Baza de impunere se stabilește prin raportare, în primul rând, la actul prin care se transferă dreptul de proprietate, iar, în al doilea rând, la o valoare minimă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. În cauză, nu avem, într-adevăr o valoare declarată de părți în actele care transferă dreptul de proprietate, întrucât transferul a operat în baza unor acte de adjudecare prin licitație, în cursul procedurii de executare silită. Cu toate acestea, valoarea indicată în actele de adjudecare poate fi considerată o valoare declarată de părți, în sensul art. 771 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar dacă modalitatea de stabilire a prețului nu a avut la bază acordul părților, ci regulile de procedură din cadrul executării silite. De asemenea, Curtea constată că stabilirea venitului rezultat din transferul bunurilor imobile prin raportare la valoarea stabilită printr-o expertiză efectuată în cursul procedurii de executare silită, este lipsită de temei legal, așa cu a subliniat și prima instanță, câtă vreme pentru organul fiscal valorile de referință ce trebuie avute în vedere la stabilirea bazei de impunere în vederea determinării impozitului pe veniturile rezultate din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal sunt cele stabilite prin expertiza anuală întocmită de camera notarilor publici.
Curtea de Apel Iași
Contencios administrativ fiscal. Prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale. Stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție. Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 91 alin. 1, art. 23 și art. 84 d
Judecătoria Drăgășani
act.constatare pe loc de veci
Curtea de Apel Alba Iulia
Nelegalitatea măsurii suspendării procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative dispuse de către organul fiscal competent.
Judecătoria Marghita
pentru autorizare înfiinţare asociaţie, ca persoană juridică, fără scop patrimonial
Judecătoria Iași
evacuarea