Achitare – probatoriu insuficient

Hotărâre _____ din 20.12.2019


Analizând cererea formulată, Tribunalul reţine următoarele:

Prin rechizitoriul 68/P/2017 din 21 decembrie 2017 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I-N M, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal şi BI, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut faptul că potrivit denunţului formulat în cauză de DGM, la acea dată administrator al SC TU SRL Bucureşti, în toamna anului 2010 inculpatul IM N, la acea dată director general al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu sprijinul inculpatului BI, la acea dată director de marketing în cadrul SC FCC SA Piatra Neamţ, i-a pretins un procent de 5 % din sumele pe societatea sa le avea de încasat de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe în baza contractelor aflate în derulare, în schimbul exercitării influenţei asupra subordonaţilor săi în scopul verificării cu celeritate a lucrărilor executate şi efectuării plăţilor aferent lucrărilor executate conform clauzelor contractuale şi fără a exista întârzieri. IMN a solicitat ca suma de 5 % să fie virată în conturile SC FCC SA Piatra Neamţ, ca şi sprijin financiar al clubului de fotbal.

 În baza acestei solicitări, în perioada 01.10.2010 - 27.12.2010, DGM a virat din conturile SC AT SRL Slatina în conturile SC FCC SA Piatra Neamţ suma totală de 61.709,96 lei.

 În fapt, la nivelul anului 2010, SC TU SRL Bucureşti administrată de DGM avea în derulare cu Agenţia Naţională pentru Locuinţe un număr de şase contracte privind construirea unor imobile/locuinţe, în valoare totală de 7.170.245,70 euro inclusiv TVA.

 În temeiul unui astfel de contract, SC TU SRL urma să construiască apartamentul nr. 33 situat în imobilul --, având ca beneficiar pe BMM, soţia inculpatului BI, la acea dată director de marketing în cadrul SC FCC SA Piatra Neamţ.

 Cu ocazia executării lucrărilor de construcţie/amenajare la acest apartament, DGM 1-a cunoscut pe BI iar cei doi au ajuns să discute referitor la condiţiile derulării contractelor încheiate între firma administrată de DGM şi Agenţia Naţională pentru Locuinţe. Având în vedere faptul că DGM s-a plâns cu privire la condiţiile derulării acestor contracte, inculpatul i-a prezentat faptul că se cunoaşte personal cu IMN - director general al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, care este din Piatra Neamţ si că va încerca să intermedieze o întâlnire între cei doi în vederea rezolvării situaţiei.

 BI a discutat cu I-N M şi 1-a contactat pe DGM solicitându-i să vină la Piatra Neamţ pentru a se întâlni cu directorul general al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

 Cu ocazia discuţiei purtate în incinta stadionului Ceahlăul din Piatra Neamţ în toamna anului 2010, I-N M şi BI i-au solicitat martorului DGM să sprijine financiar clubul de fotbal Ceahlăul, respectiv au pretins ca un procent de 5% din valoarea sumelor pe care firma lui DGM urma să le încaseze de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe să fie virată clubului de fotbal.

 În schimbul acestor sume de bani, I-N M, având în vedere funcţia deţinută, urma să sprijine firma lui DGM, în sensul de a determina angajaţii Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe să verifice mai repede situaţiile de lucrări iar plăţile să fie efectuate mai repede decât se făceau uzual.

DGM a acceptat solicitarea astfel că între SC FCC SA Piatra Neamţ si SC AT SRL Slatina, societate administrată tot de el, a fost încheiat contractul nr. --/06.09.2010 având ca obiect prestarea de servicii de reclamă şi publicitate în valoare de 112.900 euro, servicii care în realitate nu au fost executate. Conform menţiunilor din contract, SC FCC SA a fost reprezentată de MV, preşedintele consiliului de administraţie.

 Potrivit solicitărilor punctuale ale lui BI, DGM a achitat în cursul anului 2010 suma totală de 61.709,96 lei, după cum urmează:

- pe data de 01.10.2010 a fost achitată suma de 20.000 lei iar pe data de 16.11.2010 a fost achitată suma de 16.909,96 lei, ambele în baza facturii fiscale nr. --/17.09.2010 pe care a fost înscris că reprezintă echivalentul a 7.000 euro, contravaloarea serviciilor de reclamă şi publicitate;

 - pe data de 27.12.2010 a fost achitată suma de 24.800 lei în baza facturii fiscale nr. --/15.10.2010 pe care a fost înscris că reprezintă reclamă şi publicitate.

Ulterior acestor date nu a mai fost achitată nicio sumă de bani de către SC AT SRL în temeiul contractului nr. --/06.09.2010.

În cuprinsul Rechizitoriului se reţine faptul că din analiza probatoriului administrat reiese că Agenţia Naţională pentru Locuinţe este o instituţie de interes public cu personalitate juridică, de coordonare a unor surse de finanţare în domeniul construcţiei de locuinţe, având autonomie financiară si aflată sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale.

 Potrivit datelor comunicate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe în cursul urmăririi penale, directorul general al instituţiei nu avea atribuţii nemijlocite cu privire la verificarea situaţiilor de lucrări ori efectuarea plăţilor, acestea fiind în atribuţiile altor angajaţi.

În anul 2010, SC TU SRL Bucureşti avea în derulare cu Agenţia Naţională pentru Locuinţe un număr de şase contracte privind construirea unor imobile/locuinţe, în valoare totală de 7.170.245,70 euro inclusiv TVA, după cum urmează:

- contractul de cesiune nr. --/06.05.2008 la contractul de antrepriză generală nr . --/19.04.2004, în valoare de 1.576.321,67 euro;

 - contractul de cesiune nr. --/06.05.2008 la contractul de antrepriză generală nr. --/20.07.2004, în valoare de 1.097.771,28 euro;

 - contractul de cesiune nr. --/22.12.2008 la contractul de antrepriză generală nr. --/03.12.2007, în valoare de 840.080,97 euro;

- contractul de cesiune nr. --/23.12.2008 la contractul de antrepriză generală nr. --/04.05.2004, în valoare de 1.160.736,15 euro;

 - contractul de cesiune nr. --/20.08.2009 la contractul de antrepriză generală nr. --/17.04.2007, în valoare de 811.308,27 euro;

 - contractul de cesiune nr. --/05.05.2008 la contractul de antrepriză generală nr. --/17.11.2005, în valoare de 1.684.027,36 euro.

În toate cazurile, SC TU SRL Bucureşti a preluat calitatea de antreprenor general de la firmele cu care Agenţia Naţională pentru Locuinţe încheiase iniţial contractele de lucrări.

 Atât martorul DGM cât şi inculpatul I-N M afirmă în declaraţiile date în cauză că relaţiile contractuale dintre ANL şi executant se desfăşurau cu dificultăţi generate potrivit martorului, de întârzierea verificării lucrărilor şi implicit a efectuării plăţilor sau de neseriozitatea constructorului, potrivit inculpatului.

În acest context, martorul 1-a cunoscut pe inculpatul BI întrucât, în cadrul contractului de antrepriză generală nr. --/17.04.2007 preluat prin cesiune de SC TU SRL Bucureşti prin contractul nr. --/20.08.2009, urma a fi realizat un imobil în mun. -- având ca beneficiar pe BMM, soţia inculpatului, în baza contractului de construire autentificat sub nr. --/14.06.2007 la BNP, TAM si TEA din mun. Bucureşti. Inculpatul a confirmat în declaraţiile sale că 1-a cunoscut pe DGM în timpul lucrărilor la acest imobil.

 De asemenea, inculpatul BI a declarat că a intermediat o întâlnire între DGM si I-N M având în vedere că martorul se plângea de derularea cu întârziere a contractelor sale. Potrivit inculpatului, iniţiativa stabilirii acestei întrevederi i-a aparţinut lui DGM, aspect infirmat însă de martor care a declarat că acesta a fost cel care i-a spus că se cunoaşte cu directorul general al ANL şi i-a propus să se vadă pentru a discuta aceste probleme.

 Raportat la probele administrate în cauză nu poate fi reţinută afirmaţia inculpatului BI privitoare la cel care a avut iniţiativa organizării întâlnirii între DGM si I-N M.

 Astfel, potrivit declaraţiilor martorilor ȘG, la acea dată primar al Municipiului Piatra Neamţ, preşedinte al organizaţiei judeţene Neamţ a Partidului Democrat Liberal şi vicepreşedinte la nivel naţional al aceluiaşi partid şi IC, la acea dată vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a Partidului Social Democrat, pentru ca I-N M să fie numit în funcţii de conducere la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe trebuia să beneficieze de sprijinul partidelor aflate la guvernare.

 Din declaraţiile martorilor şi din informaţiile publice reiese că, urmare a negocierilor politice, în primăvara anului 2009, director general al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe a fost numit PB cu sprijinul PSD. Tot urmare a acestor negocieri politice, I-N M a fost numit director general adjunct, fiind încheiat contractul individual de muncă nr. --/23.04.2009.

 În toamna anului 2009, pe fondul ruperii alianţei dintre PDL şi PSD, PB (PSD) a fost destituit din funcţia de director general al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în locul său fiind numit VJ (PDL).

Totodată, pe scena politică, a apărut o nouă formaţiune, Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR), unii politicieni aderând la aceasta. La momentul respectiv UNPR şi-a exprimat sprijinul pentru candidatul la alegerile prezidenţiale al PDL. I-N M, alături de parlamentarii de Neamţ MI si TC au aderat la UNPR, astfel că I-N M nu a fost destituit şi a fost numit director general al ANL în data de 13.01.2010 de către ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, la acea dată membru PDL.

Potrivit martorului ȘG, după ce I-N M a fost numit în această funcţie, 1-a văzut de câteva ori la stadionul din Piatra Neamţ, la tribuna oficială, cu ocazia unor meciuri de fotbal, în condiţiile în care invitaţiile pentru această zonă erau distribuite de BI, directorul de marketing al clubului.

 Şi inculpatul BI a declarat că îl cunoştea pe I-N M de la numirea acestuia în funcţia de director general al ANL şi a confirmat că asista de la tribuna oficială la meciurile de fotbal de pe stadionul Ceahlăul din Piatra Neamţ.

 Faţă de aceste aspecte apare ca rezonabilă declaraţia martorului DGM privitoare la faptul că inculpatul BI i-a propus să se întâlnească cu directorul general al ANL întrucât îl cunoştea. Nu poate fi primită nici declaraţia inculpatului I-N M potrivit căreia s-a cunoscut cu BI doar în Bucureşti, cu ocazia edificării apartamentului soţiei acestuia si a discutat cu el astfel cum discuta cu orice alt beneficiar de locuinţe. Doar o relaţie anterioară şi de o natură apropiată ar putea justifica acceptarea unei întâlniri cu constructorul la Piatra Neamţ, în condiţiile în care, din chiar declaraţiile inculpatului reiese că au avut mai multe discuţii în legătură cu executarea contractelor la sediul instituţiei din Bucureşti.

 Mai mult, I-N M a acceptat ca loc al întâlnirii chiar birourile unde îşi desfăşura activitatea BI, respectiv la stadion şi a purtat discuţia cu DGM în prezenţa lui, aspecte de natură să confirme existenţa unei relaţii anterioare.

 Atât martorul denunţător cât şi inculpaţii afirmă că s-au întâlnit în municipiul Piatra Neamţ, la stadionul Ceahlăul, în scopul discutării problemelor ridicate de DGM. Potrivit inculpatului I-N M convorbirea a avut loc în birourile administrative ale stadionului, astfel cum precizează şi martorul.

 Ambii inculpaţi au negat însă că i-ar fi solicitat lui DGM să sponsorizeze clubul de fotbal Ceahlăul Piatra Neamţ cu vreo sumă de bani.

 I-N M a declarat că a aflat de încheierea contractului nr. --/06.09.2010 după ce a dobândit calitatea de suspect în prezenta cauză în timp ce BI a arătat că, ulterior întâlnirii, a fost contactat de DM care a spus că vrea să vină la Piatra Neamţ pentru a încheia un contract de reclamă. Inculpatul mai arată că i-a dat acestuia două exemplare ale unui contract tip de reclamă şi publicitate pe care le-a completat în prezenţa sa, inclusiv suma.

 În ceea ce priveşte obiectul şi valoarea contractului, inculpatul BI a declarat că „ eu nu am discutat cu DM ce reprezintă acea sumă, câtă reclamă/publicitate trebuie făcută, câte afişe trebuie montate ori alte detalii tehnice. Contractul a fost încheiat pentru turul de campionat, din iulie până în decembrie. Ceahlăul era în Liga I. îmi amintesc doar că DM a spus că vrea să plătească o sumă mai mare, iar eu i-am spus că nu e niciun impediment".

 Cu privire la discuţiile purtate şi la modalitatea în care a fost încheiat contractul nr. --/06.09.2010 martorul DGM a arătat următoarele:

„ Când am mers la IMN a venit şi BI, astfel că preţ de câteva minute discuţia s-a purtat în trei. In acest interval s-a discutat despre faptul că sunt probleme în derularea contractelor încheiate de mine cu ANL şi să se găsească o soluţie pentru deblocarea situaţiei, astfel încât "să fie bine pentru toată lumea ".

 După aceasta BI a plecat iar eu am continuat dialogul cu IMN.

 IMN mi-a spus că, având în vedere modul în care a fost numit în funcţie, are o serie de obligaţii. Eu l-am întrebat ce ar trebui să fac iar acesta mi-a spus că ar trebui făcută o sponsorizare către Clubul de fotbal Ceahlăul. IMN mi-a spus că ar trebui dat un procent de 5% din valoarea restului de executat al contractelor încheiate cu ANL. Urma ca eu să închei un contract de sponsorizare.

În schimbul acestor sume de bani, conform celor discutate, IMN trebuia să se implice personal în circuitul documentelor şi decontărilor astfel încât acestea să fie făcute la timp. Pe perioada executării contractelor am văzut că erau greutăţi începând de la verificarea şi acceptarea situaţiilor de lucrări de către diriginţii de şantier şi până la plata efectivă a facturilor.

 La discuţia purtată de mine cu IMN nu a mai asistat nimeni.

După ce m-am despărţit de acesta, m-am întâlnit cu BI, care avea deja pregătit un contract de sponsorizare.

 Am luat exemplarul contractului şi am completat spaţiile libere respectiv, datele de identificare ale SC AT SRL, suma, numele meu şi funcţia.

 Nu m-am întâlnit niciodată cu MV care figurează ca şi semnatar al contractului.

 Nu am discutat nici cu BI şi nici cu vreo altă persoană despre serviciile de reclamă şi publicitate pe care urma să le realizeze CEAHLAUL. Nu cunosc ce servicii au fost prestate în mod efectiv.

 Eu am completat contractul la Bucureşti şi i l-am dat lui BI la prima întâlnire. Suma de 112.900 euro înscrisă în contract de către mine nu a fost negociată sau discutată cu BI ci am completat-o eu raportat strict la restul de executat pe care îl mai aveam cu ANL. Din câte reţin erau aproximativ/peste 2 milioane euro.

 Din această declaraţie reiese că ambii inculpaţi au participat la acţiunea de solicitare a sponsorizării, unul prin pretinderea directă iar celălalt în mod indirect, prin înmânarea contractului.

 Este evident că a existat o înţelegere între inculpaţi privitoare la pretinderea banilor de la DGM motivat de următoarele aspecte:

Nu poate fi luată în considerare afirmaţia inculpatului BI privitoare la necunoaşterea nici a valorii contractului, nici a obligaţiilor ce ar fi revenit SC FCC SA. Încheierea de către societate a unui contract în valoare de 112.900 euro pentru servicii ce urmau a fi derulate pe o perioadă de patru luni (septembrie -decembrie 2010) nu putea fi ignorată de directorul de marketing al acesteia, persoană care se ocupa în principal de obţinerea de finanţări pentru echipa de fotbal. Inculpatul însuşi a declarat că în acea perioadă unul din principalii sponsori era societatea comercială D. care plătea aproximativ 5000 euro/lună, bani în schimbul cărora numele firmei era inscripţionat pe tricourile jucătorilor şi pe banner-ele din jurul terenului de joc. In aceste condiţii, serviciile prestate pentru o sumă lunară de cinci ori mai mare trebuia cu atât mai mult cunoscute de inculpat.

 De altfel, martorul MV, după ce a declarat că era o practică la club să îi lase contracte tipizate semnate în alb lui BI pentru a acoperi situaţiile în care nu era prezent iar acestea trebuiau semnate urgent a afirmat că ,, în mod normal, încheierea unui contract de o asemenea valoare presupunea discuţii amănunţite referitoare la condiţiile concrete de prestare a serviciilor de reclamă şi publicitate, respectiv numărul de banere care urmau a fi amplasate pe stadion, mărimea acestora, locul de amplasare, afişarea de mesaje promoţionale pe tabela electronică de scor, difuzarea de reclamă la staţia de amplificare din incinta stadionului". Cu toate acestea, martorul arată că nu știe absolut nimic referitor la SC AT SRL Slatina si la contractul încheiat de această societate.

 Din declaraţiile susmenţionate rezultă în mod evident că inculpatul BI cunoştea caracterul fictiv al contractului nr. --/06.09.2010 şi faptul că suma ce ar fi trebuit primită de SC FCC SA nu provenea din activităţi economice licite.

Un alt aspect care coroborează declaraţiile martorului DGM este faptul că a încheiat acest contract de reclamă şi publicitate doar după ce s-a întâlnit la Piatra Neamţ cu inculpaţii în condiţiile arătate mai sus şi a efectuat plăţile fără a solicita sau a i se pune la dispoziţie documente din care să reiasă executarea contraprestaţiilor. Astfel, în documentele contabile ale SC FCC SA nu există nici un înscris din care să reiasă prestarea serviciilor menţionate în facturile fiscale nr. --/17.09.2010 şi --/15.10.2010, martorul declarând că sumele pe care urma să le achite erau indicate de inculpatul BI. În plus, martorul a declarat că din discuţiile ulterioare purtate cu I-N M a înţeles că acesta era la curent cu încheierea acestui contract.

 Şi suma de 112.900 euro, în lipsa oricăror determinări contractuale, coroborează declaraţiile lui DGM potrivit cărora a calculat-o potrivit procentului pretins de inculpatul I-N M, funcţie de sumele pe care societatea sa le mai avea de încasat de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe.

Situaţia de fapt expusă mai sus se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: Procesul verbal de sesizare din oficiu din 30.07.2012 - vol.l, file 1-4;  Declaraţia de suspect din 09.11.2017 dată de BI- vol.l, file 22-23; Declaraţia de suspect din 09.11.2017 dată de INM - vol.l, file 28-29; Declaraţia de martor nr.98/P/2012 dată de DGM - vol.l, file 31-35; Declaraţia de martor nr.68/P/2017 din 27.07.2017 dată de MV- vol.l, file 37-39; Declaraţia de martor nr.68/P/2017 din 25.10.2017 dată de IC -vol.l, file 40-42; Declaraţia de martor nr.68/P/2017 din 26.10.2017 dată de ȘG -vol.l, file 43-45; Documente înaintate de A SPRL Piatra Neamţ cu adresa nr. 1779/20.07.2017 (fişa partener, contractul de reclamă şi publicitate, facturi fiscale, extrase de cont) vol.l, file 52-60; Documente înaintate de OCPI Bucureşti cu adresa nr.20924/31.07.2017 (copia cărţii funciare, contract construire, etc.) - vol.l, file 63-73; Procesul verbal nr.68/P/2017 din 20.06.2017 privind efectuarea de verificări privind funcţia deţinută de INM şi anexele la acesta - vol.l, file 77-86; Proces verbal nr.68/P/2017 din 11.07.2017 privind verificarea în baza de date a ONRC- aplicaţia RECOM ONLINE a SC FCC SA şi anexele - vol.l, file 89-98; Proces verbal nr.68/P/2017 din 20.06.2017 privind verificarea în baza de date a ONRC- aplicaţia RECOM ONLINE a SC AT SRL şi anexele- vol.l, file 101-103; Proces verbal nr.68/P/2017 din 20.06.2017 privind verificarea în baza de date a ONRC - aplicaţia RECOM ONLINE a SC TU SRL Slatina şi anexele - vol.l, file 106-109; Documente înaintate de SC D. SRL cu adresa nr. 10917/06.10.2017 (contracte de reclamă şi publicitate, fotografii) - vol.l, file 110-116; Declaraţia de suspect din 15.11.2017 dată de BI- vol.l, file 127-128; Declaraţia de suspect din 15.11.2017 dată de INM - vol.l, file 129-133; Declaraţia de martor din 20.11.2017 dată de DGM- vol.l, file 136-140; Declaraţia de suspect din 20.11.2017 dată de BI - vol.l, file 142- Declaraţia de inculpat din 23.11.2017 dată de INM - vol.l, fila 176; Declaraţia de inculpat din 23.11.2017 dată de BI - vol.l, file 179-180; Documente din dosarul nr.l84/P/2015 (referatul cu propunere de încuviinţare metode speciale de supraveghere sau cercetare din 09.12.2015, mandatul de supraveghere tehnică nr.756/09.12.2015 şi încheierea din 09.12.2015 emise de Tribunalul Bacău) - voi.2, file 8-26; Documentele înaintate de AJFP Neamţ - Trezoreria Neamţ cu adresa nr.46241/15.12.2015 (copii extrase de cont aferent perioadei 01.08.2008-31.12.2004 pentru SC FCC SA Piatra Neamţ) - vol.2, file 29-35; Documentele înaintate de BRD-GSG cu adresa nr.4588/UD/l 1.01.2016 (extrasele de cont pentru SC FCC SA) - vol.2, file 53-63; Documentele înaintate de RB cu adresa nr.3774/21.12.2015 (extrase cont) - vol.2, file 69-79; Documentele înaintate de LB cu adresa nr.4329/15.12.2015 (extrase de cont) - vol.2, file 82-86;  Documentele înaintate de CB cu adresa nr.4209/18.12.2015 (extrase de cont)-vol.2, file 113-118; Documentele înaintate de BC cu adresa nr. Re 25035/16.12.2015 (extrase de cont) - vol.2, file 130-135; Documente înaintate de BL cu adresa nr.77245/324/E/15.12.2015 -vol.2, file 136-142; Documentele înaintate de BT cu adresa nr.508674/14.12.2015 (extrase de cont, delegaţii, cereri, etc.) - vol.2, file 155-180; Proces verbal nr.98/P/2012 din 29.08.2016 privind analizarea operaţiunilor efectuate de către SC FCC SA prin contul deschis la RB împreună cu extrasele aferente - vol.2, file 187-190; Documentele înaintate de BRD GSG cu adresa nr.3796/MS/l5.09.2016 (listele conturilor) - vol.2, file 210-223; Documentele înaintate de PB cu adresa nr.7289/06.09.2016 (extrase de cont) - vol.2, file 225-235; Documente înaintate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe cu adresa nr.15217/02.08.2017 (contracte de concesiune încheiate cu SC TU SRL, contract de muncă, fişa postului, situaţia plăţilor, adrese, etc.) -vol.3, file 7-124; Documente înaintate de ANL cu adresa nr.18629/18.09.2017 (centralizatoare ale situaţiilor de lucrări, fişa postului director general, contract de mandat, contracte de construire, planşă, etc.) - vol.3, file 131-154.

În drept, s-a reţinut în Rechizitoriu că:

 1. Fapta inculpatului I-N M întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2010, în calitate de director al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, împreună cu BI, i-a pretins lui DGM, administrator al SC TU SRL Bucureşti să remită către SC FCC SA Piatra Neamţ un procent de 5% din valoarea sumelor pe care societatea urma să le încaseze de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe în temeiul contractelor aflate în derulare promiţând în schimb că va interveni pe lângă funcţionarii din subordine pentru ca plăţile către SC TU SRL Bucureşti să nu fie întârziate.Urmare a acestei solicitări, între SC FCC SA Piatra Neamţ -în care BI îndeplinea funcţia de director de marketing - în calitate de prestator şi SC AT SRL Slatina, societate administrată tot de DGM, a fost încheiat contractul nr. --/06.09.2010 având ca obiect servicii de reclamă şi publicitate în valoare de 112.900 euro. în temeiul acestui contract, în perioada 1.10.2010 - 27.12.2010 beneficiarul a achitat suma totală de 61.709,96 lei în temeiul a două facturi fiscale ce atestau servicii care în realitate nu au fost prestate.

 2. Fapta inculpatului BI întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2010, împreună cu I-N M, director al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, i-a pretins lui DGM, administrator al SC TU SRL Bucureşti să remită către SC FCC SA, unde îndeplinea funcţia de director de marketing, un procent de 5% din valoarea sumelor pe care societatea urma să le încaseze de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe în temeiul contractelor aflate în derulare în schimbul promisiunii că I-N M va interveni pe lângă funcţionarii din subordine pentru ca plăţile către SC TU SRL Bucureşti să nu fie întârziate. Urmare a acestei solicitări, între SC FCC SA Piatra Neamţ, în calitate de prestator şi SC AT SRL Slatina, societate administrată tot de DGM, a fost încheiat contractul nr. --/06.09.2010 având ca obiect servicii de reclamă şi publicitate în valoare de 112.900 euro. În temeiul acestui contract, în perioada 1.10.2010 - 27.12.2010 beneficiarul a achitat suma totală de 61.709,96 lei în temeiul a două facturi fiscale ce atestau servicii care în realitate nu au fost prestate.

Prin Încheierea nr. 36/CP din data de 06.03.2018  a fost respinsă, ca nefondată, excepţia formulată de inculpatul BI, iar în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 68/P/2017 din 20.12.2017, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, privind pe inculpaţii: I-N M şi BI, ambii trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii I-N M şi BI.

 În instanță, inculpaţii au negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, solicitând readministrarea probelor din cursul urmăriri penale, respectiv reaudierea martorilor şi completarea probatoriului cu martorii nou indicaţi..

În consecință, în cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii ȘG, MV, DGM, martori din lucrări, IMC, martor propus de inculpatul BI şi SA, martor propus de inculpatul IM

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reţine următoarele:

La data de 6.09.2010 a fost încheiat Contractul de reclamă şi publicitate nr. --/6.09.2010 ( f 55 vol I dosar urmărire penală) între AT SRL şi FCC SA.

Obiectul contractului era reprezentat de prestarea de servicii de reclamă şi publicitate în perioada turului campionatului 2010-2011 prin mijloace audio vizuale, constând în: expunerea de banere şi panouri publicitare în incinta stadionului, la meciurile oficiale şi de pregătire ale echipei FCC Piatra Neamţ. Valoarea contractului era de 112900 euro la cursul BNR din ziua facturării, exclusiv TVA.

Din partea FCC, contractul a  fost semnat de către martorul MV, semnătura fiind recunoscută de către acesta în declaraţia dată, iar din partea AT SRL de către martorul DGM, administrator al societăţii.

În baza acestui contract au fost emise facturile fiscale seria FCCSA F nr. 00--/17.09.2010 pentru suma de 7000 euro, cu o valoare de 36909,96 lei ( f 56 vol I dosar urmărire penală), respectiv seria FCCSA F nr. 00--/15.10.2010 pentru suma de 24800 lei ( f 57 vol I dosar urmărire penală).

Suma totală facturată de FCC SA şi achitată de AT SRL a fost de 61709,96 lei, fiind făcute următoarele plăţi: 20000 lei la data de 01.10.2010 ( f 188 vol II dosar urmărire penală), 16909,96 lei la data de 16.11.2010 ( f 189 vol II dosar urmărire penală) respectiv 24800 lei la data de 27.12.2010 ( f 190 vol II dosar urmărire penală).

Activitatea infracţională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi vizează modul în care s-a ajuns la încheierea acestui contract şi nu executarea obligaţiilor contractuale, cu menţiunea că, potrivit Rechizitoriului, nu s-a executat şi nu s-ar fi intenţionat executarea vreunei prestaţii din partea FCC SA.

Astfel cum reiese din rechizitoriu, potrivit denunţului formulat în cauză de DGM, la acea dată administrator al SC TU SRL Bucureşti, în toamna anului 2010 inculpatul IMN ( actualmente IM), la acea dată director general al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu sprijinul inculpatului BI, la acea dată director de marketing în cadrul SC FCC SA Piatra Neamţ, i-a pretins un procent de 5 % din sumele pe societatea sa le avea de încasat de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe în baza contractelor aflate în derulare, în schimbul exercitării influenţei asupra subordonaţilor săi în scopul verificării cu celeritate a lucrărilor executate şi efectuării plăţilor aferent lucrărilor executate conform clauzelor contractuale şi fără a exista întârzieri. IMN a solicitat ca suma de 5 % să fie virată în conturile SC FCC SA Piatra Neamţ, ca şi sprijin financiar al clubului de fotbal.

Declaraţia martorului denunţător, DGM, reprezintă, în cauză, principala probă în acuzarea celor doi inculpaţi, întreaga stare de fapt reţinută în rechizitoriu rezultând în urma coroborării acestei declaraţii cu restul materialului probator administrat în cauză.

Analizând declaraţiile acestui martor, instanţa reţine că DGM a dat declaraţii atât în faza de urmărire penală ( la data de 27.02.2017 – f 31-35 dosar urmărire penală şi la data de 20.11.2017 – f 136-140 dosar urmărire penală), cât şi în faţa instanţei de judecată ( la termenul din 30.10.2018 – f 80-82, respectiv la termenul din 15.04.2019 – f 175-177).

Rezumând declaraţiile martorului, raportat la aspectele reţinute în rechizitoriu, reiese că: atât anterior, cât şi în cursul anului 2010, societatea TU SRL Bucureşti, administrată de martor, se afla în relaţii contractuale cu ANL, inculpatul IM fiind numit iniţial director adjunct, iar ulterior director general al ANL. Având în vedere problemele apărute în desfăşurarea contractelor, au existat mai multe discuţii între martor şi IM cu privire la plăţile pe care ANL trebuia să le realizeze către societatea administrată de martor, discuţii care nu au ajuns la nici un rezultat.

Aceste aspecte din declaraţia martorului sunt recunoscute şi de inculpatul IM, fiind coroborate cu înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală.

Printre lucrările contractate, se număra şi blocul C1.6 din cartierul Brâncuşi, condominiu în care un apartament fusese contractat de soţia / fiica inculpatului BI. În acest context martorul l-a cunoscut pe inculpatul B, cu care discuta detaliile de construcţie / amenajare ale acestui imobil.

Aceste aspecte sunt recunoscute de inculpatul BI, a cărui soţie, BMM, avea încheiat Contractul de mandat nr. CBA --/25.04.2007 cu ANL  în scopul construirii în amplasamentul Constantin Brâncuşi aflat pe terenul situat în municipiul --.( f 146 -147 vol III dosar urmărire penală), respectiv Contractul de construire legalizat sub nr. --/14.06.2007 ( f 148-152 vol III dosar urmărire penală).

Pe parcursul acestor discuţii, martorul s-ar fi plâns inculpatului B despre modul de desfăşurare a relaţiilor contractuale cu ANL, al cărei director general era inculpatul IM. Întrucât IM era din Piatra Neamţ iar inculpatul BI îl cunoştea, inculpatul B i-ar fi propus martorului denunţător să intermedieze o întâlnire între aceştia, întâlnire care ar fi avut loc în Piatra Neamţ, în incinta stadionului Ceahlăul. Cu ocazia acestor discuţii, cei doi inculpaţi i-ar fi propus martorului denunţător încheierea unui contract de reclamă şi publicitate cu FCC pentru suma de 5% din cuantumul sumelor ce urmau a fi încasate de la ANL, în schimbul acestor sume inculpatul IM urmând a se implica în modul de verificare a situaţiilor de lucrări şi în efectuarea plăţilor către societatea martorului. Potrivit martorului, în acest context a fost încheiat contractul de reclamă şi publicitate, fiind efectuate plăţi parţiale, pentru sumele facturate, încetarea executării contractului intervenind, din partea martorului, întrucât nu se modificase nimic în modul în care situaţiile de lucrări erau verificate şi plăţile efectuate.

Pe scurt, aceasta este starea de fapt relatată de martor şi avută în vedere la elaborarea acuzaţiei împotriva celor doi inculpaţi.

Aceste aspecte relatate de martor nu sunt recunoscute de cei doi inculpaţi, care prezintă versiuni diferite ale evenimentelor, singurul element comun al versiunilor celor trei fiind întâlnirea dintre cele trei persoane, care a avut loc în incinta stadionului FCC.

Astfel, în declaraţia de suspect ( ulterior inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da declaraţie), inculpatul B susţine că iniţiativa facilitării întâlnirii cu IM i-a aparţinut martorului B, că a facilitat această întâlnire între cei doi în incinta stadionului FCC, dar că nu a  participat la discuţiile dintre cei doi şi nici nu i-a solicitat martorului să ajute clubul de fotbal cu un procent din încasările de la ANL. Potrivit inculpatului, iniţiativa încheierii contractului de reclamă şi publicitate i-a aparţinut martorului, care l-a sunat după aproximativ 2-3 săptămâni  şi i-a spus că doreşte să încheie contractul.

Atât în declaraţia de suspect, cât şi în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul IM a susţinut faptul că l-a cunoscut pe inculpatul B ca şi beneficiar al unei locuinţe ANL, că acesta i-a relatat că DG i s-a plâns cu privire la colaborarea cu ANL şi că inculpatul B l-a chemat la clubul de fotbal pentru o discuţie cu DG ( în faţa instanţei nu reţine cu siguranţă dacă discuţia urma a se purta doar cu inculpatul B sau urma să participe şi martorul D). Potrivit inculpatului I, la această discuţie nu s-a abordat subiectul sponsorizării clubului de fotbal de către societatea martorului şi nu are cunoştinţă despre modul în care contractul de reclamă şi publicitate a fost încheiat.

Din coroborarea declaraţiilor celor trei, singurul element care a fost probat cu certitudine este întâlnirea care a avut loc în anul 2010 în incinta stadionului clubului FCC.

În ceea ce priveşte elementele de detaliu ale acestei întâlniri, versiunile celor trei persoane implicate sunt diferite, existând neconcordanţe inclusiv între diferitele declaraţii ale aceleiaşi persoane.

Astfel, cu privire la organizarea acestei întâlniri, se poate reţine că aceasta a fost organizată de inculpatul B.

Referitor la iniţiativa întâlnirii, potrivit martorului D iniţiativa i-a aparţinut inculpatului B, potrivit inculpatului B iniţiativa i-a aparţinut martorului D. Inculpatul I  susţine că a  fost chemat de inculpatul B, dar nu mai reţine dacă i s-a spus că vrea să vorbească martorul cu el sau nu. În aceste condiţii, în lipsa unor alte elemente suplimentare, nu se poate stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că iniţiativa întâlnirii i-a aparţinut inculpatului B, astfel cum se reţine în rechizitoriu, deşi, astfel cum am arătat anterior, întâlnirea a fost organizată de inculpatul B..

Din coroborarea declaraţiilor, se poate stabili cu certitudine că întâlnirea dintre cele trei persoane a avut loc în zona administrativă a stadionului, deşi sunt prezentate şi variante: în unul din birouri ( inculpatul I), în tribună ( martor D – fila 139 vol I dosar urmărire penală), zona din faţa tribunei oficiale ( martor D – fila 176), în parcare ( inculpat B – f 143 vol I dosar urmărire penală).

În ceea ce priveşte participarea celor trei persoane în discuţii, declaraţiile conţin elemente contradictorii, nici măcar martorul denunţător neavând o poziţie constantă.

Astfel, în declaraţia martorului denunţător din 27.02.2017, pe toată durata discuţiilor inculpatul B a fost prezent ( f 33 vol I dosar urmărire penală), în declaraţia din 20.11.2017 martorul s-a întâlnit cu inculpatul B, ulterior cu martorul Ș, inculpatul plecând, martorul s-a dus la inculpatul I, unde a venit şi inculpatul B, care a plecat, martorul continuând discuţiile cu inculpatul I, discuţii la care nu a mai asistat nimeni, iar după despărţirea de inculpatul I s-a întâlnit cu inculpatul B, care avea pregătit contractul de sponsorizare. În declaraţia dată în faţa instanţei la termenul din 30.10.2018 s-a întâlnit cu inculpatul I pe stadion, inculpatul B nefiind prezent la discuţie ( f 80 verso), pentru ca în cursul aceleiaşi declaraţii să menţină declaraţia dată la urmărire penală, respectiv că a fost o discuţie în trei, după care relatează despre o discuţie privind aspecte generale, la plecarea de pe stadion, avută cu cei doi inculpaţi ( f 81), iar în declaraţia de la termenul din 15.04.2019 reia parţial declaraţia din 20.11.2017, cu precizarea că a discutat cu inculpatul I aproximativ 5 minute şi nu poate preciza dacă de la început sau spre finalul discuţiei, dar a fost prezent şi dl B ( f 176).

În acest context, având în vedere aspectele contradictorii relatate, valoarea probatorie a declaraţiei martorului denunţător cu privire la participarea inculpatului B la discuţii, în condiţiile în care nu se coroborează cu declaraţiile, contradictorii, ale inculpaţilor, este una redusă, neputând face dovada participării efective a inculpatului B la discuţiile dintre martorul denunţător şi inculpatul I.

În ceea ce priveşte conţinutul discuţiilor dintre martorul denunţător cu inculpatul I, declaraţiile celor două persoane cu privire la acest aspect sunt contradictorii, martorul denunţător relatând despre propunerea inculpatului de sponsorizare a clubului, pe când inculpatul relatează despre faptul că martorul s-a plâns de derularea relaţiilor contractuale cu ANL, dar nu s-a discutat despre eventuala sponsorizare a clubului.

Instanţa mai reţine faptul că declaraţiile martorului denunţător sunt contradictorii şi cu privire la alte aspecte, respectiv: dacă a venit la întâlnire în dimineaţa respectivă sau cu o zi înainte, fiind cazat la hotel; dacă a fost o singură deplasare la Piatra Neamţ pentru această întâlnire şi pentru încheierea contractului ( restul deplasărilor având un alt scop) sau s-a deplasat de mai multe ori la Piatra Neamţ pentru a se întâlni cu inculpatul I; dacă contractul a fost semnat şi completat de martor la Piatra Neamţ cu ocazia înmânării de către inculpatul B sau a fost completat ulterior, la Bucureşti de către martor, respectiv a avut loc o a doua deplasare la Piatra Neamţ pentru semnarea contractului.

Toate aceste inadvertenţe şi modificarea conţinutului declaraţiilor succesiv, cu privire la aspecte determinante pentru susţinerea acuzării aduse inculpaţilor, creează instanţei un dubiu în ceea ce priveşte veridicitatea relatărilor martorului.

În ceea ce priveşte coroborarea stării de fapt anterior stabilite cu faptele imputate celor doi inculpaţi şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa reţine următoarele:

Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a:

- inculpatului I-N ( I) M pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2010, în calitate de director al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, împreună cu BI, i-a pretins lui DGM, administrator al SC TU SRL Bucureşti să remită către SC FCC SA Piatra Neamţ un procent de 5% din valoarea sumelor pe care societatea urma să le încaseze de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe în temeiul contractelor aflate în derulare promiţând în schimb că va interveni pe lângă funcţionarii din subordine pentru ca plăţile către SC TU SRL Bucureşti să nu fie întârziate. Urmare a acestei solicitări, între SC FCC SA Piatra Neamţ -în care BI îndeplinea funcţia de director de marketing - în calitate de prestator şi SC AT SRL Slatina, societate administrată tot de DGM, a fost încheiat contractul nr. --/06.09.2010 având ca obiect servicii de reclamă şi publicitate în valoare de 112.900 euro. în temeiul acestui contract, în perioada 1.10.2010 - 27.12.2010 beneficiarul a achitat suma totală de 61.709,96 lei în temeiul a două facturi fiscale ce atestau servicii care în realitate nu au fost prestate.

-inculpatului BI pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2010, împreună cu I-N M, director al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, i-a pretins lui DGM, administrator al SC TU SRL Bucureşti să remită către SC FCC SA, unde îndeplinea funcţia de director de marketing, un procent de 5% din valoarea sumelor pe care societatea urma să le încaseze de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe în temeiul contractelor aflate în derulare în schimbul promisiunii că I-N M va interveni pe lângă funcţionarii din subordine pentru ca plăţile către SC TU SRL Bucureşti să nu fie întârziate.Urmare a acestei solicitări, între SC FCC SA Piatra Neamţ, în calitate de prestator şi SC AT SRL Slatina, societate administrată tot de DGM, a fost încheiat contractul nr. --/06.09.2010 având ca obiect servicii de reclamă şi publicitate în valoare de 112.900 euro. În temeiul acestui contract, în perioada 1.10.2010 - 27.12.2010 beneficiarul a achitat suma totală de 61.709,96 lei în temeiul a două facturi fiscale ce atestau servicii care în realitate nu au fost prestate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 291 Cod penal, pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, constituie infracțiunea de trafic de influență.

Din textul de lege, raportat la cauza de față, rezultă că pentru existența infracțiunii, trebuie întrunite mai multe condiții, respectiv: să existe o acțiune de pretindere, primire ori acceptare a unei promisiuni de bani sau alte foloase, această pretindere, primire sau acceptare să fie făcută de o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, să existe o promisiune că va determina acel funcționar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

În cauză, singura probă care ar putea susţine fapta de pretindere a sumei de bani de către cei doi inculpaţi este declaraţia martorului denunţător DGM, declaraţie a cărei valoare probatorie a fost anterior analizată, declaraţie care creează un dubiu suficient de mare asupra realităţii aspectelor constatate. Aspectele prezentate în rechizitoriu care au condus la aprecierea veridicităţii declaraţiei martorului D în defavoarea declaraţiilor inculpaţilor sunt simple concluzii ale procurorului, care nu sunt susţinute de vreun element probatoriu concret, fiind întemeiate doar pe nişte supoziţii determinate de calitatea de om politic şi de fost preşedinte a clubului FCC a martorului Ș, de numirile politice în anumite funcţii publice în urma negocierilor dintre partide, de prezumţia conform căreia inculpaţii se cunoşteau întrucât aveau domiciliul în aceeaşi localitate, respectiv că inculpatul I era invitat  şi a participat la câteva din partidele de fotbal al clubului FCC. Ori, în lipsa unor elemente concrete care să poată fi coroborate cu declaraţiile martorului, instanţa nu consideră că, în cauză, nu s-a făcut dovada pretinderii sumelor, astfel cum s-a indicat în rechizitoriu, dincolo de orice bănuială rezonabilă.

Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul B ar fi pretins vreo sumă de bani de la martorul denunţător, aceasta neputând fi dedusă din simpla înmânare către martor a formularului tipizat folosit în cadrul clubului FCC pentru încheierea contractelor de reclamă şi publicitate. În ceea ce priveşte pretinderea sumelor de către inculpatul I, singura probă o constituie declaraţia martorului denunţător, valoarea probatorie a acestei declaraţii, analizată anterior, fiind una îndoielnică.

Deşi există încheiat contractul de reclamă şi publicitate, în executarea căruia au foste efectuate plăţi în valoare totală de 61709,96 lei, fără a se stabili dacă a existat sau nu o contraprestaţie din partea clubului FCC, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada certă  pretinderii sumelor de către cei doi inculpaţi în condiţiile săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, problema executării prestaţiilor reciproce din cadrul contractului sinalagmatic încheiat reprezintă un aspect ce intră sub incidenţa normelor de drept civil, aspectele penale reţinute în rechizitoriu nefiind susţinute de un probatoriu suficient care să conducă la convingerea instanţei că faptele au fost săvârşite astfel cum au fost prezentate în actul de inculpare.

Faţă de aceste considerente, constatând incidenţa art 16 al. 1 lit. c Cod procedură penală, instanţa achită pe inculpaţii  IM, şi BI,  trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Domenii speta