Evacuare – neindicarea termenului de 30 de zile pentru predarea imobilului nu poate produce efecte în planul valabilităţii actului; pârâta a încălcat obligaţia de plată a chiriei, obligaţia de a permite locatorului să verifice situaţiile financiare, oblig

Hotărâre 661 din 06.02.2019


INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.11.2018 sub nr. de dosar …./299/2018, reclamanta A S.R.L. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să dispună evacuarea pârâtei B S.R.L. din spaţiile închiriate în imobilul situat în ..., sector 1, identificat cu număr cadastral ..., înscris în Cartea Funciară nr. ... după cum urmează:

(i) zona având destinaţia restaurant, conform planului ataşat ca Anexa 1 din Contractul de închiriere, situată la părterul clădirii („Restaurant");

(ii) zona având destinaţia spălătorie, conform planului ataşat ca Anexa 2 din Contractul de închiriere, situată la parterul clădirii („Spălătorie");

(iii) etajul 1 al Clădirii, având destinaţie birouri şi grup sanitar, conform planului ataşat ca Anexa 3 la Contractul de închiriere („Birou"), cu excepţia spaţiului reprezentând birou administraţie E.03 în suprafaţă de 11,15 mp situat la etajul 1 al Clădirii, conform planului prevăzut în Anexa 3 la Contract.

Totodată, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că la data de 18.07.2017, părţile au încheiat un  contract de închiriere prin care reclamanta, în calitatea sa de titular al dreptului de folosinţă asupra spaţiului închiriat, a oferit spre închiriere pârâtei spaţiul contra unei chirii totale fixe de 3500 Euro pe lună, în primul an, respectiv 4500 Euro/lună începând cu cel de al doilea an, la care se adaugă chiria adiţională, determinată conform formulei cuprinse la art. 9.4. din Contractul de închiriere.

Contractul de închiriere a fost înregistrat de către Locator la Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice Bucureşti, sub nr. de înregistrare 1197845/22.08.2017.

Întrucât pârâta nu şi-a respectat obligaţia de plată a chiriei, în principal, la care se adaugă o serie de obligaţii accesorii, reclamanta a activat pactul comisoriu prevăzut de art. 20.1 din contractul de închiriere, sens în care a notificat pârâtei rezilierea de drept a contractului de închiriere, începând cu data de 17.11.2018 (data survenirii ultimei neexecutări a obligaţiei de plată a chiriei), conform declaraţiei nr.112/19.11.2018.

Mai departe, reclamanta a învederat că îndeplinite toate condiţiile necesare evacuării pârâtei din spaţiul închiriat în cauză, devenind astfel aplicabilă procedura specială reglementată de art. 1034 C.pr.civ.Pârâta a încălcat obligaţii esenţiale asumate de către aceasta prin Contractul de Închiriere. Conduita culpabilă a pârâtei s-a manifestat prin următorul comportament incompatibil cu clauzele Contractului de închiriere: a încălcat obligaţia esenţială de plată a chiriei stabilite în art. 9.1 şi art. 9.3 lit. (b) din Contractul de închiriere; a încălcat obligaţia esenţială de a permite Locatorului să verifice situaţiile financiare stabilite în art. 9.7 din Contractul de închirierea încălcat obligaţia esenţială de plată a utilităţilor stabilite în art. 10.1 din Contractul de închiriere; a încălcat obligaţia esenţială de constituire a unei garanţii potrivit art. 13 din contractul de închiriere; nu a realizat investiţiile asumate, conform art. 6.2 din Contractul de închiriere.

Prin Declaraţia de Reziliere, contractul de închiriere a fost reziliat de drept, începând cu data de 17.11.2018 (data survenirii ultimei neexecutări a obligaţiei de plată a chiriei), din culpa exclusivă a pârâtei, ca efect al pactului comisoriu cuprins în art. 20.1 din acest contract.

