Obligare emitere act administrativ

TitluObligare emitere act administrativ

Tip speţăSENTINŢĂ

Număr speţă71

Data speţă28.01.2019

Domeniul asociatActe ale autorităţilor publice

Conţinut speţăSENTINŢA NR. 71

 Data:  28.01.2019

Autor: Iorga Dragoş Adrian

Domeniul asociat: Acte ale autorităţilor publice

Obiect: Contencios administrativ şi fiscal - obligare emitere act administrativ

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. 3101/105/2018 din data de 05.01.2018 reclamantul  RI, în contradictoriu cu pârâtul  IJP P a solicitat obligarea pârâtului la emiterea autorizaţiei de deţinere arme autoapărare, în vederea recunoaşterii drepturilor si intereselor legitime ale reclamantului; stabilirea unui termen de executare a obligaţiilor impuse prin sentinţa sub sancţiunea unei amenzi, in condiţiile art. 18 alin.6 raportat la art. 14 alin.2 din Legea nr.554/2004 R;Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată .

 In  motivarea cererii arată că a formulat către I.P.J. P - B de A, E si S P o solicitare in vederea emiterii autorizaţiei de deţinere a unei arme de autoapărare, in condiţiile prevăzute de Legea nr. 295/2004 R privind regimul armelor si muniţiilor.

La momentul formulării cererii in discuţie, a obţinut toate documentele si avizele necesare obţinerii autorizaţiei, in conformitate cu prevederile legale.

Mai arată  că în data de 10 01 2018 i s-a comunicat înştiinţarea cu nr. 10791331/10.01.2018 cuprinzând refuzul autorităţii publice de a emite autorizaţia de deţinere arme si muniţii letale cu destinaţia vânătoare, motivat de neindeplinirea condiţiilor legale cu referire la dispoziţiile art. 57 alin.4 lit. d din Legea nr. 295/2004 R privind regimul armelor si muniţiilor.

In conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin.l din Legea nr.554/2004 R a contenciosului administrativ, „Orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. (...) „

In continuare, dispoziţiile art.2 alin.2 raportat la art. 2 alin.l lit.c din Legea nr.554/2004 R, stabilesc faptul ca „se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim(...)

Arată că se consideră vătămat în drepturile sale  subiective legitime prin refuzul nejustificat al paratei de a-i recunoaşte dreptul si de a i se elibera autorizaţia solicitata.

Apreciază ca înştiinţarea cu nr.10791331/10.01.2018 reprezintă un „refuz expres" in sensul de refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, ca manifestare de voinţa explicita a autorităţii publice parate de a nu recunoaşte dreptul său  de a deţine arme de autoapărare, refuzul având caracter nejustificat, emis cu exces de putere si incalcarea legii si a drepturilor fundamentale.

In acest sens, dispoziţiile art.2 alin.l lit. i din Legea nr.554/2004 stabilesc ca „refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este exprimarea explicita, cu exces de putere, de a soluţiona o cerere ", iar dispoziţiile art. 2 ali.2 lit.n din Legea nr.554/2004R definesc expres noţiunea de „exces de putere", stabilind ca acesta rerpezinta „ exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând autorităţilor administraţiei publice, prin incalcarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege;" ,

In continuare, dispoziţiile art. 7 alin.5 din Legea nr.554/2004R, stabilesc faptul ca „si in cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) si art. 4, nu este obligatorie procedura prealabila. ".

Aşadar,in cazul acţiunilor formulate impotriva refuzului nejustificat al unei autorităţi publice de a rezolva cererile particularilor privind recunoaşterea unor drepturi sau interese legitime ale acstora, nu se impune procedura prealabila, raţiunea constând in faptul ca, odată ce autoritatea publica a respins cererea reclamantului, este evident ca reiterarea aceleiaşi cereri ar fi complet inutile si ar conduce doar la tergiversarea demersului judiciar pentru soluţionarea cererii persoanei in cauza.

Arată că pârâta în cauză i-a comunicat înştiinţarea din 10.01.2018, respectiv refuzul de a i se elibera autorizaţia de deţinere arma de autoapărare, pentru neîndeplinirea condiţiei legale prevăzute de art. 57 alin.4 lit.d din Legea nr. 295/2004R privind armele si muniţiile, conform cărora „) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor si informaţiilor existente la organele competente; "

In conformitate cu dispoziţiile art. 57 al.4 din Legea nr.295/2004R, autorizaţia de procurare a armelor neletale se acordă persoanelor prevăzute la al.l art. 5 7, dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an;nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie; c)sunt apte din punct de vedere psihologic şi medical;nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, de port şi folosire a armelor letale ori neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5);

Mai arată că nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale şi neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi; au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

In ceea ce îl  priveşte, arată că a  făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor sus-enunţate, iar autoritatea publica pârâta  a apreciat în mod greşit neîndeplinirea condiţiei referitoare la lif. d). art. 57, dispoziţie legala sus-citata.

Legea nr. 295/2004R conferă intr-adevăr paratului, autoritatea competentă în domeniu, dreptul de apreciere cu privire la oportunitatea dreptului subsemnatului de a deţine şi purta o armă neletală. Cu toate acestea, pârâtul nu poate exercita abuziv dreptul său de apreciere cu privire la acest aspect, caz in care ar fi vinovata de un exces si abuz de putere.

Astfel, conform art. 14 alin. 3 din legea sus-citata „Dacă autoritatea competentă cu soluţionarea cererii constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), solicitantului i se refuză autorizarea de procurare a armei şi i se comunică, în scris, în termenul prevăzut la alin. (2), soluţia adoptată, precum şi motivele care au stat la baza acesteia" .

Mai susţine că este  o persoană care nu este cunoscută cu antecedente penale, iar din certificatul de cazier judiciar depus la dosarul aferent solicitării, rezulta faptul ca nu a suferit niciodată o condamnare.

Totodată, arata că este tatăl de copii minori, că are  o conduită corespunzătoare la locul de munca, conforma cu normele de convieţuire sociala,că este integrat social intr-un anturaj care nu are preocupări de natura contrara ordinii si liniştii publice, şi că nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică, nici pentru siguranţa naţională ori pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, iar orice informaţii sau date care ar privi asemenea chestiuni sunt nereale.

Mai precizează faptul ca  deţine permis arma seria B057934-16 10 2012, iar refuzul in cauza este manifestarea unei aprecieri greşite a autorităţii publice parate, fapt ce a determinat promovarea prezentei, întrucât îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului pretins de a deţine arme si muniţii letale cu destinaţia de vânătoare.

 În dovedirea susținerilor,  reclamantul a propus proba cu înscrisuri.

 În drept, au fost invocate dispozițiile.art. 1 alin.l din Legea nr.554/2004R, art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, art. 7 alin.5 si art.8 alin.l din Legea nr.554/2004, art.14 alin.4 Legea nr.295/2004R, art. 1357 C.Civ.

Pârâtul a formulat  întâmpinare, prin care a  invocat excepţia inadmisibilităţii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.

În motivarea întâmpinării,  pârâtul  a susținut că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/20041 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ".

Conform art. 7 alin. (5) din acelaşi act normativ, invocat de petent: "în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă", iar art. 2 alin. 2 prevede că: "Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. "

Astfel, în data de 10.01.2018, în urma verificărilor efectuate, reclamantului i-a fost comunicată adresa cu nr. 10791331, privind avizul negativ pentru eliberarea autorizaţiei în vederea procurării unei arme de autoapărare.

Faţă de argumentele prezentate, solicită admiterea excepţiei invocată, cu consecinţa  respingerii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Mai arată că  RI a depus la IJP P o cerere în vederea eliberării unei autorizaţii de port şi folosire a unei arme neletale, iar în urma verificărilor efectuate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, au rezultat  următoarele:

La nivelul SA, E şi S P au fost efectuate verii specifice de către lucrătorii de poliţie, în urma cărora a rezultat că, reclamantul figurează în baza de cazier judiciar, fiind sancţionat cu amendă administrativă pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente, faptă prev. de art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal.

De asemenea, lucrătorii din cadrul postului de poliţie S, localitatea de domiciliu a petentului, au menţionat, prin adresa nr. 896550/25.11.2017, că reclamantul RI este cunoscut  în comunitate ca fiind o persoană violentă, fiind sancţionat contravenţional pentru comiterea de fapte  cu violenţă.  Potrivit poliţiştilor aceleiaşi subunităţi, reclamantul face parte dintr-o familie care se  află în stare conflictuală cu alte familii de etnie romă, de pe raza comunei S.

Totodată, la nivelul Postului de Poliţie L se efectuează verificări faţă de RI  pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violente, faptă comisă în anul 2017, iar în urma acestor date s-a concluzionat că reclamantul RI nu poate fi autorizat în  vederea deţinerii, portului şi folosirii unor arme de vânătoare întrucât, potrivit art. 57 alin. (4) lit. a Legea 295/2004 „prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viata integritatea corporală a persoanelor, conform datelor si informaţiilor existente la organele  competente", comunicându-i-se în scris refuzul de autorizare în vederea deţinerii, portului şi foii armelor şi muniţiilor letale.

În dovedirea susținerilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

 În conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă a solicitat  judecarea în lipsă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Contrar celor susținute de reclamant prin cererea de chemare în judecată, Tribunalul reține că respingerea de către autoritatea publică pârâtă a cererii reclamantului, prin care a solicitat autorizarea în vederea procurării unei arme de autoapărare, exprimată prin adresa nr. 10791331/10.01.2018, pentru neîndeplinirea condiției (negative) impuse de prevederile art. 57 alin. 4 lit. d) din Legea nr. 295/2004, se circumscrie dreptului de apreciere pe care îl are autoritatea publică și care nu s-a manifestat cu exces de putere, ci, dimpotrivă, cu respectarea prevederilor legale.

Astfel, potrivit art. 57 alin. 4 din Legea nr. 295/2004:

,,(4) Autorizaţia de procurare a armelor neletale prevăzute în categoria C din anexă se acordă persoanelor prevăzute la alin. (1), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an;

b) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie;

c) sunt apte din punct de vedere psihologic şi medical;

d) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;

e) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, de port şi folosire a armelor letale ori neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5);

f) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale şi neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi.

g) au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi”.

Or, în cauză, autoritatea publică pârâtă a soluționat negativ cererea reclamantului, în sensul respingerii pentru neîndeplinirea condiției prevăzute la lit. d), apreciind că, solicitantul prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente.

Prin urmare, susținerile reclamantului referitoare la faptul că anterior nu a fost condamnat penal ar fi prezentat relevanță dacă autoritatea pârâtă, în respingerea cererii reclamantului, ar fi reținut ca nefiind îndeplinită și condiția de la lit. a); însă, dimpotrivă, această condiție nu s-a regăsit în temeiul respingerii cererii sale.

Însă, împrejurările rezultate din verificările organelor de poliție, că reclamantului i-a fost aplicată amenda administrativă de 400 lei prin ordonanța nr. 6572/30.11.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală penală a acestuia, conform art. 18 CP, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe (conform mențiunilor cu care reclamantul figurează în situația generală a cazierului judiciar- f. 34 verso), că reclamantul a fost sancționat contravențional pentru comiterea de fapte cu violență (aspect susținut de pârât, necontestat de reclamant), că acesta face parte dintr-o familie care se află într-o stare conflictuală cu alte familii de pe raza comunei de domiciliu (com. S, jud. P), coroborat cu faptul că la nivelul Postului de poliție L, jud. P, se efectuează verificări față de reclamant pentru comiterea infracțiunii de port fără drept de obiecte periculoase (faptă comisă în anul 2017), constituie motive suficiente și temeinice care să conducă la concluzia existenței pericolului pentru ordinea publică, viața și integritatea corporală și justifică decizia autorității publice pârâte de a nu autoriza cererea reclamantului.

În plus, se reține că și faptul că, contrar celor susținute prin cererea de chemare în judecată, din raportul lucrătorului de poliție care a efectuat verificările în cauză (f. 32 verso) reiese că permisul său de armă, la care face trimitere reclamantul prin cererea introductivă de instanță, este anulat din 11.10.2017, aspect necontestat de reclamant.

Nu în ultimul rând, în dezacord cu cele invocate de reclamant, instanța mai reține și faptul cã dreptul de a obţine permis de armã nu este un drept constituţional, cum de altfel a arătat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 421/2013.

Având în vedere toate considerentele expuse, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată și, ca o consecință firească, nu vor fi acordate reclamantului nici cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare