Decizie de concediere. Contestaṭie

Sentinţă civilă 749 din 21.06.2019


Cuprins pe materii: convocare salariat, condiṭiile cercetării disciplinare prealabile, cuprinsul deciziei de concediere.

Index alfabetic:

-lipsa convocării salariatului;

-cercetare disciplinară;

Codul muncii: art.251 alin.(2) art. ; art.76 alin. (1) lit.a)

Lipsa convocării salariatului în  vederea desfaşurării procedurii cercetării disciplinare, atrage nulitatea deciziei de concediere. In decizia de concediere, trebuie înscrise, circumstanṭiat, suficiente motive şi informaṭii, pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea şi temeinicia măsurii de concediere. Nu este posibilă expunerea motivelor pe parcursul judecăṭii, in condiṭiile în care disp.art.art. 79 din Codul muncii prevăd că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faṭa instanṭei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere

Tribunalul Galaṭi, secṭia I civilă, sent.civ. nr.749/21.06.2019

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul  L.D. a formulat contestaṭie împotriva deciziei nr. x/03.01.2018 privind încetarea contractului individual de muncă, începând cu data de 03.01.2018.

Cererea reclamantului este fondată.

Instanṭa a reṭinut că reclamantul nu  a fost convocat pentru a se prezenta în  vederea desfaşurării procedurii cercetării disciplinare pentru faptele reṭinute în sarcina sa, astfel încât, instanṭa constată, sub un prim aspect, că nu au fost respectate disp.art. 251 alin.(2) Codul muncii, care prevăd obligativitatea convocării salariatului.

Sub un alt aspect, examinând decizia de concediere ce formează obiect de analiză al prezentei proceduri judiciare, instanṭa observă că aceasta nu satisface criteriile de exigenṭă ale unei astfel de decizii, criterii impuse de art. 76 lit. a) din Codul Muncii, conform cărora decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea.

Prin raportare la aceste dispoziṭii legale, este evident că, în decizia de concediere, trebuie înscrise, circumstanṭiat, suficiente motive şi informaṭii, pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea şi temeinicia măsurii de concediere.

Or, în cuprinsul deciziei din cauză, deşi este indicat temeiul juridic, intimata nu a individualizat abaterile disciplinare pentru care a fost aplicată sancṭiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă, astfel că simpla menṭiune "disciplinar”, “conform Hotărâre Comisie de disciplină” nu se substituie motivării deciziei de concediere. Pentru a verifica îndeplinirea cerinṭelor anterior expuse, era absolut obligatoriu ca angajatorul să arate în concret motivele care au condus la concedierea angajatului, la momentul emiterii deciziei de concediere, condiṭie de formă care nu este îndeplinită şi care atrage sancṭiunea nulităṭii deciziei de concediere.

Aceasta întrucât nu este posibilă expunerea motivelor pe parcursul judecăṭii, in condiṭiile în care disp.art.art. 79 din Codul muncii prevăd că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faṭa instanṭei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, ceea ce conduce, în mod indubitabil, la concluzia că decizia de concediere trebuie să conṭină şi motivele de fapt ale concedierii.