Baza de impunere se stabilește prin raportare, în primul rând, la actul prin care se transferă dreptul de proprietate, iar, în al doilea rând, la o valoare minimă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. În cauză, nu avem, într-adevăr o valoare declarată de părți în actele care transferă dreptul de proprietate, întrucât transferul a operat în baza unor acte de adjudecare prin licitație, în cursul procedurii de executare silită. Cu toate acestea, valoarea indicată în actele de adjudecare poate fi considerată o valoare declarată de părți, în sensul art. 771 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar dacă modalitatea de stabilire a prețului nu a avut la bază acordul părților, ci regulile de procedură din cadrul executării silite. De asemenea, Curtea constată că stabilirea venitului rezultat din transferul bunurilor imobile prin raportare la valoarea stabilită printr-o expertiză efectuată în cursul procedurii de executare silită, este lipsită de temei legal, așa cu a subliniat și prima instanță, câtă vreme pentru organul fiscal valorile de referință ce trebuie avute în vedere la stabilirea bazei de impunere în vederea determinării impozitului pe veniturile rezultate din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal sunt cele stabilite prin expertiza anuală întocmită de camera notarilor publici.
Tribunalul Covasna
COntencios administrativ
Curtea de Apel Oradea
CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Recurs. Anulare decizie emisa de Camera de Conturi Judeteana
Curtea de Apel Ploiești
Constatarea unicităţii certificatului de moştenitor
Curtea de Apel Oradea
Recurs. Anulare decizie de impunere emisă de A.J.F.P.
Curtea de Apel Iași
Autorități publice locale. Viceprimar. Schimbare din funcție. Distincţia intre cele doua categorii de texte prevăzute: art. 69 al. 4 din Legea nr. 393/2004 si art. 57 al. 4 din Legea nr. 215/2001