Hotărâre de divorţ. Renunţare la apelul exercitat. Cale de atac

Hotărârea de divorţ dată de judecătorie este supusă doar apelului, iar decizia prin care tribunalul ia act de renunţarea părţii la apelul declarat nu este supusă nici unei căi de atac.

 (Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 247 din 8 mai 2019,

rezumată de judecător Florin Şuiu)

Prin sentinţa civilă nr. 1183/06.02.2017 pronunţată de  Judecătoria Timişoara în dosar nr. […]/325/2016 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A… şi tot în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta B… .

În consecinţă, instanţa a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părţi din culpa comună a soţilor; a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la cei doi minori rezultaţi din căsătorie să fie realizată în comun de ambii părinţi; a stabilit locuinţa minorilor la domiciliul mamei; a obligat reclamantul să plătească pârâtei pe seama minorilor o contribuţie de întreţinere în cotă de 1/3 parte din venitul net realizat începând cu data pronunţării hotărârii şi până la majoratul minorilor sau noi dispoziţii.

Prin decizia civilă nr. 1080/A/18.09.2018 pronunţată în dosar nr.  […]/325/2016, Tribunalul Timiş a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea apelului declarat împotriva sus-menţionatei sentinţe.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care a solicitat casarea în parte a hotărârilor pronunţate în cauză, urmând ca în rejudecare instanţa să dispună desfacerea căsătoriei din culpă comună şi obligarea sa la plata unei contribuţii de întreţinere pe seama minorilor începând cu data de 01.09.2018 şi nu de la data pronunţării hotărârii primei instanţe. În drept a invocat prevederile art. 483 şi urm. C.pr.civ.

Astfel investită, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, în principal raportat la dispoziţiile art. 463 C. pr. civ.,  iar, în subsidiar, la dispoziţiile art. 94 lit. a) C. pr. civ şi art. 265 C. civ.  raportat la art. 483 alin. (2) prima teză C.pr.civ., având în vedere următoarele:

Prin decizia recurată, tribunalul a luat act de declaraţia reclamantului de renunţare la judecarea apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe.

Or, această manifestare de voinţă este supusă prevederilor art. 463 alin. (1) C. pr. civ., iar hotărârea prin care instanţa o validează nu este supusă nici unei căi de atac, regimul juridic al renunţării la calea de atac fiind diferit de cel al renunţării la judecata acţiunii, situaţie în care legea [art. 406 alin. (6) C.pr.civ.] permite calea recursului.

Sub acest aspect, a constatat instanţa, este indiferentă menţiunea din decizia Tribunalului Timiş, anume că aceasta este supusă recursului, câtă vreme art. 457 alin. (1) C.pr.civ. în forma incidentă în cauză dispune că „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei”.

În continuare, constatând că reclamantul a învederat că prezentul recurs vizează şi hotărârea primei instanţe, Curtea a reţinut că o astfel de cerere nu poate fi primită, câtă vreme art. 483 alin. (1) C.pr.civ. dispune că sunt supuse recursului doar hotărârile „date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege…”, nu şi cele împotriva cărora partea are la îndemână calea apelului; or, aşa cum s-a arătat, reclamantul a urmat această cale,iar faptul că a renunţat la apel nu îi deschide calea recursului.

În fine, a mai reţinut curtea de apel, date fiind prevederile art. 483 alin. (2) C.pr.civ., [„Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j],  art. 94 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod (care dispun că judecătoriile judecă „…în primă instanţă, …cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel”),  art. 265 Cod civil (anume că toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor cărţii „Despre familie” din cod sunt de competenţa instanţei de tutelă) şi ale art. 915, 918 C.pr.civ. (care dau în competenţa judecătoriei soluţionarea  cererilor privind  divorţul şi pe cele vizând exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor şi locuinţa copilului), hotărârea dată în primă instanţă în prezenta cauză este supusă doar apelului, nu şi recursului.

Pentru aceste considerente instanţa a respins ca inadmisibil recursul reclamantului.

Domenii speta

Spete similare