Pretenţii – răspundere civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri; drept de regres al societății de asigurare; avariere autoturism din cauza unei gropi aflate pe carosabil;

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 02.03.2018, reclamanta A S.A. a chemat în judecată pe pârâta B, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 2.943,72 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin avarierea autovehiculului cu nr de înmatriculare ..., precum şi la plata dobânzii legale, calculate de la data pronunţării hotărârii până la achitarea integra cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat în esenţă faptul că la data de 28.02.2017 autovehiculul cu nr de înmatriculare ... a circulat pe Calea Văcăreşti, sensul de mers dinspre Berceni, către Mihai Bravu, şi că a fost avariat la janta şi anvelopa dreaptă faţă din cauza unei gropi aflată în carosabil. A arătat reclamanta că autovehiculul a necesitat reparaţii în valoare de 2.943,72 lei, sumă pe care a achitat-o unităţii service auto la data de 02.03.2017, solicitându-i pârâtei la data de 29.11.2017 restituirea acestei sume în calitate de persoană răspunzătoare pentru  avariile produse, fără însă ca această să procedeze la plata sumei.

 În drept, a invocat art. 1356, art. 2210 alin. 1 Cod civil, ale H.C.G.M.B. nr. 181 din 15.06.2000, ale Legii nr. 215/2001 şi ale OUG nr. 195/2002 .

În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicita încuviinţarea probei cu înscrisuri (f. 5-28), cu interogatoriul pârâtei şi testimonială.

A fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 211,06 lei (f. 34).

La data de 24.04.2018, pârâta B a formulat întâmpinare (f. 42), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina sa, prin raportare la probele propuse de către reclamantă. Potrivit pârâtei, existenţa unui raport de cauzalitate s-ar putea stabili doar în baza unei expertize tehnice de specialitate, imediat după producerea avariei, în urma căreia se va determina dacă avariile s-au produs din cauza stării drumului sau a altor elemente, cum ar fi modalitatea de conducere, a condiţiilor de mediu, a vitezei, a stării tehnice a autovehiculului.

În drept, a invocat art. 205-208 Cod procedură civilă.

În susţinerea întâmpinării, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 29.05.2018, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f. 55), prin care a reluat în esenţă aspectele expuse în cererea introductivă şi a solicitat încuviinţarea probei cu expertiza. 

În cauză s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, al cărei răspuns se regăseşte la fila 59, proba testimonială, constând în audierea martorului C, a cărui declaraţie este la fila 71, precum şi proba cu expertiză în specialitatea autoturisme, raportul întocmit de expertul D fiind depus la filele 186-91.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 28.02.2017, s-a produs avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare ..., proprietatea martorului C, avariile fiind descrise în Nota de constatare din data de 02.03.2017 (f. 9). Pentru repararea avariilor constând în echilibrarea roţilor din partea dreaptă, faţă şi spate, şi înlocuirea jantelor şi anvelopelor aferente acestor roţi, s-a emis Devizul nr. AAA008776 din data de 08.11.2017 şi factura aferentă (f. 9-10) în valoare de  4.121,21 lei.

Întrucât acest autovehicul era asigurat la societatea reclamantă, conform poliţei CASCO nr. 20258213, din data a de 10.07.2014, valabilă de la data de 10.07.2014 până la data de 09.08.2017 (f. 8), reclamanta a achitat unităţii reparatoare suma de 2.943,72 lei, la data de 15.11.2017 (f. 23), sumă pe care a solicitat-o de la administratorul drumului unde s-a produs avaria.

 În drept, se reţine că art. 1357 din Codul civil prevede că cel care cauzează altuia prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoara culpa, iar potrivit art. 1376 alin. 1 din acelaşi act normativ., oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.

Totodată, potrivit art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede că „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii”, iar potrivit art. 2 din H.C.G.M.B. nr. 254/2008, B administrează reţeaua principală de străzi, pieţe, publice şi lucrări de artă ale Municipiului Bucureşti cuprinse în anexa 1 şi 2.

Instanța constată, aşadar, că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile presupune îndeplinirea a trei condiţii generale: a) reclamantei să-i fie cauzat un prejudiciu; b) existenţa unei legături de cauzalitate între lucru şi prejudiciu; c) îndeplinirea unei condiţii speciale constând în aceea ca lucrul care a cauzat prejudiciul să se afle în paza juridică a unei persoane. Răspunderea instituită de art. 1375 Cod civil este o răspundere obiectivă, dincolo de orice culpă din partea paznicului juridic.

Paza juridică se prezumă legal până la proba contrară că aparţine proprietarului lucrului, titularului unui alt drept real asupra lucrului sau posesorului lucrului.

