Contencios administrativ. Litigiu privind funcţionarii publici. Conceptul de vechime anterioară în specialitatea studiilor absolvite

Decizie 686/R din 11.04.2018


Contencios administrativ. Litigiu privind funcţionarii publici. Conceptul de vechime anterioară în specialitatea studiilor absolvite. Examinarea prin raportare la legătura necesară dintre specialitatea studiilor absolvite şi cerinţele postului din perspectiva pregătirii de bază şi/sau specialitate.

- Ordinul MIRA nr. 665/2008, art. 67 alin. 3, anexa 5.

În ceea ce priveşte noţiunea de „vechime anterioară în specialitatea studiilor superioare absolvite”,  instanţa a apreciat că se impune a se verifica în raport de studiile absolvite şi de cerinţele postului, sens în care de altfel, reclamantul se prevalează de faptul că în anul 2008 a obținut diploma de licenţă în drept dar şi de fişa postului pe perioada 2008-2016.

Curtea a constatat că în anul 2008, fişa postului prevede la cerinţe  studii liceale şi studii de specialitate : Şcoala de formare a agenţilor de poliţie sau curs de iniţiere pentru cei încadraţi din sursa externă. În anul 2009, fişa postului depusă de intimată la solicitarea instanţei, cuprinde aceleaşi menţiuni la secţiunea „cerinţele postului”. Doar din anul 2010, fişa postului depusă în recurs de reclamant, cuprinde menţiuni privind  pregătirea de bază – studii superioare cu diplomă de licenţă şi pregătire de specialitate – curs de relaţii publice (administraţie, juridice).

Ceea ce este determinant în cauză, este legătura necesară dintre studiile superioare absolvite şi cerinţele  postului din perspectiva pregătirii de bază şi/sau specialitate. Or, astfel cum s-a arătat anterior, doar fişa postului din 15.06.2010 cuprinde cerinţe generale şi specifice cu privire la studiile superioare/cursuri de specialitate în domeniul juridic. În consecinţă, în condiţiile în care pe perioada anterioară, postul de purtător de cuvânt putea fi ocupat de o persoană cu studii medii/ şcoala de formare a agenţilor de poliţie, nu se poate aprecia că reclamantul, titular al diplomei de licenţă în drept, a exercitat în perioada 2008-2009 o funcţie (determinată prin raportare la fişa postului) în specialitatea studiilor absolvite.

Deliberând asupra recursului de faţă constată că prin sentinţa nr. 2265/22.11.2017, pronunţată de Tribunalul Harghita – secţia civilă în dosarul nr. 75/96/2017 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul F.G., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamantul F.G., solicitând casarea în tot a hotărârii atacate iar în rejudecare admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată  ocazionate cu prezenta cauză.

Reclamantul a considerat sentinţa atacată nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere următoarele motive:

In vederea acordării gradului profesional trebuie analizată vechimea anterioară în specialitatea studiilor superioare, luându-se în considerare activitatea efectiv prestată şi dacă aceste activităţi pot fi considerate a fi în domeniile corespunzătoare studiilor absolvite.

Din analiza dispoziţiilor art. 67, alin. 3 din Ordinul 665/2008 rezultă că acordarea gradelor profesionale se realizează în funcţie de pregătirea şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportat la cerinţele postului.

Astfel, atât intimata (la momentul acordării gradului profesional), cât şi instanţa, la momentul soluţionării cauzei, urmau să se raporteze la cerinţele postului de purtător de cuvânt.

In opinia reclamantului această analiză se impune a fi efectuată din dublă perspectivă, respectiv raportat la cerinţele postului, astfel cum existau ele anterior promovării de către  reclamant a examenului (în perioada 2008 - 2016), precum şi raportat la cerinţele postului ocupat în baza examenului, în anul 2016.

Raportat la perioada 2006 - 2016, instanţa de recurs urmează să constate că, începând cu anul 2006, reclamantul a îndeplinit atribuţiile specifice ofiţerului specialist I (ofiţer de presă şi purtător de cuvânt), impuse prin fişa postului din perioada respectivă, din anul 2008 deţinând şi diploma de licenţă în drept, iar din anul 2009 şi pe aceea de absolvent de Studii Postuniversitare în domeniul comunicării şi relaţiilor publice.

Începând cu data obţinerii licenţei, reclamantul a beneficiat şi de sporul pentru studii superioare, în cuantum de 25%, astfel încât vechimea sa ca purtător de cuvânt cu studii superioare este de peste 8 ani.

Acest spor i-a fost acordat reclamantului în temeiul dispoziţiilor pct. 5 din anexa 1 din OG 38/2003 iar pentru acordarea sporului se întocmea un Raport de specialitate de către şeful nemijlocit, avizat de şeful structurii de resurse umane, care era analizat apoi de către o comisie care verifica dacă activitatea desfăşurată se încadrează în domenii corespunzătoare studiilor absolvite.

In urma verificărilor efectuate, sporul era acordat, sau nu, prin dispoziţie a şefului inspectoratului.

Aşadar, pentru perioada 2008 - 2016, prin acordarea sporului de 25% s-a recunoscut. în mod incontestabil, faptul că activitatea reclamantului se încadra în domeniul corespunzător studiilor superioare absolvite.

Acelaşi aspect rezultă şi din fişa postului aferentă anului 2010 şi a anexei la fişa postului din anul 2009, în care se arată în mod clar că în vederea ocupării funcţiei respective se impunea deţinerea calităţii de ofiţer de poliţie si a studiilor superioare cu diplomă de licenţă.

Acordarea sporului salarial nu se face automat şi nu conferă explicit vechimea necesară solicitată, dar face dovada incontestabilă că activitatea desfăşurată se încadra în domeniul corespunzător studiilor absolvite.

Mai mult, în anul 2008, dosarul reclamantului pentru specializarea postuniversitară, organizată de Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" şi destinată în exclusivitate purtătorilor de cuvânt din cadrul MAI, a fost aprobat în baza diplomei de licenţă în drept pe care a obţinut-o, aspect din care rezultă indubitabil recunoaşterea, şi de către această instituţie de învăţământ superior, a faptului că activitatea purtătorilor de cuvânt din M.A.I. şi implicit din Poliţia Română, se încadrează în specialitatea studiilor superioare de drept.

Reclamantul a subliniat că, participarea la aceste cursuri postuniversitare a fost posibilă doar pe bază de convocare a persoanelor care aveau calitatea de purtător de cuvânt şi care deţineau diplomă de licenţă în domenii stabilite prin ordin al ministerului administraţiei şi internelor, printre care şi în domeniul juridic.

Nu poate fi reţinut argumentul primei instanţe în sensul că o astfel de vechime în specialitate juridică ar fi fost dobândită de către reclamant doar dacă ar fi ocupat funcţia de consilier juridic, mai ales prin aceea că toate buletinele de presă, ştirile şi comunicatele pe care le-a formulat şi le formulează, aproape în fiecare zi, conţin încadrări juridice ale unor fapte, prezentarea unor prevederi legale, pedepse, caracteristici ale unor contravenţii, elemente constitutive ale unor infracţiuni şi multe alte elemente de drept.

In opinia reclamantului nu se poate restrânge noţiunea de activitate în specialitate juridică, prin asimilarea ei cu funcţia de consilier juridic, astfel cum este reglementată prin legea specială, respectiv Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea funcţiei de consilier juridic.

Recurentul a invocat art. 67, alin. 3 din Ordinul 665/2008 şi a arătat că acestea, nu impun nicidecum vechime în funcţia de consilier juridic, ci strict vechime în specialitatea studiilor absolvite. Constatarea instanţei de fond a faptului că este necesară vechime în specialitate de consilier juridic este nelegală, întrucât adaugă la dispoziţiile legale ale Ordinului mai sus menţionat.

Raportat la toate aceste elemente  reclamantul recurent a considerat că activitatea desfăşurată până în prezent urma a fi avută în vedere la calculul vechimii necesare în specialitatea studiilor absolvite în acord cu dispoziţiile art. art. 67 alin. 3 OMAI 665/2008.

In consecinţă, chiar dacă reclamantul recurent nu avea gradul de ofiţer, a îndeplinit atribuţii corespunzătoare acestui grad profesional iar vechimea sa ca purtător de cuvânt cu studii superioare (începând cu anul 2008) impunea acordarea gradului de inspector principal de poliţie şi nicidecum de subinspector.

La data de 13 februarie 2018 pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat ca nefondat.

In considerentele întâmpinării pârâtul a învederat faptul că alegaţiile recurentului cu privire la faptul că, pentru perioada 2008-2016, prin acordarea sporului de 25% s-a recunoscut, în mod incontestabil, faptul că activitatea sa se încadra în domeniul corespunzător studiilor superioare absolvite sunt nefondate.

Sporul salarial de 25% acordat agenţilor de poliţie care au absolvit studii superioare, situaţie în care s-a regăsit şi recurentul, a fost acordat ca urmare a desfăşurării unor activităţi stabilite ulterior întocmirii fişei postului, raportat şi la absolvirea studiilor superioare care i-au permis să desfăşoare şi alte activităţi.

In acest sens pârâtul intimat a învederat că această perioadă nu poate fi asimilată vechimii în specialitate corespunzătoare studiilor absolvite, ţinând cont şi de faptul că pentru ocuparea postului nu erau necesare studii superioare, ci studii medii.

Situaţia profesională a recurentului nu se circumscrie  excepţiei prevăzute de art. 67 alin. 3 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008  .

Pârâtul intimat a menţionat că vechimea în specialitatea studiilor presupune experienţa dobândită în temeiul unui raport de serviciu, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învăţământului în România, lucru pe care recurentul nu 1-a realizat.

Concluzionând, faptul că recurentul este licenţiat în drept şi a îndeplinit atribuţiile specifice ofiţerului de relaţii publice, nu implică şi dobândirea vechimii în specialitatea studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului de agent de poliţie pe care îl încadra în perioada respectivă.

In speţa de faţă, pârâtul intimat a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile pentru a se da eficienţă prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât perioada cuprinsă între data absolvirii unităţii de învăţământ superior şi data trecerii în corpul ofiţerilor nu poate fi considerată vechime în specialitatea studiilor universitare, întrucât funcţiile pe care recurentul le-a ocupat anterior datei de 01.06.2016, nu impuneau ca pregătire de bază (minimală) studii universitare de licenţă în domeniul drept şi administraţie publică, astfel că toate activităţile desfăşurate în perioada menţionată constituie vechime în studii medii, iar nu vechime în studii superioare.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, faptul că Dispoziţia nr.1659/26.09.2008 a Şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Harghita referitoare la acordarea sporului de 25% nu produce efecte în ceea ce priveşte vechimea recurentului, fiind doar un act de acordare a unui spor, deci a unui drept salariat Or, vechimea se acordă prin ordin de încadrare, ceea ce nu se poate obţine în cauză, întrucât recurentul nu a ocupat un post care să-i confere vechimea solicitată, respectiv de specialitate în studiile superioare absolvite.

Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 488 Cod proc.civ., Curtea a apreciat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Problema care se impune a fi tranşată judiciar în prezenta cauză ţine de interpretarea noţiunii de „vechime anterioară în specialitatea studiilor superioare absolvite”.

Reclamantul se prevalează de dispoziţiile art. 67 alineat 3 din ordinul 665/2008, care prevăd că „Agenţilor de poliţie care îndeplinesc condiţiile legale pentru trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie li se acordă, indiferent de vechimea în activitate, gradul profesional de subinspector de poliţie, cu excepţia celor care au o vechime anterioară în specialitatea studiilor superioare absolvite, cărora li se acordă grade profesionale conform anexei nr. 5.”

Acesta din urmă prevede acordarea gradului de inspector principal de poliţie la un stagiu între 8 şi 10 ani.

Raportând textul legal anterior citat la circumstanțele concrete ale cauzei, reţinem că  Ordinul contestat a fost emis la data de 01.06.2016, astfel încât, pentru a i se recunoaşte reclamantului gradul de inspector principal de poliţie, conform menţiunilor din anexa 5 la ordinul 665/2008, este necesar să se constate că reclamantul are o vechime anterioară în specialitatea studiilor superioare absolvite de cel puţin 8 ani, aşadar începând cu data de 01.06.2008.

În ceea ce priveşte noţiunea de „vechime anterioară în specialitatea studiilor superioare absolvite”,  instanţa a apreciat că se impune a se verifica în raport de studiile absolvite şi de cerinţele postului, sens în care de altfel, reclamantul se prevalează de faptul că în anul 2008 a obținut diploma de licenţă în drept dar şi de fişa postului pe perioada 2008-2016.

Curtea a constatat că în anul 2008, fişa postului prevede la cerinţe  studii liceale şi studii de specialitate : Şcoala de formare a agenţilor de poliţie sau curs de iniţiere pentru cei încadraţi din sursa externă. În anul 2009, fişa postului depusă de intimată la solicitarea instanţei, cuprinde aceleaşi menţiuni la secţiunea „cerinţele postului”.

Doar din anul 2010, fişa postului depusă în recurs de reclamant, cuprinde menţiuni privind  pregătirea de bază – studii superioare cu diplomă de licenţă şi pregătire de specialitate – curs de relaţii publice (administraţie, juridice).

Fără a achiesa la considerentele judecătorului fondului, care a interpretat restrictiv noţiunea de „vechime anterioară în specialitatea studiilor superioare absolvite” apreciind că această condiţie ar fi îndeplinită în cazul unui post de consilier juridic, Curtea a subliniat că ceea ce este determinant în cauză, este legătura necesară dintre studiile superioare absolvite şi cerinţele  postului din perspectiva pregătirii de bază şi/sau specialitate.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, doar fişa postului din 15.06.2010 cuprinde cerinţe generale şi specifice cu privire la studiile superioare/cursuri de specialitate în domeniul juridic. În consecinţă, în condiţiile în care pe perioada anterioară postul de purtător de cuvânt putea fi ocupat de o persoană cu studii medii/ şcoala de formare a agenţilor de poliţie, nu se poate aprecia că reclamantul, titular al diplomei de licenţă în drept, a exercitat în perioada 2008-2009 o funcţie (determinată prin raportare la fişa postului) în specialitatea studiilor absolvite.

Aşadar, ceea ce apare ca relevant în analiza legalităţii Ordinului atacat este faptul că, reclamantul a exercitat funcţia de purtător de cuvânt, ca funcţie în  specialitatea studiilor superioare absolvite, doar din anul 2010 astfel încât nu este îndeplinită condiţia de vechime minimă, de 8 ani prevăzută de anexa 5 la Ordinul 665/2008.

În ceea ce priveşte recunoaşterea sporului pentru studii superioare, de 25 % începând cu data obţinerii licenţei, în acord cu judecătorul fondului Curtea a reţinut că acest spor nu conferă totodată vechime în specialitatea studiilor absolvite. Sporul de 25%  a fost acordat reclamantului ca absolvent al instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, întrucât îşi desfăşoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite. Desfăşurarea unei activităţi într-un domeniu în care pot fi valorificate cunoştinţe dobândite prin studii superioare, nu este echivalentă juridic cu noţiunea de „vechime în specialitatea studiilor superioare absolvite”,  aceasta din urmă având un conţinut mai restrâns, determinat de condiţionarea între studiile absolvite şi cerinţele obligatorii ale fişei postului.

Față de considerentele anterioare, Curtea a reţinut că sentința primei instanţe face o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel cum acestea au fost anterior indicate, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurent, astfel încât în baza art. 496  Cod proc.civ recursul urmează a fi respins ca nefondat.