Anularea contracte de închiriere

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2018 

Completul constituit din:

Preşedinte – ML

Grefier – IT

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cererii formulată de reclamantul PJB în contradictoriu cu pârâta CMP.

La apelul nominal făcu în şedinţă, la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2018 în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 28 noiembrie 2018.

TRIBUNALUL

Constată că prin cererea formulată la data de 10.07.2015 şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. de mai sus, reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI BRAȘOV a solicitat în contradictoriu cu pârâta COMUNA MÂNDRA prin Primar TIŞ, să se dispună anularea următoarelor contracte de închiriere:

1.Contractul de închiriere nr. 1342/24.04.2009, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi SGD;

2.Contractul de închiriere nr. 593/23.02.2012, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi Asociaţia ZI;

3.Contractul - cadru nr.2514/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi CMŞ;

4.Contractul - cadru nr. 2541/22.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi MDA;

5.Contractul - cadru nr. 2513/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi LS;

6.Contractul – cadru nr. 2511/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi GG;

7.Contractul – cadru nr.2512/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi TMG;

8.Contractul – cadru nr.2508/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi MCI;

9.Contractul – cadru nr. 2509/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi MDI;

10.Contractul - cadru nr. 2542/22.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi CVM;

11.Contractul - cadru nr. 2544/22.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândraşi PAC

12.Contractul - cadru nr. 2543/22.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi MS;

13.Contractul - cadru nr. 2507/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi MID;

14.Contractul - cadru nr. 2510/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi CDA.

În motivare se arată că prin adresa nr.1296/3.05.2018 a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură –Direcţia Antifraudă şi Control Intern, înregistrată la Instituţia Prefectului Judeţului Braşov sub nr.6365/7.05.2018, i s-a solicitat reclamantului să pronunţe un punct de vedere cu privire la legalitatea contractelor mai sus menţionate, care au fost verificate, constatându-se următoarele aspecte de nelegalitate:

✓ La încheierea contractelor de închiriere a căror anulare se solicită, nu s-au respectat dispoziţiile legale în vigoare la acel moment, nefiind identificate hotărâri ale consiliului local Mândra prin care s-a dispus cu privire la punerea în valoare a pajiştilor aflate în domeniul public sau privat al comunei, aşa cum expres prevede art. 36, alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, coroborat cu: art. 9 alin. 1 şi următoarele din OG 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii 18/1991 - prevederi legale vigoare la data încheierii contractelor - cadru din anul 2016; art. 15 din Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor, prevederi legale în vigoare la datai încheierii contractelor - cadru din anul 2012;. art. 18 din Legea nr.72/2002 a zootehniei şi cap. VI, pct. 1 lit. c din Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului administraţiei publice nr. 226/235/2003 pentru aprobarea Strategiei privind organizarea activităţii de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor la nivel naţional, pe termen mediu şi lung - prevederi legale în vigoare la data încheierii contractelor - cadru din anul 200.

✓Referitor la modul prin care s-a stabilit preţul concesiunii/închirierii, precizează faptul că preţul contractului de concesiune/închiriere este un venit nefiscal. Titlul de creanţă fiscală este un act de impunere şi are natura juridică a unui act unilateral de drept financiar public. Hotărârile consiliului local prin care se aprobă taxele si impozitele locale nu stabilesc preţul concesiunii/închirierii. Preţul concesiunii/închirierii este redevenţa/chiria care s-a stabilit în baza unui contract - act juridic bilateral, supus normelor de drept privat. Mai mult, prin art. 9 alin. 71 din OUG 34/2013 este expres prevăzut modul de calcul pentru stabilirea preţului concesiunii/închirierii, mod de calcul ce nu a fost respectat în cazul contractelor - cadru mai sus enumerate.

✓Conform prevederilor art. I, pct. 2, lit. a din Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului administraţiei publice nr. 226/235/2003 pentru aprobarea Strategiei privind organizarea activităţii de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor la nivel naţional, pe termen mediu şi lung, modificat prin OO 541/210/2009: "în scopul utilizării pajiştilor aflate în administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor, asociaţiile crescătorilor de animale legal constituite, crescătorii de animale persoane fizice şi juridic, al cărei model este prevăzut în anexa la prezenta strategie, prin care solicită concesionarea unor suprafeţe de pajişti". Conform răspunsului nr. 2829/03.05.2018, formulat de către Primăria Comunei Mândra, la sediul autorităţii publice locale nu au fost înregistrate cereri ale crescătorilor de animale, titulari ai contractelor de închiriere, persoanele fiind stabilite în cadrul unor şedinţe publice.

În consecinţă, având în vedere prerogativele prefectului expres prevăzute de art. 123 alin 5 Constituţia României, art. 19 alin 1 lit. e din Legea nr.340/2004, art. l alin 8 din Legea nr.554/2004, precum şi Decizia nr.11/1 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitoare la sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 19 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 612/122/2013, coroborat cu prevederile art.1247 din Noul Cod civil, solicită anularea contractelor mai sus menţionate încheiate de către Primarul comunei Mândra, domnul Taflan Ioan întrucât sunt nelegale, pentru următoarele motive:

Administrarea domeniului public şi privat al UAT este prerogativa exclusivă a Consiliului local - art. 36 alin 2 lit c din Legea nr.215/2001.

Îîn acest sens, primarul comunei Mândra –dTI şi-a depăşit competenţa, încheind contracte de păşunat fără a avea la bază o hotărâre de Consiliul local în condiţiile impuse de legea administraţiei publice locale dar şi de legile speciale menţionate anterior.

Acesta a acţionat în exces de putere (exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţelor prevăzute de lege – art.2 alin 1, lit. n din Legea nr.554/2004) procedând la încheierea contractelor de păşunat fără a avea la bază hotărârea Consiliului local emisă în acest sens şi nici mandate din partea forului decizional pentru a încheia contracte în numele comunei.

Contractele de păşunat au fost încheiate în vederea obţinerii de subvenţii APIA, iar executivul UAT Mândra, deşi cunoştea reglementările legale în baza cărora se administrează domeniul public şi privat al UAT, nu le-a respectat, fiind incidente în speţă prevederile art.1247 din Noul Cod civil, contractele fiind lovite de nulitate absolută, scopul închirierii acestora fiind acela de a obţine subvenţii europene pe o perioadă lungă de timp utilizând mijloace contrare legii.

În drept au fost invocate dispziţiile art.23 alin 5 din Constituţia României, art.19 alin 1 lit e din Legea nr.340/2004, art.l alin 8 din Legea nr.554/2004, Decizia nr.11/01.05.2015 a ÎCCJ, art.1247 din Noul Cod Civil, art. 6 alin 2 lit c din HG nr.460/2006..

În probaţiune au fost depuse la dosar înscrisuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului Prefectul Județului Brașov și excepția lipsei de interes a acestuia în promovarea acțiunii, având în vedere Decizia nr.11/01.05.2015 a ÎCCJ și dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și faptul că contractele a căror nulitate se solicită prin acțiune sunt contracte de închiriere pentru suprafețele de pajiști aflate în domeniul privat al Comunei Mândra, neputând fi asimilate cu actelor administrative. Prin urmare, Prefectul nu justifică un interes în promovarea acțiunii și nu are calitate procesuală activă, legea nerecunoscându-i dreptul de a ataca în instanţă aceste acte.

Pe fond se solicită respingerea acţiunii, având în vedere că nu au fost atribuite în mod discreţionar spre închiriere pajiştile ce fac obiectul contractelor, acestea fiind încheiate pentru punerea în valoare a proprietăţii private a comunei Mândra, iar nu pentru obţinerea de subvenţii de la APIA.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 35, art. 78, art. 205 şi urm. C.pr.civ., art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, art. 33 din Legea nr. 18/1991.

În probaţiune au fost depuse la dosar înscrisuri.

La termenul din 13.11.2018, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prin raportare la natura contractelor contestate în cauză şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, în temeiul art. 248 C.pr.civ., instanţa reţine următoarele:

Prefectul Judeţului Braşov solicită anularea în cauză a 14 contracte de închiriere a suprafeţelor de păşunat proprietate privată a  pârâtei Comuna Mândra, respectiv: Contractul de închiriere nr. 1342/24.04.2009, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi SGD; Contractul de închiriere nr. 593/23.02.2012, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi Asociaţia Zoopastorală Ileni; Contractul - cadru nr.2514/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi CMŞ; Contractul - cadru nr. 2541/22.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi Mera Dumitru-Adrian; Contractul - cadru nr. 2513/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi LS; Contractul – cadru nr. 2511/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi GG; Contractul – cadru nr.2512/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi TMG; Contractul – cadru nr.2508/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi MCI; Contractul – cadru nr. 2509/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi MDI; Contractul - cadru nr. 2542/22.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi CVM; Contractul - cadru nr. 2544/22.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândraşi PAC; Contractul - cadru nr. 2543/22.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi MS; Contractul - cadru nr. 2507/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi MD; Contractul - cadru nr. 2510/21.06.2016, încheiat între Primăria Comunei Mândra şi CDA.

Reclamantul justifică promovarea acţiunii pe dreptul să de tutelă administrativă, conferit de art.23 alin 5 din Constituţia României şi art.19 alin 1 lit e din Legea nr.340/2004.

Instanţa reţine că în exercitarea atribuţiilor de tutelă administrativă de către prefect este justificată de regimul de drept public al activităţilor autorităţilor administraţiei publice locale, astfel că prefectul poate contesta, ca regulă generală, actele care se circumscriu prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Nu se circumscriu prevederilor menționate și nu pot fi atacate de prefect în cadrul controlului de tutelă administrativă actele încheiate de autoritățile administrației publice locale cu alte subiecte de drept care dau naștere unor drepturi și obligații civile, fără realizarea puterii publice, cu excepţia  situaţiilor în care prin legi speciale este prevăzută legitimarea procesuală activă a prefectului pentru atacarea altor acte decât cele administrative.

În acest sens, prin Decizia nr.11/01.05.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată de ambele părţi, s-a stabilit că „În interpretarea dispozițiilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 63 alin. (5) lit. e) și art. 115 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 19 alin. (1) lit. a) și lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 123 alin. (5) din Constituție, prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în fața instanței de contencios administrativ actele administrative emise de autoritățile administrației publice locale, în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.”

În considerentele aceste decizii se reţine de instanţa supremă că:

În privința sferei de cuprindere a controlului de tutelă administrativă exercitat de prefect în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (5) din Constituție și al dispozițiilor infraconstituționale ale art. 115 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt edificatoare considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.353 din 10 decembrie 2008 expuse anterior, în cuprinsul pct. 8.

În motivarea deciziei menționate, instanța de contencios constituțional a observat, ab initio, faptul că art. 123 alin. (5) din Constituție consacră la nivel constituțional instituția tutelei administrative, iar "textul constituțional nu impune niciun fel de limite sau condiționări, de unde se poate deduce că, indiferent de domeniul în care se emit sau se adoptă acte administrative de către autoritățile locale, acestea sunt supuse controlului de legalitate al prefectului și, pe cale de consecință, acțiunilor în contencios administrativ".

În continuare însă Curtea Constituțională a reținut fără echivoc faptul că, în exercitarea dreptului de tutelă administrativă, prefectul are posibilitatea de a ataca în fața instanței de contencios administrativ numai actele administrative emise de autoritățile publice locale, pentru argumentele arătate în continuare.

Numai actele administrative "sunt emise în regim de putere publică, iar prefectul este, așa cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004, «garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local»".

Textul art. 123 alin. (5) din Constituție trebuie raportat și la dispozițiile art. 126 alin. (6), care prevăd că instanțele judecătorești, pe calea contenciosului administrativ, exercită controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice", iar contenciosul administrativ, în reglementarea Legii nr. 554/2004, vizează numai actele administrative."

[...] În situația în care un act al autorității publice este un act administrativ - așa cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, el va putea fi atacat în fața instanței de contencios administrativ de către prefect, în situația în care consideră actul ilegal; în caz contrar, dacă actul este unul de drept civil, drept comercial sau de dreptul muncii, acesta nu va putea fi cenzurat în instanță pe calea contenciosului administrativ, ci doar în fața instanțelor cu competențe în acele materii.

Legea nr. 340/2004 constituie o lege specială privind materia instituției prefectului și, ca atare, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și la alte acte ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, iar interpretarea dispozițiilor care instituie tutela administrativă nu poate fi decât restrictivă. În caz contrar, în măsura în care ar fi extinsă tutela administrativă dincolo de granițele stabilite de legiuitor, s-ar deschide calea abuzului de putere, prin acceptarea imixtiunii prefectului în acte de drept privat, ceea ce este inadmisibil."

A mai reţinut instanţa supremă că „... conform dispozițiilor constituționale, dreptul de tutelă administrativă aparținând prefectului este implicit circumscris contenciosului administrativ, care este reglementat, în prezent, de Legea nr. 554/2004” şi că „exceptând actele administrative [...], toate celelalte acte ale autoritățile administrației publice locale [cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă] încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept excedează dreptului și contenciosului administrativ. În privința acestor acte încheiate sau emise de autoritățile administrației publice locale sunt aplicabile reglementările specifice de drept substanțial și procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ, căruia i se circumscrie instituția juridică a tutelei administrative.”

În speţă, contractele de închiriere şi contractele – cadru a căror nulitate absolută se invocă de către reclamantul Prefectul Judeţului Braşov, în exercitarea dreptului său de tutelă administrativă, nu se circumscriu noţiunii de act administrativ, prin raportare la definiţia dată acestuia de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 ("actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative în sensul prezentei legi şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice..."), în condiţiile în care este vorba de acte civile de administrare a domeniului privat al Comunei Mândra, aşa cum reiese din descrierea obiectului fiecăruia dintre cele 14 contracte. Prin urmare, nefiind vorba de acte administrative, acţiunea prefectului în exercitarea atribuţiilor de tutelă administrativă este inadmisibilă în cauză.

Raportat tuturor acestor considerente de fapt şi de drept, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, urmează a fi admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar, pe cale de consecinţă, cererea de chemare în judecată formulată de Prefectul Judeţului Braşov va fi respinsă, conform celor din dispozitivul de mai jos.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI BRAȘOV, cu sediul în Brașov, Bd. Eroilor, nr.3-5, jud. Braşov, în contradictoriu cu pârâta COMUNA MÂNDRA prin Primar, cu sediul în comuna Mândra, str. Principală, nr. 364, jud. Braşov, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Braşov.

Pronunţată azi, 28.11.2018, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,

M LI T

Domenii speta

Spete similare