cererea creditoarei.

Creanţa este certă daca este constatată prin înscrisurile de la dosar, este lichidă, daca câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă, este exigibilă daca  termenul de plată a expirat iar pentru plata acesteia creditorul poate obţine intervenţia coercitivă a forţei publice.

Ori in cauza caracterul cert, lichid si exigibil al creanțelor invocate este supus dezbaterilor instanțelor in numeroasele litigii ce au loc intre  partile asocierii, litigii nesoluționate definitiv.

In consecinta, cerinţa prevăzută de art.3 alin 1 din legea nr. 85/2014 nu este satisfăcută.

Neplata la scadenţă a creanţelor nu este efectul incapacităţii debitoarei de a plăti datoriile cu fondurile băneşti disponibile. Încetarea de plăţi faţă de creditorul care a formulat cererea introductivă se prezintă ca o prezumţie legală, ce a fost răsturnată in cauza de debitorul care face dovada ca are sume de bani disponibile în patrimoniu, ceea ce nu s-a probat în speţă.

Societatea debitoare are o cifră de afaceri la nivel mondial de 1.7 miliarde EUR, având o vechime de 117 ani. Societatea gestionează în România proiecte de infrastructură majore care totalizează o valoare de peste 11.164.155.625,33 RON (2.438.919.852 EURO) şi în care beneficiari sunt ***

În ce priveşte starea de insolvenţă, nu rezulta din probele administrate dovada insolvabilității, nefiind îndeplinită  una din condiţiile privitoare la persoana debitorului.

Aşadar, creditoarea se poate îndrepta împotriva debitorului pe calea dreptului comun pentru stabilirea creanţei sale şi apoi pentru eventuala punere în executare silită a creanţelor  sale.

Incapacitatea de plată se raportează la ansamblul obligaţiilor debitorului şi nu doar la una sau alta dintre aceste obligaţii privite individual, iar neplata unei datorii faţă de un creditor, nu este relevantă pentru starea de insolvenţă, dacă pentru plata celorlalte datorii există fonduri disponibile suficiente.

Insolvenţă este acea stare a patrimoniului unei societăţi, care exprima neputinţa societăţii de a plăti datoriile comerciale scadente din lipsa de lichidităţi, si intervine in momentul in care obligaţiile de plata, debitele depăşesc activele. Ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Procedura insolvenţei nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-şi plătească datoriile „sub ameninţarea cu falimentul", dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti sau dacă invocă o excepţie aparent întemeiată, cum este cazul de faţă a unei eventuale compensării cu un prejudiciu încă necert.

În doctrina clasică a dreptului civil s-a arătat că "încetarea plăţilor sau  insolvenţa este starea patrimoniului unui comerciant, ce se manifestă în exterior, ce se găseşte în neputinţa de a plăti pe creditori". În cauza de faţă este evident că debitoarea nu se afla în stare de insolvenţă, de incapacitate vădită de plată, de vreme ce nu se poate aprecia că este în încetare de plăţi o societate care are disponibilităţi, însă refuză executarea de bunăvoie a obligaţiei de plată, cu argumentul ca nu datorează sumele reclamate cu titlu de debit si penalitati de întârziere.

Aşadar, nu se putea reţine că debitoarea se afla în imposibilitate de a-şi achita datoriile cu disponibilităţile existente, ci mai degrabă se reţine împrejurarea că refuză plata de bunăvoie, situaţie ce se rezolva prin alte căi legale decât procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei.

În concluzie, pentru motivele de fapt şi de drept sus menţionate, instanţa va aprecia ca justificata  contestaţia debitorului şi va respinge cererea creditoarei ca neîntemeiată.

In temeiul art. 453 alin 1 din codul de procedura civila, va fi admisa cererea debitoarei de acordare a cheltuielilor de judecata, va fi obligata creditoarea la plata sumei de 107.873,37 lei către debitoare cu titlu de cheltuieli de judecata, potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite contestația formulata de debitoare.

Respinge cererea creditoarei ** prin administrator judiciar ** întemeiata pe dispozițiile art. 3 alin 4 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii teritoriale de insolventa a debitoarei ** având centrul intereselor principale in **si un sediu pe teritoriul României, ***

Obliga creditoarea la plata sumei de 107.873,37 lei către debitoare cu titlu de cheltuieli de judecata.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul Bucureşti.

Pronunţată azi 07 martie 2019, prin punerea soluției la dispoziția parților de către grefa instanței.

PREŞEDINTE GREFIER

 **** ****

Domenii speta

Spete similare