Act administrativ. Natura juridică a măsurii retragerii licenţei de traseu. Principiul proporţionalităţii în aplicarea unei atari măsuri.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.03.2018, sub nr. ../40/2018, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul Traficului Rutier – Inspectoratul Teritorial, a solicitat:

- anularea măsurii administrative a retragerii Licenţei de traseu seria LT nr. ... pentru Cursa Traseului ... B. – C. deţinută de SC A. SRL, măsură dispusă prin Adresa nr. 50/15.01.2018 emisă de ISCTR - Inspectoratul Teritorial,

- suspendarea executării măsurii administrative a retragerii Licenţei de traseu seria LT nr. 223761 pentru Cursa Traseului ... B. – C. deţinută de SC A. SRL, măsură dispusă prin Adresa nr. 50/15.01.2018 emisă de ISCTR — Inspectoratul Teritorial.

Prin sentinţa nr. 649 din 8 noiembrie 2018, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator D. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul Traficului Rutier – Inspectoratul Teritorial.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate.

Motivându-şi recursul reclamanta a arătat că prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată cu motivarea că retragerea licenţei de traseu nu constituie o sancţiune complementară ca urmare a săvârşirii unei contravenţii, aşa cum a susţinut reclamanta, ci este o măsură administrativă de sine stătătoare, dispoziţiile art. 55 din H.G. nr. 69/2012 calificând expres măsura de retragere a licenţei de traseu drept una administrativă, contestaţia îndreptată împotriva acestei măsuri fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ şi nu de competenţa judecătoriei, conform O.G. nr. 2/2001.

Or, reţinând că retragerea licenţei de traseu este o măsură administrativă de sine stătătoare şi nu o sancţiune complementară, instanţa de fond a considerat că nu are posibilitatea să analizele proporţionalitatea acestei măsuri, conform dispoziţiilor art. 21 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Caracterul nelegal al soluţiei pronunţate de prima instanţă constă în aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 alin. 3 şi art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Nelegalitatea sentinţei recurate derivă din calificarea greşită de către instanţa de fond a naturii juridice a măsurii retragerii licenţei de traseu şi din aplicarea greşită a principiului proporţionalităţii între gradul de pericol social al faptei săvârşite şi sancţiunea aplicată.

Raţionamentul instanţei de fond conform căruia măsura retragerii licenţei de traseu nu reprezintă o sancţiune contravenţională complementară este eronat, fiind infirmat chiar de dispoziţiile art. 36 din HG nr. 69/2012.

Din interpretarea alin. 2 şi 3 ale art. 36 din H.G. nr. 69/2012, rezultă că măsura retragerii licenţei de traseu reprezintă o consecinţă a săvârşirii unei contravenţii, având deci natura juridică a unei sancţiuni contravenţionale complementare.

Conform art. 5 alin. 3 lit. f) din O.G. nr. 2/2001, „sancţiunile contravenţionale complementare sunt: (...) f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni”. Potrivit alineatului (4) al aceluiaşi articol, „prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare”.

Împrejurarea că dispoziţiile art. 55 din H.G. nr. 69/2012, invocate de instanţa de fond în motivarea hotărârii, statuează că retragerea licenţei de traseu se realizează printr-un act distinct de procesul verbal de contravenţie şi se contestă în condiţiile Legii nr. 554/2004 nu sunt de natură a schimba natura juridică a acestei sancţiuni, dispoziţiile în cauză reglementând doar o procedură derogatorie de la dreptul comun (reprezentat de OG nr. 2/2011) în ceea ce priveşte procedura de aplicare şi de contestare a acestei sancţiuni.

Aplicarea oricărei sancţiuni contravenţionale, inclusiv a celor complementare, este supusă principiului proporţionalităţii dintre fapta săvârşită şi sancţiunea aplicată pentru aceasta, principiu statuat de dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.

În mod similar, dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 statuează că „Sancţiunea (...) trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

În cazul concret sancţiunea retragerii licenţei de traseu dispusă de ISCTR - Inspectoratul Teritorial este vădit disproporţionată în raport cu fapta săvârşită de reclamantă.

Astfel, conform Procesului verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR nr. 71263099 din 27.11.2017 reclamanta a fost sancţionată pentru înlocuirea autobuzului X (30 locuri) cu autobuzul Y (22 locuri), agentul constatator considerând că autobuzul utilizat efectiv pentru efectuarea traseului nu respectă capacitatea minimă de transport prevăzută în programul de transport pentru cursa 5 a Traseului ... B-C.

Capacitatea minimă de transport pentru un anumit traseu prevăzută în programul de transport nu este stabilită în funcţie de numărul efectiv de locuri menţionat în certificatul de înmatriculare al vehiculului, ci prin raportare la capacitatea celor două tipuri de vehicule (autobuz/autocar) cu care se poate efectua transportul public de pasageri aşa cum este aceasta stabilită prin dispoziţiile art. 3 pct. 3 şi 4 din O.G. nr. 2/2011 privind transporturile rutiere.

Altfel spus, capacitatea de transport aferentă unui traseu din programul de transport este fie cea de minim 10 locuri (9+1) care corespunde unui autobuz, conform art. 3 pct. 3 din O.G. nr. 2/2011, fie de minim 23 locuri (22+1) care corespunde unui autocar, conform art. 3 pct. 4 din O.G. nr. 2/2011, neavând nicio relevanţă capacitatea de transport a vehiculului înscris în licenţa de traseu (în cazul concret, în licenţa de traseu este înscris autocarul X având o capacitate de 30 locuri).

În cazul Cursei Traseului cod .. B. – C., capacitatea de transport prevăzută în programul de transport este de minim 10 locuri, aşa cum rezultă din cuprinsul Programului de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019 aprobat de Autoritatea Rutieră Română.

Or, din moment ce vehiculul utilizat efectiv de reclamantă în ziua controlului (Y) are o capacitate de transport de 24 locuri (a se vedea, menţiunile din certificatul de înmatriculare al autobuzului), rezultă că acesta îndeplinea cu prisosinţă cerinţa respectării capacităţii minime de transport pentru cursa traseului ... – B. – C.

Singurul aspect care poate fi imputat reclamantei constă în faptul că deşi înlocuirea autobuzului a respectat condiţiile privind capacitatea minimă de transport, această înlocuire nu a fost notificată către ARR conform art. 54 alin. (7) din Normele aprobate prin Ordinul MTI nr. 980/2011. Având în vedere gradul redus de pericol social al faptei săvârşite de reclamantă, sancţiunea dispusă de ISCTR - IT este vădit disproporţionată, întrucât potrivit art. 67 alin. (3) din Normele aprobate prin Ordinul MTT nr. 980/2011 „în cazul în care operatorului de transport rutier i s-a retras licenţa de traseu pe o cursă, acesta nu va mai putea participa la următoarele şedinţe de atribuire a curselor de pe traseul respectiv, o perioadă de 5 ani de la data rămânerii definitive a măsurii de retragere”.

Aşadar, retragerea unei licenţe de traseu conduce atât la pierderea imediată a dreptului de a exploata cursa în cauză, cât şi a dreptului de a mai participa pentru o perioadă de 5 ani la şedinţele de atribuire a tuturor curselor de pe traseul respectiv, aspect care, în cazul concret, echivalează cu pierderea de către reclamantă a dreptului de a mai exploata toate cursele traseului ... B. - C.

Este evident deci că între fapta constând în omisiunea de a notifica ARR cu privire la înlocuirea unui autobuz şi consecinţa constând în pierderea definitivă a dreptului de a exploata toate cele 5 curse ale traseului ... B. – C. există o disproporţie nejustificată care se impunea a fi constatată de către prima instanţă de judecată şi corectată prin anularea măsurii de retragere a licenţei de traseu.

Având în vedere totalitatea argumentelor anterior expuse, a solicitat reclamanta admiterea recursului, casarea sentinţei primei instanţe şi în urma rejudecării admiterea cererii de chemare în judecată în sensul anulării măsurii administrative a retragerii Licenţei de traseu seria LT nr. ... pentru Cursa 5 a Traseului ... B. – C. deţinută de SC A. SRL, măsură dispusă prin Adresa nr. 50/15.01.2018 emisă de ISCTR-Inspectoratul Teritorial.

Prin întâmpinarea depusă la data de 30 mai 2019 pârâtul a arătat că soluţia dată de instanţa de fond este corectă şi a fost dată cu aplicarea corectă a legii având în vedere următoarele argumente:

1. Actul administrativ nr. 50/15.01.2018, a cărui anulare se solicită, a fost emis de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 36 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 69/2012.

A învederat pârâtul că măsura retragerii licenţei de traseu seria LT nr. ... pentru

cursa 5, cod traseu ... traseul interjudeţean B-C eliberată reclamantei este o

măsură administrativă, actul prin care a fost dispusă această măsură administrativă - respectiv

actul nr. 50/15.01.2018 - este un act administrativ astfel cum acesta este definit de dispoziţiile

art.2 lit. c) din Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare şi nu este o măsura complementară, astfel cum greşit susţine reclamanta.

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ISCTR nr. 71263099, s-a reţinut faptul că în data de 07.11.2017, ora 17:12, a fost verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare Y utilizat de către SC A. SRL în baza copiei conforme nr. 336784 condus de către conducătorul auto E. în timp ce efectua transport rutier contrat cost de persoane prin servicii regulate în trafic naţional. În urma verificărilor efectuate au fost constatate următoarele: nerespectarea de către operatorul de transport rutier a condiţiilor prevăzute de reglementările specifice în vigoare privind înlocuirea autobuzului pentru care s-a eliberat licenţa de traseu în cazul transportului rutier interjudeţean contra cost de persoane prin servicii-regulate astfel: vehiculul de transport persoane titular pe traseul interjudeţean cod traseu .. cu număr de înmatriculare X categoria I - 30 de locuri a fost înlocuit cu vehiculul cu nr. de înmatriculare Y categoria II - 22 de locuri. Astfel vehiculul utilizat pentru efectuarea traseului nu respecta capacitatea de transport minimă prevăzută în programul de transport.

Fapta reţinută în sarcina reclamantei constituie contravenţie potrivit art. 4 pct. 16 din H.G. nr. 69/2012, pentru care legiuitorul a prevăzut că se aplică amendă contravenţională, dar atrage atât măsura administrativă prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. 1 lit.a) din H.G. nr. 69/2012 (I.S.C.T.R. suspendă copia conformă a licenţei de transport/licenţei comunitare, pentru o perioadă de 30 de zile, în următoarele cazuri: a) pentru una dintre încălcările prevăzute la art. 3 pct. 6, 12 şi 45 şi ia art. 4 pct. 4, 5, 7-9 şi 16) cât şi măsura administrativă de retragere a licenţei de traseu, măsură dispusă în temeiul art. 36 alin. 1 lit. d) din acelaşi act normativ (I.S.C.T.R. retrage licenţa de traseu eliberată pentru efectuarea transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate, în următoarele cazuri: ...lit.d) nerespectarea de către operatorul de transport rutier a condiţiilor stabilite de reglementările în vigoare privind înlocuirea autobuzului pentru care s-a emis licenţa de traseu).

În această situaţie, fapta săvârşită atrage atât răspunderea contravenţională, respectiv aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale (pentru care sunt incidente, dispoziţiile prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu modificările şi completările ulterioare), cât şi măsurile mai sus menţionate, caz în care răspunderea nu este alternativă.

Aşadar, această faptă este supusă unor regimuri juridice diferite, pentru fiecare dintre acestea fiind reglementată o anumită procedură, în raport de încadrarea sa.

Pe cale de consecinţă raportat la temeiurile de drept invocate mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că legiuitorul a înţeles ca, în funcţie de gravitatea faptei săvârşitele implică un grad de pericol social ridicat, să reglementeze distinct modalităţile de sancţionare, a acesteia, respectiv ca, în cazul unei astfel de fapte să se aplice şi măsura administrativă de natura celei care face obiectul prezentei cauze.

Pe cale de consecinţă, raportat la temeiurile de drept invocate mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că legiuitorul a înţeles ca în funcţie de gravitatea faptei săvârşite ce implică un grad de pericol social ridicat, să reglementeze distinct modalităţile de sancţionare a acesteia, respectiv ca, în cazul unei astfel de fapte să se aplice şi măsura administrativă de natura celei care face obiectul prezentei cauze.

Reclamanta, pentru a putea înlocui autobuzul, avea obligaţia să respecte dispoziţiile legale mai sus menţionate, respectiv dispoziţiile art. 54 alin. 4 din (înlocuirea unui autobuz cu care operatorul de transport rutier a obţinut licenţe de traseu pe perioada de valabilitate a programului de transport interjudeţean este permisă numai cu un autobuz care are aceeaşi capacitate cu cea prevăzută în programul de transport pe cursa respectivă şi care întruneşte cel puţin acelaşi punctaj cu al autobuzului în baza căruia a fost eliberată-licenţa de traseu) alin.5 (în situaţia prevăzută la alin. (3) lit. b), înlocuirea provizorie a autobuzului se poate face pentru perioade însumând maximum 180 de zile pe an calendaristic, în baza documentului/ documentelor eliberat(e) de service-ul autorizat. Pe toată durata înlocuirii operatorul de transport rutier va depune copia conformă a licenţei comunitare a autobuzului înlocuit la agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere Române emitente, care o va returna acestuia la sfârşitul perioadei de înlocuire. (6) Pe perioada înlocuirii, se va asigura existenţa la bordul autobuzului a licenţei de traseul şi alin.7 (înlocuirea autobuzului în cazul prevăzut la alin. (3) lit. a) se face cu notificarea prealabilă a Autorităţii Rutiere Române care operează această modificare în sistemul informatic, iar înlocuirea provizorie prevăzută la alin. (3) lit. b) se face de către operatorul de transport rutier, utilizând raportarea online accesibilă pe site-ul Autorităţii Rutiere Române”) din OMTI nr. 980/2011 cu modificările şi completările ulterioare. Însă reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor legale mai sus menţionate.

La data aplicării măsurii retragerii licenţei de traseu pentru traseul cod .., societatea utiliza pentru transportul persoanelor pe traseul interjudeţean B.-C. autovehiculul cu numărul de înmatriculare X cu autovehiculul având numărul de înmatriculare Y.

După identificarea în trafic a autovehiculului având numărul de înmatriculare Y, instituţia pârâtă, confruntând baza de date a Autorităţii Rutiere Române cu documentele identificate la bordul autovehiculului, a constatat că reclamanta utiliza pentru efectuarea traseului interjudeţean un vehicul care făcea să nu mai fie îndeplinite condiţiile iniţiale, respectiv era utilizat un vehicul a cărei capacitate şi grad de confort era inferior celui avut de vehiculul titular, pe traseu respectiv X.

Astfel, susţinerea pârâtului poate fi lesne demonstrată printr-o simplă comparaţie între X grad de confort categoria I şi capacitate 30 de locuri şi Y grad de confort categoria II şi capacitate 22 de locuri.

A învederat pârâtul că operatorul de transport rutier poate efectua transport de persoane pe traseul menţionat, numai cu autobuze de tipul şi capacitatea menţionată pe verso la licenţa de traseu şi în conformitate cu graficul de circulaţie anexat, iar din analiza licenţei de taseu seria LT nr. ... rezultă că pe versoul acesteia este înscris la rubrica „Tipul şi capacitatea autobuzului categoria I şi capacitate - 30 de locuri.”

Totodată, a solicitat pârâtul a se reţine că nici o clipă reclamanta nu a negat faptul că efectua traseul interjudeţean ... cu autovehiculul Y, grad de confort categoria II şi capacitate 22 de locuri. Simplele susţineri făcute în conţinutul cererii de anulare a actului administrativ nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispoziţiile legale cuprinse în art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt şi de drept, iar nu la afirmaţiile părţilor.

