Calitatea procesuală pasivă în cazul raporturilor de asigurare facultativă

Decizie 83 din 08.05.2019


Pretinsa transmitere a dreptului de proprietate de la asigurat la pârât, nu prezintă relevanţă în situaţia de faţă, întrucât în cauza de faţă nu s-a probat că s-ar fi încheiat  între asigurător şi asigurat vreun act adiţional la contractul de asigurare, prin care să se convină înlocuirea persoanei asigurate, respectiv a ..., cu pârâtul din prezenta cauză, Curtea constată că, în mod judicios a stabilit instanţa de apel că între reclamantă şi pârâtul din prezenta cauză nu există raporturi juridice contractuale  specifice asigurării şi că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 2210 C.civ. şi nici cele ale art. 1350 C.civ. Altfel spus, nu s-a probat că în patrimoniul pârâtului din prezenta cauză s-ar fi născut obligaţiile stabilite prin contractul de asigurare dintre reclamantă şi asiguratul ... sau prin art. 2210 C.civ., astfel că, în  mod corect s-a stabilit de instanţa de apel că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

  Decizia nr. 83/8.05.2019 a Curţii de Apel Galaţi

 

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Liești la data de 18.05.2017, sub nr. 817/838/2017, reclamanta ..., prin ... filiala ..., a chemat în judecată pe pârâtul ..., solicitând:

- obligarea pârâtului la plata sumei de 16.060,99 lei, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei achitată pentru reparaţia autoturismului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare ..., avariat în data de 20/21.11.2015, în baza contractului de asigurare facultativă CASCO seria ... nr. ..., cu dobânda legală de la data sesizării instanţei până la data plăţii efective a debitului.

În fapt, s-a susținut că,  potrivit documentului intitulat ANEXA 2, întocmit de IPJ ... – Post Poliţie Comunală ... nr. .../.../21.12.2015, în data de 20.11.2015, ora 23.00, pârâtul ... a parcat autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare ..., pe strada ... din localitatea ..., în faţa imobilului nr. ..., la domiciliul acestuia, iar în ziua de 21.11.2015 ora 1100, a constatat că acesta a fost vandalizat.

La data de 23.11.2015, în baza poliţei CASCO seria ..., la societatea reclamantei a fost avizat dosarul de daună nr. AV ...15, pentru care reclamanta a achitat indemnizaţia de despăgubire în cuantum de 16.060,99 lei.

În temeiul disp. art. 2210 N.C.civ., prin plata acestei sume s-a subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei.

În vederea identificării celor responsabili de producerea avariilor autoturismului cu nr. de înmatriculare ..., reclamanta a solicitat instituţiilor abilitate relaţii cu privire la plângerea înregistrată de pârât la Postul de Poliţie Comunală ..., iar din corespondenţa purtată cu această instituţie şi cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a rezultat faptul că acesta şi-a retras plângerea prealabilă pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, dosarul penal fiind clasat.

A mai susţinut că din cuprinsul referatului de clasare întocmit de către Postul de Poliţie Comunală ..., a rezultat faptul că pârâtul a menţionat că nu mai solicită continuarea cercetărilor.

Prin această acţiune pârâtul a împietat asupra dreptului societăţii reclamante de a recupera suma achitată de la persoana responsabilă, în conformitate cu disp. art. 2210 C.civ.

Cererea s-a întemeiat în drept pe disp. art. 2210  alin. 1 şi alin. 2 din Codul civil.

Prin sentinţa civilă nr.837/02.11.2017 pronunţată de Judecătoria Lieşti, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a excepţiilor: lipsei calităţii procesuale active, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii formulării cererii.

A fost admisă cererea şi a fost obligat pârâtul ... să plătească reclamantei ... prin ... - Filiala ... suma de 16.060,99 lei, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei achitată pentru repararea autoturismului Mercedes Benz nr. ..., avariat la data de 20/21.11.2015, în baza contractului de asigurare facultativă CASCO seria ... nr. ..., cu dobânda legală de la data sesizării instanţei, 18.05.2017 până la data plăţii efective a debitului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul ..., care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate şi în rejudecarea admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare şi respingerea pe fond a acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivare, pârâtul a arătat că sentinţa contestată este netemeinică și nelegală, întrucât instanţa de fond nu a făcut o analiză a susținerilor părților și a apărărilor acestora şi nu a argumentat respingerea excepţiilor.

 Prin decizia civilă nr. 576/19.12.2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a admis apelul formulat de apelantul-pârât ... - prin mandatar ..., şi în rejudecare a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ...

A fost respinsă acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta ..., în contradictoriu cu pârâtul ..., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă”.

A fost obligată intimata la plata către apelant a sumei de 455 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta ..., reprezentată de ... – Filiala ..., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

  Recurenta susţine că  în mod greşit a fost respinsă acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât intimatul-pârât este persoana care a solicitat deschiderea dosarului de daună şi şi-a însuşit, ca şi nou proprietar al autoturismului, toate demersurile pentru a beneficia de contravaloarea despăgubirilor, semnând în acest sens procesul-verbal de constatare a daunelor, declaraţia de avizare a daunei CASCO, factura şi cererea de despăgubire.

În vederea exercitării dreptului de regres, recurenta a solicitat instituţiilor abilitate relaţii cu privire la plângerea înregistrată la Postul de Poliţie ... din care a rezultat faptul că acesta şi-a retras plângerea prealabilă pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, dosarul fiind clasat. Din referatul de clasare a rezultat că între intimatul-pârât şi ... a avut loc o transmitere a proprietăţii autoturismului, cu o lună anterioară producerii evenimentului asigurat şi în consecinţă avea calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, a arătat că în mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2210 alin.1 şi 2 Cod civil, întrucât intimatul a fost beneficiarul asigurării Casco şi şi-a asumat încasarea despăgubirii în cuantum de 16.060,99 lei. Prin acţiunea intimatului de a-şi retrage plângerea penală a fost îngrădit dreptul recurentei de a-şi recupera suma achitată de la persoana responsabilă.

Potrivit disp. art. 2210.C.civil corob. cu prevederile art. 6.3 lit.b pct. 1 şi art. 6.9 din contract, rezultă că vinovăţia intimatului constă în îngrădirea, sub orice formă, a asiguratorului, odată cu retragerea plângerii penale a dreptului la acţiune contra celor răspunzători de producerea pagubelor.

Totodată, valorificarea dreptului material dedus judecăţii trebuie reţinut şi în baza aplicării prevederilor art. 1350 Cod civil referitoare la răspunderea civilă contractuală.

Apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile referitoare la antrenarea răspunderii civile contractuale.

În ceea ce priveşte existenţa unei neexecutări a obligaţiei contractate, s-a arătat că intimatul-pârât a solicitat şi încasat direct o sumă de bani cu titlu de indemnizaţie, iar ulterior nu a mai solicitat continuarea cercetărilor penale, producând recurentei un prejudiciu de natură patrimonială, fiindu-i încălcat dreptul de creanţă prin imposibilitatea de a mai recupera despăgubirea achitată.

Referitor la prejudiciu, a susţinut că întinderea şi valoarea acestuia a fost dovedită de recurentă, care a achitat cu OP  nr. .../23.03.2016 suma de 16.060,99 lei.

În ceea ce priveşte vinovăţia intimatului, a arătat că este prezumată culpa debitorului. Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, deoarece acesta a refuzat să întocmească actele necesare pentru continuarea cercetărilor penale şi eventual identificarea vinovaţilor.

Având în vedere că intimatul nu a înţeles să restituie în termen suma de bani achitată cu titlu de despăgubire, a solicitat şi plata dobânzii legale de la data  plăţii până la plata efectivă a debitului.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei apelate şi în rejudecare menţinerea sentinţei civile nr. 837/02.11.2017, ca fiind legală şi temeinică.

În drept, a invocat art. 2210 Cod civil, art. 1350 Cod civil, art. 1530 Cod civil, Cod penal, Cod procedură civilă, Condiţii Casco, Legea nr. 136/1995, Legea nr. 85/2014.

A solicitat proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului formulat de împotriva deciziei civile nr.576/19.12.2018 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 817/838/2017, ca fiind nefondat.

În temeiul disp. art. 245 - 248 C.proc.civ. a invocat excepția nulităţii recursului, întrucât recurenta nu a indicat motivele de casare expres prevăzute de disp. art. 488 alin.l C.proc.civ., aceasta reiterând motivele de fapt si de drept invocate prin cererea de chemare in judecată. Apreciază că simpla nemulțumire a părții în legătura cu soluția pronunţată nu este suficientă pentru admisibilitatea recursului in condiţiile în care prin această cale extraordinară de atac se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii recurate, ce trebuie să îmbrace una din formele reglementate de disp. art. 488 alin. 1 C.proc.civ.

Pe fond, apreciază că decizia este legală, efectuându-se o corectă interpretare şi aplicare a disp. art.2210 Cod civil. Raportat la disp. art. 2210 alin.2 Cod civil si disp. art. 6.3. din contract, în mod corect si legal a reținut Tribunalul Galaţi că pârâtul ... nu are calitate procesuală pasivă, nefiind parte în contract şi nici persoana căreia să-i fi fost transferată calitatea de asigurat şi implicit răspunderea acestuia.

În ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală, deși nu a fost invocată ca temei de drept, instanţa de apel a reţinut că deși s-a invocat de către reclamantă faptul că s-ar fi produs o pagubă prin retragerea plângerii prealabile făcuta de ..., sesizarea făcută la organele de politie de ... era sesizarea unui terț, iar cei ce puteau formula o veritabila plângere penală era recurenta - în calitate de persoană ce se subrogă in drepturile asiguratului ...

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, ca nefondată, arătând că recursul este întemeiat pe disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă şi a reiterat motivele din cererea de recurs.

Curtea, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimatul ..., constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, de reformare. Prin urmare, în recurs se realizează controlul judiciar de către instanţa superioară celei care a pronunțat decizia în apel, instanţă care nu rejudecă fondul pricinii, ci  verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile. Fiind o cale extraordinară de atac, aceasta poate fi exercitată doar pentru motivele arătate de lege, respectiv de art. 488 alin. 1 C.proc.civ.

Niciunul dintre motivele de recurs nu permite reexaminarea situaţiei de fapt, astfel încât instanţa de recurs nu va putea niciodată  să schimbe situaţia de fapt  reţinută de instanţele de fond.

Prin urmare, recursul este o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicţie.

În cauza de faţă, prin motivele de recurs invocate de recurentă şi  prin precizările din răspunsul la întâmpinare, recurenta, după o amplă prezentare a situaţiei de fapt şi după o amplă analiză a probelor administrate în cauză, arată că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 2210 alin. 1 şi 2 C.civ. şi pe cele ale art. 1350 C.civ.- referitoare la răspunderea contractuală, neluând în considerare că în octombrie 2015, a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului  de la fostul proprietar la  pârâtul din prezenta cauză. Mai arată recurenta că, operând acest transfer al dreptului de proprietate, pârâtul avea obligaţia de a nu face nimic de natură să zădărnicească recuperarea prejudiciului de către reclamantă.

Altfel spus, recurenta invocă faptul că dispoziţiile art. 2210 C.civ. sunt aplicabile şi pârâtului din prezenta cauză, acesta devenind proprietarul bunului anterior producerii cazului asigurat.

Având în vedere că recurenta a indicat în mod expres, în răspunsul la întâmpinare, temeiul de drept pe care îşi întemeiază  recursul, respectiv art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., dar ţinând seama şi de faptul că motivele de fapt prezentate de recurentă în cererea de recurs se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc..civ., Curtea constată că excepţia nulităţii recursului invocată în baza art. 489 C.proc.civ. şi a art. 245-248 C.proc.civ., este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare.

Analizând legalitatea deciziei instanţei de apel, prin prisma motivului de recurs invocat de recurentă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat, decizia instanţei de apel fiind legală.

Astfel, în esenţă, recurenta invocă faptul că instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit dispoziţiile art. 2210 alin. 1 şi 2 din Codul civil şi ale art. 1350 C.civ, când a stabilit că aceste dispoziţii legale nu se aplică şi pârâtului din prezenta cauză.

Curtea nu poate primi aceste critici din următoarele considerente::

Potrivit art. 2210 C.civ.: ”Subrogarea asigurătorului

(1) În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.

(2) Asiguratul răspunde pentru prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. (1).

(3) Asigurătorul poate renunţa, în tot sau în parte, la exercitarea dreptului conferit de alin. (1).”

Din simpla lecturare a acestui text de lege, rezultă că răspunderea pentru săvârşirea unor acte care ar împiedica realizarea dreptului asigurătorului de a recupera prejudiciul de la cei răspunzători de producerea pagubei, îi incumbă asiguratului, potrivit alin. 2 coroborat cu alin. 1.

Aceeaşi răspundere rezultă şi din contractul încheiat între reclamantă şi ..., prevăzându-se expres la art. 6.9 că: ”nerespectarea de către asigurat a oricărei obligaţii din cele de mai sus anulează dreptul asiguratului de a primi indemnizaţie. La art. 6.3 lit. b, părţile au prevăzut expres că: ”în caz de producere a riscului asigurat, asiguratul este obligat să anunţe organele de poliţie, în cazurile prevăzute de lege.”

Întrucât în cauza de faţă nu s-a probat că s-ar fi încheiat  între asigurător şi asigurat vreun act adiţional la contractul de asigurare, prin care să se convină înlocuirea persoanei asigurate, respectiv a ..., cu pârâtul din prezenta cauză, Curtea constată că, în mod judicios a stabilit instanţa de apel că între reclamantă şi pârâtul din prezenta cauză nu există raporturi juridice contractuale  specifice asigurării şi că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 2210 C.civ. şi nici cele ale art. 1350 C.civ. Altfel spus, nu s-a probat că în patrimoniul pârâtului din prezenta cauză s-ar fi născut obligaţiile stabilite prin contractul de asigurare dintre reclamantă şi asiguratul ... sau prin art. 2210 C.civ., astfel că, în  mod corect s-a stabilit de instanţa de apel că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce priveşte pretinsa transmitere a dreptului de proprietate de la asigurat la pârât, Curtea constată că aceasta nu prezintă relevanţă în  situaţia de faţă, de vreme ce nu s-a probat şi modificarea contractului de asigurare în sensul menţinerii asigurării iniţiale şi după presupusa transmitere a dreptului de proprietate de la asigurat la pârât, respectiv a transmiterii calităţii de asigurat la pârât,  în baza aceluiaşi contract.

Susţinerile recurentei referitoare la efectuarea de către pârât a unor demersuri în faţa asigurătorului şi a organelor de urmărire penală, fie în calitate de posesor al autoturismului, fie în calitate de proprietar, nu au relevanţă în prezentul recurs, întrucât în recursul de faţă  se verifică doar corecta aplicare a dispoziţiilor art. 2210 C.civ. şi ale art. 1350 C.civ. Or, aceste dispoziţii legale se aplică asigurătorului şi asiguratului, doar aceste calităţii fiind relevante în cauză. 

În consecinţă, criticile recurentei referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de apel sunt nefondate, recursul promovat în cauză fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare.