Contestatie masuri preventive - admite. Dreptul la un proces echitabil.

Pe rol se află soluţionarea contestaţiei formulate de contestatorul-inculpat RA, împotriva încheierii  penale nr. 33 MP pronunțată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Iași, in dosarul nr. ....

Prin încheierea de şedinţă nr. 33 MP/14.02.2019, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Iaşi, în dosarul nr. ..., a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi în dosarul de urmărire penală nr.-, în ceea ce îl priveşte pe  inculpatul minor RA şi, în consecinţă:

În baza dispoziţiilor  art.226 din  Codul de procedură penală,  rap. la art.202 şi art.223 alin.(2) din Codul de procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor RA, în prezent reţinut în Arestul I.P.J. Iaşi, cetăţean român, necăsătorit, studii – 7 clase, elev la Școala Generală, jud.Iaşi, necunoscut cu antecedente penale, cercetat în dosarul de urmărire penală nr.- al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală – prin ordonanţa procurorului din 13.02.2019, ora 18,00 – sub aspectul săvârşirii de către inculpat a infracțiunii de „înşelăciune”, prev. și ped. de art.244 alin.1 şi 2 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.113 alin.3 din Codul penal (persoană vătămată BA), pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 14.02.2019 şi până la data de 15.03.2019, inclusiv.

În baza disp. art.230 alin.1 din Codul de procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului minor RA, cu datele de stare civilă sus-menţionate.

În baza disp. art.272 din Codul de procedură penală, s-a dispus ca suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, să fie achitată Baroului Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei şi va rămâne în sarcina statului, conform disp. art.275 alin.6 din Codul de procedură penală (delegaţie nr.1375 din 14.02.2019, emisă de Baroul Iaşi).

În baza art.275 alin.(3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat, în cuantum de 230 lei, rămân în sarcina acestuia, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Iaşi a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.02.2019 sub numărul de dosar ..., Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi a solicitat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul RA, elev, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de înșelăciune, faptă prevăzută  de  art. 244 alin.(1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin.(3) Cod penal, (persoană vătămată BA), pe o durată de 30 de zile.

În motivarea referatului procurorului cu propunerea de arestare preventivă  privind pe inculpatul sus-menţionat s-a făcut referire la actele de urmărire penală efectuate în cauză, astfel:

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare din data de 05.02.2019, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna persoanei vătămate BA, faptă prev. şi ped. de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, constând în aceea că la data de 05.02.2019, în jurul orelor 16:30-17.00, persoana vătămată BA a fost sunată pe telefonul fix de la domiciliu de către o persoană necunoscută, care s-a recomandat ca fiind medic și, sub pretextul că fiica sa a fost victima unui accident rutier, necesitând de urgență o intervenție chirurgicală, a determinat-o să remită suma de 26.000 lei și 150 euro unei persoane de sex masculin, cu care s-a întâlnit în fața Școlii Generale nr. 43 din municipiul Iaşi, bani ce ar fi fost necesari pentru intervenția chirurgicală.

Prin ordonanța din data de 13.02.2019, ora 13:00 a organelor de cercetare penală, confirmată de procuror, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul RA, pentru săvârşirea infracţiunii de „ înșelăciune”, faptă prevăzută de  art. 244 alin.(1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin.(3) Cod penal (persoană vătămată BA).

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 13.02.2019, ora 18:00, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul RA, pentru săvârşirea infracţiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art.244 alin.(1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin.(3) Cod penal (persoană vătămată BA), constând în aceea că în ziua de 05.02.2019, în jurul orelor 16:30-17.00, s-a deplasat la în fața Școlii Generale nr. 43 din mun. Iaşi şi, cu ajutorul altor persoane necunoscute care au apelat înainte persoana vătămată BA pe telefonul fix cu numărul - şi i-au comunicat că fiica sa a fost victima unui accident rutier și necesită de urgență o intervenție chirurgicală la o clinică din Viena, a indus-o in eroare pe aceasta, determinând-o să îi predea suma de 26.000 lei și 150 euro, prejudiciu nerecuperat.

Se arată în propunerea formulată că, din datele de anchetă ale cauzei, au rezultat în fapt următoarele:

La data de 05.02.2019, în jurul orei 16:30-17:00, în timp ce persoana vătămată BA se afla la domiciliu, a fost sunată pe telefonul fix cu numărul - de către o persoană necunoscută, care s-a recomandat ca fiind medic C de la Spitalul de urgență și care i-a comunicat faptul că fiica sa a fost victima unui accident rutier, se află în stare critică și necesită de urgență o intervenție chirurgicală la o clinică din Viena, solicitându-i suma de 25.000 lei, bani ce ar fi fost necesari pentru operaţie.

Pentru a fi convinsă că cele relatate sunt adevărate, convorbirea a fost preluată de către o altă persoană care, plângând, a pretins că este fiica sa și care i-a cerut să o ajute și să dea toți bani pe care îi are în casă.

Convorbirea a fost reluată de către pretinsului medic, care i-a spus persoanei vătămate că dacă fiica sa nu va fi trimisă cât mai repede la clinica din Viena pentru a fi operată, nu se va mai putea face nimic.

Fiind astfel convinsă că cele relatate sunt adevărate, persoana vătămată i-a spus pretinsului medic că dispune de suma solicitată, respectiv 26.000 lei și 150 euro, sumă pe care a numărat-o cu voce tare la telefon.

La indicațiile pretinsului medic, persoana vătămată a pus suma solicitată într-un plic și s-a deplasat în fața Școlii Generale nr. 43, din apropierea imobilului de domiciliu, unde s-a întâlnit cu inculpatul minor RA, căruia i-a remis suma de bani.

Ulterior, persoana vătămată și-a dat seama că a fost victima infracțiunii de înșelăciune comisă prin metoda „accidentul”, fiind indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte, prin folosirea de nume sau calități mincinoase, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust.

Se arată în referat faptul că inculpatul minor RA a recunoscut fapta de înșelăciune comisă în data de 05.02.2019, menţionând totodată că, într-o perioadă de două săptămâni, împreună cu numiţii MI, SC, RS şi AS, s-a deplasat în mai multe localităţi, respectiv Iaşi, Paşcani, Bacău şi Cluj, de unde fie a ridicat bani de la persoanele vătămate, fie a predat bani unor persoane necunoscute, fie doar a aşteptat să fie trimis la fapte, el sau celelalte persoane din grup.

 Arată procurorul că fapta se probează cu următoarele mijloace de probă:

-declaraţii persoană vătămată BA;

-ordonanță întocmire planșă fotografică;

-proces-verbal de recunoaștere a inculpatului după planșă fotografică, recunoaştere efectuată de persoana vătămată;

-declarație martor AS

-declarațiile date în calitate de suspect şi inculpat RA.

Procurorul a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 224 C. proc. pen., art. 223 alin.  2 din C. proc. pen. rap. la art. 202 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen. şi art. 243 C.proc. pen., pentru luarea măsurii preventive a arestării față de inculpatul RA, pe o perioadă de 30 zile.

Astfel, din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, procurorul a apreciat că există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art. 5 pct.1 lit. c din CEDO că inculpatul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.

De asemenea, arată procurorul că sunt îndeplinite condițiile art. 5 CEDO măsura lipsirii de libertate a unei persoane putându-se dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică acesta rezultă din particularităţile obiective ale cauzei de faţă şi din elemente ce caracterizează inculpatul, astfel:existenţa bănuielii legitime de comitere a infracțiunii de înșelăciune prin folosirea de calități mincinoase, împotriva unei persoane vătămate în vârstă de 61 ani, faptă care prezintă o gravitate deosebită  şi care a produs un puternic impact emoţional victimei; modalitatea şi împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă fapta penală imputată, respectiv prin colaborarea între cel puţin cinci persoane (existând doi participanţi în stare de detenţie, unul care discuta cu persoana vătămată şi unul care discuta cu inculpatul, un alt participant în libertate, care a mers împreună cu inculpatul în apropierea locului de întâlnire şi un alt participant în stare de libertate căreia i s-a transmis suma de bani), prin alegerea persoanelor vătămate vulnerabile, prin folosirea de calităţi mincinoase (fiică, medic, secretarul doctorului) denotă un pericol social crescut precum şi o specializare a inculpatului în săvârşirea acestor infracţiuni. Astfel, faptele presupun un modus operandi complex, atent plănuit, în care fiecare participant are un rol bine stabilit şi o cotă parte din câştigurile realizate. Prejudiciul cauzat persoanei vătămate BA prin fapta comisă este unul foarte mare, respectiv 26.000 lei și 150 euro. În ceea ce priveşte contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii, procurorul arată că acesta are un rol cheie în aducerea la îndeplinire a planului infracţional, în lipsa unor persoane aflate în libertate, care să prezinte disponibilitatea permanentă de a se deplasa la domiciliul persoanelor vătămate pentru a colecta banii şi care să aibă abilităţile necesare pentru a menţine în eroare persoanele vătămate, faptele neputând rămâne decât la stadiul de tentativă.

 În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, se arată că deşi acesta este la primul contact cu legea penală, din declaraţia lui rezultă că a participat la săvârşirea mai multor astfel de fapte, colaborând cu mai multe persoane, unele încarcerate, altele aflate în libertate, cunoscând că acestea păcălesc bătrâni prin metoda accidentul pentru a le remite sume mari de bani. Astfel, într-o perioadă de două săptămâni, împreună cu numiţii MI, SC, RS şi AS, inculpatul s-a deplasat în mai multe localităţi, respectiv Iaşi, Paşcani, Bacău şi Cluj, de unde fie a ridicat bani de la persoanele vătămate, fie a predat bani unor persoane necunoscute, fie doar a aşteptat să fie trimis la fapte, el sau celelalte persoane din grup.

 Asemenea fapte, deosebit de frecvente în ultima perioadă, creează o stare de nesiguranţă în cadrul societăţii, iar neluarea unor măsuri prompte şi eficiente împotriva făptuitorilor identificaţi şi prinşi în flagrant pot spori neîncrederea cetăţenilor în sistemul de justiţie şi în capacitatea lui de a-i proteja şi totodată pot încuraja alte persoane să săvârşească fapte prin metode similare, acestea fiind o cale uşoară şi rapidă de îmbogăţire.

Raportat la aceste aspecte, procurorul a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul RA, lăsarea acestuia în libertate putând încuraja, atât pe el, cât şi pe alte persoane, să continue comiterea de fapte asemănătoare. Este de datoria organelor judiciare să aibă o reacţie fermă în raport cu aceste fapte grave îndreptate împotriva patrimoniului, prin scoaterea făptuitorilor prinşi în flagrant din societate şi plasarea lor în mediul carceral.

Mai susţine procurorul că măsura arestării preventive este astfel necesară în cauză și proporțională, o altă măsură neputând avea nicio finalitate asupra inculpatului.

Se mai arată în referat că în dosar cercetările trebuie să continue pentru identificarea coautorilor aflaţi în stare de deţinere, precum şi a altor participanţi la săvârşirea faptei, fiind efectuate concomitent cercetări şi în alte dosare penale având ca obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen., urmând a se stabili o eventuală legătură între acestea şi aprecierea asupra reunirii.

Şi din acest motiv, procurorul a apreciat că se impune luarea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive, în scopul completării probatoriului şi asigurării bunei desfăşurări a procesului penal.

Analizând  actele  şi lucrările dosarului de urmărire penală nr.- al  Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi declaraţiile pe care inculpatul RA le-a dat în faţa organelor de cercetare penală, calitate de suspect şi de inculpat şi în care a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetat, în conformitate cu dispoziţiile art.226 alin.(1) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Iaşi a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, motivat de considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art.202 alin.(1) din Codul de procedură penală: „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

În art.202 alin.(3) din  Codul de procedură penală se prevede că: “Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art.223 alin.(2) din Codul de procedură penală modificat prin O.U.G. nr.18/2006:  „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Din examinarea normelor  procesual-penale sus-referite,  judecătorul  de drepturi şi libertăţi a reţinut că, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite  următoarele condiţii esenţiale:

a). există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune;

 b). există vreuna dintre situaţiile prevăzute la art.223 alin. (1) sau (2) din Codul de procedură penală, pe baza căreia se constată că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică;

c). arestarea preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei adusă inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Referitor la prima condiţie necesară pentru a dispune arestarea preventivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi  a amintit că probele în baza cărora poate fi dispusă arestarea preventivă nu trebuie să aibă forţa probelor care stau la baza unei trimiteri în judecată şi, cu atât mai puţin, a unei soluţii de condamnare, ci acestea trebuie să furnizeze un set de date, informaţii verosimile şi credibile care să susţină presupunerea rezonabilă conform căreia persoana faţă de care a fost declanşat procesul penal a săvârşit fapta/faptele de care este acuzată; exigenţa în analiza probelor sporeşte substanţial o dată cu necesitatea stabilirii vinovăţiei persoanei anchetate (aşa cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Murray contra Regatului Unit, 14310/88, 28 octombrie 1994, Tallat Tepe contra Turciei, 31247/96, 21 noiembrie 2004, Calleja c. Maltei, 5274/01, 7 aprilie 2005). Lipsa inculpării sau a trimiterii în judecată nu implică, în mod necesar, faptul că o privare de libertate nu urmăreşte un scop legitim care să fie conform cu art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia Europeană. Existenţa unui asemenea scop trebuie să fie analizată independent de realizarea sa, în condiţiile în care art. 5 paragraful 1 lit. c) din  Convenţia Europeana nu presupune neapărat ca poliţia să fi adunat suficiente probe pentru a putea formula o punere sub acuzare, fie la momentul arestării, fie în cursul perioadei privării de libertate (aşa cum s-a statuat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauzele Varga contra României, 73957/01, 11 martie 2008, Marturana contra Italiei, 63154/00, 4 martie 2008, Labita contra Italiei, 26772/95, 6 aprilie 2004).

În cauza de faţă, în urma analizei şi evaluării judicioase a mijloacelor de probă existente la dosar şi arătate anterior, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că acestea pun la dispoziţie un ansamblu de date şi informaţii credibile care susţin suspiciunea rezonabilă că inculpatul RA ar fi săvârşit infracţiunea de înşelăciune pentru care este cercetat în cauză.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut, din probele strânse până la acest moment al urmăririi penale, în linii mari, că în cauză se creionează următoarea situaţie de fapt:

La data de 05.02.2019, în jurul orei 16:30-17:00, în timp ce persoana vătămată BA, în vârstă de 61 ani, se afla la domiciliul din municipiul Iaşi, a fost sunată pe telefonul fix cu numărul - de către o persoană necunoscută, care s-a recomandat ca fiind medic C de la Spitalul de urgență și care i-a comunicat faptul că fiica sa a fost victima unui accident rutier, se află în stare critică și necesită de urgență o intervenție chirurgicală la o clinică din Viena, solicitându-i suma de 25.000 lei, bani ce ar fi fost necesari pentru operaţie.

Pentru a fi convinsă că cele relatate sunt adevărate, convorbirea a fost preluată de către o altă persoană care, plângând, a pretins că este fiica sa și care i-a cerut să o ajute și să dea toți bani pe care îi are în casă.

Convorbirea a fost reluată de către pretinsului medic, care i-a spus persoanei vătămate că dacă fiica sa nu va fi trimisă cât mai repede la clinica din Viena pentru a fi operată, nu se va mai putea face nimic.

Fiind astfel convinsă că cele relatate sunt adevărate, persoana vătămată i-a spus pretinsului medic că dispune de suma solicitată, respectiv 26.000 lei și 150 euro, sumă pe care a numărat-o cu voce tare la telefon.

La indicațiile pretinsului medic, care i-a spus că se va întâlni cu asistentul său pentru a-i da banii, persoana vătămată a pus suma solicitată într-un plic și s-a deplasat în fața Școlii Generale nr. 43 din municipiul Iaşi, din apropierea imobilului de domiciliu, unde s-a întâlnit cu inculpatul minor RA, căruia i-a remis suma de bani. Pentru a o convinge pe persoana vătămată, inculpatul RA i-a dat acesteia telefonul mobil, pentru a vorbi cu pretinsul doctor „C”.

Ulterior, persoana vătămată și-a dat seama că a fost victima infracțiunii de înșelăciune comisă prin metoda „accidentul”, fiind indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte, prin folosirea de nume sau calități mincinoase, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust.

 Rezultă din declaraţiile date faptul că inculpatul minor RA a recunoscut fapta de înșelăciune comisă în data de 05.02.2019, menţionând totodată că, într-o perioadă de două săptămâni, împreună cu numiţii MI, SC, RS şi AS, s-a deplasat în mai multe localităţi, respectiv Iaşi, Paşcani, Bacău şi Cluj, de unde fie a ridicat bani de la persoanele vătămate, fie a predat bani unor persoane necunoscute, fie doar a aşteptat să fie trimis la fapte, el sau celelalte persoane din grup.

Comiterea faptei, așa cum a fost reținută mai sus, rezultă din următoarele probe administrate până la acest moment: declaraţii persoană vătămată BA; ordonanță întocmire planșă fotografică; proces-verbal de recunoaștere a inculpatului după planșă fotografică, recunoaştere efectuată de persoana vătămată; declarație martor AS; declarațiile date în calitate de suspect şi inculpat RA, în care acesta a recunoscut comiterea faptei şi a precizat că a săvârşit şi alte fapte similare, în mai multe oraşe şi împreună cu alte persoane.

Fapta penală sus-descrisă, conturată de mijloacele de probă strânse până în acest moment la dosar de către organele de cercetare penală, se circumscrie, în opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi, conţinutului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin.1 şi 2 din Codul penal (comisă în dauna persoanei vătămate BA), cu aplicarea disp. art.113 alin.3 din Codul penal, privind starea de minoritate, inculpatul având vârsta de 16 ani. Judecătorul reţine că forma de participaţie a inculpatului a fost corect reţinută de către procuror ca fiind cea a coautoratului, în condiţiile în care contribuţia sa la săvârşirea pretinsei fapte este determinantă, fără prezenţa inculpatului la locuinţa persoanei vătămate, pentru a ridica banii, infracţiunea neputând a se consuma (în condiţiile în care, aparent, coautorul este o persoană privată de libertate şi care nu s-ar fi putut deplasa la locuinţa victimei).

Din probatoriile administrate până la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că în cauză există suspiciunea rezonabilă că la data de 05.02.2019, în baza unei înţelegeri prealabile cu coautorul/coautorii faptei de înşelăciune descrise anterior, comisă prin aşa-numită „metoda accidentul”, inculpatul minor RA s-a întâlnit cu persoana vătămată BA, în faţa Şcolii Generale nr.43 din municipiul Iaşi, unde a primit de la aceasta suma totală de 26.000 lei și 150 euro, bani ce i-au fost remişi ca urmare a inducerii în eroare a persoanei vătămate cu privire la faptul că fiica acesteia ar fi fost victima unui accident rutier, iar banii ar fi fost necesari pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale, inculpatul prezentându-se ca fiind asistentul pretinsului medic ce a apelat victima.

Faţă de considerentele sus redate, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că  materialul probator existent la dosar furnizează date şi informaţii care se constituie în indicii temeinice ce susţin suspiciunea rezonabilă că inculpatul RA ar fi săvârşit cele infracţiunea de înşelăciune descrisă anterior şi reţinută în sarcina sa la acest moment. 

Cu privire la cea de-a doua condiţie prevăzută de lege pentru arestarea preventivă, pentru început, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că infracţiunea suspectat ca fiind comisă de către inculpatul RA este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani, limita maximă situându-se la limita de 5 ani - prevăzută la art.223 alin.(2) din Codul de procedură penală (potrivit art. 187 din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei). 

Arată totodată judecătorul de drepturi şi libertăţi că infracţiunea de înşelăciune este o infracţiune de o gravitate sporită, gravitate ce rezultă prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pe de o parte, dar şi prin raportare la natura şi importanţa valorilor sociale protejate prin incriminarea unei astfel de fapte - respectiv, relaţiile sociale referitoare la patrimoniul persoanei prin nesocotirea încrederii. 

Evaluând fapta pretins a fi comisă de inculpat, atât prin prisma gravităţii abstracte a acesteia, cât şi sub aspectul împrejurărilor concrete în care a fost comisă: coautorul faptei enunţate anterior pare a fi încarcerat în Penitenciarul Iaşi (aspect ce urmează a fi stabilit şi dovedit de către organele de cercetare penală), unde folosindu-se de mijloacele de comunicare la distanţă (respectiv, telefoane mobile) reuşeşte să inducă în eroare mai multe persoane vătămate. Acesta se recomandă a fi medic şi le comunică victimelor că fiul sau fiica lor au comis un accident rutier şi că este necesar să remită o sumă de bani pentru a beneficia de intervenţii chirurgicale absolut necesare. Metoda adoptată de autor îşi găseşte finalizarea numai în condiţiile în care reuşeşte să intre în posesia banilor, motiv are nevoie de o persoană care să se deplaseze la domiciliul victimelor şi să ridice bunurile pe care aceasta le va remite, ce a fost găsită în cauza de faţă în persoana inculpatului minor RA. Reţine judecătorul, aşa cum a rezultat din probatoriile administrate în cauză, că rolul acestuia este esenţial în cazul infracţiunii comise prin metoda accidentul, acesta fiind elementul de legătură dintre coautor şi victimă, astfel încât, doar prin participarea acestuia la activitatea infracţională, se reuşeşte finalizarea rezoluţiei infracţionale a autorilor. Rezultă faptul că relaţia dintre coautori, bazată pe un anumit grad de încredere, este răsplătită prin inducerea cu succes a victimei în eroare şi obţinerea câştigului, în condiţiile în care inculpatul minor RA s-a prezentat victimei ca fiind asistentul aşa-zisului medic, menţinând astfel inducerea în eroare a victimei. Pentru activitatea infracţională desfăşurată, inculpatul urma să primească o parte din bani. Aşa cum reiese din probatoriile administrate în cauză, coroborate şi cu declaraţiile inculpatului, acesta avea cunoştinţă de modul în care au fost obţinuţi banii de la victimă.

Mai reţine judecătorul, cu îngrijorare, că tot mai frecvent în ultimul timp, persoanele private de libertate apelează la minori pentru a se deplasa la locuinţele persoanelor vătămate induse în eroare telefonic cu privire la presupuse accidente suferite de rude apropiate, minorii fiind tentaţi de câştigarea cu uşurinţă a unor importante sume de bani, fiind uşor de influenţat şi acţionând, de regulă, în grupuri mari. Această modalitate de săvârşire a infracţiunii îşi găseşte aplicabilitatea şi în prezenta cauză penală, în condiţiile în care inculpatul RA are 16 ani, nu manifestă preocupare pentru şcoală (este în clasa a VIII-a, nu ştie să scrie şi să citească bine), pare a fi lipsit de supraveghere şi de control din partea părinţilor, şi-a format un anturaj ce pare a avea preocupări infracţionale constante, format tot din minori, printre care şi o fată în vârstă de 13 ani, toţi împreună deplasându-se în diferite oraşe (Cluj, Bacău, Paşcani), unde se cazează la hoteluri sau pensiuni şi unde aşteaptă apelarea telefonică din partea coautorilor, pentru a se deplasa la locuinţele victimelor şi a ridica diferite sume de bani, urmare a inducerii în eroare a persoanelor vătămate, aşa cum s-a arătat anterior. Aceste aspecte rezultă din declaraţia inculpatului şi a martorei AS (minora de 13 ani), aceştia relatând detaliat şi alte infracţiuni similare la care au participat. De altfel, aşa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, inculpatul şi minora AS au fost depistaţi de organele de poliţie la data de 13.02.2019, ora 23,00, într-o pensiune din municipiul Paşcani, urmare a sesizării comiterii unei alte infracţiuni de tentativă la înşelăciune, săvârşită în dauna persoanei vătămate PD.

Reţine astfel judecătorul că inculpatul minor RA pare predispus la comiterea în mod repetat de infracţiuni de genul celei cercetate în cauză, că există indicii că acesta ar fi săvârşit şi alte fapte asemănătoare (aspecte recunoscute şi relatate de inculpat în declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală), că avea cunoştinţă despre modalitatea concretă în care victimele erau induse în eroare şi a acceptat cu multă uşurinţă să se prezinte drept asistentul pretinsului medic şi să primească banii de la victime, bani din care primea o parte. Judecătorul a avut în vedere că, aşa cum a precizat inculpatul, locuieşte cu părinţii, familia îi asigură mijloacele de trai necesare, dar a comis fapta deoarece dorea să obţină cu uşurinţă mulţi bani, pentru a se distra.

Rezultă din actele dosarului că activitatea infracţională a inculpatului şi a celorlalţi minori a fost stopată doar datorită împrejurării că a fost prins de către poliţie la câteva zile după săvârşirea infracţiunii cercetate în cauză, inculpatul părând a fi dispus să continue săvârşirea de infracţiuni de acest tip, pentru obţinerea în mod facil a unor foloase patrimoniale, în scopul de a se distra, aşa cum s-a arătat anterior. Toate aceste aspecte, coroborate cu faptul că planul infracţional din care făcea parte şi inculpatul era foarte bine stabilit, fiind stabilit rolul fiecărui participant, aşa cum s-a arătat anterior, cu faptul că victima infracţiunii este o persoane cu vârstă înaintată, indusă în eroare prin prezentarea de către autor – în mod nereal – unui eveniment tragice ce o viza pe fiica acesteia, eveniment cu impact emoţional deosebit asupra persoanei vătămate, fac dovada faptului că numitul RA ignoră cele mai elementare reguli morale şi sociale, că are un anturaj nepotrivit, ce îl predispune la comiterea de infracţiuni, că nu are preocupări specifice vârstei, că nu realizează gravitatea faptei despre care există suspiciunea că a comis-o şi nici consecinţele negative deosebite asupra laturii emoţionale a victimei, fiind lipsit de orice empatie cu aceasta, aşa cum a rezultat şi din atitudinea pe care a avut-o la soluţionarea prezentei propuneri de arestare preventivă. Judecătorul apreciază astfel că modalitatea de comitere a infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul în cauză prezintă o gravitate deosebită, datorită modalităţii concrete în care acesta a acţionat. Toate aceste aspecte, coroborate între ele, fac dovada unei perseverenţe infracţionale a inculpatului (chiar dacă este minor şi nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta părând predispus la comiterea în mod repetat de astfel de infracţiuni, într-un grup mai mare de minori cu acelaşi gen de preocupări, în condiţiile în care pare a nu conştientiza gravitatea faptei şi consecinţele acesteia şi nu pare a manifesta regret real pentru comportamentul său şi nici empatie cu victima), a ignorării de către inculpat a celor mai elementare reguli ce trebuie respectate în societate, a nesocotirii legii, judecătorul apreciind că toate aceste aspecte constituie, în cazul lăsării sale în libertate, un factor favorizant pentru comiterea de către inculpatul RA şi pe viitor a unor astfel de infracţiuni, de o gravitate mare, existând posibilitatea ca, lăsat în libertate, aceştia să ia legătura din nou, oricând, cu autorul faptei sau cu alte persoane private de libertate şi să continue astfel activitatea infracţională, în condiţiile în care ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii nu au fost încă identificaţi, fiind necesară extinderea cercetărilor şi administrarea de probatorii, aşa cum a arătat şi procurorul în referatul înaintat. Aceste aspecte demonstrează gradul ridicat de pericol pe care persoana inculpatului o reprezintă pentru societate, în cazul în care ar fi lăsat în libertate, judecătorul de drepturi şi libertăţi, în raport de toate aceste aspecte, constatând că privarea de libertate a inculpatului RA se impune cu necesitate pentru înlăturarea stării de pericol pe care acesta o prezintă pentru ordinea publică, în condiţiile în care pare predispus la comiterea de infracţiuni.

În acest context, judecătorul de drepturi şi libertăţi a subliniat că, pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, autorităţile judiciare trebuie să aibă o reacţie fermă şi să ia, în mod prompt, măsurile corespunzătoare pentru scoaterea din mediul social a indivizilor care comit fapte de genul celor imputate inculpatului din prezenta cauză (care au o amploare deosebită la nivel naţional) şi să-i plaseze în mediul carceral, deoarece numai în această modalitate se realizează o apărare reală a ordinii publice şi este restabilit echilibrul social. Totodată, judecătorul de drepturi şi libertăţi arată că lăsarea în libertate a inculpatului RA ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate şi ar induce percepţia - periculoasă pentru statul de drept - că, în faţa unor conduite de genul celei avute de către inculpat, autorităţile statului nu au o reacţie fermă, menită să înlăture riscul de reiterare a unor fapte asemănătoare (reiterare care poate veni fie din partea inculpatului din prezentul dosar, fie din partea altor persoane care ar considera că pot acţiona într-o manieră asemănătoare, fără ca statul, prin instituţiile abilitate, să reacţioneze proporţional cu gravitatea încălcărilor produse).

În considerarea aspectelor prezentate, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat îndeplinită şi cea de-a doua condiţie cerută de art.223  alin.(2) din Codul de procedură penală, modificat prin O.U.G. nr.18/2016 și necesară pentru luarea măsurii arestării preventive.

Având în vedere considerentele expuse anterior referitoare la gravitatea infracțiunii suspectat ca fiind comisă de către inculpatului RA, raportat la împrejurările concrete în care se presupune că a fost săvârşită aceasta de către inculpat, ţinând seama totodată şi de faptul că inculpatul RA pare a face dovada unei perseverenţe infracţionale deosebite, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că arestarea preventivă a inculpatului RA este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse acestuia şi necesară pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal şi, totodată, necesară pentru prevenirea săvârşirii de către inculpat a altor infracţiuni şi pentru buna desfăşurare a anchetei penale (fiind necesară identificarea tuturor participanţilor şi administrarea de probe pentru a se dovedi vinovăţia acestora, prin lăsarea în libertate a inculpatului minor existând riscul ca acesta să ia legătura cu ceilalţi participanţi, astfel încât ancheta să fie îngreunată şi existând riscul ca acesta să comită noi infracţiuni, având în vedere uşurinţa cu care a săvârşit prezenta faptă).

Raportat la motivele expuse (privitoare la fapta săvârşită, la modalitatea concretă de comitere a acesteia şi la persoana inculpatului), judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că starea de pericol pe care inculpatul minor RA o prezintă pentru ordinea publică nu poate fi înlăturată prin luarea faţă de acesta a unei alte măsuri preventive mai blânde, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului, chiar cu impunerea unor obligaţii, negative şi pozitive, nu ar fi aptă să-l oprească pe acesta să comită noi infracţiuni, având în vedere motivele expuse anterior şi împrejurarea că inculpatul pare lipsit de supravegherea şi controlul părinţilor, sens în care judecătorul a constatat că singura măsură preventivă necesară şi oportună în speţa de faţă este măsura arestării preventive a inculpatului. Judecătorul are în vedere caracterul excepţional al măsurii arestării preventive, cu atât mai mult în cazul minorilor dar constată că raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, la persoana inculpatului, la toate aspectele arătate anterior, privitoare la anturajul acestuia, la atitudinea avută faţă de infracţiunea pentru care este cercetat, la anturajul acestuia şi la necesităţile de anchetă penală, arestarea preventivă a inculpatului minor este necesară în cauză, proporţională cu gravitatea acuzaţiilor ce i se aduc şi, dar constată că raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, la persoana inculpatului, la toate aspectele arătate anterior, privitoare la anturajul acestuia, la atitudinea avută faţă de infracţiunea pentru care este cercetat şi la necesităţile de anchetă penală, arestarea preventivă a inculpatului minor este necesară în cauză, proporţională cu gravitatea acuzaţiilor ce i se aduc, iar efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra acestuia nu sunt disproporţionale în cauza de faţă, raportat la persoana acestuia, prin luarea măsurii arestării preventive.

Pe cale de consecinţă, în considerarea tuturor argumentelor sus-expuse, judecătorul de drepturi şi libertăţi, constatând îndeplinite condiţiile cerute de lege, a apreciat ca fiind  întemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul minor RA.

În consecinţă, în temeiul  art.226 din Codul de procedură penală, rap. la art.202 şi art.223 alin.(2) din Codul de procedură penală, pentru buna desfăşurare a procesului penal (sub aspectul eficientizării activităţii de strângere a probelor), dar şi pentru înlăturarea riscului major pe care îl prezintă inculpaţii în ce priveşte comiterea de noi infracţiuni, în scopul prevenirii săvârşirii de către inculpat a unor alte infracţiuni, judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus arestarea preventivă a inculpatului RA, în prezent reţinut în Arestul I.P.J. Iaşi, cercetat în dosarul de urmărire penală nr.- al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală – prin ordonanţa procurorului din 13.02.2019, ora 18,00 – sub aspectul săvârşirii de către inculpat a infracțiunii de „înşelăciune”, prev. și ped. de art.244 alin.1 şi 2 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.113 alin.3 din Codul penal (persoană vătămată BA), pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 14.02.2019 şi până la data de 15.03.2019, inclusiv.

Împotriva acestei soluţii, a formulat, în termen legal, contestaţie inculpatul RA, criticând-o ca fiind netemeinică, pentru următoarele considerente:

În apărare, inculpatul RA, prin apărătorul desemnat din oficiu, a subliniat că măsura arestării preventive dispusă în prezenta cauză nu este necesară şi proporţională, având în vedere că este minor, se află în curs de finalizare a studiilor, iar contribuţia sa efectivă la comiterea faptei este una redusă prin comparaţie cu persoanele care coordonau activitatea de inducere în eroare a victimelor prin metoda „ accidentul”. Apreciază, pe cale de consecinţă, că, în măsura în care s-ar aprecia că este necesară o măsură preventivă pentru buna desfăşurare a procesului penal, proporţională cu gravitatea faptei reţinute în sarcina sa, precum şi cu scopul urmărit, ar fi măsura arestului la domiciliu.

Analizând contestaţia ce face obiectul cauzei de faţă, prin prisma motivelor invocate, precum şi, în limitele prev. de art. 425 ind. 1 alin. 4 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt de drept, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul situaţiei de fapt reţinute de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Iaşi, tribunalul constată că s-a procedat la o analiză judicioasă a probatoriului administrat în acest stadiu procesual şi s-a apreciat în mod corect în sensul existenţei unor probe certe care susţin suspiciunea rezonabilă că, în baza unei înţelegeri prealabile cu coautorul/coautorii faptei de înşelăciune descrise anterior, comisă prin aşa-numită „metoda accidentul”, inculpatul minor RA s-a întâlnit cu persoana vătămată BA, în faţa Şcolii Generale nr.43 din municipiul Iaşi, unde a primit de la aceasta suma totală de 26.000 lei și 150 euro, bani ce i-au fost remişi ca urmare a inducerii în eroare a persoanei vătămate cu privire la faptul că fiica acesteia ar fi fost victima unui accident rutier, iar banii ar fi fost necesari pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale, inculpatul prezentându-se ca fiind asistentul pretinsului medic ce a apelat victima.

Totodată, tribunalul apreciază că judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Iaşi a analizat în mod corect condiţiile prevăzute de legea procesual penală pentru a dispune arestarea preventivă în prezenta cauză, raportându-se argumentat la caracterul necesar şi proporţional al acesteia.

Din perspectiva legalităţii, însă, tribunalul constată că, analizând succesiunea actelor de urmărire penală, se observă că inculpatul minor  RA a fost audiat în calitate de suspect la data de 13.02.2019 (fil. 31-35 dosar), după momentul dispunerii efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de acesta prin Ordonanţa din 13.02.2019, ora 13.00, confirmată de procuror, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, în condiţiile în care, la aceeaşi dată, s-a solicitat D.G.A.S.P.C. Iaşi să asigure prezenţa unui reprezentant la audierea minorului (fil. 28 dosar), precum şi, la aceeaşi dată, s-a luat legătura, telefonic, cu tatăl minorului, numitul RR, care, în acel moment, nu se afla în localitatea de domiciliu, astfel că nu s-a putut prezenta la audiere (fil.34 dosar).

Urmare a probatoriului administrat până în acel stadiu procesual, prin Ordonanţa din data de 13.02.2019 ora 15.00, s-a dispus reţinerea suspectului RA, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal, pentru o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 13.02.2019 ora 15.00, până la 14.02.2019, ora 15.00.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 13.02.2019, ora 18:00, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul RA, pentru săvârşirea infracţiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art.244 alin.(1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin.(3) Cod penal (persoană vătămată BA), constând în aceea că în ziua de 05.02.2019, în jurul orelor 16:30-17.00, s-a deplasat la în fața Școlii Generale nr. 43 din mun. Iaşi şi, cu ajutorul altor persoane necunoscute care au apelat înainte persoana vătămată BA pe telefonul fix cu numărul - şi i-au comunicat că fiica sa a fost victima unui accident rutier și necesită de urgență o intervenție chirurgicală la o clinică din Viena, a indus-o in eroare pe aceasta, determinând-o să îi predea suma de 26.000 lei și 150 euro, prejudiciul fiind nerecuperat.

La data de 14.02.2019, în intervalul orar 8.50-8.55, inculpatul minor a fost audiat în această calitate, fiind asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Se constată că, pentru această audiere, organul de urmărire penală nu a mai solicitat  D.G.A.S.P.C. Iaşi să-şi desemneze un reprezentant, precum şi că nu au fost citaţi părinţii inculpatului minor.

Potrivit disp. art. 309 alin. 2 din Codul de procedură penală, „ punerea în mişcare a acţiunii penale este comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l audia.”, iar potrivit alin. 5, „ organul de urmărire penală continuă urmărirea şi fără a-l audia pe inculpat, atunci când acesta lipseşte nejustificat, se sustrage sau este dispărut.”

Interpretând disp. art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală prin prisma considerentelor Deciziei CCR nr. 102/2018, tribunalul constată că, în cauzele cu infractori minori, este instituită de lege obligaţia organelor judiciare de a cita persoanele expres nominalizate, respectiv părinţii, tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea sau sub supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea.

Argumentele dispoziţiei obligatorii au în vedere reglementările internaţionale în materie, respectiv art. 3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi ratificată prin Legea nr. 18/1990, precum şi Directiva (UE) 2016/800 a Consiliului Uniunii Europene privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, instrumente care urmăresc instituirea unor norme minime comune prin care să se stabilească garanţii procedurale în favoarea minorilor suspectaţi sau acuzaţi, astfel încât să se asigure că aceştia înţeleg procedurile judiciare declanşate împotriva lor şi îşi exercită pe deplin dreptul la un proces echitabil.

Faţă de aspectele menţionate anterior, tribunalul apreciază că, în prezenta cauză, odată cu citarea în vederea audierii inculpatului minor RA şi audierea acestuia la data de 14.02.2019, în absenţa citării persoanelor menţionate expres de art. 505 alin. 1 din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală a efectuat în mod nelegal un act de urmărire penală, nelegalitate care se răsfrânge asupra actelor subsecvente.

În temeiul disp. art. 282 alin. 1 din Codul de procedură penală, încălcarea unei dispoziţii legale, alta decât cele prev. de art. 281 Cod procedură penală, determină nulitatea actului atunci când , prin nerespectarea cerinţei legale, s-a produs o vătămare drepturilor părţilor sau ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Potrivit Considerentelor Deciziei CCR nr. 554/2017, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate lua în considerare, din oficiu, încălcările dispoziţiilor legale care atrag nulitatea relativă a actului, având în vedere faptul că normele privind administrarea probelor au o importanţă deosebită în desfăşurarea procesului penal, iar procedurile legale de obţinere a probelor au ca scop asigurarea acurateţii şi nevicierea acestora, astfel încât să se garanteze că realitatea obiectivă a faptelor este reflectată în probele respective.

Este adevărat că judecătorul de drepturi şi libertăţi nu are competenţa funcţională de a constata nulitatea unor mijloace de probă, cu consecinţa firească a excluderii acestora din ansamblul materialului probator administrat în cauză, însă tribunalul apreciază că îi incumbă obligaţia verificării caracterului legal şi temeinic al propunerii de luare a măsurii arestării preventive pe baza actelor de urmărire penală întocmite cu respectarea legii.

Or, în prezenta cauză, audierea inculpatului minor, după momentul în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 din Codul penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 din Codul penal, în absenţa citării persoanelor menţionate în disp. art. 505 alin. 1 din Codul de procedură penală, nu poate fi avută în vedere ca mijloc de probă legal administrat care să susţină propunerea de luare a măsurii arestării preventive.

Mai mult, tribunalul constată că, în această manieră,  inculpatul minor a suferit o vătămare semnificativă a dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care nu a fost asistat nici la momentul dobândirii calităţii de suspect de către părinţi sau un reprezentant al D.G.A.S.P.C. Iaşi şi nici ulterior, la momentul audierii în calitate de inculpat, niciuna dintre persoanele respective nu au fost citate. Împrejurarea că, în ambele momente procesuale, inculpatul a fost asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, nu este de natură să înlăture nelegalitatea actului, având în vedere interesul superior al minorului de a fi însoţit, pe durata procedurilor judiciare de titularul răspunderii părinteşti, mai ales în cursul procedurilor de audiere, când trebuie asigurate garanţii suplimentare cu privire la informaţiile care trebuie furnizate, pentru protejarea nevoilor şi vulnerabilităţilor specifice ale copiilor.

Analizând dispoziţiile de drept naţional, precum şi instrumentele internaţionale în materie, amintite anterior, tribunalul apreciază că, având în vedere interesul minorului, regula trebuie să fie posibilitatea acordată persoanelor menţionate în art. 505 alin. 1 Cod procedură penală de a participa la procedură, iar excepţia s-ar putea justifica numai atunci când există motive să se creadă că excluderea acestora de la proces este în interesul acestuia.

Având în vedere aspectele de nelegalitate constatate, tribunalul apreciază că propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul RA, în condiţiile încălcării flagrante a dreptului la un proces echitabil în privinţa acestuia, este nelegală, câtă vreme actele de urmărire penală efectuate după momentul audierii, în calitate de inculpat, a minorului sunt afectate de acelaşi viciu.

Pe cale de consecinţă, în prezenta cauză, tribunalul nu va mai proceda la analiza condiţiilor prev. de art. 202 şi art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, aspectele referitoare la caracterul întemeiat al propunerii fiind subsecvente examenului de legalitate.

Faţă de considerentele mai sus expuse, apreciind că încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 33 MP/14.02.2019, pronunţată în dosarul nr. ... al Judecătoriei Iaşi, prin care a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor  RA este nelegală, tribunalul, în baza dispoziţiilor  art.  425 indice  1 alin. (7)  pct. 2 lit. a)  din Codul de procedura penala, raportat la art. 204 din Codul de procedura penala, va admite contestaţia formulată de  către contestatorul-inculpat  RA, în prezent deţinut în C.R.A.P.  din cadrul  I.P.J.  Iaşi,  cetăţean român, necăsătorit, studii - 7 clase, elev la Şcoala Gimnaziala,  judeţul  Iaşi, necunoscut cu antecedente penale, împotriva încheierii  penale Nr. 33 MP pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Iaşi, in dosarul nr. ... al Judecătoriei Iaşi, încheiere pe care o  va desfiinţa.

Soluţionând cauza:

In temeiul dispoziţiilor art. 204 alin. (12) din Codul de procedură penală, rap. la art. 227 alin. (1) din Codul de procedură penală, va respinge propunerea  de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi în dosarul de urmărire penală nr. - in ce-l priveşte  pe inculpatul minor RA, în prezent deţinut în C.R.A.P.  din cadrul  I.P.J.  Iaşi,  cetăţean român, necăsătorit, studii - 7 clase, elev la Şcoala Gimnaziala,  judeţul  Iaşi, necunoscut cu antecedente penale.

Va dispune punerea de îndată in libertate a inculpatului minor  RA, cu datele de stare civila sus-menţionate,  de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/UP,  emis in dosarul nr. ... al Judecătoriei Iaşi, la data de 14.02.2019, de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Iaşi,  dacă nu este arestat în altă cauză,  sens în care o copie  de pe prezenta încheiere se va comunica de îndată locului de deţinere al inculpatului, respectul C.R.A.P.  din cadrul  I.P.J. Iaşi, pentru luarea măsurilor ce se impun, privind  punerea  de îndată  în libertate a inculpatului, dacă  acesta nu este arestat in alta cauză. 

Domenii speta

Spete similare