Pârâtei i s-a pus în vedere să predea spaţiul închiriat, în data de 19.11.2018 fiind notificată prin intermediul executorului judecătoresc cu privire la intervenirea rezilierii de drept a contractului de închiriere prin activarea de către reclamant a pactului comisoriu, aducându-i-se totodată la cunoştinţă şi solicitarea din partea reclamantului de eliberare a spaţiului închiriat până cel mai târziu la data de 20.11.2018. Conform Declaraţiei de Reziliere, pârâta avea obligaţia de a preda cheile cel mai târziu la data de 21.11.2018, ora 11:00, la biroul executorului judecătoresc C.

Conform procesului-verbal din data de 21.11.2018, s-a constat că în intervalul 11:00- 11:20 la sediul BEJ C nu s-a prezentat niciun reprezentant al pârâtei care să predea cheile imobilului către petiţionara A. Neprezentarea pârâtei la sediul BEJ C reflectă refuzul acesteia de a evacua Spaţiul închiriat. Acest refuz, conform art. 1041 C.pr.civ., oferă locatorului dreptul de a solicita instanţei de judecată să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată din Spaţiul închiriat a locatarului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1038 şi următoarele C.pr.civ, art. 1553, art. 1550 C.civ.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei (f. 32).

Prin întâmpinarea depusă la data de 14.12.2018 (f. 40), pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1038 C.pr.civ., în sensul că reclamanta nu a notificat pârâta conform acestui text legal.

Cu privire la fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, învederându-se că este încă în vigoare contractul de închriere încheiat între părţi, nefiind reziliat. Pârâta nu a fost notificată cu privire la efectuarea demersurilor legale pentru a putea fi admisă cererea de evacuare, respectiv rezilierea contractului şi notificarea în vederea eliberării spaţiului.

Prââta a mai cerut suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. …/299/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, în cadrul căruia a solicitat adaptarea contractului de închiriere cu privire la chirie, având în vedere  modalitatea abuzivă de stabilire unilaterală a chiriei.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1038 C.pr.civ.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri la propunerea ambelor părţi.

Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii, invocată de pârâtă şi unită cu fondul cauzei, instanţa expune următoarele considerente:

Potrivit art. 1038 alin. (1) C.pr.civ., atunci când dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins ca urmare a încetării locaţiunii prin expirarea termenului, prin acţiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum şi din orice altă cauză şi locatorul doreşte să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze şi să-i predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării notificării.

Conform art. 1038 alin. (2), dacă locaţiunea este pe durată nedeterminată, denunţarea cerută de lege pentru încetarea contractului va fi considerată şi notificare de evacuare a imobilului, în condiţiile prezentului articol, iar în concordanţă cu dispoziţiile alin. (4), locatarul poate renunţa la notificarea prevăzută în prezentul articol prin act scris cuprinzând recunoaşterea dreptului locatorului de a recurge imediat la procedura prevăzută la cap. II din prezentul titlu, dacă locaţiunea încetează din orice motive, iar dreptul locatarului este socotit stins.

În acord cu prevederile art. 1039 C.civ., dacă locatarul sau ocupantul notificat în condiţiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunţat la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.

Totodată, potrivit art. 193 alin. (1) C.pr.civ., sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.

Din dispozițiile legale precitate rezultă că anterior formulării cererii de evacuare întemeiată pe dispoziţiile art. 1034-1049 C.pr.civ., locatorul are obligaţia notificării locatarului în legătură cu obligaţia de a părăsi imobilul, punându-i în vedere să elibereze şi să-i preda liber spaţiul în termenele prevăzute de art. 1038 C.pr.civ.

Neîndeplinirea procedurii prealabile reglementate de art. 1038 C.pr.civ., invocată în condiţiile art. 193 alin. (2) C.pr.civ., atrage sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă.

În prezenta cauză, în susţinerea excepţiei procesuale invocate, pârâta s-a limitat la a menţiona, în mod generic, că nu au fost respectate prevederile art. 1038 C.pr.civ. şi că nu a fost notificată în legătură cu rezilierea contractului.

Deşi pârâta nu a afirmat în mod expres că nu s-ar fi respectat termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru notificarea de evacuare, instanţa urmează să analizeze şi acest aspect, având în vedere că acordarea unui termen de 30 de zile pentru predarea imobilului este o condiţie care se desprinde din art. 1038 C.civ.

Cu titlu preliminar, se constată că prin Declaraţia de reziliere nr. 113/19.11.2018 (f. 19), reclamanta a adus la cunoştinţa pârâtei rezilierea de drept a contractului de închiriere încheiat între părţi în data de 18.07.2017, începând cu data de 17.11.2018 (data survenirii ultimei neexecutări a obligaţiei de plată a chiriei), din culpa exclusivă a pârâtei, ca efect al activării pactului comisoriu cuprins în art. 20.1 din acest contract.

Prin acelaşi act juridic pârâtei i s-a pus în vedere să predea spaţiul închiriat până cel mai târziu la data de 20.11.2018 şi să predea cheile la data de 21.11.2018, ora 11:00, la Biroul Executorului Judecătoresc C.

Declaraţia de reziliere, care are şi valenţa unei notificări de evacuare a imobilului, a fost comunicată în mod legal pârâtei B S.R.L., la data de 19.11.2018, prin intermediul executorului judecătoresc, conform dovezii de înmânare ataşate la fila 29 din dosar.

Potrivit procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 21.11.2018,  în intervalul 11.00- 11.20 la sediul BEJ C nu s-a prezentat niciun reprezentant al pârâtei care să predea cheile imobilului către A.

Referitor la apărările pârâtei relative la neîncetarea contractului de închiriere, instanţa reţine că deşi convenţia dintre părţi a fost încheiată pe o durată de 5 ani (începând cu data de 15.08.2017, conform art. 4.1), aceasta a încetat la data de 17.11.2018, prin activarea pactului comisoriu inserat la art. 20.1, ca urmare a neîndeplinirii unor obligaţii esenţiale asumate de pârâta-locatar, inclusiv obligaţia de plată a chiriei, astfel cum a fost prevăzută la art. 9.1. – 9.4 din contract.

Din acest considerent devin incidente prevederile art. 1038 alin. (1) C.pr.civ., dreptul pârâtei de a folosi imobilul obiect derivat al contractului de locaţiune stingându-se ca urmare a încetării contractului prin neplata chiriei.

În ceea ce priveşte termenul de 30 de zile prevăzut de norma juridică anterior specificată, nu pot fi acceptate susţinerile reclamantei în sensul că acest termen este un termen maxim care poate fi acordat locatarului de către locator, la libera sa apreciere, în funcţie de circumstanţe, instanţa urmând a reţine că acest termen a fost stabilit de legiuitor în favoarea locatarului căruia i s-a solicitat evacuarea, fiind necesar să i se confere 30 de zile pentru a elibera imobilul. Aşadar, locatarul trebuie să aibă la dispoziţie 30 de zile pentru a preda bunul.

Totodată, instanţa apreciază că nu prezintă relevanţă juridică în cauză prevederile art. 1038 alin. (4) C.pr.civ., care reglementează situaţia în care locatarul renunţă la notificarea de evacuare, având în vedere că prin art. 19.1, art. 19.6 şi celelalte prevederi contractuale pârâta doar a recunoscut dreptul reclamantei de a intra în posesie asupra spaţiului închiriat şi de a evacua toate persoanele din imobil la momentul expirării duratei închirierii, fără a renunţa la dreptul de a fi notificată în legătură cu eventuala evacuare. Or, renunţarea la un drept trebuie să fie expresă, nu implicită. Mai mult decât atât, din analiza art. 19.6 se desprinde concluzia în acord cu care autorizarea locatorului de a proceda la evacuare vizează doar situaţia în care locatarul nu returnează spaţiul la împlinirea termenului de 5 ani, respectiv 15.08.2022, situaţie care, în mod evident, nu este incidentă în cauză.

Prin urmare, doar dispoziţiile art. 1038 alin. (1) C.pr.civ. sunt aplicabile.

Deşi prin notificarea de evacuare - cuprinsă în Declaraţia de reziliere nr. 113/19.11.2018 - reclamanta nu a stabilit un termen de 30 de zile înăuntrul căruia pârâta să predea imobilul închiriat, instanţa reţine că nerespectarea acestei condiţii legale a notificării nu poate produce efecte în planul valabilităţii actului, nefiind produsă nicio vătămare locatarului ca urmare a faptului că nu i s-a îngăduit expres un termen de 30 de zile în vederea evacuării. Astfel, întrucât legea nu prevede expres sancţiunea nulităţii, sunt aplicabile dispoziţiile generale ale art. 175 alin. (1) C.pr.civ., iar pentru a se anula notificarea de evacuare pentru neîndeplinirea condiţiilor prescrise de lege, cu consecinţa respingerii cererii de evacuare ca inadmisibilă, este necesar să se dovedească existenţa unei vătămări. Or, instanţa nu poate reţine producerea unei vătămări (care, de altfel, nici nu a fost invocată), de vreme ce pârâta a avut la dispoziţie în fapt un termen mai mare de 30 de zile pentru a proceda la eliberarea spaţiului - aceasta ocupând şi în prezent imobilul.

În raport de considerentele ce preced, se reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru sesizarea instanţei cu cererea de evacuare întemeiată pe dispoziţiile art. 1034 C.pr.civ., fiind parcursă în mod legal procedura prealabilă.

Pe cale de consecinţă, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă.

Asupra fondului cauzei, cu privire la situaţia de fapt, astfel cum s-a expus în precedent, între reclamanta A S.R.L., în calitate de locator, şi pârâta B S.R.L., în calitate de locatar, s-a încheiat un contract de închiriere, înregistrat la A.N.A.F. – A.F.P. Sector 1 sub nr. 1197845/22.08.2017, în baza căruia reclamanta s-a obligat să asigure pârâtei folosinţa următoarelor spaţii din imobilul situat în ….., sector 1, identificat cu nr. cadastral ..., înscris în Cartea Funciară nr. ..., spaţii evidenţiate în planurile ataşate ca anexele 1-3 la contractul de închiriere încheiat între părţi, înregistrat la A.N.A.F. – A.F.P. Sector 1 sub nr. 1197845/22.08.2017: restaurant şi spălătorie situate la parterul clădirii; etajul 1 al clădirii, având destinaţia de birouri şi grup sanitar, cu excepţia spaţiului reprezentând birou administraţie E.03 în suprafaţă de 11m15 mp.

Contractul de închiriere a fost încheiat pe o durată de 5 ani, începând cu data de 15.08.2017, conform art. 4.1, şi a încetat la data de 17.11.2018, prin activarea pactului comisoriu inserat la art. 20.1, ca urmare a neîndeplinirii unor obligaţii esenţiale asumate de pârâta-locator.

Astfel, reclamanta a învederat că pârâta a încălcat obligaţia de plată a chiriei, stabilită în art. 9.1 şi art. 9.3 lit. (b) din contractul de închiriere, obligaţia de a permite locatorului să verifice situaţiile financiare stabilite în art. 9.7 din contract, obligaţia de plată a utilităţilor stabilite în art. 10.1 din contractul, precum şi obligaţia de constituire a unei garanţii potrivit art. 13 din contractul de închiriere şi, totodată, nu a realizat investiţiile asumate, conform art. 6.2 din contractul de închiriere.

Potrivit art. 20.1 din contract, fiecare dintre următoarele reprezintă o încălcare semnificativă şi esenţială şi o neexecutare din partea Locatarului a prezentului Contract („Caz de Neexecutare"):

i)Neexecutarea obligaţiei de piaţă a Chiriei sau a utilităţilor în termen de 15 zile calendaristice de la scadenţa acestora;

 j) Locatarul nu permite Locatorului să verifice situaţiile financiare, potrivit articolului 9.7 din prezentul;

 k) Locatarul nu furnizează Garanţia în condiţiile prevăzute în Contract sau nu completează/reîntregeşte Garanţia conform dispoziţiilor articolului 13.

În situaţia unui Caz de Neexecutare, Locatorul poate înceta acest Contract fără intervenţia instanţelor de judecată precum şi fără a fi necesară orice altă formalitate sau punere în întârziere, în conformitate cu articolul 1553 Cod Civil prin transmiterea către Locatar a unei notificări scrise în care va fi menţionată data încetării Contractului.

Totodată, conform art. 9.1 din contractul de închiriere, locatarul are obligaţia esenţială de a plăti locatorului o chirie pentru folosirea biroului, în cuantum de 300 Euro pe lună, iar potrivit art. 9.3 lit. (b), pentru folosirea restaurantului şi a spălătoriei, are obligaţia de a plăti o chirie de bază de 4500 Euro pe lună, începând cu al doilea an al duratei închirierii. Alături de chiria de bază, locatarul va datora, conform art. 9.4, o chirie adiţională, determinată în raport de cifra de afaceri.

 Potrivit art. 9.5, locatarul are obligaţia de a plăti sumele menţionate mai sus între 25 şi 30 ale fiecărei luni pentru luna următoare.

 Conform susţinerilor reclamantei, necontestate de pârâtă, la data de 19.11.2018, aceasta înregistra o datorie scadentă aferentă chiriei lunii septembrie 2018 în cuantum de 7261 lei, conform facturii nr. CHR 0079 din 24.08.2018 (f. 21). De asemenea, pârâta avea obligaţia de a plăti chiria corespunzătoare lunilor octombrie 2018 şi noiembrie 2018 potrivit prevederilor art. 9.5, respectiv 44.756 lei, conform facturii nr. CHR 0080 din 01.10.2018 (f. 22) şi facturii nr. CHR 0081 din 01.11.2018 (f. 23).

Pârâta nu a dovedit plata chiriei aferente perioadei septembrie – noiembrie 2018, astfel cum a fost stabilită prin contract. Mai mult, nici nu a susţinut că ar fi achitat sumele datorate.

De asemenea, instanţa reţine că pârâta nu a executat obligaţia prevăzută la art. 9.7 din contractul de închiriere, respectiv aceea de a permite reclamantei să verifice situaţiile financiare în vederea determinării acurateţei calculării chiriei adiţionale stabilite în baza art. 9.2, 9.4 şi 9.6 din contract, şi nici obligaţia de plată a utilităţilor consumate, asumată prin art. 10.1 – nefiind făcută de către pârâtă, căreia îi revenea sarcina probei, dovada îndeplinirii obligaţiilor.

În continuare, instanţa face trimitere la dispoziţiile art. 1550 C.civ., conform cărora rezoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptăţită. De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părţile au convenit astfel, rezoluţiunea poate opera de plin drept.

În concordanţă cu dispoziţiile normative prevăzute de art. 1553 C.civ., (1) pactul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligaţiile a căror neexecutare atrage rezoluţiunea sau rezilierea de drept a contractului. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), rezoluţiunea sau rezilierea este subordonată punerii în întârziere a debitorului, afară de cazul în care s-a convenit că ea va rezulta din simplul fapt al neexecutării. (3) Punerea în întârziere nu produce efecte decât dacă indică în mod expres condiţiile în care pactul comisoriu operează.

Astfel cum s-a reţinut anterior, părţile au convenit că în cazul ivirii unui caz de neexecutare a contractului – dintre cele menţionate la art. 20.1 – locatorul poate rezilia contractul fără intervenţia instanţelor de judecată, fără punerea în întârziere şi fără a fi necesară o altă formalitate, prin transmiterea unei notificări scrise în care va fi specificată data încetării contractului.

Faţă de aceste împrejurări şi având în vedere că pârâta a încălcat obligaţiile esenţiale de plată a chiriei stabilite în art. 9.1 şi art. 9.3 lit. B) din contract, de plată a utilităţilor conform art. 10.1 şi de a permite reclamantei să verifice situaţiile financiare, instanţa constată că în mod corect s-a făcut aplicarea pactului comisoriu prevăzut la art. 20.1 din contractul de închiriere, rezilierea de drept intervenind astfel din culpa pârâtei, la data menţionată în notificarea de reziliere nr. 113/19.11.2018.

Urmare a încetării contractului de locaţiune prin reziliere, pârâta nu mai deţine un titlu care să îi confere exerciţiul prerogativei folosinţei, între părţi nemaifiind aşadar stabilite raporturi locative.

În continuare, se impune a fi avute în vedere dispoziţiile art. 555 C.civ., care prevăd că proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege. Astfel, proprietarul are dreptul de a poseda, de a folosi şi de a dispune de bunul său în mod absolut şi exclusiv, fapt ce implică obligaţia corelativă a tuturor celorlalte subiecte de a respecta acest drept şi de a nu face nimic de natură a împiedica exercitarea sa normală. În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Deşi contractul de închiriere încheiat între părţi a încetat, pârâta exercită în continuare folosinţa asupra construcţiei aparţinând reclamantei, aspect netăgăduit în cauză.

Prin ocuparea spaţiului fără titlu, pârâta nesocoteşte grav dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului imobil sus-menţionat, exercitând în mod abuziv, fără drept, posesia şi folosinţa asupra sa, restrângându-i reclamantei dreptul de folosinţă asupra imobilului aflat în proprietatea sa.

Faţă de considerentele ce preced, având în vedere dezacordul reclamantei ca pârâta să ocupe imobilul, refuzul pârâtei de a părăsi spaţiul şi inexistenţa unui titlu în baza căruia să fie îndrituită la folosinţa imobilului, instanţa va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B S.R.L. şi va dispune evacuarea pârâtei din următoarele spaţii ale imobilului situat în Bucureşti, ..., sector 1, identificat cu nr. cadastral ..., înscris în Cartea Funciară nr. ..., spaţii evidenţiate în planurile ataşate ca anexele 1-3 la contractul de închiriere încheiat între părţi, înregistrat la A.N.A.F. – A.F.P. Sector 1 sub nr. 1197845/22.08.2017: restaurant şi spălătorie situate la parterul clădirii; etajul 1 al clădirii, având destinaţia de birouri şi grup sanitar, cu excepţia spaţiului reprezentând birou administraţie E.03 în suprafaţă de 11m15 mp.

Cu referire la cererea reclamantei de acordare a cheltuielile de judecată prilejuite de soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului de faţă, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 453 C.pr.civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Reţinând culpa procesuală a pârâtei, care a căzut în pretenţii în prezentul demers judiciar prin admiterea cererii introductive de instanţă, pârâta va fi obligată să îi plătească reclamantei suma de 3.703,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 100 de lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar 3.603,36 lei reprezintă onorariu de avocat, achitat conform dovezilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A S.R.L. cu sediul în ….,  în contradictoriu cu pârâta B S.R.L având sediul în str. …..

Dispune evacuarea pârâtei din următoarele spaţii ale imobilului situat în Bucureşti, ..., sector 1, identificat cu nr. cadastral ..., înscris în Cartea Funciară nr. ..., spaţii evidenţiate în planurile ataşate ca anexele 1-3 la contractul de închiriere încheiat între părţi, înregistrat la A.N.A.F. – A.F.P. Sector 1 sub nr. 1197845/22.08.2017: restaurant şi spălătorie situate la parterul clădirii; etajul 1 al clădirii, având destinaţia de birouri şi grup sanitar, cu excepţia spaţiului reprezentând birou administraţie E.03 în suprafaţă de 11m15 mp.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.703,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06.02.2019.

PREŞEDINTE  GREFIER