Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 480,50 lei reprezentând cotă de 0,1% şi sumei de 3363,50 lei reprezentând cotă de 0,7%, instanţa apreciază cererea ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Instanţa apreciază că pe numele pârâtului T.C.M. a fost emisă autorizaţia de construire nr.329/03.09.2007 prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire locuinţă situată în municipiul Vaslui şi că la data de 04.04.2014 a fost efectuată recepţia lucrării, iar de la această din urmă dată pârâtul avea obligaţia să completeze declaraţia privind valoarea reală a construcţiei realizate. Din adresa emisă de Primăria Vaslui reiese faptul că pârâtul nu a depus declaraţia privind valoarea reală a construcţiei realizată, aceasta fiind o declaraţie distinctă de procesul verbal de recepţie încheiat şi depus la Primăria Municipiului Vaslui de către pârât. Obligaţia de a declara valoarea reală a construcţiei trebuie îndeplinită prin completarea declaraţiei privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizaţiei de construire, această declaraţiei fiind reprezentată de un formular tipizat, astfel cum rezultă din Ordinul privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale desfăşurată de către organele fiscale locale (f. 73).
Prin urmare, instanţa apreciază că, faţă de faptul că deşi a avut loc finalizarea lucrărilor de construcţii, aspect atestat prin procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţie, pârâtul nu a înţeles, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, să procedeze la regularizarea taxelor şi cotelor legale ce-i incubau în temeiul prevederilor art.30 din Legea nr.50/1991 şi art.40 din Legea nr.10/1995. De asemenea, în lipsa regularizării efectuate de către pârât şi în lipsa declaraţiei privind valoarea reală a construcţiei, emitentul autorizaţiei, respectiv Primăria Municipiului Vaslui nu a avut posibilitatea comunicării valorii datorate pentru plata sumelor reprezentând cotele legale de 0,1% şi 0,7%.
Faţă de aceste considerente, instanţa va admite cererea formulată de reclamant, pârâtul urmând a fi obligat la plata către reclamat a sumei de 480,50 lei rezultată din regularizarea cotei de 0,1% conform art.30 din Legea nr.50/1991 şi la plata sumei de 3363,50 lei rezultată din regularizarea cotei de 0,7% conform art.40 din Legea nr.10/1995.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 480,50 lei reprezentând penalitate pentru neplata cotei de 0,1% şi sumei de 3363,50 lei reprezentând penalitate pentru neplata cotei de 0,7%, instanţa apreciază cererea ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 40 din legea nr. 10/1995 forma în vigoare la data recepţiei lucrărilor, „Întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. 1, se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată.”
Obligaţia de plată a cotelor legale de 0,1% şi de 0,7% reiese din lege, reclamantul nefiind obligat să efectueze o punere în întârziere a pârâtului şi nici să notifice acestuia faptul că are datorii fiscale neîndeplinite. Mai mult decât atât, prin autorizația de construire menționată s-au stabilit în sarcina beneficiarului următoarele obligații: să anunțe data începerii lucrărilor autorizate, prin trimiterea înștiințării conform formularului anexat autorizației la Inspectoratul de Stat în Construcții, împreună cu dovada achitării cotei legale de 0,1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții şi să regularizeze taxa de autorizare ce revine emitentului, precum şi celelalte obligații de plată ce îi revin potrivit legii, ca urmare a realizării investiției. Având în vedere faptul că emitentul autorizaţiei este Primăria Municipiului Vaslui, pârâtul, către această instituţie, avea obligaţia de a regulariza cotele legale prin depunerea declaraţiei privind valoarea reală a construcţiilor.
De asemenea, din fişa de calcul reiese faptul că pârâtul a înregistrat un număr de 1460 de zile de întârziere, iar față de prevederile art. 40 din Legea 10/1995, întârzierea la plată a cotei de către proprietar, se penalizează cu 0,15 % pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată. Prin urmare, pentru neplata la termen a sumei reprezentând cota de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor recepționate, pârâtul datorează penalități de întârziere în cuantum de 3363,50 lei și pentru neplata la termen a sumei reprezentând cota de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor recepționate, pârâtul datorează penalități de întârziere în cuantum de 480,50 lei.
Curtea de Apel Iași
Acţiune în restituirea cotelor de impozit pe salarii formulată de ofiţerii şi subofiţerii de poliţie decoraţi cu ordine şi medalii
Curtea de Apel Timișoara
Acţiune întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 79/2003. Competenţa materială a tribunalului
Judecătoria Curtea de Argeș
Fara titlu
Curtea de Apel Oradea
Aprecierea nelegală ca fiind nedeductibile cheltuielile cu consumul de combustibil, la calculul profitului impozabil, raportat la motivarea că nu sunt destinate obținerii de venituri impozabile
Curtea de Apel Suceava
Ajutor de stat acordat sub forma scutirii de la plata impozitului pe teren „potrivit legii”. Condiţii