Cheltuieli de judecată – Excepția autorității de lucru judecat

Sentinţă civilă 168 din 02.05.2019


Potrivit art. 248 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă se invocă mai multe excepţii, instanţa va stabili ordinea de soluţionare a acestora. Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei autorității de lucru judecat a cererii invocată de către pârât.

Respectarea principiului autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, că o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, autoritatea de lucru judecat nemanifestându-se doar sub forma excepției procesuale (ne bis in idem), ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit o instanță să  nu fie contrazis de cea ulterioara. Remediul procesual pentru respectarea autorității de lucru judecat a dispozitivului sau a considerentelor unei hotărâri definitive anterioare este invocarea excepției procesuale a autorității lucrului judecat în condițiile art. 432 C.proc.civ., dacă procesul este în fața primei instanțe.

În drept, instanța reține că potrivit art. 430 alin. (1) C.proc.civ., ”hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.” Totodată, potrivit art. 431 alin. (1) C.proc.civ. ”nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”.

Astfel, se constată că pentru a fi în prezența unei veritabile excepții a autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea în cauza a triplei identități cerute de dispozițiile art. 431 alin. (1) C.proc.civ., respectiv a identității de părți, obiect și cauză.

Prin întâmpinarea formulată în termen pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că, prin dec. civ. nr.1248/18.10.2018 pronunțată de Tribunalul Vaslui, instanța competentă s-a pronunțat pe cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta luând act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel. Mai mult, pârâtul a arătat că prin această manifestare a reclamantei, s-a renunțat practic la dreptul pretins, fiind vorba despre un act unilateral de dispoziție, prin care aceasta a pierdut definitiv posibilitatea de a se mai adresa instanței pentru valorificarea dreptului respectiv.

În ceea ce privește identitatea de părți, instanța constată că această condiție este îndeplinită, atâta timp cât reclamanta din prezentul dosar, Ungureanu Aurica, care a solicitat obligarea pârâtului Ungureanu Dumitru la plata de cheltuieli de judecată, este aceeași cu cea din dosarul cu nr.8092/333/2016 care a fost soluționat definitiv prin dec. civ. nr.1248/A/2018 din 18.10.2018.

Cu privire la identitatea obiectelor, se observă că pârâtul invocă nu autoritatea asupra obiectului dosarului nr.8092/333/2016 în întregime, ci doar în ceea ce privește capătul accesoriu reprezentat de cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă în faza procesuală a apelului. Prin urmare, instanța urmează a verifica dacă, într-adevăr, reclamanta a formulat în calea de atac o cerere identică cu cea din dosarul de față cu nr. 800/333.2019.

Prin dec.civ. nr.1248/A/2018 Tribunalul Vaslui a stabilit în mod definitiv care este cota de contribuție a reclamantei, a dispus lichidarea comunității de bunuri a părților, a respins ca neîntemeiate cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanță și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli în apel. Totodată, din analiza asupra cererii de apel depuse de către reclamantă, dar și din poziția procesuală avută de-a lungul judecății în apel, se observă că aceasta nu și-a manifestat intenția de a solicita obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel. Mai mult, chiar dacă prin notele de concluzii depuse după închiderea dezbaterilor(f.95 dosar 8092/333/2016), a solicitat cheltuieli de judecată în apel(constând în taxă de timbru, onorariul de avocat urmând a fi solicitat pe cale separată), aceasta cerere a fost depusă cu nerespectarea art. 452 C.proc.civ., motiv pentru care instanța nu s-a pronunțat asupra acestora.

În concluzie, instanța apreciază că, în cauză nu poate fi vorba despre o identitate de obiecte, atâta timp cât Tribunalul Vaslui nu a analizat efectiv temeinicia sau netemeinicia acordării cheltuielilor. În plus, chiar dacă pârâtul a menționat că autoritatea de lucru judecat se raportează la manifestarea expresă a reclamantei care a renunțat la dreptul pretins, instanța consideră că și aceste susțineri sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța reține că simpla inserare în dispozitivul unei hotărâri a mențiunii ”ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel” nu constituie o renunțare la dreptul pretins, ci este doar o mențiune care ajută instanțele în a verifica existența unor eventuale omisiuni potrivit art. 444 C.proc.civ. Mai mult, dacă s-ar aprecia că o astfel de mențiune reprezintă o renunțare la drept, realizată în conformitate cu disp. art. 408 C.proc.civ., atunci hotărârea, în ceea ce privește acest capăt de cerere, ar fi fost supusă recursului, aspect care nu se confirmă în cauza de față.

În consecință, ținându-se cont că reclamanta nu a renunțat expres la dreptul de a solicita cheltuielile de judecată efectuate în dosarul cu nr.8092/333/2016 în apel, nimic nu se opune ca acesta sa le solicite pe calea unei cereri de chemare în judecată separate, întemeiate pe dispozițiile art. 1349 alin.(1) și (2) C.civ. privind răspunderea civilă delictuală.

Prin urmare, nereținându-se îndeplinirea în cauza a triplei identități cerute de dispozițiile art. 431 alin. 1 C. proc. civilă, instanța apreciază drept neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârât, urmând a o respinge.