Vătămare corporală din culpă (art.196 din Codul penal).

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul PD, pe părţile civile BS, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe C şi pe partea responsabilă civilmente C România Asigurare Reasigurare SA având ca obiect vătămare corporală din culpă (art.196 din Codul penal).

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 20.02.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, a fixat termen pentru pronunţare  la data de 21.02.2018, hotărând următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 292/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul PD pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin.2,3 din Codul penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.10.2017.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 27.11.2017, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.292/P/2015 din data de 13.10.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 06.02.2018, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art.374, alin.(4) Cod procedură penală, raportat la art.396, alin.(10) Cod procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Instanța a încuviințat cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, persoana vătămată BS a depus o cerere scrisă prin care a arătat că solicită suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, constând în cheltuieli cu intervenţiile chirurgicale suferite, medicaţie, transport domiciliu-spital, contravaloare scaun cu rotile, câte 3.500 euro pe lună, reprezentând beneficiu nerealizat, înainte de accident el lucrând în Germania şi având astfel un câştig lunar şi suma de 200.000 lei reprezentând daune morale.

Spitalul Judeţean de Urgenţă C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4564,92 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate BS.

Având în vedere că s-a stabilit că la data producerii evenimentului rutier, autoturismul inculpatului era asigurat conform poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria XXXXXXXX nr.XXXXXXXX, în cauză a avut calitatea de parte responsabilă civilmente SC C Romania Asigurare-Reasigurare SA.

Pe latura civilă a cauzei, s-a administrat, pentru partea civilă, proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii AM şi BV.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, s-a reţinut că la data de 13.03.2015, în jurul orei 13,45, organele de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului B – Compartimentul Poliţie Rutieră au fost sesizate telefonic în legătură cu producerea unui accident de circulaţie pe strada Mihai Viteazul din oraşul B, în care a fost implicat autoturismul marca BV , cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de numitul PD, victimă : BS.

Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a constatat că autovehiculul BV implicat în accident prezenta mai multe avarii. Cu această ocazie, conducătorul auto a declarat că în timp ce conducea maşina pe direcţia Oboga – B, pe strada Mihai Viteazul, a constatat că un autovehicul era parcat pe un pod şi întrucât din sens opus venea un alt autoturism şi nu avea loc printre acestea, a frânat brusc, însă a intrat în coliziune cu autoturismul staţionat, pe care l-a aruncat cu partea spate peste pod, moment în care a fost acroşat şi numitul BS, care se afla între autovehicul şi pod. La faţa locului a mai fost găsit autoturismul marca Audi A6, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, ce prezenta avarii la aripa dreaptă spate, bară spate, lampă semnalizare dreapta spate, bară spate, lampă semnalizare dreapta spate, iar partea stângă a acestuia se afla parţial ridicată pe capătul podului. Au fost constatate şi urme de frânare în lungime de 3,70 m., amplasate pe banda de mers Oboga – B.

La data de 29.04.2015 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria B plângere penală depusă de persoana vătămată BS. Acesta a arătat că în data de 13.03.2015 parcase autoturismul pe podul din faţa imobilului unei cunoştinţe, iar în jurul orei 15,00 a ieşit din curte cu intenţia de a urca la volanul maşinii. În momentul în care a ajuns în dreptul portierei stânga faţă, autoturismul a fost lovit de autovehiculul condus de inculpat, iar picioarele lui au fost prinse între maşină şi capul podului, suferind fracturi deschise la ambele  membre inferioare. Persoana vătămată a precizat că a fost internată în perioada 13.03.2015 – 30.03.2015, perioadă în care a suferit 4 (patru) intervenţii chirurgicale.

Martorul BG a declarat că în cursul zilei de 13.03.2015, în jurul orei 13,00, se afla la poarta imobilului unde a avut loc evenimentul rutier şi a observat maşina victimei, care era oprită pe podul din faţa imobilului astfel încât nu încurca în nici un fel circulaţia rutieră, fiind scoasă de pe carosabil. În timp ce se afla în curte a auzit un zgomot puternic şi a observat victima, ce era imobilizată între autoturism şi capul de pod, constatând că la faţa locului se mai afla un autoturism BV avariat. Martorul a precizat că împreună cu alte persoane au îndepărtat autovehiculul Audi şi au scos victima, ce prezenta sângerări la nivelul capului şi al picioarelor şi au depus-o pe marginea drumului până la sosirea ambulanţei.

Martorul Matei Ştefan Decebal a declarat aceleaşi aspecte ca şi numitul BG.

În cauză a fost depus certificatul medico – legal nr.234/A2 din data de 01.04.2015, din care reiese că numitul BS, în vârstă de 48 ani, a fost examinat în data de 13.03.2015 şi diagnosticat cu fracturi deschise gambe bilateral, TCC acut minor. Acesta a fost internat în perioada 13.03. – 30.03.2015 la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe C – Ortopedie cu diagnosticul fractură bimaleolară dreaptă deschisă cu diastazis tibio – peronier şi subluxaţie  tibioastrsgaliană, plagă contuză aproximativ 10/2cm. gambă  dreaptă. În data de 13.03.2015 şi 14.03.2015 s-a intervenit chirurgical. S-a concluzionat că numitul BS a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce în data de 13-03-2015 prin lovire cu şi de corpuri dure în condiţiile traumatismului de trafic rutier suferit, pentru care a necesitat 120 zile de îngrijiri medicale.  Actul medico – legal a fost completat şi s-au suplimentat zilele de îngrijiri medicale cu circa 7-8 zile, totalizând astfel 127-128 zile de îngrijiri medicale.

La data de 17.10.2015 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto. Din raportul de expertiză întocmit de către ing. Părnuţă Corneliu din cadrul Biroului Local pentru Expertize Contabile şi Tehnice Olt, reiese că numitul PD a plecat în jurul orei 13,00 din localitatea Iancu Jianu spre oraşul B şi ajungând pe strada Mihai Viteazul a observat că pe podul de intrare la imobilul nr.191 se afla parcat autoturismul marca Audi A6, cu partea din faţă către gard şi cu partea din spate pe carosabil. Când conducătorul autoturismul Skoda a ajuns în dreptul imobilului a observat că din sens opus se angajase în depăşirea a două autoturisme oprite un alt autovehicul şi pentru a evita  impactul cu acesta a frânat brusc, a acroşat autoturismul parcat pe pod şi a produs vătămări corporale victimei, ce se afla lângă portiera stângă faţă a maşinii. În urma impactului a rezultat rotirea maşinii parcate, victima fiind  prinsă între aceasta şi capul de pod. Expertul a reţinut că autoturismul se afla la circa 2,20 m. faţă de poarta de intrare în imobil, conform schiţei întocmite de organele de cercetare penală. Anterior conturării stării de pericol autoturismul condus de PD circula cu o viteză de circa 45 km/h, iar în momentul impactului  cu 23-25 km/h. Expertul a reţinut că starea de pericol a fost creată de autoturismul, al cărui număr de înmatriculare nu se cunoaşte, care se deplasa dinspre B şi care a intrat în depăşirea celor două autovehicule oprite în vecinătatea imobilului nr.191, precum şi de către  conducătorul autoturismului Audi, care îl putea parca pe spaţiul de intrare în incinta imobilului, fără ca partea din spate să rămână pe carosabil. Accidentul putea fi evitat de către conducătorul auto PD dacă conducea cu atenţie şi fără să acroşeze autovehiculul Audi, precum şi de victimă, dacă oprea autovehiculul fără să îi lase partea din spate pe carosabil

Numitul BS a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză susţinând că autoturismul său nu ocupa 1,50 m. din carosabil, fiind parcat pe podul din faţa  imobilului, fără a fi ieşit deloc pe carosabil, aspect ce reiese şi din compararea dimensiunilor autoturismului (L – 4,80 m) şi a distanţei de la poarta imobilului până la stradă (5,50 m). Persoana vătămată a mai reţinut în obiecţiuni că distanţa de 2,20 m de la poartă până la autoturism a fost preluată din schiţa întocmită de către organele de cercetare penală, fără a reţine că autoturismul a  fost mutat în urma impactului, fiind propulsat spre stânga spate. De asemenea, s-a mai invocat calculul greşit al vitezei autoturismului Skoda, precum şi reţinerea apărării inculpatului, nesusţinută de nici un mijloc de probă, conform căreia la momentul impactului din sens opus venea un alt autoturism, iar situaţia în care această apărare ar fi reală, inculpatul avea obligaţia legală de a acorda prioritate întrucât circula în coborâre, pe un drum în pantă, iar celălalt autoturism era în urcare.

Ca urmare a obiecţiunilor formulate, s-a dispus efectuarea  unui supliment la raportul de expertiză. Expertul a arătat că în urma impactului a avut loc o rotire a autoturismului Audi, nefiind posibilă deplasarea acestuia circa 2 meri în plan longitudinal.

