Apel. Procedura insolvenţei. Confirmare prelungire durată şi modificare plan de reorganizare. Neluarea în considerare a votului pentru prelungirea planului exprimat de un creditor înscris în tabelul definitiv de creanţe, dar necuprins în programul de plăţ

Apel. Procedura insolvenţei. Confirmare prelungire durată şi modificare plan de reorganizare. Neluarea în considerare a votului pentru prelungirea planului exprimat de un creditor înscris în tabelul definitiv de creanţe, dar necuprins în programul de plăţi cu vreo sumă de încasat pe perioada reorganizării.

- art. 95 alineat 4 şi art. 102 alineat 1 din Legea nr. 85/2006

Decizia nr. 129/C/2016 – A din 28.04.2016

Dosar nr. 4665/111/C/2013/a4 - A

Prin Sentinţa nr. 1356 din 22.10.2015, Tribunalul B., în temeiul art. 101 alin. (5) din Legea privind procedura insolvenţei, a confirmat modificarea planului de reorganizare a activităţii debitorului S.C. M. C. S.R.L., astfel cum a fost propusă de către debitor.

A dispus continuarea activităţii debitorului sub supravegherea administratorului judiciar, care va supraveghea îndeplinirea obligaţiilor debitorului prin prezentarea trimestrial a unor rapoarte creditorilor privind situaţia financiară a averii debitoarei.

A fixat termen pentru continuarea procedurii pentru data de 28.01.2016, camera 3, ora 9.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, pe scurt, următoarele:

La dosarul cauzei a fost depusă cererea de confirmare a modificării programului de plăţi aferent planului de reorganizare propus de către debitor şi procesul-verbal a Adunării Generale a Creditorilor debitorului din data de 15.10.2015.

Judecătorul sindic a constatat că modificarea programului de plăţi aferent planului de reorganizare propus de debitoare a fost votat de grupa creanţelor salariale cu un procent de 100%, precum şi de grupa creanţelor chirografare cu un procent de 69,63% din grupă.

Având în vedere că cel puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi au acceptat modificarea programului de plăţi prevăzut în planul de reorganizare, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 101 alin. (5) din Legea nr. 85/2006.

Faţă de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2006, a confirmat modificarea programului de plăţi aferent planului de reorganizare a activităţii debitorului S.C. M. C. S.R.L. şi a dispus continuarea activităţii debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a formulat apel, creditoarea H. F. Gmbh & Co, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul neconfirmării planului de reorganizare al debitoarei SC M. C. SRL, criticând faptul că hotărârea instanţei de fond este dată cu greşita aplicare a legii, sub aspectul a două elemente: prelungirea duratei iniţiale a planului şi modificarea planului sub raportul programului de plăţi.

Referitor la primul aspect, prelungirea duratei iniţiale a planului, de la 3 la 4 ani, invocă dispoziţiile art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, care se referă la votul dat de două treimi din creditorii aflaţi în sold, şi nu la valoarea creanţelor deţinute de creditori. Astfel, raportat la speţă, la data votării, în sold nu se aflau creditorii salariaţi şi nici creditorul chirografar T. F. A., singurul creditor care a votat fiind apelanta, cu votul său negativ. Astfel, raportat la dispoziţiile legale şi la situaţia de fapt, apreciază că hotărârea adunării creditorilor din 15.10.2015 nu întruneşte condiţia de legalitate impusă de art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

În continuare, în ceea ce priveşte cea de-a doua critică, referitor la modificarea planului sub aspectul modificării programului de plăţi, invocă dispoziţiile art. 101 alin. 5 şi art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 şi apreciază că din acest punct de vedere, hotărârea adunării creditorilor este nelegală, prin considerarea ca valabilă a votului exprimat de creditorii salariaţi din grupa 2, cu toate că aceştia nu fac parte din programul de plăţi, creanţa lor fiind stinsă şi prin considerarea ca valabilă a votului exprimat de creditoarea chirografară T. F. A., deşi creanţa deţinută de aceasta nu face parte din programul de plăţi.

Aşadar, faţă de cele invocate, solicită admiterea apelului formulat.

Prin întâmpinarea formulată, administratorul judiciar al debitoarei SC M. C. SRL, P. L. G. IPURL, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text de lege, în ceea ce priveşte creanţa deţinută de creditoarea T. F., precizând că aceasta a fost înregistrată în cuantum de 100% în planul de reorganizare, iar faptul că titularul creanţei a acceptat să nu fie achitată prin programul de plăţi, nu implică renunţarea la creanţă.

Referitor la critica privitoare la modificarea planului de reorganizare, administratorul judiciar apreciază că votul a avut loc cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, în sensul art. 101 alin. 5 şi art. 100 alin 3 din Legea nr. 85/2006, participând atât salariaţii, cât şi creditorii chirografari. Astfel, consideră că legea nu distinge între creanţele achitate sau care nu sunt achitate, enunţând imperativ faptul că modificarea planului se face cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege.

Totodată, în ceea ce priveşte dreptul de vot al creditorului a cărei creanţă a fost redusă în totalitate în programul de plăţi, susţine că dacă T. F. a fost admisă şi înscrisă în tabelul de creanţe al debitoare, nu trebuie confundat cu înscrierea sa în tabelul definitiv de creanţe.

Concluzionând, faţă de argumentele expuse, pe larg, în întâmpinare, apreciază că se impune respingerea apelului.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 95, 96, 100, 101, 102 Legea nr. 85/2006.

Curtea de apel, analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, a reţinut că este fondat, urmând ca în baza prevederilor art. 8 din Legea nr. 85/2006 şi art. 480 Cod procedură civilă să dispună admiterea lui şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa nr. 3948/24.04.2014 pronunţată de Tribunalul B., s-a confirmat planul de reorganizare a activităţii debitoarei SC M. C. SRL, executarea planului fiind aprobată pentru o perioadă de 3 ani.

Pe parcursul executării planului de reorganizare, debitoarea prin administratorul special a propus prelungirea duratei planului de reorganizare cu o perioadă de 1 an, în conformitate cu prevederile art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, precum şi modificarea programului de plăţi prin redistribuirea sumelor de plată, în conformitate cu prevederile art. 101 alin 5 din Legea nr. 85/2006.

În ce priveşte prelungirea duratei planului de reorganizare, legiuitorul a prevăzut la art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 că perioada de reorganizare va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de 1 an, la recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului şi dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi din creditorii aflaţi în sold la acea dată.

În speţă, a existat recomandarea administratorului judiciar şi s-a respectat termenul limită înlăuntrul căruia trebuia făcută propunerea de prelungire a duratei planului de reorganizare, contestându-se doar îndeplinirea sau nu a condiţiei privind votarea propunerii de către cel puţin două treimi din creditorii aflaţi în sold la acea dată.

Astfel, apelantul creditor a invocat că nu s-a îndeplinit condiţia deoarece nu s-a votat propunerea de un număr de două treimi dintre creditori, iar administratorul judiciar a invocat îndeplinirea condiţiei, deoarece prelungirea a fost votată de creditorii ce deţin împreuna 2/3 din valoarea creanţelor aflate în sold.

Din analiza procesului-verbal de şedinţă, al adunării creditorilor din 15.10.2015, în cadrul căreia s-a supus la vot prelungirea duratei de executare a planului de reorganizare şi modificarea planului, respectiv a graficului de plată a creanţelor, rezultă că şi-au exprimat votul 2 creditori salariali (T. F. A. şi T. O. D.) ce împreună deţin 100% din grupă, apelantul – creditor chirografar ce deţine 14,53% din totalul creanţelor şi 15,62% din grupă, precum şi un alt creditor chirografar – T. F. A., reţinută ca fiind deţinătoare a 64,78% din totalul creanţelor şi 69,63% din grupă.

În ce priveşte votul exprimat de cei doi creditori salariali, ce împreună deţin 100% din grupă şi 0,11 % din total creanţe, curtea a constatat în urma analizării modului de executare a planului de reorganizare şi a creanţelor achitate conform graficului de plăţi, că cei doi creditori şi-au încasat în totalitate creanţele până la momentul exprimării votului, situaţie în care aceştia nu pot fi consideraţi ca fiind „creditori în sold”, câtă vreme nu mai au de încasat vreo creanţă potrivit graficului de plăţi. În această situaţie, votul exprimat de aceştia, în adunarea creditorilor, cu privire la prelungirea duratei planului de reorganizare, nu poate fi avut în vedere, indiferent de modalitatea în care se interpretează prevederea legală incidentă.

În ce priveşte votul exprimat de creditoarea T. F. A., înscrisă în tabelul definitiv de creanţe, dar necuprinsă în graficul de plăţi cu vreo sumă de încasat pe perioada reorganizării, curtea a reţinut că motivele de apel invocate de apelant sunt fondate deoarece creditoarea respectivă nu poate fi considerată creditor aflat în sold, cu drept de vot la prelungirea duratei planului de reorganizare.

Intenţia legiuitorului în instituirea dreptului de vot a creditorilor aflaţi în sold, în privinţa prelungirii perioadei de reorganizare, a fost aceea de a acorda eficienţă dreptului de opţiune al acestora de a accepta sau nu o prelungire a duratei perioadei de reorganizare, înlăuntrul căreia urmează să-şi încaseze creanţele cuprinse în graficul de plăţi. În cazul în care, prin graficul de plăţi aprobat şi confirmat, nu se achită niciun fel de sumă de bani către anumiţi creditorii ce au fost înscrişi în tabelul definitiv de creanţe, pentru aceştia, durata planului de reorganizare nu are niciun fel de relevanţă factuală, câtă vreme, indiferent de durata perioadei reorganizării, nu încasează nimic din creanţa lor, iar scopul înscrierii lor la masa credală a fost tocmai recuperarea creanţei respective.

Potrivit prevederilor art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. Deoarece potrivit graficului de plată a creanţelor, parte integrantă a planului de reorganizare, creditoarea chirografară nu este înscrisă în graficul de plată a carenţelor, cu vreo sumă de încasat, creanţa acesteia suferind o modificare prin planul de reorganizare, în sensul ă nu îşi va încasa creanţa în perioada de reorganizare, această creditoare nu poate fi considerată ca fiind un creditor în sold, la data votării prelungirii planului de reorganizare, creditorii în sold fiind doar cei cărora li se achită creanţe.

Faptul că aceasta apare înscrisă în evidenţa contabilă a debitoarei cu creanţa sa, precum şi în tabelul definitiv de creanţe, nu justifică calificarea creanţei sale în categoria creanţelor aflate în sold, în perioada de reorganizare, câtă vreme, aceasta nu primeşte nicio sumă de bani în perioada reorganizării. Consecinţa renunţării creditoarei la dreptul de a-şi încasa creanţa în perioada reorganizării este calificarea creanţei sale în aceasta perioadă, ca fiind una nescadentă, situaţie în care, în perioada respectivă nu poate fi considerată creditoare aflată în sold, câtă vreme această sintagmă vizează creditorii care urmează să îşi încaseze creanţele în perioada următoare, rămasă până la finalul reorganizării.

Drept urmare, la calculul majorităţii speciale de 2/3 din creditorii aflaţi în sold, necesară votării prelungirii planului de reorganizare, nu poate fi inclus votul exprimat de către această creditoare, cum nu poate fi includ nici votul exprimat de creditorii salariali, care până la momentul votului şi-au încasat deja creanţa.

În aceste condiţii, indiferent de modalitatea în care s-ar interpreta sintagma „2/3 din creditorii aflaţi în sold”, respectiv 2/3 din numărul lor sau 2/3 din valoarea creanţelor, în speţă, nu s-a îndeplinit condiţia cerută de lege, câtă vreme, apelantul creditor a votat împotriva prelungirii, votul exprimat de creditorii salariali şi creditoarea chirografară T. F. nu poate fi avut în vedere la calculul majorităţii speciale, iar restul creditorilor debitoarei aflaţi în sold nu şi-au exprimat votul în vederea prelungirii duratei planului de reorganizare, prelungirea nefiind votată favorabil de nici unul din creditorii aflaţi în sold la momentul votului.

În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia ca prelungirea duratei planului de reorganizare să fie votată de 2/3 din creditorii aflaţi în sold, în mod eronat s-a reţinut îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

În ce priveşte solicitarea de modificare a planului de reorganizare, respectiv a graficului de plată a creanţelor, se a reţinut că aceasta poate interveni oricând pe parcursul procedurii cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege (art. 101 alin. 5 din Legea nr. 85/2006).

În speţă, modificarea planului de reorganizare, supusă votului creditorilor şi confirmării de către instanţă, vizează doar modificarea graficului de plată a creanţelor, ca urmare a prelungirii duratei perioadei de reorganizare, respectiv o rescadenţare a creanţelor rămase de achitat în perioada de reorganizare şi a cuantumului acestora, fără a se propune alte modificări ale planului de reorganizare aprobat şi confirmat iniţial.

Deoarece această modificare a planului de reorganizare este în strânsă legătură şi interdependenţă cu solicitarea prelungirii duratei perioadei de reorganizare, neaprobarea prelungirii duratei perioadei de reorganizare face ca propunerea de modificare a graficului de plată a creanţelor să fie inaplicabilă, câtă vreme, în lipsa prelungirii duratei reorganizării, aceasta nu se poate rescadenţa în varianta propusă prin modificarea planului.

În aceste condiţii, în care nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru prelungirea duratei planului de reorganizare, apare superfluă analizarea cerinţelor prevăzute la art. 101 din Legea nr. 85/2006 pentru aprobarea şi confirmarea modificării planului de reorganizare, respectiv a graficului de plată a creanţelor aceasta fiind fără nicio finalitate în lipsa prelungirii duratei de reorganizare.

Drept urmare, era superfluu a mai fi analizate motivele de apel invocate în raport de modul de constituire a grupelor în vederea votului ori a valabilităţii sau nu a votului exprimat de către creditori cu privire la modificarea graficului de plată.

Concluzionând, curtea a reţinut, în urma analizării materialului probator aflat la dosar şi a prevederilor legale incidente, că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru confirmarea modificării planului de reorganizare a activităţii debitorului, astfel cum a fost aceasta propus de debitor, apelul declarat în cauză, urmând a fi admis.

Drept urmare, curtea a dispus admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de confirmare a modificării planului de reorganizare a activităţii debitorului, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei ce nu au făcut obiectul cererii de apel.

Domenii speta

Spete similare