. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe. Motivul de refuz prevăzut de art. 136 alin. 2 lit. j teza i din Legea nr. 302/2004 republicată

Sentinţă penală 10/CC din 29.03.2019


Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe. Motivul de refuz prevăzut de art. 136 alin. 2 lit. j teza I din Legea nr. 302/2004 republicată - persoana condamnată a comis o infracţiune gravă, de natură să alarmeze societatea.

Legea nr. 302/2004, art. 136 alin. Alin. 1 şi 2 lit. j

Pentru a fi aplicabil motivul de refuz prevăzut de art. 136 alin. 2 lit. j teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: infracţiunea care formează obiectul condamnării să fie una gravă şi infracţiunea care formează obiectul condamnării să fie de natură să alarmeze societatea, adică din cauza împrejurărilor, particularităţilor în care a fost comisă, a gravităţii, amplorii şi rezonanţei rezultatului cauzat, a întinderii şi intensităţii suferinţelor îndurate de victimă, a cruzimii, ferocităţii subiectului activ, să fie de natură să neliniştească, să şocheze, să înfioare sau să îngrozească o masă semnificativă de persoane care ar afla de comiterea ei.

Împrejurările că persoana condamnată a acţionat într-un loc public prin mijloace de natură a duce la uciderea uneia dintre persoanele agresate, a cărei viaţă a şi fost pusă în pericol, cu aceeaşi ocazie fiind exercitate violenţe şi asupra unei alte persoane, că ulterior acestor fapte, a procedat şi la sustragerea unei sume de bani; că a dat dovadă de temeritate şi de dispreţ la adresa persoanelor cu caracter oficial implicate în procedurile penale desfăşurate împotriva sa, exercitând acte de violenţă asupra acestora, toate acestea imprimă într-adevăr o gravitate ridicată a infracţiunilor care formează obiectul condamnării, însă având în vedere caracterul spontan al faptelor, circumstanţele în care s-au petrecut şi urmările cauzate, infracţiunile care au format obiectul condamnării nu sunt de natură să alarmeze societatea.

Asupra sesizării de faţă,

1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. xxx, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a sesizat Curtea de Apel Tg.-Mureş cu propunerea de respingere a cererii transmise de către autorităţile judiciare elveţiene, de recunoaştere şi executare în România a sentinţei pronunţată la data de 6 septembrie 2017 în cauza nr. DG 170114 - L/u  de către Judecătoria Zürich, Elveţia, definitivă prin decizia pronunţată în data de 20 iunie 2018 în cauza nr. SB 170443-0/Z3/cw de către Curtea de Apel a Cantonului Zürich, prin care persoana solicitată B.M.-Z. a fost condamnată la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de tentativă de omor cu intenţie, tentativă de vătămare corporală gravă, violenţă şi ameninţare la adresa autorităţilor şi funcţionarilor, vătămare corporală simplă, fapte prevăzute de art. lll StGB, 122 StGB, 285 StGB, 123 StGB.

În motivarea sesizării, se arată că în cauză este incident motivul de refuz la recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine prev. de art. art. 136 al. 2 lit. j teza I din Legea nr. 302/2004 -persoana condamnată a comis infracţiuni grave, de natură să alarmeze societatea, având în vedere modul şi mijloacele de comitere a faptelor, respectiv: condamnatul a acţionat într-un loc public prin mijloace de natură a duce la uciderea uneia dintre persoanele agresate, a cărei viaţă a şi fost pusă în pericol, cu aceeaşi ocazie fiind exercitate violenţe şi asupra unor alte persoane, situaţie de natură a crea temere în ceea ce priveşte ordinea publică şi siguranţa persoanelor; ulterior acestor fapte, s-a procedat şi la sustragerea unei sume de bani; condamnatul a dat dovadă de temeritate şi de dispreţ la adresa persoanelor cu caracter oficial implicate în procedurile penale desfăşurate împotriva sa, exercitând acte de violenţă asupra acestora.

2. Analiza asupra condiţiilor de recunoaştere şi executare a sentinţei pronunţate pronunţată la data de 6 septembrie 2017 în cauza nr. DG 170114 - L/u  de către Judecătoria Zürich, Elveţia. Analizând materialul dosarului (însemnând cererea de transfer, însoţită de mandatul de executare, sentinţa din 6 septembrie 2017 a Judecătoriei Zürich, decizia din 20 iunie 2018 a Curţii de Apel a Cantonului Zürich; consimţământul la transfer dat de B.M.-P., extrasul după cazierul judiciar al acestuia; copia fişei de evidenţă a lui B.M.-P., gestionată de DEPABD; informaţiile furnizate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş de către Ministerul Justiţiei din România, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară; memoriul transmis de persoana condamnată şi procesul verbal întocmit la data de 30 ianuarie 2019 de către I.P.J. Mureş, Secţia 2 Poliţie Rurală Band, Postul de poliţie Mădăraş), reţine următoarele.

a) Prin sentinţa pronunţată la data de 6 septembrie 2017 în cauza nr. DG 170114 - L/u, Judecătoria Zürich a dispus condamnarea d-lui B.M.-Z., alături de o altă persoană, la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de tentativă de omor cu intenţie, tentativă de vătămare corporală gravă, violenţă şi ameninţare la adresa autorităţilor şi funcţionarilor, vătămare corporală simplă, fapte prevăzute de art. lll StGB, 122 StGB, 285 StGB, 123 StGB.

Sentinţa de condamnare a rămas definitivă prin decizia din 20 iunie 2018 a Curţii de Apel a Cantonului Zürich şi este executorie, astfel cum rezultă din mandatul de executare anexat cererii de transfer (fila 114), persoana condamnată aflându-se în executarea pedepsei privative d elibertate în Închisoarea Poschies.

b) În fapt, în hotărârea 6 septembrie 2017 în cauza nr. DG 170114 - L/u, s-a reţinut în esenţă că:

(i) În noaptea de 14 februarie 2016, B.M.-P. împreună cu o altă persoană, într-un local din Zurich, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii unei persoane, aplicându-i în continuare acesteia lovituri în zona abdominală şi zona capului şi după ce aceasta a căzut la pământ. Urmare leziunilor suferite viaţa persoanei vătămate a fost pusă în pericol. Cu aceeaşi ocazie au fost aplicate mai multe lovituri unei alte persoane prezente în bar, leziunile suferite de această persoană nepunându-i în pericol viaţa şi necauzând o disfuncţionalitate a organelor. Înainte a părăsi localul, cei doi inculpaţi au luat din casa de marcat o sumă de bani pentru a-i folosi în scopuri personale.

(ii) În cursul cercetărilor penale, cu ocazia unei audieri efectuate la data de 17 mai 2016, între inculpaţi şi organele de cercetare penală a avut loc o dispută violentă, de natură fizică, victimelor (doi funcţionari) fiindu-le cauzate mai multe leziuni traumatice.

În raport cu această stare de fapt, instanţa constată că faptele pentru care s-a aplicat persoanei condamnate B.M.-Z. pedeapsa de 9 ani închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, o tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. 1 C. pen. şi infracţiunile de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C. pen. şi ultraj, prevăzută de art. 257 C. pen., toate comise în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. 1 C. pen., iar autorul ar fi fost sancţionabil.

c) Persoana condamnată a consimţit la executarea pedepsei în România (filele 2 verso şi 9-10).

d) În cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 136 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Odată cu sesizarea Curţii de Apel Tg.-Mureş, procurorul a propus respingerea cererii de recunoaştere şi executare în România a hotărârii de condamnare pronunţate pe seama lui B.M.-Z., motivat de faptul că în raport de natura, gravitatea şi circumstanţele comiterii faptelor, în cauză este incident motivul de refuz prevăzut de art. 136 alin. 2 lit. j teza I din Legea nr. 302/2004 republicată.

Instanţa notează că, pentru a fi aplicabil acest motiv de refuz, trebuie îndeplinite două condiţii:

-infracţiunea care formează obiectul condamnării să fie una gravă. Nu contestă gravitatea în special a tentativei la infracţiunea de omor şi a ultrajului.

-infracţiunea care formează obiectul condamnării să fie de natură să alarmeze societatea, adică din cauza împrejurărilor, particularităţilor în care a fost comisă, a gravităţii, amplorii şi rezonanţei rezultatului cauzat, a întinderii şi intensităţii suferinţelor îndurate de victimă, a cruzimii, ferocităţii subiectului activ, să fie de natură să neliniştească, să şocheze, să înfioare sau să îngrozească o masă semnificativă de persoane care ar afla de comiterea ei.

În prezenta cauză, cele evidenţiate de procuror relativ la modul şi mijloacele de comitere a faptelor, respectiv împrejurările că  B.M.-Z. a acţionat într-un loc public prin mijloace de natură a duce la uciderea uneia dintre persoanele agresate, a cărei viaţă a şi fost pusă în pericol, cu aceeaşi ocazie fiind exercitate violenţe şi asupra unei alte persoane, că ulterior acestor fapte, a procedat şi la sustragerea unei sume de bani; că a dat dovadă de temeritate şi de dispreţ la adresa persoanelor cu caracter oficial implicate în procedurile penale desfăşurate împotriva sa, exercitând acte de violenţă asupra acestora, toate acestea imprimă într-adevăr o gravitate ridicată a infracţiunilor care formează obiectul condamnării la pedeapsa de 9 ani închisoare, însă având în vedere caracterul spontan al faptelor, circumstanţele în care s-au petrecut şi urmările cauzate, infracţiunile pentru săvârşirea cărora B.M.-Z. a fost condamnat de către Judecătoria Zürich nu sunt de natură să alarmeze societatea.

e) Potrivit datelor existente la dosar, desprinse din fişa de evidenţă a lui B.M.-Z., gestionată de DEPABD (fila 21), persoana condamnată este cetăţean român, s-a născut şi are domiciliul în România. Conform menţiunilor cuprinse în procesul verbal întocmit la data de 30 ianuarie 2019 de către I.P.J. Mureş, Secţia 2 Poliţie Rurală Band, Postul de poliţie Mădăraş (fila 6), a memoriului transmis de către persoana solicitată (filele 9-10) şi a celor reţinute de Judecătoria Zürich prin hotărârea din 6 septembrie 2017 (pagina 113 din sentinţă), luate în mod coroborat, d-l B.M.-Z. nu numai că are cetăţenia română şi domiciliul în România, însă în statul de origine se află mama sa (tatăl lui fiind decedat), cu care a păstrat o strânsă legătură încă din 2012 de când el locuieşte şi pe teritoriul Elveţiei. Astfel, anterior încarcerării lui în 14 februarie 2016, el venea periodic la domiciliul din România unde rămânea câte o luă-două, după care pleca în străinătate pentru aproximativ aceeaşi perioadă, iar după ce a fost arestat, a vorbit periodic la telefon cu mama sa. Instanţa a subliniat că, pentru o bună reintegrare socială a condamnatului, este esenţial ca pe durata executării pedepsei privative de libertate, acesta să o aibă aproape pe mama sa şi să beneficieze de sprijinul moral pe care ea i-l oferă. În aceste împrejurări, executarea în mediul său de origine a pedepsei de 9 ani închisoare contribuie semnificativ la reinserţia socială a persoanei condamnate. De aceea, chiar dacă s-ar admite teza avansată de procuror odată cu sesizarea Curţii de Apel, oricum în cazul d-lui B.M.-Z. este aplicabilă rezerva prevăzută de art. 136 alin. 1 lit. d teza ultimă din Legea nr. 302/204 republicată, care permite recunoaşterea hotărârii de condamnare în ipoteza existenţei vreunui motiv de refuz prevăzut la alin. 2 al aceluiaşi articol atunci când executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate.

În lumina considerentelor de mai sus, constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 136 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicată privind recunoaşterea în partea referitoare la persoana condamnată B.M.-Z. a sentinţei pronunţată la data de 6 septembrie 2017 în cauza nr. DG 170114 - L/u  de către Judecătoria Zürich, Elveţia, definitivă prin decizia pronunţată în data de 20 iunie 2018 în cauza nr. SB 170443-0/Z3/cw de către Curtea de Apel a Cantonului Zürich.

În consecinţa recunoaşterii hotărârii de condamnare, în temeiul art. 135 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 9 ani închisoare aplicate persoanei condamnate B.M.-Z. prin sentinţa pronunţată la data de 6 septembrie 2017 în cauza nr. DG 170114 - L/u  de către Judecătoria Zürich, Elveţia.

Din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată persoanei condamnate B.M.-P. a computat durata deja executată, începând cu data de 14 februarie 2016 (data la care a început executarea pedepsei, potrivit menţiunilor inserate în mandatul de executare), la zi.

Natura pedepsei aplicate lui B.M.-Z. în statul de condamnare corespunde sub aspectul denumirii şi al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română. În aceeaşi ordine de idei, a observat că pedeapsa de 9 ani închisoare a fost aplicată într-un singur pas pentru toate infracţiunile componente ale concursului. Deşi un asemenea sistem de aplicare a pedepsei pentru pluralitatea a de infracţiuni sub forma concursului nu este prevăzut de legislaţia penală română, el nu vine în contradicţie cu tratamentul sancţionator prevăzut de art. 39 C. pen., cât timp pedeapsa de 9 ani închisoare nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română şi nici durata maximă a pedepsei pe care instanţa română ar fi aplicat-o, potrivit art. 39 C. pen., lui B.M.-Z., dacă acesta ar fi fost judecat în România pentru infracţiunile care formează obiectul condamnării în Elveţia. Prin urmare, în prezenta pricină, instanţa nu a identificat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 135 alin. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a proceda la adaptarea pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare ale statului de condamnare.

3. Cheltuielile judiciare. Potrivit art. 16 alin. 1 din legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 964 lei, s-a plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.