La data de 20.05.2016 s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto de către Biroul Legal pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile din cadrul Tribunalului Dolj. În raportul întocmit se arată că la poziţia finală a autoturismului Skoda, aşa cum a fost reţinută în procesul verbal de cercetare la faţa locului, se constată că roţile de pe partea dreaptă se aflau pe acostament , ceea ce înseamnă că în încercarea de a evita impactul, pe lângă manevra de frânare conducătorul aut a adoptat şi manevra de virare dreapta, dar coliziunea tot a existat . Aceasta a constat în acroşarea autovehiculului Audi A6 în partea dreaptă spate de către partea dreaptă faţă a auto BV. În urma acestei coliziuni auto Audi a fost rotit şi târât pe o distanţă de1,90 m., fiind ridicat cu partea stângă peste marginea podului. S-a reţinut că în urma impactului, autovehiculul Audi i-a fost imprimată o mişcare plan paralelă – translaţie  şi rotaţie – pe o distanţă de 1,90 m., ajungând astfel să fie poziţionat în urma accidentului cu partea faţă la o distanţă de 2,20 m. faţă de poarta de acces a imobilului. Viteza iniţială de deplasare a autovehiculului Skoda a fost de 45 km/h, iar în momentul impactului de 29 km/h. Accidentul putea fi evitat prin frânare, în condiţiile supravegherii cu atenţie a carosabilului. Spaţiul de frânare efectivă necesar pentru a opri autovehiculul de la viteza de 45 km/h este de 11,3 m, astfel că sistemul de frânare a fost acţionat cu întârziere de către conducătorul auto Skoda în condiţiile în care distanţa de vizibilitate era de cel puţin 50 m. din vârful pantei până la locul impactului, iar spaţiul de frânare efectivă de 6,16m. Expertul a apreciat că starea de pericol a fost declanşată atât de conducătorul autovehiculului ce se deplasa din sens opus şi care s-a angajat în depăşirea a două vehicule parcate, pe un sector de drum cu marcaj longitudinal continuu, cât şi de către conducătorul autovehiculului marca SkodaFabia, ce nu a supravegheat cu atenţie calea de rulare astfel încât să nu pună în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. A mai stabilit că autovehiculul marca Audi A6 se afla parcat pe podul din faţa imobilului cu nr.191 cu partea faţă către poarta de acces la o distanţă de 0,46 m., iar de la partea spate a autovehiculului şi până la partea carosabilă unt 10 cm. Poziţia finală a auto Skoda coroborată cu avariile produse celor două autoturisme confirmă faptul că partea spate a auto Audi A6 nu se afla pe carosabil la momentul coliziunii, impactul producându-se ca urmare a încercării de ezitare a coliziunii prin efectuarea manevrei de viraj dreapta şi a pătrunderii autovehiculului Skoda cu roţile de pe partea dreaptă pe acostament.

La raportul de expertiză au fost formulate obiecţiuni de către inculpat, care a solicitat efectuarea unei noi expertize de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Bucureşti.

Prin ordonanţa din data de 20.07.2017 s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, raportul fiind înaintat la data de 03.05.2017. Din raport reiese că la faţa locului au fost identificate două urme – una de frânare cu o lungime de 3,70, precum şi o urmă de târâre în lungime de 1,90m. În raport de dispunerea mijloacelor materiale identificate la faţa locului, s-a apreciat că autoturismul Audi a fost situat în poziţia iniţială, cu roţile spate la o distanţă de 0,30m. faţă de marginea dreaptă a carosabilului. În urma simulării a rezultat pentru autoturismul Skoda o valoare a vitezei de impact de 41 km/h. S-a reţinut şi că poziţia finală a autoturismului Skoda, reţinută în procesul verbal de cercetare la faţa locului, nu se află în concordanţă cu modul de desfăşurare a evenimentului rutier. Viteza iniţială a autoturismului Skoda a fost de 50 km/h. S-a considerat că poziţia iniţială pe care o ocupa partea din spate a autovehiculului Audi pe partea carosabilă a constituit un obstacol pentru conducătorii auto, care circulau pe sensul Oboga B, generând astfel, pentru aceştia o stare de pericol potenţial. Cu toate că nu s-a putut proba versiunea relatată de către numitul PD, cu privire la autoturismul care se deplasa pe sens contrar, s-a apreciat, avându-se în vedere că nu au rezultat alţi factori ce ar fi putut determina producerea coliziunii respective, ca posibilă situaţie în care pentru conducătorul auto s-a declanşat o stare de pericol iminent într-un moment în care a realizat că nu poate depăşi/ocoli obstacolul aflat pe banda sa de deplasare, în condiţii de siguranţă, din cauza unui vehicul care circula în direcţia contrară. Producerea accidentului putea fi evitată dacă s-ar fi acţionat sistemul de frânare în momentul declanşării stării de pericol iminent. De asemenea, producerea accidentului putea fi prevenită dacă poziţia Audi nu ar fi constituit un obstacol pentru conducătorii auto care circulau pe sensul Oboga – B.

Persoana vătămată a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, fiind nemulţumită de faptul că expertul a reţinut că autoturismul acesteia ocupa 1,50 m. din carosabil, însă prin ordonanţa din data de 18.09.2017 organele de cercetare penală au dispus respingerea cererii.

Inculpatul a declarat că în ziua de 13.03.2015 a plecat de la domiciliul său din comuna Iancu Jianu înspre B, iar la intrarea în oraş, pe strada Mihai Viteazul, a observat un autoturism parcat pe pod, pe sensul său de mers, cu partea din spate pe carosabil, în timp ce din sens opus un alt autoturism s-a încadrat pentru a depăşi alte două vehicule staţionate pe partea dreaptă, fapt ce l-a determinat să frâneze brusc şi  a intrat în coliziune cu maşina parcată pe pod. A mai precizat că până la sosirea organelor de poliţie cele două autoturisme parcate pe sensul opus de mers şi maşina ce le depăşise au părăsit zona.

Situaţia de fapt mai sus menţionată s-a arătat că se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto şi schiţa locului accidentului, raport de inspecţie tehnică al autoturismului inculpatului, copie permis de conducere al inculpatului, înscrisuri, buletin de analiză toxicologică – alcoolemiei, cereri de analiză, procese verbal de prelevare, buletine de examinare clinică, rezultat alcooltest al victimei şi al inculpatului, plângerea şi declaraţia persoanei vătămate BS, declaraţiile martorilor BG, Matei Ştefan Decebal, certificat medico – legal nr.243/A2 din data de 01.04.2015, completare la certificatul medico – legal, acte medicale ale victimei, raport de expertiză tehnică auto,  supliment la raportul de expertiză tehnică, raport de expertiză tehnică auto întocmit de expertul prof. univ. dr. ing. Oţăt Victor, raport de expertiză  criminalistică nr.135 din data de 28.04.2017 întocmit de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, fişa de abateri rutiere, declaraţiile  inculpatului PD.

În drept, fapta inculpatului PD, care, în data de 13.03.2015, a condus pe drumurile publice, respectiv pe strada Mihai Viteazul din oraşul B un autoturism marca BV şi, din cauza faptului că nu a acţionat sistemul de frânare la momentul declanşării stării de pericol iminent, a acroşat un autoturism Audi, care, prin poziţia din acel moment - ocupa şi o parte din carosabil, constituia un obstacol pentru inculpat, rezultând vătămarea corporală a persoanei vătămate BS, cel care parcase autovehiculul Audi pe podeţ, acesta suferind leziuni pentru a căror vindecare a necesitat127-128 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. şi ped. de art.196 alin.2, 3 C.p.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în faptul că inculpatul nu a supravegheat cu atenţie calea de rulare şi nu a acţionat sistemul de frânare la momentul declanşării stării de pericol iminent, astfel încât să nu pună în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Urmarea imediată constă în producerea unor leziuni traumatice victimei, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 127-128 zile de îngrijiri medicale. Legătura de cauzalitate rezultă din întreaga desfăşurare a împrejurărilor de comitere a faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat din culpă cu prevedere, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.

Totodată, instanţa reţine faptul că din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert Părnuţă Corneliu şi din raportul de expertiză întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, a rezultat că starea de pericol a fost creată de inculpat, care nu a supravegheat cu atenţie calea de rulare şi nu a acţionat sistemul de frânare la momentul declanşării stării de pericol iminent, dar şi de persoana vătămată, care a parcat autoturismul Audi pe podeţ, cu partea din spate situată pe carosabil. Deşi inculpatul a declarat că din sens opus se deplasa un autoturism care s-a angajat în depăşirea a două vehicule parcate pe partea opusă imobilului 191, nu există probe din care să rezulte cu certitudine acest lucru. În consecinţă, instanţa va reţine culpa comună a inculpatului PD şi a persoanei vătămate BS în producerea evenimentului rutier.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în raport de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatei. De asemenea, instanța va ține seama de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în cazul recunoașterii săvârșirii faptelor, conform art.396, alin.10 Cod procedură penală.

Aceleaşi criterii de individualizare vor fi avute în vedere şi pentru alegerea pedepsei, ţinând seama de faptul că pentru infracţiunile săvârşite de inculpat, legea prevede pedepse alternative.

Instanța reține că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat raportat la rezultatul produs, anume vătămarea unei persoane, prin producerea unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 127-128 zile de îngrijiri medicale. Trebuie avută în vedere, de asemenea, modalitatea de comitere a faptei. Astfel, inculpatul a condus autoturismul în mod neglijent, nu a supravegheat cu atenţie calea de rulare şi nu a acţionat sistemul de frânare la momentul declanşării stării de pericol iminent.  Cu toate acestea, instanţa are în vedere şi atitudinea sinceră a acestuia, pe parcursul cercetării judecătoreşti, precum şi circumstanţele sale personale, inculpatul având o sănătate precară şi lipsind antecedentele penale. Ţinând seama de toate cele arătate, instanţa se va orienta către pedeapsa cu închisoarea şi, în baza art.396, alin.1,4,10 Cod procedură penală, raportat la art.91 Cod penal, va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului PD, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196, alin.2,3 Cod penal.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art.91 Cod penal, pedeapsa rezultantă stabilită fiind mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Faţă de aceste considerente, în baza art.91 Cod penal, instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt la datele fixate de acesta;

 -să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 C.pen., va obliga pe acelaşi inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Olt sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

 În baza art. 93 alin. 3 C.pen., va obliga pe acelaşi inculpat să presteze pe parcursul termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la Primăria B, jud. Olt, care urmează a fi stabilită de Serviciul de Probaţiune Olt.

Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa constată că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existenţa unui prejudiciu produs părţilor civile, nereparat încă, produs ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs, precum şi vinovăţia inculpatului ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia.

Potrivit art.1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai uşoară culpă.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art.1376 Cod civil, oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, aceste dispoziţii fiind aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.

Conform art.1391, alin.1 Cod civil, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Instanţa constată că la data producerii accidentului autovehiculul era asigurat în baza poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria XXXXXXXX nr.XXXXXXXX, având perioada de valabilitate 01.02.2015 – 31.07.2015, emisă de SC C Romania Asigurare-Reasigurare SA.

Conform art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în Romania asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, iar conform art.55, alin.1 din acelaşi act normativ despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. De asemenea, prin decizia nr.1/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Pe cale de consecinţă, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliţei RCA încheiate, asiguratorul urmează să plătească în mod direct despăgubirile civile datorate de inculpat pentru prejudiciile produse ca urmare a săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii, avându-se în vedere culpa de 50 % în producerea evenimentului, reţinută în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă BS, sub aspectul despăgubirilor solicitate pentru daunele materiale produse, instanţa reţine că, în urma accidentului produs, aceasta a avut nevoie de spitalizare şi a trecut printr-o perioadă lungă de recuperare, în care a efectuat cheltuieli, atât cu tratamentele medicale de care a avut nevoie, cât şi pentru efectuarea activităţilor zilnice obişnuite.

Astfel, martorii BV şi AM, au declarat că în perioada de spitalizare, cât şi după externare, persoana vătămată a efectuat cheltuieli în cuantum de aproximativ 10.000 lei, constând în medicaţie, controale medicale, achiziţionarea unui scaun cu rotile, transport. Partea civilă nu a reuşit să facă dovada efectuării cheltuielilor în acest cuantum, înscrisurile depuse fiind în parte ilizibile. De asemenea, o parte din înscrisuri fac dovada faptului că partea civilă efectua activităţi cu firme din Germania.

Instanţa reţine că, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că partea civilă BS a avut nevoie de un tratament medical îndelungat pentru recuperare. Cu toate acestea însă, cuantumul exact al tuturor cheltuielilor efectuate nu este determinat. Instanţa arată că în astfel de situaţii este lesne de înţeles că se efectuează cheltuieli care nu întotdeauna pot fi dovedite.

În aceste condiţii, ţinând seama că, pentru acoperirea prejudiciului material cauzat părţii civile prin fapta ilicită a inculpatului, este necesar ca acesta să fie nu numai cert, ci şi determinat ca întindere, instanţa consideră, pe baza probelor şi prezumţiilor reţinute, că partea civilă a efectuat cheltuieli materiale în sumă de 8.000 lei.

Cererea privind beneficiul nerealizat, de 3500 euro pe lună, pe care partea civilă susţine că îl realiza în Germania, înainte de accident, este neîntemeiată, nefiind dovedită cu înscrisuri din care să rezulte că obţinea această sumă lunar, în mod cert şi constant, declaraţiile martorilor fiind insuficiente în acest sens. Facturile depuse nu fac dovada faptului că partea civilă a încasat sumele de bani înscrise în cuprinsul acestora, fiind un document contabil care cuprinde, între altele, preţul produselor sau serviciilor vândute.

Cu privire la despăgubirile solicitate pentru daunele morale pricinuite, conform jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la modul şi aprecierea daunelor morale, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi nu îmbogăţirea fără just temei. În cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia.

Instanţa reţine că partea civilă BS a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 127-128 zile de îngrijiri medicale şi care i-au afectat stilul de viaţă. Din documentele medicale existente la dosar reiese că aceasta a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă C în perioada 13.03.2015-30.03.2015, secţia ortopedie. Conform declaraţiilor martorilor menţionaţi, partea civilă a avut dificultăţi în a se deplasa şi a fost imobilizată la pat timp de 4 luni. Prin urmare, perioada de recuperare medicală a persoanei vătămate a fost îndelungată şi de natură să îi creeze acesteia suferinţe psihice, prin imposibilitatea desfăşurării, în mod obişnuit, a activităţilor curente.

Cu toate acestea, evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale produse nu trebuie să determine îmbogăţirea fără just temei a părţii civile, motiv pentru care instanţa evaluează la suma de 40.000 lei prejudiciul moral suferit de partea civilă BS, ţinând seama de toate circumstanţele prezentate.

Prin urmare, în baza art.397, alin.1 raportat la art.19, art.25 Cod procedură penală, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă BS şi va obliga partea responsabilă civilmente SC C Romania Asigurare-Reasigurare SA la plata sumei de 24.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 4.000 lei reprezentând daune materiale şi 20.000 lei reprezentând daune morale, în favoarea  acesteia, proporţional cu culpa reţinută în sarcina inculpatului în producerea evenimentului rutier, de 50%.

Conform art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Din decontul privind cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate BS la Spitalul Clinic de Urgenţă C în perioada 13.03.2015 - 30.03.2015, secţia ortopedie, rezultă că, în mod efectiv, cheltuielile suportate de acest furnizor de servicii medicale sunt în cuantum de 4564,92 lei.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean Olt şi va obliga partea responsabilă civilmente C Asigurare-Reasigurare S.A. la plata sumei de 2.282,46 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data plăţii, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate BS, în favoarea părţii civile Spitalul Judeţean Olt, proporţional cu culpa reţinută în sarcina inculpatului în producerea evenimentului rutier, de 50%.

Totodată, va obliga partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă BS a sumei de 1.300  lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales.

În baza art. 274, alin.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 196 alin.2,3 din Codul penal cu aplicarea art. 375 C.p.p. şi art.396 alin.10 C.p.p., condamnă pe inculpatul PD,  pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 91 C.pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt la datele fixate de acesta;

 -să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 C.pen., obligă pe acelaşi inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Olt sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

 În baza art. 93 alin. 3 C.pen., obligă pe acelaşi inculpat să presteze pe parcursul termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la Primăria B, jud. Olt, care urmează a fi stabilită de Serviciul de Probaţiune Olt.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.397 alin.1 raportat la art.19, art.25 C.pr.pen., admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă BS.

Obligă partea responsabilă civilmente C Asigurare-Reasigurare S.A. la plata sumei de 24.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 4.000 lei reprezentând daune materiale şi 20.000 lei reprezentând daune morale, în favoarea părţii civile BS.

Admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C.

Obligă partea responsabilă civilmente C Asigurare-Reasigurare S.A. la plata sumei de 2.282,46 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective, reprezentând ½ din cheltuielile de spitalizare a persoanei vătămate BS, în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C.

Obligă partea responsabilă civilmente C Asigurare-Reasigurare S.A. la plata către partea civilă BS a sumei de 1.300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.02.2018

Data publicarii pe site: 18.09.2019

Domenii speta

Spete similare