Sentinta Civila

Dosar nr. 1207/1748/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CORNETU

.

SENTINTA CIVILĂ Nr. 174/2015

Şedinţa publică de la 21 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE : DAMASCHIN ENIKO

 GREFIER : Anton Luminita

Pe rol judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamantul - pârât P. I. şi pe pârâtul - reclamant P. A., autoritate tutelară …..AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorţ.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc la data de 14.01.2015 au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când instanţa având nevoie de timp pentru  delibera a amânat pronunţarea pentru azi 21.01.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.03.2014, sub nr. de dosar 1207/1748/2014, prin declinare de competență a soluționării cauzei de la Judecătoria Sectorului ….București,  reclamanta P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. A. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: desfacerea căsătoriei dintre părți  înregistrată în Registrul de stare civila al Consiliului Local sector … Bucureşti sub nr. …., din culpa exclusiva a soţului, in temeiul 373 al. 1 lit. b coroborat cu dispoziţiile art.379 al. 1, teza a II-a , Cod civil; revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de Cristea, în temeiul art.383 alin.3 Cod Civil; exercitarea autorității părinteşti asupra minorelor P. A.L.,  si P. A.D., …, în mod exclusiv de reclamantă, în temeiul art.398 alin. 1 Cod civil; stabilirea locuinţei celor două minore la domiciliul mamei, în temeiul art.400 Cod civil; stabilirea in sarcina paratului P. A. a unei contribuții lunare de întreținere a minorelor P. A.L. si P. A.D., calculata in raport de veniturile acestuia, in temeiul art.529 al.2 Cod civil; partajarea imobilului situat in str. ……prin atribuirea către reclamantă.

În motivare a arătat că părțile, în data de …., s-au căsătorit in Bucureşti, sector … sens în care a for emis certificatul de căsătorie nr. ….. Iniţial au locuit in ……., locuinţa aparținând părinților pârâtului.

În data de 06.10.2004 , și-au cumpărat o locuinţa personală, cea din comuna … , unde s-au și mutat.

 Deși la început lucrurile au mers bine, prin convieţuirea zilnica au început saîși dea seama de incompatibilitățile caracteriale si mentale, de totala lipsa de comunicare, reliefate printr-o serie de împrejurări si circumstanţe, ca de ex. violarea si relaţiile sexuale întreținute de pârât cu fiica reclamantei dintr-o alta căsătorie, C. P. Susține reclamanta că această fiică locuiește cu reclamanta întrucât tatăl acesteia nu are posibilități materiale să o întrețină. Susține că a depus plângere penală împotriva pârâtului, motiv pentru care pârâtul a început sa o bată zilnic aproape, cerându-i să întrețină relaţii sexuale cu el, in paralel cu relaţiile sexuale întreținute cu fiica sa vitregă.

A mai precizat și că pârâtul consumă în mod exagerat alcool și nu contribuie la cheltuielile casei.

Indică faptul că mai are un copil în întreținere – C. Ș., acesta fiind un copil dintr-o altă căsătorie.

În consecință, apreciază că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate motiv pentru care solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată.

În drept a invocat prevederile art. 373 lit. b Cod civil si urm., art.379 al. 1, teza a II-a , art.383 , art.400 si art. 529 si urm. Cod civil.

În probațiune a depus înscrisuri.

Cererea este legal timbrată dovada fiind atașată la fila 12 din dosar.

La data de 05.07.2013 a depus cerere precizatoare prin care a indicat faptul că renunță la cererea de partaj (fila 18).

Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f. 51-56) prin care a solicitat să se dispună: desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte, revenirea de către reclamantă la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de C…..,  stabilirea exercitării autorității părintești asupra minorei P. A. L., în mod exclusiv de către tată, stabilirea exercitării autorității părintești asupra minorei P. A.D., în comun și în mod egal de ambii părinți, stabilirea domiciliului minorei P. A. L.,  la locuința mamei, stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare a minorelor prin raportare atât la nevoile minorelor cât și prin raportare la veniturile efectiv realizate de părți.

A solicitat în mod expres să fie obligat la întreținere în natură în beneficiul minorei Popa Adina-Denisa. A mai precizat că solicită obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că părțile s-au căsătorit la data de …. şi din această căsătorie au rezultat minorele ……, conform certificatelor de naştere existente la dosarul cauzei.

Au încheiat această căsătorie din dorinţa sinceră de a întemeia o familie având ca fundament sentimente de dragoste, respect şi încredere reciprocă. O dovada in acest sens este si aceea ca a acceptat ideea că reclamanta-pârâtă are o fiica dintr-o căsătorie anterioara, pe care a crescut-o ca si pe propriul său copil, deși pârâtul-reclamant nu mai fusese căsătorit anterior. Nu a considerat ca un copil - fără vina de a se fi născut dintr-o căsnicie ratata - poate fi un impediment in calea unei vieţi normale de familie.

La fel cum a acceptat, de altfel, sa crească si copilul ”din flori” al  reclamantei-pârâte – C. Ş. despre care, la vremea când a cunoscut-o ştia ca este fratele mai mic, nicidecum fiul ei.

Provenind dintr-o familie săracă din mediul rural, atât reclamanta-pârâtă, cat si părinţii si copiii acesteia se zbăteau in lipsuri.

 Susține că, înţelegând situația, din dragoste pentru ea, dar si dintr-un sentiment omenesc de mila si responsabilitate pentru copii, a acceptat ca aceştia să crească împreuna cu soții si fetițele acestora, la București. De altfel, aceştia au crescut ca si fraţi buni, nefăcându-se nici o diferenţa intre ei. Precizează că ambii au urmat şcoala la Bucureşti, pârâtul-reclamant susţinând financiar toate nevoile acestora, întrucât băiatul – C. Ş. - nu avea nici măcar numele tatălui in certificatul de naştere, iar C. P. F., (fata din căsătoria anterioara a reclamantei-pârâte) nu a primit niciodată pensie alimentara de la tatăl său, acesta neavând posibilităţi, cum însăși reclamanta arată in acţiune. Mai mult decât atât, o perioada îndelungată, fiica reclamantei-pârâte a fost crescută de către părinţii pârâtului-reclamant, în apartamentul acestora, soții locuind atunci cu chirie.

Deşi avea toate premisele unei reuşite, căsnicia a eşuat lamentabil, datorită tensiunilor apărute pe fondul unor stări de stres accentuat, determinate de preocuparea reclamantei-pârâte, de cele mai multe ori excesivă, pentru orice altceva decât viața de familie sau creşterea copiilor minori.

Aceste tensiuni s-au grefat pe deteriorarea comunicării dintre soți şi, în consecinţă, pe acutizarea divergenţelor de opinii asupra exigenţelor vieţii conjugale.

In timp, a constatat cu stupoare ca femeia de care alesese să își lege destinul îi ascundea tot felul de lucruri, de la cele minore, pana la cele de importanta majora, pentru ca adesea sa se comporte ca o adevărată mitomana.

Astfel, la începutul relației, pentru a-i capta atenția si interesul, i-a spus ca este bolnava de leucemie, ii este teama ca va muri iar copilul său va rămâne pe drumuri.

Despre băiat a aflat adevărul relativ recent, odată cu declanşarea scandalurilor care au dus la prezentul demers in justiţie.

Tensiunea mocnita dintre părţi, datorata comportamentului iresponsabil al reclamantei-pârâte, care are o relaţie extraconjugala notorie, a izbucnit intr-o seara când, exasperat de comportamentul ingrat al soţiei si al fiicei sale, care nu conteneau să îl jignească, căutând prilej de scandal, le-a cerut laptop-urile, pe care le achită din salariul său, în rate.

Susține că în acel moment, C. P. F. a sărit din patul in care statea cu laptop-ul in braţe, l-a înjurat și l-a lovit în timp ce reclamanta –pârâtă ar fi solicitat să sune la 112 pentru a anunța presupuse agresiuni ale căror victime ar fi fost.

Precizează că în acest context, întrucât minora A…. plângea, a luat-o pe aceasta și a plecat cu ea de la domiciliu.

Susține că între părți au fost multe episoade de acest gen, că a încercat să divorțeze în repetate rânduri de reclamanta-pârâtă și nu a reușit.

În ceea ce privește presupusele acuzații de viol pe care pârâtul-reclamant l-ar fi comis asupra fiicei reclamantei-pârâte, dintr-o altă căsătorie, arată că aceasta este o susținere aberantă, motiv pentru care de altfel plângerea penală a fost și retrasă.

Arată că a avut în permanență venituri constante și că s-a implicat mereu în cheltuielile casei precum și în treburile gospodărești efective.

În aceste condiții, solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte.

În ceea ce privește situația minorelor, susține că minora P. A. L. nu își dorește să locuiască cu mama, că aceasta este profund marcată de evenimentele prin care a trecut cu mama sa, că tatăl este cel care se ocupă de creșterea și educarea acesteia, motiv pentru care se impune ca minora să locuiască în continuare cu tatăl iar autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către pârâtul-reclamant asupra minorei.

