Cerere de renunţare la mandat formulată de lichidatorul judiciar

Dosar nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA a VII-a CIVILĂ

 SENTINŢA CIVILĂ NR. 2541

Şedinţa publică de la 23.04.2019

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE–JUDECĂTOR SINDIC: ***

GREFIER: ***

Pe rol se află soluţionarea cererii formulate de creditoarea S** în contradictoriu cu debitoarea **, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă debitoarea, prin  lichidator judiciar ** şi creditoarele ** prin avocat, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, procesul verbal al adunării creditorilor din data de 14.02.2019, raport de activitate nr. 4, însoţit de înscrisuri, renunţare la mandat de către lichidatorul judiciar, raport de activitate nr. 5, însoţit de înscrisuri, un set de înscrisuri de către **, după care:

Lichidatorul judiciar depune la dosar raportul de activitate nr. 6, însoţit de înscrisuri, învederând instanţei următoarele: predarea actelor şi a bunurilor de către reprezentanţii ** şi ** s-a făcut exclusiv în considerarea calităţii de reprezentant al asociatului unic **  având în vedere că mandatul d-lui ** a încetat. A preluat fizic, o parte din bunurile de la **. şi scriptic, bunurile de la **., iar chestiunile s-au împotmolit la predarea contabilităţii. Prin eforturile lichidatorului judiciar şi a colaboratorilor acestuia, s-a reuşit opisarea unei părţi a contabilităţii, a preluat procesele verbale, pe care le-a depus la dosarul cauzei. Lucrurile s-au blocat la predarea tuturor documentelor, cu privire la care a cerut opisarea şi i s-a condiţionat readucerea documentelor şi xeroxarea acestora de către reprezentanţii **. şi **., dar a refuzat acest lucru. A solicitat opisarea şi anunţarea în momentul în care se poate face o predare ordonată, dar nu s-a primit niciun fel de comunicare. Dincolo de corespondenţă, care arată clar care este raportul dintre părţi, sunt demersuri care nu presupun participarea lichidatorului judiciar, respectiv dl. **, de un 1 de zile, trebuie să transmită o informare vizavi de situaţia societăţilor **. şi **.. Chestiunea a fost preluată şi la momentul când s-au purtat discuţii cu acesta la momentul predării, când a fost prezent. Până în prezent nu a primit această informare, astfel că este clar că nu îşi îndeplineşte obligaţiile. Cu privire la imobilul din **, a continuat procedurile de publicitate conform Codului de procedură civilă, există persoane interesate, teoretic, de această chestiune, s-a primit şi o ofertă, pe care a transmis-o comitetului creditorilor, dar a fost refuzată. De asemenea, mai există şi alte persoane interesate de acest imobil, cărora le-a transmis documentele necesare. S-a solicitat de către creditori să prezinte situaţia executărilor silite, cu privire la care a prezentat situaţia, pe larg, în raportul de activitate. A făcut o prezentare a garanţiilor de bună execuţie, care este situaţia lor, care, de fapt, preia chestiunile care au fost prezentate deja, în nenumărate rânduri, de către **., la solicitarea creditorilor. A arătat şi chestiunile legate de plătirea cauţiunilor, în număr de patru, două la **, una la ** şi una la **. Cele de la ** puteau fi recuperate în sensul în care erau redactate încheierile de restituire, fiind depuse cereri în acest sens, dar acestea nu se regăsesc în Registrul de Valori al instanţei, urmând a se face demersuri la **, unde s-au întors dosarele la fond. A fost o soluţie favorabilă a instanţei de fond în privinţa recuperării sumei datorate de **. A depus, de asemenea, o situaţie cu plăţile efectuate de la preluarea mandatului atât centralizat, cât şi extrase de cont. I s-a cerut situaţia sumelor restante cu titlu de chirie, cu privire la care a prezentat cele care sunt prescrie şi cele care mai sunt în termenul de prescripţie. În raportul nr. 6, arată a avut loc un eveniment la imobilul din **, un incendiu, care a afectat imobilul pe 30 mp exterior şi acest eveniment a ridicat problema asigurării imobilului. A cerut creditorului ipotecar **să indice suma la care ar trebui să fie asigurat imobilul. După ce va afla suma la care vrea să asigure, va solicita oferte, pe care le va supune aprobării creditorilor. De asemenea, administratorul clădirii a obţinut trei oferte pentru renovarea imobilului şi de asemenea, este utilă şi instalarea camerelor de supraveghere, obţinând oferte în acest sens. Pe data de 10.04.2019, d-na  ** a transmis o cerere prin care a arătat că stagiul de cotizare, cu care figurează la Casa de pensii, este mai mic decât cel real, fiind vorba de o hotărâre judecătorească care ar fi trebuit să fie înregistrată în contabilitate. A chestionat societatea **, care se ocupă de resurse umane, care a comunicat că au fost efectuate înregistrările în baza de date. De asemenea, contabilitatea a comunicat că au fost plătite contribuţiile, urmând se face investigaţii  cu privire la motivele pentru care nu apare la Casa de Pensii întreaga vechime a d-nei **. Arată că dacă i se va acorda cuvântul pe cererea de renunţare la mandat, o va susţine.

Creditoarea **., prin apărător, arată că a luat act de menţiunile lichidatorului judiciar. Cu privire la asigurarea imobilului consideră că lipseşte un element esenţial, respectiv valoarea de piaţă. A solicitat anterior fostului lichidator judiciar evaluarea imobilului. Reiterează cererea de evaluare a activelor societăţii.

Lichidatorul judiciar arată că nu a existat în mandatul său o astfel de solicitare. În momentul când se va solicita, va solicita oferte şi va convoca adunarea creditorilor pentru evaluare şi asigurare.

Se prezintă şi creditoarele ** prin avocat **, **., prin avocat **, cu împuternicire avocaţială în baza contractului de asistenţă juridică nr. **, aflată la fila 52 vol. 23, **., prin avocat **, **., prin avocat **

Creditoarele **., **., **. şi  **., prin apărător, solicită lămurirea pagubelor cu privire la incendiu, precum şi clarificări suplimentare cu privire la exercitarea recentă a mandatului, clarificări solicitate de către comitetul creditorilor, respectiv cu privire la situaţia urmăririi şi încasării creanţelor, a demersurilor efective de predare a întregii contabilităţi pentru **. şi ** şi la modul de executare a celor două hotărâri recente a **. Lichidatorul judiciar a pus la dispoziţie 70-80% din informaţiile solicitate. În esenţă, sunt legate de executarea celor două ultime hotărâri ale **.

Lichidatorul judiciar arată că întinderea pagubelor rezultă din ofertele de reparare a imobilului, sunt trei oferte la dosar, toate în jur de 12.000 lei. Cu privire la ceea ce s-a solicitat de către comitet, o parte din informaţii au fost transmise în şedinţa comitetului, restul documentelor au fost consemnate în raportul nr. 5 de activitate, care a fost depus la dosarul cauzei şi publicat în B.P.I în data de 08.04.2019. În anexe se regăsesc absolut toate informaţiile solicitate de către comitetul creditorilor.

Tribunalul acordă cuvântul pe cererea de renunţare la mandat formulată de către lichidatorul judiciar.

Lichidatorul judiciar solicită instanţei să se aibă în vedere temeiul de drept al cererii, în condiţiile în care Legea nr.85/2006 nu conţine o dispoziţie expresă vizavi de renunţarea la mandat, în nici un caz nu este vorba de art. 22 alin. 2 din Legea nr.85/2006. Aceea este o normă de protecţie a lichidatorului judiciar pentru situaţia în care ar fi revocat în mod abuziv. Atunci se referă la art. 149 din Legea nr. 85/2006, care face trimitere la codul civil. Se pune problema dacă este un mandatar al justiţiei sau dacă este reprezentant al justiţiei. Dacă este mandatar al justiţiei se aplică art. 2034  alin. 1 şi 2 din Codul civil, dacă este reprezentant al justiţiei, se aplică art. 1305 din Codul civil. În niciun caz nu se pot impune condiţii sau termeni suplimentari lichidatorului judiciar, la renunţarea la mandat. Depune explicitare a motivelor cererii de renunţare la mandat, precum şi practică judiciară. Înţelege să facă apărări şi pentru opinia subsidiară, în condiţiile în care cineva ar aprecia că este nevoie de motive temeinic justificate. Disensiunile dintre lichidatorul judiciar şi o parte considerabilă a creditorilor activi decurg dintre o chestiune esenţială în procedură, respectiv caracterul fictiv al facturii emise în 31.10.2012 de către **. în favoarea lui **. Astfel cum a arătat în informările către adunarea creditorilor, inclusiv în cea din 04 iulie 2018, această factură este fictivă, nu există contract, nu există dovada prestaţiei, nimic care să dovedească că ar fi existat o reală prestaţie din partea lui **. în favoarea lui **., chestiune recunoscută chiar de către contabilul societăţii, care nu a putut să pună la dispoziţie niciun fel de document. Creditorii au votat în data de 04 iulie 2018, la punctul 2 al ordinii de zi, în favoarea celor propuse de lichidatorul judiciar, ceea ce a însemnat o achiesare la punctul de vedere cu privire la caracterul fictiv al  acestei facturi. În 14 februarie 2019 la punctul 13 al ordinii de zi s-a votat invers, în sensul nestornării acelei facturi, ceea ce înseamnă că nu este fictivă, ceea ce subminează toate apărările lui **. din toate procesele în care a fost împotriva lui **., ceea ce este absurd. Consecinţele fiscale sunt că **. va avea de plată 1 milion de lei, iar **. va trebui să aştepte o rambursare de T.V.A. de aceeaşi sumă. Chestiunea este radical diferită, atât în privinţa timpului, cât şi în privinţa costului. În aceste condiţii, există o divergenţă majoră care nu poate fi rezolvată decât prin numirea unui nou lichidator, care să accepte această chestiune. De asemenea, solicită instanţei să aibă în vedere că din 21 februarie 2019 au fost încunoştinţaţi creditorii de această chestiune, timp suficient pentru a numi pe altcineva, astfel încât solicită să se numească fie din ofertele aflate la dosarul cauzei, fie de pe tabelul U.N.P.I.R., pe altcineva care să exercite mandatul.

La interpelarea instanţei, lichidatorul judiciar arată că nu este un tip impulsiv, ci lucid, care a luat această decizie în timp.

Creditoarea ** prin apărător, arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea acestei cereri. Nu poate să ceară lichidatorului, dacă nu poate să-şi exercite mandatul, să rămână în procedură, pentru că nu avantajează un blocaj. Cu privire la motivul care a generat această problemă, respectiv nestornarea acelei facturi, crede că este o chestiune, nu de oportunitate, ci de legalitate, care trebuie făcută necondiţionat de un fapt care se va derula într-o altă procedură, faţă de o altă societate. Există un antecontract cu privire la care adunarea creditorilor s-a pronunţat pe rezoluţiunea respectivului antecontract. Juridic vorbind, o dată soluţionat, cu efect retroactiv, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară. Prin urmare, acea factură va trebui stornată.  Prin urmare, ea va genera T.V.A. de plată. A întrebat lichidatorul judiciar de ce nu supune atenţiei judecătorului sindic această problemă a intenţiei de a efectua acest demers în procedură, urmând ca instanţa să se pronunţe asupra oportunităţii şi mai ales a legalităţii stornării unei facturi, ca efect retroactiv al rezoluţiunii actului juridic în baza căreia această factură a fost emisă. Nu crede că este căderea creditorilor să aprecieze, fiind o chestiune de legalitate, fiscalitate.

Creditoarele **., **., **. şi  **., prin apărător, arată că, în primul rând, este într-o situaţie neconfortabilă, pentru că acesta s-a angajat faţă de creditorii pe care îi reprezintă şi faţă de ceilalţi implicaţi în procedură, pe această formulă de lucru. A crezut că o să funcţioneze. Cu insatisfacţie, admite că nu funcţionează. Crede cu tărie că este aplicabil art. 22 alin. 2 din Legea nr.85/2006 şi nu are nicio legătură norma de trimitere la care s-a făcut referire. Este o normă de trimitere generală care instituie posibilitatea trimiterii, dacă nu există, ca orice normă de trimitere de acest fel, prevederi contrare, dacă normele de completare nu ar conţine dispoziţii contrare. Or, există o normă specială, care derogă de la general şi care instituie această posibilitate de înlocuire cu doi vectori, cu doi posibili solicitanţi, respectiv judecătorul sindic din oficiu sau comitetul creditorilor. Practicianul în insolvenţă, indiscutabil, este concesionarul unui serviciu public, în beneficiul justiţiei şi în exercitarea activităţii lui, îşi exercită riscuri în condiţiile legii şi activitatea lui este guvernată de mai multe reguli legale, printre care continuitatea procedurii şi celeritatea. Există jurisprudenţă consolidată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,  care în acest concurs de interese sau de principii legale, într-o atare situaţie, pun întotdeauna în prim plan, continuitatea procedurii şi celeritatea. Aceasta este premisa, din punctul său de vedere, juridică a cererii. Cu alte cuvinte, nu crede că simpla solicitare de manifestare de voinţă în sensul încetării unui mandat, într-o atare procedură, este suficientă pentru a înceta mandatul şi crede că trebuie să existe motive temeinice. Motive temeinice sunt invocate ca fiind o divergenţă cu privire la o problemă de tratament contabil şi fiscal, a unei facturi. Admite, reiese clar din dovezile din dosar, că există un punct de vedere diferit între propunerea lichidatorului şi votul exprimat de mai mulţi creditori, printre care şi **., pe care o reprezintă, creditori, care, evident, au un interes să nu se micşoreze activul masei credale. Este vorba despre o opinie juridică. Acesta nu crede că trebuie stornată, dar este opinia sa, de avocat. Nu se poate privi operaţiunea  separat, ci într-un context, într-o înlănţuire, într-o inginerie mai complexă, în care, se pare că de fapt stornarea suis generis, în sensul de stabilire a unui pasiv al societăţii **. faţă de **., într-o înlănţuire de operaţii, a funcţionat cumva. Cu alte cuvinte, nu crede că poate fi privită singular această chestiune, ci într-un ansamblu. Societatea a fost controlată fiscal pe chestiuni de TVA în iunie 2014  până la 31 decembrie 2013, perioada de control. Deci, a făcut obiectul verificării pe TVA. Există elemente suficiente pe această chestiune, ca dincolo de temere, justificată sau nu, să fie nevoie şi de o proiecţie din partea oricărui lichidator judiciar, în perspectiva lucrurilor. Adică nu este suficient să se spună „stornez”, ci trebuie să se şi optimizeze, pentru că altfel nu se justifică prezenţa şi activitatea într-o atare procedură. Cu alte cuvinte, trebuie să se vadă ce se poate face pentru a optimiza, să vadă lucrurile în perspectivă, să propună creditorilor care l-au ales, un scenariu curent şi cursiv cu privire la această chestiune, lucru care nu s-a întâmplat. Crede că aceste lucruri nu sunt relevante pentru că articol din ordonanţa 86, care instituie un drept şi o obligaţie în sarcina practicianului, de a media eventualele dispute, neînţelegeri dintre creditori şi debitorul falit. Cu alte cuvinte, nu numai că această chestiune este uzuală, respectiv să existe neînţelegeri, dar are lichidatorul, sarcina, în executarea mandatului, să remedieze, să propună o soluţie coerentă şi să ceară judecătorului sindic, în ipoteza în care nu reuşeşte, să participe, să tranşeze o anumită chestiune. Este evident că dacă cineva nu mai vrea să facă un lucru, dincolo de aspectele legale pe care le-a menţionat, care vizează, în primul rând, continuitatea procedurii, nu are randament să facă, chiar dacă este obligat să facă, va fi contraproductiv pentru procedură. În clipa de faţă, la solicitarea creditorilor pe care îi reprezintă, a contactat mai multe firme de insolvenţă, cu care se află în discuţii. A solicitat să se facă estimări, evaluări concrete, în baza actelor şi situaţiei concrete din dosar. Nu are în clipa de faţă un răspuns, dacă îl avea, propunea instanţei, dar nu are nimic concret. În atare situaţie, crede că calea de urmat este aceea a convocării de către lichidatorul judiciar a unei adunări generale a creditorilor, în care să se discute cererea de renunţare la mandat, să se facă o dare de seamă, un raport detaliat cu privire la chestiunile care sunt în derulare, la condiţiile în care se poate face transferul către următorul lichidator şi la ceea ce apreciază lichidatorul judiciar, în clipa de faţă, că mai trebuie de făcut în continuare. Aceste trei componente, crede  că legal sunt necesare pentru continuarea procedurii în clipa de faţă. Repetă, o adunare a creditorilor, şi nu crede că o astfel de cerere poate fi soluţionată de către judecătorul sindic decât dacă, judecătorul sindic, constată că există motive temeinice, din perspectiva judecătorului sindic şi, propune, din oficiu, această chestiune pentru a fi dezbătută.

Lichidatorul judiciar arată că toate chestiunile pretins a fi necesare prezentate adunării creditorilor, ţin de predarea mandatului de la lichidatorul judiciar actual la lichidatorul judiciar care va avea un mandat, nu este nevoie de o convocare a adunării creditorilor pentru a-i anunţa despre renunţarea la mandat. Renunţarea la mandat se face prin depunerea unei cereri la instanţă. În ceea ce priveşte teoria cu stornarea facturii, ea reprezintă încă un motiv să părăsească această procedură, este inconsecvenţa unor creditori. S-a solicitat de către anumiţi creditori, pe parcursul timpului, şi atunci când era ** în mandat şi în mandatul actual şi a fost aprobat de către adunarea creditorilor, rezoluţiunea contractelor şi antecontractului încheiat între **. şi **. Toate acestea au ca premisă fictivitatea pasivului. Informarea pentru adunarea creditorilor din 04 iulie 2018, care reţine caracterul fictiv al acelei facturi, în mod expres, a fost făcută în conlucrare cu cei doi reprezentanţi ai creditorilor prezenţi în sală. Atunci opinia fermă a fost că factura este fictivă. În 14 februarie opinia este alta.

Apărătorul ales al creditoarele **., **., **. şi  **., arată că nu a afirmat niciodată că nu poate fi discutat caracterul fictiv al unei operaţiuni privite singular. A zis că acea operaţiune , după derularea unei inginerii rău famate într-o întindere mare de societăţi şi de timp, nu poate fi tratată contabil şi fiscal singular. Nu a discutat despre efectivitatea faptului, nu şi-a schimbat opinia.

Tribunalul, cu privire la cererea de renunţare la mandat, cu privire la argumentele care au fost invocate atât de către lichidatorul judiciar, cât şi de reprezentatul creditorilor prezenţi, în primul rând, aduce la cunoştinţa părţilor, că lichidatorul judiciar a fost confirmat de adunarea creditorilor. Faptul că poate sau nu poate formula lichidatorul judiciar o cerere de renunţare la mandat, este o discuţie care va tranşată în momentul soluţionării, având în vedere că judecătorul sindic a fost investit cu o astfel de cerere. Din această perspectivă, având în vedere argumentele invocate de către lichidatorul judiciar, dar şi argumentele invocate de către reprezentanţii creditorilor, urmează ca instanţa să se pronunţe pe cererea de renunţare la mandat. Se invocă pe de o parte faptul că nu există un temei legal, că nu ar fi admisibilă o astfel de cerere de renunţare la mandat, iar pe de altă parte se fac demersuri pentru desemnarea unui nou lichidator. Este necesar ca judecătorul sindic să se pronunţe pe această cerere, înainte de a se face demersuri cu privire la desemnarea unui altui lichidator în cauză. Citind, pe de altă parte, rapoartele de activitate şi procesul verbal al adunării creditorilor din data de 14 februarie 2019, a constat că, cel puţin în privinţa votului exprimat de către ** se menţionează, în mod frecvent, că acele chestiuni supuse discuţiei nu sunt de competenţa votului creditorilor, că nu se pune în discuţie o chestiune de oportunitate, ci de legalitate.

 La interpelarea instanţei, apărătorul ales al creditorului **., arată că este o chestiune de legalitate.

Creditoarele **., **., **. şi  *., prin apărător, solicită instanţei să reţină că nu există niciun temei legal care să permită lichidatorului, ca intempestiv şi fără motive temeinice, să renunţe la mandat. Arată că nu a înţeles care este problema de legalitate. Întreabă ce legătură are în acest moment, în acest punct al discuţiei, chestiunea cu legalitatea. Dacă se discută despre legalitatea unei operaţiuni distincte din activitatea lichidatorului judiciar, atunci va trebui ca judecătorul sindic să fie investit cu o cerere, care să fie comunicată în condiţii de contradictorialitate, ca să se poate exprima punctul de vedere în cunoştinţă de cauză cu privire la o chestiune articulată. Arată că a contactat alţi lichidatori judiciar, pentru că este de bună credinţă. În situaţia de faţă, există indiscutabil o diferenţă de opinii cu privire la continuarea procedurii, între creditorii pe care îi reprezintă şi lichidatorul judiciar. Diferenţa de opinii, nu crede că a plecat de la o chestiune punctuală. Acesta este un pretext. Diferenţa de opinii a pornit de la solicitarea repetată a creditorilor de stabilire a unei strategii coerente, pe timp mediu, care să permită finalizarea unei proceduri, care este aproape de finalizare, respectiv bunurile sunt securizate juridic, se află la **, societate care se află în dizolvare de drept şi care nu mai are administrator statutar, care a fost revocat. De aceea, şi-a permis, în numele creditorilor, să avanseze discuţii preparatorii, cu mai multe firme de insolvenţă. Chiar dacă lichidatorul judiciar a fost validat de către creditori în adunarea generală a creditorilor, creditorii au posibilitatea să-l înlocuiască. Pentru continuarea procedurii s-a făcut ce s-a făcut, dar fără un rezultat, motiv pentru care solicită instanţei să se aibă în vedere continuitatea procedurii şi faptul că un nou lichidator, în măsura în care s-ar admite cererea, ar avea nevoie între 3 şi 6 luni de preluare şi de intrare în mandat.

Lichidatorul judiciar arată că nu este vorba de o încăpăţânare, ci de o presiune continuă de a atinge nişte scopuri. Aşa cum a arătat şi în scris un creditor care a avut acces continuu şi nelimitat la datele societăţii. Nu a fost un mandat exercitat separat de lichidatorul judiciar, iar comunicarea cu acest creditor a fost zilnică. Nu este o renunţare intempestivă, a renunţat la mandat din 21.02.2019. La finalul raportului nr. 5 a vorbit de schimbarea formei de exercitare a profesiei.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare cu privire la cererea de renunţare la mandat şi acordă termen pentru continuarea procedurii la data de 24.09.2019.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea formulată în cadrul Raportului de activitate nr. 4, depus la dosarul cauzei la data de 27.02.2019 (f. 18-23 Vol. 64), lichidatorul judiciar **  solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să ia act de renunţarea sa la mandatul de lichidator judiciar.

În motivarea acestei cereri, practicianul în insolvenţă a arătat, în mod succint, faptul că există divergențe majore şi ireconciliabile cu o parte însemnată din creditori, reprezentând cel puţin 30% din masa credală, cu privire la tratamentul fiscal al facturii emise de **. la data de 31.10.l2012.

Această chestiune are o înrâurire decisivă asupra etapelor şi duratei procedurii de insolvenţă, mai ale prin tensiunea resimţită ca urmare a stării creditorilor - martori la o procedură lungă şi anevoioasă, complet aridă cel puţin până la nivelul lunii martie a anului 2018 - tensiune care a generat reticenţa acestor creditori în a coopera într-un demers riguros.

La termenul din data de 23.04.2019 lichidatorul judiciar a depus o completare a motivelor care au determinat formularea cererii de renunţare la mandat.

În concret, se arată că această cerere a fost determinată de divergenţele majore şi ireconciliabile cu o parte a creditorilor activi în procedură cu privire la tratamentul fiscal şi contabil al facturii emise de **. la data de 31.10.2012.

Această factură conţine mențiunea că ar reprezenta „avans conform contract”, fără a menţiona numărul şi data acestuia. Valoarea avansului este de 4.354.838,71 lei, la care se adaugă T.V.A. de 1.045.181,39 lei.

În cadrul Adunării Creditorilor din data de 04.07.2018 a argumentat fictivitatea acestei facturi, iar votul exprimat de majoritatea creditorilor a reprezentat o achiesare la concluziile lichidatorului judiciar.

Cu toate acestea, votul Adunării Creditorilor din data de 14.02.2019 nu admite aplicarea efectelor contabile şi fiscale ale fictivităţii, fiind lipsit de coerenţă faţă de votul anterior exprimat.

Stornarea facturii în discuţie are o înrâurire determinantă asupra procedurii, inclusiv prin implicaţiile stabilirii activului şi pasivului debitoarei şi ale subsidiarei sale **

Consecinţele fiscale ale stornării facturii vor fi în principal faptul că debitoarea va avea imediat de achitat T.V.A. de aproximativ 1.000.000 lei, iar ** va avea de recuperat acest T.V.A.

În funcţie de gradul de risc stabilit de **., va exista un control fiscal pentru rambursare T.V.A., rambursarea putând dura de 90 zile la 6 luni.

Aplicarea măsurii pe care lichidatorul judiciar o apreciază legală, aceea a stornării facturii fiscale, ar conduce la un parcurs şi la un cost diferite de cele avute în vedere de o parte semnificativă a creditorilor din procedură.

În condiţiile în care în cadrul Adunării Creditorilor, majoritatea creditorilor care exprimă un vot valid are opinia contrară celei a lichidatorului judiciar, este evidentă divergenţa de opinii, cu consecinţe pe termen lung.

O eventuală continuare a mandatului va impune aplicarea soluţiei pe care lichidatorul judiciar o consideră legală, aceea de stornare a facturii, ceea ce va genera conflicte majore cu creditorii.

A menţionat totodată că divergențele cu aceşti creditori sunt concrete şi vizibile şi se materializează în solicitări cu caracter şicanatoriu şi inutil.

A adăugat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 85/2006 privind înlocuirea lichidatorului judiciar.

În drept, cerere a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 85/2006, precum şi pe dispoziţiile art. 2034 şi art. 1305 C.Civ..

Analizând cererea de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prioritar analizei cererii de renunţare la mandat formulată de către lichidatorul judiciar **, judecătorul sindic reţine că Legea nr. 85/2006 nu reglementează posibilitatea practicianului în insolvenţă de a renunţa la mandatul conferit de creditori şi confirmat de instanţa de judecată.

Pierderea calităţii de administrator/lichidator judiciar, o dată confirmată de către judecătorul sindic, poate surveni exclusiv ca urmare a înlocuirii practicianului în insolvenţă de către judecătorul sindic, în condiţiile art. 22 alin. 2, fie din oficiu, fie ca urmare a solicitării formulate de Comitetul Creditorilor.

În acest context, dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 85/2006 care stabilesc faptul că „dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de Procedură Civilă, Codului Civil, Codului Comercial (…)” nu pot constituit un veritabil temei de drept al prezentei cereri.

Prin invocarea acestor dispoziţii, lichidatorul judiciar invocă, în realitate, prevederile de drept comun din materia mandatului reglementat de Codul Civil, pentru a-şi motiva în drept cererea.

Instanţa apreciază însă că aceste prevederi nu sunt aplicabile în privinţa practicianului în insolvenţă.

Modalitatea de numire şi confirmare a practicianului, dar şi posibilitatea înlocuirii acestuia exclusiv pentru motive temeinicie, reprezintă o garanţie a stabilităţii acestuia în exercitarea atribuţiilor legale, ca urmare a legalei desemnări a acestuia prin votul Adunării Creditorilor şi dau expresie funcţiei sale diferite în procedură de aceea a unui mandatar.

Astfel, deşi practicianul în insolvenţă exercită „un mandat” în cadrul procedurii, acesta nu poate fi asimilat unui mandat dat de Adunarea Creditorilor.

Astfel cum s-a arătat în repetate rânduri în practica judiciară, natura juridică a atribuţiilor exercitate de lichidatorul judiciar determină poziţia sa de mandatar al justiţiei şi reprezentant al procedurii, ceea ce înseamnă că acesta nu poate fi reprezentantul nici al creditorilor, nici al debitorului, ci urmăreşte prezervarea caracterului unitar, colectiv şi egalitar al procedurii.

Se reţine totodată în Decizia nr. 72 din data de 15.10.2018,  publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 85 din 04.02.2019, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept că administratorul judiciar nu acţionează ca un mandatar al creditorilor, ci este, alături de instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic şi lichidatorul judiciar, un organ care aplică procedura şi care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de Legea nr. 85/2014.

De altfel, dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 stabilesc în mod lipsit de echivoc faptul că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar este un organ care aplică procedura, având ca scop asigurarea efectuării cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

În opinia judecătorului sindic, lichidatorul judiciar îndeplineşte funcţia unui „reprezentant” al justiţiei, deoarece reprezintă şi apără drepturile şi interesele tuturor participanților la procedură, sens în care, alături de judecătorul sindic, aplică dispoziţiile legale, coordonează, supraveghează şi acţionează în vederea derulării procedurii.

Din această perspectivă, practicianul în insolvenţă nu poate fi asimilat unui mandatar, inclusiv sub aspectul încetării atribuţiilor sale.

Calitatea sa de „reprezentant al justiției” nu poate înceta, în opinia instanţei, în condiţiile prevăzute de dreptul comun, ci doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de Legea insolvenţei, respectiv pentru motive temeinice.

Rezultă astfel că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile legale invocate de către lichidatorul judiciar.

În ceea ce priveşte motivele concrete invocate de către ** în susţinerea cererii sale, instanţa apreciază că acestea trebuie avute în vedere tocmai din perspectiva celor mai sus reţinute.

Lichidatorul judiciar nu are calitatea de mandatar al Adunării Creditorilor, ci pe aceea de organ care aplică procedură.

Legea nr. 85/2006 prevede în mod clar partajarea competenţelor în cadrul procedurii, atât între organele care aplică procedura, cât şi între acestea şi creditori.

Astfel, în vreme ce judecătorul sindic exercită exclusiv controlul judecătoresc al activităţii administratorului/lichidatorului judiciar şi soluţionează cererile şi procesele de natură judiciară aferente procedurii, conform art. 11 alin. 2 din lege, atribuţiile manageriale aparţin administratorului/lichidatorului judiciar ori în mod excepţional debitorului.

 Totodată, deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.

Rezultă astfel faptul că, în ceea ce privește conducerea activităţii societăţii debitoare, aflată în prezent în procedura falimentului, aceasta îi revine, în limitele legii, lichidatorului judiciar.

Din punct de vedere al deciziilor pe care acesta le ia în activitatea managerială, reţine instanţa că acestea pot fi controlate, sub aspectul oportunităţii de către creditori, iar sub aspectul legalităţii de către judecătorul sindic.

Dispoziţiile art. 11 alin. 2 au caracter imperativ din această perspectivă, în sensul în care, în opinia instanţei, doar creditorii au dreptul de a aprecia din punct de vedere al oportunităţii deciziile manageriale, judecătorului sindic fiindu-i negată această prerogativă.

Totodată, creditorii nu au posibilitatea de a decide cu privire la legalitatea unei acţiuni a practicianului în insolvenţă.

Acesta din urmă este organul în sarcina căruia lege prevede atribuţiile manageriale, legalitatea lor putând fi cenzurată exclusiv de către instanţă.

Remediul pe care legea îl oferă în acest sens creditorilor, nu este cel al votului, ci acela al contestaţiei reglementate de dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Lege.

Concluzionând, dincolo de inerentele disensiuni, divergenţe de opinii ori tensiuni pe care derularea procedurii le poate genera pentru toţi participanţii la aceasta, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligațiilor fiecăruia dintre aceştia este necesar a se realiza conform diviziunii de competenţe prevăzute de Lege, cu respectarea statului legal al fiecăruia dintre participanţi, a limitelor pe care acesta le impune şi uzând de remediile procedurale pe care Legea le oferă în vederea cenzurării ori echilibrării poziţiilor apreciate ca neconforme cu prevederile legale.

În considerarea acestor aspecte, apreciind cererea formulată drept neîntemeiată, judecătorul sindic urmează a o respinge, în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar ** al debitoarei **, de renunţare la mandat, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23.04.2019.

PREŞEDINTE GREFIER

**** ******

Domenii speta

Spete similare