Cerere în anulare

 Cerere în anulare formulată de debitoare în temeiul art. 1024 alin. (1) Cpc respinsă. Între creditoare și debitoare există contract de furnizare a energiei electrice. Facturi emise în afara perioadei contractuale, nu se poate stabili fără îndoială existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, exista unui probatoriu complex inadmisibil în procedura specială a ordonanței de plată. Exceptiile invocate de catre debitoare prin cererea in anulare apreciate ca aparari in sustinerea cererii.

Prin sentința civilă nr._______ pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. _________ a fost respinsa excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile invocate de debitoarea ________ SRL ca neîntemeiate, a fost respinsa excepția tardivității depunerii întâmpinării invocată de creditoarea SC _____________S.A. CU SEDIUL ALES LA ______________ S.R.L ca neîntemeiată, a fost admisa cererea de chemare în judecată având ca obiect ordonanţă de plată, formulată de creditoarea SC _______________ S.A. CU SEDIUL ALES LA __________________ S.R.L. în contradictoriu cu debitorul ______________SRL, a fost obligata debitoarea ______________ SRL să plătească creditoarei SC ___________________ S.R.L suma de 10958,82 lei, reprezentând debit principal, penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aplicate la suma facturată și neachitată, cu începere din prima zi după expirarea termenului de plată scadent și până în ziua efectuării plății, precum și suma de 40 de EURO (la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de daune interese suplimentare minimale într-un termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe si a fost respinsa cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în ceea ce priveşte debitul principal, creanţa în cuantum total de 10958,82 lei este certă întrucât existenţa ei rezultă din contractul de furnizare a energiei electrice coroborat cu facturile emise în executarea acestuia şi aflate la dosar, este lichidă deoarece cuantumul este determinat prin contract și factură şi este exigibilă întrucât scadenţa stabilită în cuprinsul art. 1.6. din Anexa nr. 3 la contract (f. 23-24) și indicată în fiecare factură în parte s-a împlinit. Debitoare nu a contestat facturile potrivit procedurii prevăzute în contract şi nu a administrat nicio dovadă în sensul achitării datoriei sau în sensul stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege, nerăsturnând prezumţia de culpă care operează în materie contractuală contra acesteia. De asemenea, facturile fiscale se coroborează şi cu încheierea contractului de furnizare a energiei electrice, act juridice semnate de ambele părţi. De asemenea, debitoarea a fost pusă în întârziere cu privire la obligaţiile sale de plată, fiindu-i comunicată somația debitoarei la data de 18.04.2018 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu conținut declarat (f. 47-49). 

În ceea ce privește argumentele debitoarei privind indicarea eronată a indecșilor de citire a contoarelor, instanța pe de o parte a reținut că ultima perioada de facturare indicată în factura nr. C158852X/12.03.2018 este 01.02.2018-12.02.2018 (f. 97), în interiorul termenului contractual, respectiv 27.05.2015 – 13.02.2018, iar pe de altă parte această ultimă factură este de regularizare, pentru toate locurile de consum.

 De asemenea, debitoarea, deși avea posibilitatea de a depune înscrisuri din care să rezulte caracterul eronat al indecșilor în raport de care creditoarea a calculat sumele restante, prin depunerea primei facturi de la noul furnizor de energie eletrică în care să fie evidențiați indecșii comunicați, a înțeles să nu administreze nicio probă, atitudinea sa procesuală fiind una pasivă pe tărâm probatoriu.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța, în aplicarea art. 1538 C.civ. și art. 1539 C.civ. a apreciat că dispoziția cuprinsă în art. 10.2 din contract privind cuantumul penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere cu începere din prima zi după expirarea termenului de plată scadent și până în ziua efectuării plății constituie o veritabilă clauză penală care produce efecte între părți. De asemenea, instanța a apreciat că art. 10.2 stabilește totodată și caracterul cert, lichid și exigibil al penalităților de întârziere contractuale, motiv pentru care instanța a admis și acest capăt de cerere.

 Privitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 40 Euro cu titlu de daune interese suplimentare minimale, instanța a reținut că potrivit art. 9 din Legea nr. 72/2013: ”Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanţei, în condiţiile neexecutării la timp a obligaţiei de plată de către debitor.”, iar conform art. 10 din același act normativ: ”(1) Fără a aduce atingere drepturilor prevăzute la art. 9, dacă sunt întrunite condiţiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale. (2) Obligaţia de plată a sumei prevăzute la alin. (1) este scadentă de la data la care curge dobânda penalizatoare, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) sau, după caz, ale art. 8 alin. (2).(3) Suma prevăzută la alin. (1) este suplimentară cheltuielilor aferente unei eventuale proceduri de executare silită.”

Totodată, conform art. 3 alin. (2) și (3) din Legea nr. 72/2013:”(2) Dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

(3) Dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene:

a) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată;

b) dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară primirii bunurilor sau prestării serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;

c) dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori cererea echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date, după 30 de zile calendaristice de la această dată.”

Cu privire la dispozițiile legale ale art. 10 din Legea nr. 72/2013, instanța observă că prin Decizia Curții Constituționale nr. 401/2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 627/2015, s-a reținut faptul că: ”astfel cum rezultă din expunerea de motive, Legea nr. 72/2013 transpune Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 48 din 23 februarie 2011. De asemenea, în expunerea de motive se precizează că soluţiile de drept substanţial reglementate de directivă sunt parţial transpuse prin Noul Cod civil şi Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29 august 2011, în proiectul de lege fiind incluse doar dispoziţii de completare a reglementării actualmente în vigoare, astfel încât directiva să fie integral transpusă.

12. Principalele soluţii ale proiectului de lege au vizat stabilirea unor termene maximale de plată, prevederea unei liste neexhaustive de clauze abuzive şi de criterii de determinare a clauzelor şi practicilor abuzive şi reglementarea instituţiei "daunelor-interese suplimentare": 40 euro - despăgubire minimă, la care creditorul are dreptul automat, din prima zi de întârziere la plată.

13. Analizând dispoziţiile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, Curtea observă că la art. 6 - Compensaţia pentru costurile de recuperare - se prevede că statele membre se asigură că, atunci când dobânda pentru efectuarea cu întârziere a plăţilor în tranzacţiile comerciale devine exigibilă, creditorul are dreptul de a obţine de la debitor o sumă fixă de 40 EUR, cu titlu de despăgubire minimă care este exigibilă, fără a fi necesară o notificare şi reprezintă o despăgubire pentru cheltuielile de recuperare a creanţei creditorului. În plus, faţă de suma fixă menţionată, creditorul este îndreptăţit să solicite o despăgubire rezonabilă de la debitor pentru orice cheltuieli de recuperare care depăşesc suma fixă respectivă angajate din cauza efectuării cu întârziere a plăţilor de către debitor. Aceste cheltuieli ar putea să includă cheltuielile suportate, printre altele, în vederea angajării unui avocat sau a unei firme de colectare a debitelor. Art. 6 din Directivă este transpus în legislaţia internă prin art. 10 din Legea nr. 72/2013, criticat în prezenta cauză.

14. De asemenea, Curtea observă că la pct. 19 din preambulul Directivei se prevede că este necesară despăgubirea echitabilă a creditorilor pentru cheltuielile de recuperare în cazul efectuării cu întârziere a plăţilor, astfel încât să fie descurajată efectuarea lor peste termen. Cheltuielile de recuperare ar trebui să includă, de asemenea, recuperarea costurilor administrative şi compensarea costurilor interne suportate din cauza efectuării cu întârziere a plăţilor, pentru care prezenta directivă ar trebui să stabilească o sumă fixă minimă care să poată fi cumulată cu dobânda pentru întârzierea efectuării plăţilor. Acordarea de despăgubiri sub forma unei sume fixe ar trebui să aibă drept scop limitarea costurilor administrative şi interne legate de recuperare. Despăgubirile pentru cheltuielile de recuperare ar trebui să fie stabilite fără a aduce atingere dispoziţiilor de drept intern conform cărora o instanţă naţională ar putea acorda despăgubiri creditorului pentru orice prejudiciu suplimentar legat de efectuarea cu întârziere a plăţii de către debitor.

15. Astfel, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată apare ca fiind adoptată în concordanţă cu art. 148 din Constituţie, potrivit căruia obligaţiile rezultate din integrarea României în Uniunea Europeană revin Parlamentului, Preşedintelui României, Guvernului şi autorităţii judecătoreşti, care garantează ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări ale Uniunii Europene cu caracter obligatoriu.”

Pe cale de consecință, în lumina acestor considerente, observând că s-a împlinit scadența cu privire la obligația principală pentru a putea fi percepută dobânda moratorie stabilită contractual în art. 10.2 din contractul nr. 370/2015, instanța a admis și acest capăt de cerere și a obligat debitoarea la plata către creditoare a sumei de 40 Euro (la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de daune interese suplimentare minimale.

De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 451 C.proc.civ. precum şi ale 453 alin. (1) C.proc.civ, potrivit cărora ,,partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată”, precum și dispozițiile art. 452 C.proc.civ., a respins cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. _________ la data de 27.12. 2018, debitorul S.C. _________S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu creditorul S.C. __________ S.A, desfiinţarea sentinţei civile nr. ________ pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. ___________ şi, rejudecând, respingerea acţiunii formulată de creditor.

În motivare, debitorul a arătat că nu are raporturi obligaţionale cu ___________ S.R.L. şi nu a dat niciodată acord de prelucrare a datelor sale, sens în care a fost vădit încălcat Regulamentul ( UE ) 2016/679 fiind incidente totodată şi normele imperative statuate prin Decizia Î.C.C.J. nr. 9/2016.

Dezlegarea dată chestiunilor de drept de către Î.C.C.J. este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării în M.Of. al României, Partea I.

Lipsa dovezii calităţii de reprezentant se invocă pe cale de excepţie; aceasta este o excepţie absolută şi peremptorie dar începe cu un efect dilatoriu ( pentru că anularea cererii nu intervine automat, la data la care se invocă excepţia, ci numai dacă dovada calităţii de reprezentant nu se face în termenul acordat de instanţă).

Este vorba despre o excepţie de fond; excepţia poate fi invocată în orice stare a pricinii.

În faţa primei instanţe, excepţia poate fi invocată oricând, până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, chiar dacă pârâtul nu a formulat întâmpinare sau nu a invocat neregularitatea prin întâmpinare formulată în termen; tot astfel instanţa va putea invoca din oficiu această excepţie până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, iar, în cazul în care neregularitatea se descoperă la momentul deliberării, instanţa va putea repune cauza pe rol şi va cita partea cu menţiunea corespunzătoare, punând în discuţie acest aspect la termenul acordat.

Excepţia lipsei somaţiei în procedura ordonanţei de plată; somaţia a fost trimisă de aceeaşi firmă de recuperatori __________ S.R.L. iar confirmarea de primire aflată la dosar poartă ştampila şi datele __________ S.R.L. care a acţionat în numele ___________ S.A.

Debitorul a citat dispoziţiile art. 1014 şi art. 1015 Cod procedură civilă, art. 2540 Cod civil, precizând că obligaţia creditorului în prealabil formulării cererii privind ordonanţa de plată, de a-l notifica pe debitor în legătură cu creanţa pretinsă, printr-o somaţie prin care îi solicită acestuia îndeplinirea obligaţiei şi îi acordă un termen de executare de 15 zile de la primirea somaţiei.

Pe fond, debitorul a arătat că în cauză nu este vorba despre o creanţă certă, pentru că sunt erori în citirea şi facturarea indexului de consum; pentru că probatoriile sunt complexe, a considerat că această creanţă nu se poate îndestula pe calea ordonanţei de plată.

În drept, nu au fost invocat dispoziţii legislative .

La data de 17.01. 2019, creditorul __________ S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare pe cale de excepţie ca tardiv formulată şi netimbrată iar pe fond ca neîntemeiată.

În motivare, creditorul a făcut o prezentare succintă a situaţiei faptice, iar referitor la susţinerea debitorului că „ Cu privire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a _________S.R.L., a solicitat respingerea acesteia, întrucât la cererea introductivă a anexat următoarele documente : încheiere din 18.08. 2017 pronunţată în dosar nr.4637/62/2017 de Tribunalul Braşov ; extras din buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 15524/ 22.08. 2017 ; extras din buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 18637/ 09.10. 2017 ; extras O,N,R,C. privind creditorul emis la 05.11. 2018.

 Referitor la excepţia lipsei somaţiei în procedura ordonanţei de plată invocată de debitor, a solicitat respingerea ca neîntemeiată, întrucât anterior promovării cererii de chemare în judecată, creditorul a comunicat debitorului la adresa sediului social, prin poştă cu confirmare de primire şi conţinut declarat, somaţia nr. 15312/IF/ 16.04. 2018, înscris însuşit prin semnătură şi ştampilă de către reprezentantul legal, respectiv administrator special ___________ şi nu de către Soft __________ S.R.L., cum a susţinut debitorul .

Mai mult, debitorul a înţeles să-şi întemeieze susţinerile privind excepţiile menţionate, în baza deciziei nr. 6/2016 a Î.C.C.J. însă, dispoziţiile deciziei, care reglementează reprezentarea convenţională a persoanei juridice, nefiind aplicabile în prezenta speţă, cererea introductivă fiind promovată de către administratorul judiciar, respectiv CITR Filiala Braşov SPRL şi de către administratorul special.

În legătură cu susţinerea debitorului privind creanţa, creditorul a solicitat respingerea acestora, întrucât acesta a invocat în mod generic faptul că ar exista erori în citirea şi facturarea indexului de consum, fără să dovedească faptul că ar deţine o creanţă lipsită de caracterul cert, lichid şi exigibil, invocând totodată necesitatea administrării unor probe suplimentare, fără a indica în mod concret ce anume probe suplimentare consideră a fi necesare şi, implicit fără să indice teza probatorie aferentă fiecărui mijloc de probă.

A solicitat a se reţine faptul că debitorul nu a anexat cererii înscrisuri prin care să dovedească contestarea facturilor în termenul contractual sau notificarea creditorului privind potenţiale neconcordanţe din punct de vedere calitativ sau cantitativ al serviciilor furnizate .

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 206 Cod procedură civilă.

În susţinere, au fost depuse în copie o serie de înscrisuri şi s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Din oficiu , s-a dispus ataşarea dosarului nr. 3869/740/2018.

La termenul de judecata din27.02.2019 instanta a respins exceptia netimbrarii cererii in anulare si exceptia tardivitatii formularii cererii in anulare, exceptii invocate prin intampinare, ca neintemeiate, pentru motivele expuse in practicaua prezentei hotarari.

La acelasi termen de judecata, in temeiul disp. atr. 255 corob. cu art. 258 Cpc instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. ________ pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. _________  debitoare a fost obligată să plătească creditoarei SC ________S.A. CU SEDIUL ALES LA __________ S.R.L suma de 10958,82 lei, reprezentând debit principal, penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aplicate la suma facturată și neachitată, cu începere din prima zi după expirarea termenului de plată scadent și până în ziua efectuării plății, precum și suma de 40 de EURO (la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de daune interese suplimentare minimale într-un termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe si a fost respinsa cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Conform art. 1024 alin. (1) C.proc.civ.: ”(1) Împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) şi (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.” iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol: ”(3) Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.”

Având în vedere natura juridică a cererii în anulare, de cale de atac, precum și luând in considerare că debitoare nu a invocat cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată, instanța va proceda la analizarea argumentelor reclamantului și a situației juridice reținute prin sentința atacată spre a determina dacă la momentul pronunțării acesteia erau îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței de plată.

Astfel, procedura ordonanței de plată este reglementată prin dispozițiile art 1014-1025 C.proc.civ., iar în ceea ce privește sfera de aplicabilitate ratione materiae, instanța reține că potrivit art. 1014 C.proc.civ.: ”Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”

Prin sentința civilă atacată, nr. __________, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței de plată argumentând că suma în cuantum total de 10958,82 lei este o creanta certă întrucât existenţa ei rezultă din contractul de furnizare a energiei electrice coroborat cu facturile emise în executarea acestuia şi aflate la dosar, este lichidă deoarece cuantumul este determinat prin contract și factură şi este exigibilă întrucât scadenţa stabilită în cuprinsul art. 1.6. din Anexa nr. 3 la contract (f. 23-24) și indicată în fiecare factură în parte s-a împlinit.

Analizând înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, precum și întâmpinarea depusă de parata dimpreună cu înscrisurile atașate acesteia, instanța de control apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței de plată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, spre a se putea emite o ordonanță de plată, este necesar în lumina dispozițiilor art 1014 C.proc.civ., ca o creanța solicitată pe calea acestei proceduri speciale să fie certă, lichidă și exigibilă, să aiba ca obiect o sumă de bani și această sumă să rezulte dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

În ceea ce privește probatoriul, având în vedere specificul acestei proceduri, potrivit art. 1021 alin. (1) și (2) C.proc.civ. sunt admisibile înscrisurilor aflate la dosar la care se adaugă explicațiile și lămuririle părților, iar dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute anterior, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.

În lumina acestor dispoziții, instanța de control observă că între creditoare și debitoare s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 370/7.05.2015 (f. 9 ds fond) în baza căruia creditoarea, în calitate de furnizor, s-a angajat față de debitoare, în calitatea acesteia de consumator, să furnizeze energie electrica in 3 locuri de consum ale debitoarei:1. Loc. _________-, ¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬_________, 2. Loc.______ str. _________ 3. Loc. ______, str. ____________, jud. ______

In baza contractului, creditoarea a emis o serie de facturi incepand cu 09.11.2017 pana la data de 12.03.2018, continand perioade de facturare in afara duratei contractului: 01.10.2017 – 31.10.2017 – 1744,16 RON (f. 27 ds. fond), 01.11.2017 – 30.11.2017 – 2750,52 RON (f. 29 ds. fond), 01.12.2017 – 31.12.2017 – 623,64 RON (f. 31 ds. fond), 01.01.2018 – 31.10.2018 – 3014,02 RON (f. 34 ds. fond), 01.02.2018 – 28.12.2018 – 2489,4 RON (f. 37 ds. fond), 01.10.2017 – 31.10.2017 – 71,93 RON (f. 39 ds. fond), 01.11.2017 – 30.11.2017 – 69,78 RON (f. 41 ds. fond), 01.12.2017 – 31.12.2017 – 177,91 RON (f. 43 ds. fond).

În ceea ce privește durata, potrivit art. 3.1. din contract, acesta a fost incheiat pentru o perioda de 12 luni incepand cu data semnarii (27.05.2015), iar potrivit art. 3.3. daca niciuna dintre  parti nu denunta contractual printr-o notificare scrisa transmisa celeilalte parti cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat, valabilitatea contractului se prelungeste in aceleasi conditii pentru o noua perioada de 12 luni (f. 9 ds fond).

Instanța de control reține că societatea creditoare nu a depus la dosar nicio probă cu privire la derularea acestui contract in afara perioadei  mentionate, prin urmare incepand cu data de 27.05.2017 cel tarziu, __________ nu a mai avut niciun contract valabil cu societatea SC Max SRL pentru a emite facturi si a pretinde sume in temeiul acestor facturi.

Cele opt facturi depuse, coroborate cu contractul nr. nr. 370/7.05.2015 și cu anexele la acest contract nu sunt suficiente pentru stabilirea fără îndoială a existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile care să rezulte dintr-un contract civil.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de control apreciază că soluționarea litigiului dintre părți nu este posibilă numai în baza înscrisurilor anexate, fiind necesară administrarea unui probatoriu complex, care include și efectuarea unei expertize de specialitate, probatoriu care este inadmisibil în procedura specială a ordonanței de plată.

Nu în ultimul rând, instanța de control apreciază că exceptiile invocate de catre debitoare prin cererea in anulare au fost invocate si analizate deja in fond, prin urmare le va aprecia ca aparari in sustinerea cererii in anulare, retinand ca nu se contesta masurile instantei de fond asupra acestor exceptii, ci se invoca din nou acelasi exceptii ca si in fond.

Pentru aceste considerente, instanța de control în temeiul art 1024 C.proc.civ., va admite cererea în anulare, va desființa sentința civilă nr. _________ pronunţată de Judecătoria Alexandria in dosarul nr________, având ca obiect ordonanţă de plată, şi rejudecând, in temeiul art. 1020 alin. (1) şi (2) C.proc.civ., va respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect ordonanța de plată.

Domenii speta

Spete similare