Raportul de cauzalitate trebuie să existe între lucru şi valoarea prejudiciată, probarea participării lucrului la producerea prejudiciului prin probarea contactului material al lucrului cu valoarea prejudiciată prezumă caracterul de cauză în producerea prejudiciului a „faptei lucrului” în sine.

Aplicând dispozițiile legale citate la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, instanţa constată ce pretenţiile reclamantei sunt întemeiate, acestea urmând a fi admise.

În acest sens, se reţine că pârâta B a avut la data de 28.02.2017 paza juridică a lucrului ce a produs prejudiciului, în condiţiile în care potrivit anexei la H.C.G.M.B. nr. 254/2008, B administrează şi Calea Văcăreşti, potrivit art. 1376 alin 1 Cod civil. Pârâta este ţinută a repara prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, neputând fi reţinute cauzele exoneratoare de răspundere instituite de art. 1380 Cod civil, răspunderea paznicului juridic pentru paza lucrului fiind o răspundere obiectivă, extinsă, instituită pe o prezumţie de culpă a paznicului juridic pentru orice urmare prejudiciabilă produsă de lucrul aflat sub paza sa, indiferent dacă acesta are sau nu dinamică proprie sau de circumstanţele în care lucrul a fost antrenat în dinamică.

Din concluziile expertului judiciar, coroborate cu înscrisurile şi planşele fotografice de la dosar, precum şi cu declaraţiile conducătorului auto date atât în faţa inspectorului de daună, cât şi în faţa instanţei, la termenul de judecată din data de 04.10.2018, rezultă că avariile constatate la autovehiculul cu nr. de înmatriculare ... au fost cauzate de rularea acestui autovehicul la data de 28.02.2017 peste o groapă nesemnalizată, aflată pe prima bandă a străzii Calea Văcăreşti, pe sensul de mers dinspre Big Berceni către şoseaua Mihai Bravu. 

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Astfel, prejudiciul constă în avariile aduse autoturismului cu nr. ..., costurile aducerii autovehiculului la starea tehnică şi estetică dinaintea accidentului fiind în cuantum total de 2.943,72 lei. De asemenea, instanţa reţine că, în cauză, nu au fost administrate probe că prejudiciul produs ar fi fost reparat.

Dinamica producerii accidentului şi cuantumul reparaţiilor, astfel cum a fost stabilit în dosarul de daună, au fost confirmate şi de către dl. expert. D, ale cărui concluzii se regăsesc în raportul de expertiză depus la dosar. Din conţinutul raportului rezultă corespondența dintre piesele avariate ale autoturismului, în urma evenimentului rutier, şi reparațiile descrise în deviz, a căror contravaloarea a fost apreciată corect ca fiind în cuantum de 2.943,72 lei.

Instanţa constată că şi cea din urmă cerinţă a angajării răspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate între prejudiciu şi lucru, este îndeplinită în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile administrate, efectul produs, adică prejudiciul cauzat, a fost provocat de acţiunea cauzatoare, în speţă fapta ilicită a pârâtei B de a nu menţine starea corespunzătoare a drumului aflat în paza sa juridică.

Pentru motivele arătate, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 1376 Cod civil, în materia răspunderii civile delictuale, văzând că pârâta B nu a formulat apărări temeinice în timpul procesului, instanţa va admite cererea formulată de reclamantă împotriva acesteia şi va dispune obligarea sa la plata sumei de 2.943,72 lei.

Faţă de faptul că în cazul răspunderii civile delictuale, persoana vinovată este ţinută să repare prejudiciul în integralitate, iar plata cu întârziere a despăgubirilor produce un prejudiciu reclamantei care poate fi cuantificat la nivelul dobânzii legale, în conformitate cu prevederile art. 2 şi 3 din O.G. nr. 13/2011, instanţa o va obliga pe pârâtă şi la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la data pronunţării prezentei hotărâri (06.02.2019) şi până la achitarea integrală a debitului principal.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei pentru existenţa acestui litigiu, instanţa o va obliga pe pârâta B să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2.520,06 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de 211,06 lei, achitată conform dovezii de la fila 34, onorariu avocaţial de 1.309 lei, achitat conform facturii fiscale şi extrasului de cont de la filele 47-48, şi onorariu expert de 1.000 lei, achitat conform ordinului de plată de la fila 79.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea privind pe reclamanta A S.A., cu sediul în …., şi pe pârât B, cu sediul în …

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.943,72 lei, reprezentând despăgubiri, precum şi a dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, ce se va calcula de la data de 06.02.2019 până la plata efectivă a debitului principal.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 2.520,06 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de 211,06 lei, onorariu avocaţial de 1.309 lei şi onorariu expert de 1.000 lei.

Cu drept de a formula apel în 30 zile de la comunicare. Cererea şi motivele de apel se vor depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea instanţei, astăzi, 06.02.2019.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare