Prin cererea înregistrată pe rolul J.M., la data de … sub nr…../…/2018 , S. Or.„…” M., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâţii B.G.M. şi B.N., a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 115,96 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care i l-a cauzat prin fapta sa culpabilă; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a reținut că la data de 19.11.2015, numitul I.A.G. a primit îngrijiri medicale, contravaloarea acestora fiind de 115,96 lei, după cum rezultă din decontul de cheltuieli depus de reclamant.
Conform declarației dată de numitul I.A.G., atașată la fila 7, acesta a declarat că a fost agresat de către numiţii B.G.M. şi B.N..
Potrivit art.1357 alin.1 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Potrivit dispozițiilor art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și sănătații propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de furnizorii de servicii medicale.
O condiție esențială pentru a putea fi declanșată acțiunea de recuperare a sumelor cheltuite este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății, iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane.
Instanţa a reţinut că, față de probele administrate nu s-a reținut că pârâţii se fac vinovaţi de incidentul petrecut.
Reclamantul a invocat prevederile art.320 alin.1 și 2 din Legea nr.96/2006, conform cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și sănătații propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de furnizorii de servicii medicale, însă instanța a reținut că aceste dispoziții instituie pur și simplu doar dreptul reclamantului de a se regresa împotriva persoanelor vinovate de producerea pagubelor și nu demonstrează vinovăția pârâţilor în producerea pagubei, obligația acestora de a achita contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale numitului I.A.G., elemente care trebuie dovedite efectiv de către reclamant.
Pentru aceste considerente, apreciind că în cauză nu s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.1357 C.civ. și art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006, instanța a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Tribunalul Prahova
Faliment, acţiune in anulare
Judecătoria Sectorul 1 București
anulare proces verbal de contravenţie - petenta nu a avut un comportament corect în relația cu consumatorul, raportat la solicitarea acestuia de a returna produsul din cauza unei defecţiuni şi la modalitatea în care petenta a înţeles să soluţioneze cerere
Curtea de Apel Brașov
Plata folosului de tras. Punerea debitorului în întârziere.
Curtea de Apel Brașov
Prescripţia dreptului material la acţiune în cazul cererilor privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de achiziţie publică încheiate sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006, în contextul Deciziei nr. 12/14.01.2020 a Curţii Constituţionale a României.
Judecătoria Sectorul 1 București
revendicare mobiliară - în cazul acţiunilor în revendicare a bunurilor culturale mobile preluate abuziv după data de 06.09.1940, calitatea procesuală pasivă aparţine instituţiei care deţine bunurile respective, lipsa acestei calităţi atrăgând respingerea