Raportat la cele expuse mai sus rezultă că, măsura administrativă dispusă prin actul administrativ nr. 50/15.01.2018 este temeinică şi legală, actul administrativ fiind emis în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, în vederea executării legii.

Faţă de cele arătate, a solicitat pârâtul respingerea recursului, menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond cu consecinţa respingerii cererii de anulare şi suspendare a executării actului administrativ nr.50/15.01.2018 prin care s-a dispus măsura retragerii licenţei de traseu seria LT nr. .. pentru cursa .., cod. traseu-.... traseul interjudeţean B.-C.

Analizând recursul declarat de reclamantă, ale cărui motive de critică se subsumează prevederilor art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Recurenta a invocat motivul de casare prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor cuprinse în art. 5 alin.3 și art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond a realizat o calificare greșită a naturii juridice a măsurii retragerii licenței de traseu, aceasta reprezentând din punctul său de vedere o sancțiune contravențională complementară, ce ar avea o procedură derogatorie de aplicare și contestare, respectiv reglementarea cuprinsă în art. 55 din HG nr. 69/2012. Pornind de la acesta raționament recurenta a solicitat să se constate că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport de fapta săvârșită de aceasta.

Examinând susținerea recurentei, curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că măsura retragerii licenței de traseu este o măsură administrativă de sine stătătoare, întrucât ea poate fi luată și fără săvârșirea unei contravenții de către societatea verificată. Pe cale de consecință, nu îi sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în O.G. nr.2/2001 modificată

Cu toate acestea, curtea nu poate accepta opinia instanței de fond în sensul că nu ar fi incident principiul proporționalității în ceea ce privește aplicării măsurii retragerii licenței de traseu.

Este adevărat că legiuitorul nu a reglementat în mod expres posibilitatea instanțelor de a individualiza această măsură administrativă. Cu toate acestea, posibilitatea aprecierii asupra proporționalității măsurii aplicate recurentei nu poate fi contestată față de dispoziţiile art. 6 CEDO.

Astfel, jurisprudența CEDO evidențiază că scopul pur punitiv al unei măsuri, calificarea dată faptei în dreptul intern, precum și caracterul general al normei de incriminare sunt elemente determinante care au permis Curții să aprecieze aplicabilitatea garanțiile specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, fără ca întrunirea acestora să fie cumulativă (în acest sens cauza Ozturk contra Germaniei).

În prezenta cauză, măsura retragerii licenței de traseu are un caracter punitiv, iar conduita este impusă tuturor transportatorilor care săvârșesc abaterea constatată, măsura administrativ intrând astfel în sfera de aplicare a garanțiilor specifice materiei penale, respectiv a art.6 CEDO.

 Analizând proporționalitatea luării măsurii de retragere a licenței de traseu, curtea constată că în raport de fapta săvârșită de petentă măsura a fost corect aplicată, întrucât nerespectarea normelor referitoare la înlocuirea autobuzului menționat în licența de traseu cu un altul cu o capacitate mai mică prezintă un grad sporit de pericol social, deoarece fapta produce perturbarea serviciului de transport de persoane prin diminuarea locurilor avute la dispoziție în mijlocul de transport pe traseul pentru care a fost emisă licența. Or, imposibilitatea călătorilor de a se deplasa la orele stabilite din lipsa locurilor disponibile în mijlocul de transport și, astfel, perturbarea activității imprimă faptei un grad de pericol social ce justifică aplicarea măsurii retragerii licenței de traseu, nefiind încălcat principiul proporționalității.

Susținerea recurentei că ar fi respectat numărul de 10 locuri pentru mijlocul de transport folosit astfel cum prevede programul de transport nu prezintă relevanță deoarece fapta ce a determinat retragerea licenței de traseu este aceea de nerespectarea de către operatorul de transport rutier a condiţiilor stabilite de reglementările în vigoare privind înlocuirea autobuzului pentru care s-a emis licenţa de traseu.

Având în vedere aspectele reținute anterior, se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea normelor de drept material, nefiind întemeiat motivul de casare prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, astfel că, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare