Litigiu funcţionari publici

DOSAR nr. ……

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. ….

Şedinţa publică din data de …..

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: ****

GREFIER: ***

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanţii ….. în contradictoriu cu pârâtul ….. având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici.

 La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns reclamantul … … personal şi în numele celorlalţi reclamanţi, lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă;

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a prescripţiei.

Reclamantul solicită respingerea excepţiilor pentru motivele expuse în scris.

Tribunalul acordă cuvântul pe probe.

Reclamantul solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Tribunalul deliberând asupra probatoriului încuviinţează proba cu înscrisurile administrate la dosarul cauzei pentru toate părţile conform art. 255 raportat la art. 258 Cod Proc. Civ apreciind-o concludentă, pertinentă şi utilă cauzei.

Acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamantul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Tribunalul rămâne în pronunţare pe excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a prescripţiei, şi pe  fondul cauzei.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cererii de faţă, Tribunalul constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de …., sub nr. ….. reclamanţii ….. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ……, pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la plata drepturilor băneşti reprezentând premiul anual aferent anilor …. în temeiul art. 25 alin. 1 din Legea nr. 330/2009.

În motivarea cererii, a arătat că premiul anual a fost inclus în salariul de bază, iar drepturile salariale au revenit la nivelul anterior introducerii în salariul de bază; nu se poate ajunge la acelaşi cuantum al salariilor decât prin neacordarea premiului, iar dreptul în cauză a fost recunoscut şi ulterior abrogării art. 25 din Legea nr. 330/2009.

Au fost anexate cererii înscrisuri.

La data de ….. pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei şi lipsei calităţii procesuale pasive, în considerarea să …… şi-au încetat raporturile de serviciu, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, având în vedere că sporul în discuţie a fost avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale.

La data de …. reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au reiterat cele expuse în cererea de chemare în judecată şi au urmărit să combată susţinerile pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Va fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată, având în vedere că este irelevant dacă raportul juridic al unui funcţionar a încetat, cât timp pretenţiile decurg dintr-o perioadă în care drepturile şi obligaţiile părţilor au subzistat.

Respinge cererea pentru perioada anterioară …, ca prescrisă, în temeiul art. 2517 c. civ. termenul de prescripţie este de 3 ani şi în condiţiile în care dreptul este unul de creanţă, iar acţiunea a fost depusă la data de ….

Pe fondul cauzei, Tribunalul are în vedere dispoziţiile art.25 alin.1 din legea nr.330/2009 care prevăd că personalul salarizat potrivit acestui act normativ beneficiază, pentru activitatea desfăşurată, de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar potrivit alin.4 al aceluiaşi articol, plata acestui premiu anual se realiza începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.

 Începând cu data de 1 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.

Prin art.1 alin.2 din acest act normativ s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.1 sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege. Art.39 alin.1 lit.w din legea nr.284/2010 abrogă legea nr.330/2009.

Potrivit art.7 alin.1 din legea nr.284/2010, aplicarea acestui act normativ se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor, funcţiilor de bază, salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale de aplicare.

În acest scop, a fost adoptată legea nr.285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, iar art.8 din acest act normativ  a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor acestei legi.

Prin această reglementare s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformată, dintr-o executare uno ictu, într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispoziţiilor art.1 din legea nr.285/2010.

Conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele din Legea fundamentală şi Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivităţii legii şi protecţia dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituţională.

Astfel, instanţa de contencios constituţional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile şi alte stimulente acordate angajaţilor din sistemul bugetar prin  acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate ca atare de Constituţie, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condiţiile şi criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparţine competenţei şi opţiunii sale  exclusive, singura condiţie de ordin constituţional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situaţie identică (Decizia nr.1615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).

În referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, Curtea Constituţională a constatat că acesta reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său şi constituie un „bun” în sensul Convenţiei, iar prin art.8 din legea nr.285/2010 a fost  modificată doar modalitatea de acordare a acestor sume, anume, eşalonat şi succesiv, prin creşterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizaţiei de bază.

Întrucât nici art.25 alin.4 teza finală din legea nr.330/2009 nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligaţiei de plată, s-a considerat că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eşalonată care să satisfacă şi să menţină un echilibru rezonabil între interesele angajaţilor, pe de o parte, şi interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, pe de altă parte.

Întrucât legiuitorul a modificat doar modalitatea în care statul urmează să execute în totalitate această obligaţie financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul şi întinderea creanţei, Curtea Constituţională a stabilit că nu au fost încălcate prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la protecţia dreptului de proprietate  privată.

De asemenea, instanţa de contencios constituţional nu a reţinut nici încălcarea principiului neretroactivităţii legii, deoarece dispoziţiile art.8 din legea nr.285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi (decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012; decizia nr. 247 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I. nr. 331 din 16 mai 2012; decizia nr. 395 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 416 din 22 iunie 2012; decizia nr. 549 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 440 din 2 iulie 2012; decizia nr. 670 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012; decizia nr. 686 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012; decizia nr. 782 din 25 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 785 din 22 noiembrie 2012; decizia nr. 745 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 805 din 29 noiembrie 2012; decizia nr. 808 din 2 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial partea I., nr. 822 din 6 decembrie 2012; decizia nr. 903 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2013; decizia nr. 946 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea UI, nr. 30 din 14 ianuarie 2013; decizia nr. 1023 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2013; decizia nr.1090 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013; decizia nr. 99 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 170 din 29 martie 2013; decizia nr. 113 din 5 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 258 din 9 mai 2013; decizia nr. 154 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 341 din 11 iunie 2013).

Pe de altă parte, prin decizia nr.838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 s-a statuat că, potrivit Constituţiei, singura autoritate abilitată să exercite un control al constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor este instanţa constituţională, iar examinarea de constituţionalitate şi convenţionalitate efectuată în abstract prin aceste decizii se impune instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor analizate.

În consecinţă, premiul pretins de reclamanţi nu poate fi acordat pe cale jurisprudenţială în configurarea prevăzută de art.25 din legea nr.330/2009, pe baza efectuării, de către instanţele de judecată, a unui examen de constituţionalitate şi convenţionalitate a normelor cuprinse în art.8 din legea nr.285/2010 sub aceleaşi aspecte asupra cărora instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat, în precedent, prin decizii cu efecte general obligatorii.

Pe de altă parte, nici raportarea la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât măsura legislativă, de plată eşalonată a premiului aferent anului 2010, prin includerea sumelor corespunzătoare în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispoziţiilor art.1 şi art.8 din legea nr.285/2010, nu afectează dreptul funcţionarilor în substanţa sa, iar măsurile luate au fost destinate menţinerii echilibrului între cheltuielile şi veniturile publice, urmărind un scop de utilitate publică (Dumitru Daniel Dumitru ş.a. vs. România, decizie din 4 septembrie 2012, nr. 57265/08).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o  distincţie esenţială între dreptul de a primi, în viitor, un salariu câştigat pentru o muncă prestată şi dreptul de a primi, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum (Lelas vs. Croaţia, cererea nr.55555/08, hotărâre din 20 mai 2010, §. 58; Vilho Eskelinen ş.a. vs. Finlanda, cererea nr.63235/00, hotărâre din 19 aprilie 2007, §. 94).

Totodată, s-a reţinut că, în materia drepturilor salariale, statele se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea şi intensitatea măsurilor adoptate, iar CEDO a declarat în mod constant că respectă modalitatea în care statele membre concep imperativele utilităţii publice, cu excepţia cazului în care raţionamentul acestora se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (Felicia Mihăieş şi Gavril Senteş vs. România, cererile nr. 44232/11 şi nr. 44605/11, §.19).

Ca atare, statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor asemenea beneficii prin modificări legislative  corespunzătoare (Kechko vs. Ucraina, cererea nr. 63134/00, hotărâre din 8 noiembrie 2005, §23).

Totodată, în privinţa diminuării nejustificate a drepturilor sale salariale ca efect al aplicării legii nr.118/2010 şi legii nr.285/2010, potrivit art.1 alin.1 din legea nr.118/2010, cuantumul brut al salariilor/indemnizaţiilor/soldelor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, se diminuează cu 25%.

Prin urmare, începând cu momentul adoptării acestui act normativ, cuantumul brut al salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor, aşa cum fusese stabilit iniţial pentru anul 2010 prin legea nr.330/2009,  a fost diminuat cu 25%.

Modul de calcul al salariilor şi al tuturor celorlalte drepturi de natură salarială la data de 01.01.2011 a fost stabilit conform legii nr.285/2010.

Dispoziţiile art.1 din legea nr.285/2010 stabilesc în mod expres faptul că baza de calcul de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor ce trebuie plătite personalului din fondurile publice în anul 2011 este cuantumul salariului acordat pentru luna octombrie 2010.

Astfel, potrivit art.1 din legea menţionată, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin urmare, în mod expres legiuitorul stabileşte că majorarea cu 15% a salariilor funcţiei de bază şi indemnizaţiilor de încadrare se face având ca reper luna octombrie 2010.

În aceste condiţii, este evident faptul că majorarea cu 15% prevăzută la art.1 alin.1 din legea nr.285/2010, urma a se aplica la cuantumul brut al salariului de încadrare aşa cum acesta a fost stabilit prin ultimul act normativ anterior legii nr.285/2010. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca acest procent de 15% să se aplice cuantumului brut al salariului de încadrare existent anterior apariţiei legii nr.118/2010, ar fi specificat în mod expres acest lucru.

Efectul diminuării drepturilor salariale cu 25% a fost înlăturat prin aplicarea dispoziţiilor OUG nr.19/2012 prin care cuantumul brut al elementelor salariale a fost majorat cu 8%, începînd cu 1.06.2012, faţă de nivelul din luna mai 2012, respectiv cu 7,4%, începînd cu 1.12.2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Prin Deciziile nr.872/25.06.2010 şi nr.874/25.06.2010, Curtea Constituţională a statuat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% prevăzută de legea nr.118/2010 este constituţională, în sensul că această soluţie a fost determinată de apărarea securităţii naţionale, noţiune înţeleasă sub forma unor aspecte din viaţa statului – însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului.

De asemenea, potrivit Deciziei nr.939/07.07.2011 a Curţii Constituţionale, salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicabilitate a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat.

În consecinţă, instanţele de judecată nu pot depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti, adăugând la lege, ci doar legiuitorul poate stabili drepturile salariale suplimentare, condiţiile de acordare şi cuantumul acestora.

De altfel, la data de 18.11.2013, ÎCCJ a decis în soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr.21, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.8 din legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, că premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art.1 din legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări. Această decizie este obligatorie pentru instanţe, în temeiul art.517 alin.4 CPC.

Prin urmare, pretenţiile reclamanţilor de a beneficia de alte sume de bani reprezentând premiul anual aferent anului 2010, inclus în majorările pentru 2011 şi în continuare, actualizate şi cu dobânda aferentă, sunt nesusţinute, iar Tribunalul va respinge acţiunea ca neîntemeiată, inclusiv cu privire la capătul de cerere accesoriu referitor la cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

 Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată.

Respinge cererea pentru perioada anterioară 19.12.2014, ca prescrisă.

Respinge cererea formulată de reclamanţii ……în contradictoriu cu pârâtul ……ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând să fie depusă la sediul Tribunalului Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 02.04.2018.

PREȘEDINTE,***GREFIER,****

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţei civile mai sus menţionate.

Domenii speta

Spete similare