Indică faptul că nu solicită să exercite autoritatea părintească în mod exclusiv și asupra minorei P. A.D. întrucât aceasta are o vârstă mult prea fragedă.

Cererea reconvențională este legal timbrată, dovada fiind atașată la fila 81 din dosar.

Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare (f.82-83) prin care a reiterat în esență aspectele arătate în cererea de chemară în judecată. Reclamanta –pârâtă a mai susținut că pârâtul-reclamant nu a fost obligat niciodată să participe la creșterea copiilor ei din altă căsătorie. A precizat că numitul C. Ș., fiul ei, este deja major și nu este un copil „din flori”. Susține că toate afirmațiile pârâtului-reclamant sunt neadevărate și că acesta a răpit-o practic pe minora A. L., după care a convins-o că reclamanta-pârâtă este o mamă rea.

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială cu câte 2 martori.

Minora P. A. L. a fost audiată în camera de consiliu, conform art. 264 C.civ. în data de 04.06.2014.

În cauză a fost efectuată ancheta socială, rapoartele fiind atașate la 58, respectiv fila 111 din dosarul nr. 12545/302/2013 și fila 35 din dosarul nr. 1207/1748/2014.

Interogatoriile au fot administrate la termenul de judecată din 25.06.2014 fiind atașate la dosarul cauzei (f. 40-45).

La același termen, instanța constatând că unul din martorii propuși de reclamanta-pârâtă  este fiica acesteia, față de dispozițiile art. 316 C.pr.civ. a revenit asupra încuviințării audierii acesteia și a acordat termen pentru înlocuirea martorului. Totodată, instanța a dispus evaluarea psihologică a celor două minore, solicitând efectuarea evaluării minorelor atât în prezența fiecărui părinte cât și separat de părinți.

La termenul de judecată din 24.09.2014, părțile au precizat că doresc desfacerea căsătoriei prin acordul părților, fără motivare, solicitarea fiind reiterată și la termenul de judecată din 14.01.2015.

Ulterior, pentru termenele de judecată din 24.09.2014, respectiv 12.11.2014, părțile au depus cereri de renunțare la judecată, revenind însă la termene asupra acestora.

Ambele părți au depus adeverințe de venit acestea fiind atașate la dosarul cauzei.

La data de 12.01.2015  D. G. de A. S. P. C. . a depus raportul de evaluare psihologică nr. 526 din 12.01.2015 pentru cele două minore.

La termenul de judecată din 14.01.2015 au fost audiați martorii încuviințați pentru părți. Instanța mai reține că pârâtul-reclamant s-a prezentat la acest termen după ce unul din martorii reclamantei-pârâte fusese deja audiat (cauza fiind soluționată conform ordinii de pe lista de ședință) și nu a solicitat reaudierea acestuia. De asemenea, pârâtul-reclamant nu a solicitat acordarea vreunui termen și nici lăsarea cauzei mai la urmă pentru a studia raportul de evaluare psihologică depus la dosarul cauzei.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că între părţile în cauză a fost încheiată căsătoria înregistrată sub nr. 302 din 24.04.2003 în Registrul de stare civilă al Primăriei Sector …Bucureşti.

Din această căsătorie a rezultat naștere minorelor P. A.L., născută . Se reține că minora P. A.L. se află în prezent în îngrijirea tatălui, în timp ce minora P. A.D. se află în îngrijirea mamei.

În ceea ce privește capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei, instanța reține că ambele părți au solicitat desfacerea acesteia prin acordul părților.

În drept, conform art. 373 lit. a) divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celalalt soţ.

Totodată, conform art. 374 C.civ. divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

Analizând situaţia de fapt reţinută prin raportare la normele legale anterior indicate, instanţa constată că în cauză sunt întrunite condiţiile admiterii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care instanţa va lua act de poziţia părţilor şi va dispune desfacerea căsătoriei prin acordul acestora.

Totodată, în temeiul art. 383 C.civ. instanţa va dispune reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „……”.

În ceea ce priveşte capetele de cerere accesorii divorţului, analizând rapoartele de anchetă socială depuse la dosarul cauzei, poziţia minorei A.L., interogatoriul părților, declaraţiile martorilor și raportul de evaluare socială instanţa reţine următoarele:

Reclamanta-pârâtă a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată asupra celor două minore în mod exclusiv de către mamă. Pe de altă parte, pârâtul-reclamant a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către tată asupra minorei A.-Luiza, iar asupra minorei A.D. autoritatea părintească să fie exercitată în comun și în mod egal de ambii părinți.

Potrivit art. 483 alin. 1 C.civ. autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţine în mod egal ambilor părinţi, iar potrivit alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, ambii răspunzând pentru creşterea copiilor lor minori.

Prin art. 507 ce are ca denumire marginală „exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte” se stabileşte că „dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”, iar conform art. 398 Cod civil, cu aceeaşi denumire marginală „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi”.

Interesul superior al copilului urmează a fi apreciat din perspectiva definiţiei regăsită în art.2 din Legea nr.272/2004.

Astfel, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

 d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

 e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viaţa de familie, drept afirmat şi prin art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, prevăzută de art.397 din Noul Cod civil, este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior.

Prin urmare, pentru a se putea dispune exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte trebuie să existe nişte „motive întemeiate”, care pot fi circumscrise împrejurărilor prevăzute de art. 507 Cod civil.

Totodată, având în vedere efectele sale, o astfel de măsură trebuie dispusă cu maximă precauţie, nefiind de plano în interesul minorului, de vreme ce exclude aproape total un părinte al minorului de la luarea deciziilor în legătură cu acesta.

În cauza dedusă judecăţii, din probele administrate în cauză rezultă că între părţi există o relaţie foarte tensionată, fiecare parte locuind cu câte un minor. Se reține însă că ambele minore sunt bine îngrijite de părintele cu care fiecare minoră locuiește.

Instanța constată că o parte semnificativă a apărărilor formulate de reclamanta-pârâtă s-au axat pe presupusele relații sexuale pe care pârâtul-reclamant le-ar fi întreținut cu fata reclamantei-pârâte, dintr-o altă căsătorie, contrar voinței acesteia. Având în vedere însă faptul că plângerea penală a fost retrasă, că în cauză nu există o condamnare pentru săvârșirea vreunei presupuse fapte de natură penală, respectiv că instanța civilă nu este îndrituită să cerceteze fapte penale, instanța nu va lua în considerare aceste acuzații în soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât aceste acuzații nu au privit minorele a căror situație face obiectul acestui litigiu.

În ceea ce privește situația minorei P. A. L., instanța reliefează în primul rând că la audierea acesteia, în camera de consiliu, minora a fost extrem de afectată și a folosit un limbaj care nu este caracteristic unui minor în vârstă de 10 ani. Minora a răspuns la întrebările instanței folosind anumite fraze utilizate și de pârât în cadrul procesului. La întrebările instanței referitoare la relația minorei cu reclamanta-pârâtă, minora a răspuns prin propoziții scurte, cu caracter negativ, fără a avea însă capacitatea de a-și argumenta poziția. Spre finalul audierii, minora a recunoscut însă că în perioada în care minora locuia cu mama, aceasta se ocupa de îngrijirea ambelor fetițe.

În acest context, instanța a dispus evaluarea psihologică a celor două minore.

Din evaluarea psihologică a celor două minore a rezultat faptul că minora A.L. este influențată de pârâtul-reclamant, aceasta preluând o parte din atitudinea ostilă a tatălui față de reclamanta-pârâtă.

Se mai reține de asemenea, că atât din cererea reconvențională cât și din declarațiile părților a rezultat că pârâtul-reclamant este cel care a luat-o pe minoră de lângă mamă, în urma unor certuri între părți.

Pe de altă parte, independent de relația extrem de tensionată dintre părți, nu au fost administrate probatorii din care să rezulte că vreunul dintre părinți ar reprezenta vreun pericol la adresa dezvoltării celor două minore sau că ar exista vreun alt motiv întemeiat pentru care să se dispună ca exercitarea autorității părintești să se realizeze asupra uneia sau asupra ambelor minore în mod exclusiv de către unul dintre părinți.

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că relația tensionată dintre părți nu poate constitui motiv întemeiat pentru admiterea cererilor părților, respectiv că nu există nici un motiv pentru care pârâtul-reclamant să exercite autoritatea părintească în mod diferențiat asupra celor două minore.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea reclamantei-pârâte privind exercitarea autorității părintești asupra celor două minore în mod exclusiv și va respinge și cererea pârâtului-reclamant privind exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei A.-L. ca neîntemeiate.

Totodată, instanța ca dispune exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorelor P. A.L., . şi P. A.D., . în comun şi în mod egal de către reclamanta-pârâtă şi pârâtul-reclamant.

În ceea ce priveşte stabilirea domiciliului minorelor, instanţa va ţine cont de concluziile rapoartelor de anchetă socială, de principiul menținerii fraților împreună (principiu care deși nu este reglementat este unanim acceptat și de la care se fac excepții numai în situații excepționale), de evaluarea psihologică a minorelor și va stabili locuința minorelor la mamă.

În luarea acestei decizii, instanța a avut în vedere în primul rând faptul că minora Andreea Luiza a fost extrem de afectată de separarea de mamă, că aceasta este geloasă pe sora mai mică pentru atenția de care aceasta beneficiază din partea mamei, deși decizia separării a fost luată efectiv de către pârâtul-reclamant. Instanța apreciază că este în interesul superior al celor două surori să crească împreună, iar reclamanta-pârâtă are posibilitatea să se ocupe de creșterea și educarea ambelor fetițe, fără ca tatăl să fie exclus din viața minorelor.

Instanța mai reține că în măsura în care este evidentă incapacitatea  momentană a pârâtului-reclamant de a gestiona relația astfel încât să nu transfere ostilitatea resimțită față de fosta sa soție către minoră, este în interesul superior al fetiței să locuiască cu reclamanta-pârâtă, fără însă ca această atitudine a tatălui să poată fi apreciată, la acest moment, ca motiv întemeiat pentru exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă.

În subsidiar, instanța reține că pârâtul-reclamant a manifestat, conform raportului de evaluare psihologică, o atitudine rigidă la momentul la care părțile au căutat soluții pentru ca cele două surori să relaționeze, nefiind dispus la situații de compromis, deși este dreptul celor două fetițe ca acestea să dezvolte relații de familie armonioase.

Instanţa atrage totodată atenţia părinţilor că în conformitate cu prevederile art.397 noul Cod civ. autoritatea părintească revine ambilor părinţi în egală măsură şi după divorţ şi că stabilirea domiciliului la unul din părinţi nu-l exonerează pe celălalt părinte de obligaţia de a veghea la creşterea şi educarea minorilor.

Instanţa reţine că reclamanta-pârâtă a solicitat stabilirea contribuţiei la cheltuielile de creştere şi educare a minorelor în procent de 1/3 din veniturile realizate de pârât şi că faţă de stabilirea domiciliului minorilor la mamă se impune admiterea acestui capăt de cerere.

În temeiul art. 529 C. civ. instanţa va obliga pe  pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a unei contribuţii lunare la creşterea şi educarea minorelor în cuantum de 353,5 lei, în beneficiul minorelor P. A.L., şi P. A.D., , începând cu data introducerii prezentei cereri (20.06.2013) şi până la majoratul minorelor sau până la alte dispoziţii.

Totodată, instanța va lua act de renunțarea de către reclamanta-pârâtă la capătul de cerere privind partajul bunurilor comune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererile precizate privind pe reclamantul - pârât P. I., . şi pe pârâtul - reclamant P. A.,  si autoritate tutelară …. SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARĂ.

Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între reclamanta-pârâta şi pârâtul-reclamant, înregistrată sub nr. …. în Registrul de stare civilă al Primăriei Sector ………….. Bucureşti, prin acordul părţilor.

Dispune reluarea de către reclamanta-pârâtă a numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „…………..”.

Respinge cererea reclamantei-pârâte referitoare la exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti asupra minorelor P. A.L., şi P. A.D., ca neîntemeiată.

Respinge cererea pârâtului-reclamant referitoare la exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti asupra minorei P. A. L., , ca neîntemeiată.

Dispune exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorelor P. A.L., şi P.A.D., în comun şi în mod egal de către reclamanta-pârâtă şi pârâtul-reclamant.

Stabileşte locuinţa minorelor P.A.L. şi P.A.D, la domiciliul mamei.

Obligă pe pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a unei contribuţii de creştere şi educare lunare în cuantum de 353,5 lei în beneficiul minorelor P.A.L. şi P.A.D., începând cu data introducerii prezentei cereri …) şi până la majoratul minorelor sau până la alte dispoziţii.

Ia act de renunţarea de către reclamanta-pârâtă la soluţionarea capătului de cerere privind partajul bunurilor comune.

Definitivă cu privire la capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei.

Cu drept de apel pentru capetele de cerere accesorii divorţului în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.01.2015.

PREŞEDINTEGREFIER

DAMASCHIN ENIKOAnton Luminita

Red. D.E./Dact. D.E – 5 ex

03.03.2015

Domenii speta

Spete similare