Obligaţia de a face

Deliberând asupra cauzei  civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.10.2018, pe rolul Judecătoriei Craiova, sub dosar nr. 27759/215/2018, reclamanta BS., a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Comunei Pieleşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să oblige pârâta, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, să încheie, cu respectarea condiţiilor legale cu reclamanta contract de închiriere asupra imobilului teren din comuna Pieleşti, .............., jud. Dolj, folosit în parte de pârât prin intermediul Şcolii Generale a comunei Pieleşti, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că la data de 16.05.2017 a cumpărat imobilul teren în suprafaţă de 3290 mp, identificat cu nr. cadastral 32061 situat în comuna Pieleşti, .............., jud. Dolj, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 839/16.05.2017 de SPN C Gheorghe, iar la momentul dobândirii pe acest teren se afla edificată construcţia C2 – WC şi parţial construcţia Şcoală, ce nu au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, aceste construcţii aparţinând pârâtei şi se află în folosinţa şcolii generale, astfel că o parte a acestui teren este folosit parţial de unitatea de învăţământ.

Reclamanta a arătat că, întrucât acest teren ocupat de cele două imobile – construcţie, nu se află în posesia şi folosinţa sa, între reclamantă şi pârâtă se impune încheierea unui contract de închiriere cu stabilirea unei chirii în raport de suprafaţa de teren ocupată, astfel că a formulat o solicitare în acest sens pârâtului la data de 30.06.2018, însă nu a primit niciun răspuns.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1527 CCiv.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a probei cu expertiză tehnică. A depus la dosar împuternicire avocaţială, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 839/16.05.2017 de SPN C Gheorghe, demersurile efectuate către pârâtă pentru încheierea contractului.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 11.12.2018, pârâtul Consiliul Local al Comunei Pieleşti, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind Administraţia Publică Locală, comuna Pieleşti este cea care are personalitate juridică şi patrimoniu propriu, fiind proprietarul bunurilor care aparţin domeniului public şi privat al unităţii administrativ teritoriale şi este titulara drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat şi nu Consiliul Local al Comunei Pieleşti, care, potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, este un simplu administrator al bunurilor din domeniul public şi privat al comunei, astfel pârâta nu are calitate procesuală în prezenta cauză.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă obligativitatea pârâtei la perfectarea unui contract de închiriere, iar temeiul juridic invocat de reclamantă, respectiv art. 1527 NCCiv, se referă la executarea silită în natură, iar în cauza de faţă nu există un titlu executoriu.

Pârâta a mai arătat că, prin obligarea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului la încheierea unui contract de închiriere, în condiţiile în care legea nu prevede această obligaţie, se încalcă principiul libertăţii contractuale.

De asemenea, s-a mai arătat că, pe teren, în prezent, nu mai există decât construcţia şcoală, cu menţiunea că pentru desfiinţarea integrală a construcţiei WC, a fost obţinut acordul reclamantei prin adresa nr. 3766/18.04.2018, iar la data de 19.04.2018, a fost emisă autorizaţia de desfiinţare nr. 38, având ca obiect desfiinţare grup sanitar.

În drept a invocat dispoziţiile art. 205-208 NCPCiv, art. 21 şi art. 36 alin. 2 lit. c din Legea 215/2001.

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 08.01.2019, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare.

A solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, pentru considerentele expuse în cererea de chemare în judecată.

La termenul de judecată din data de 04.03.2019, apreciind asupra admisibilităţii probelor propuse şi a aptitudinii lor de a duce la soluţionarea procesului, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi, proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 839/16.05.2017 de Societatea Profesională Notarială BNP C Gheorghe prin notar public L. D., reclamanta a cumpărat imobilul situat în comuna Pieleşti, str.........., jud. Dolj, compus din teren intravilan în suprafaţă de 3290 mp din actele de proprietate şi 3276 mp din măsurători, identificat cu număr cadastral 32061, în cuprinsul contractului precizându-se faptul că pe acest teren se află edificată construcţia C2-wc şi parţial construcţia-şcoală ce nu fac obiectul prezentei tranzacţii.

În drept, conform art. 1527 Cod civil creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă, dreptul la executare în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum şi orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă.

În aplicarea dispoziţiei de principiu privind dreptul creditorului la îndeplinirea exactă a obligaţiei, art. 1527 Cod civil consacră principiul executării silite în natură a obligaţiilor, în virtutea căruia creditorul are dreptul de a obţine constrângerea debitorului la executarea în natură a obligaţiei.

În scopul executării silite în natură a obligaţiilor de a face şi a obligaţiilor de a nu face, creditorul are la îndemână mai multe mijloace complementare, de drept substanţial şi procesual: executarea directă a obligaţiei de a face de către creditor prin mijloace private (art. 1528 NCC) şi executarea silită directă în temeiul unui titlu executoriu [predarea silită a bunurilor mobile şi imobile, executarea silită a altor obligaţii de a face şi a obligaţiilor de a nu face (art. 1529 NCC şi art. 877-902 NCPC)].

În cauză, instanţa constată că reclamanta nu deţine un titlu executoriu împotriva pârâtului.

Obligarea la încheierea contractului reprezintă o formă de executare silită în natură a obligației de a face, iar reclamanta trebuie să dovedească existența obligației de încheiere a contractului asumată de pârât. Din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul şi-a asumat obligaţia de a încheia un contract de închiriere cu reclamanta.

Conform art. 1169 Cod civil părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.

Libertatea de a contracta presupune, pe de o parte, posibilitatea de a încheia sau nu un contract, indiferent dacă el are sau nu o reglementare legală (dacă este numit sau nenumit), iar în cazul în care aleg să încheie un act juridic, ele au libertatea de a-i stabili conţinutul.

Voinţa constituie un factor esenţial al contractului, iar libertatea contractuală decurge în mod firesc din preeminenţa acesteia. În baza acestui principiu, părţile sunt libere să nu încheie contracte; să încheie contractele dorite, atât numite, cât şi nenumite, cu partenerul contractual dorit; precum şi să introducă tot felul de clauze, chiar neprevăzute de lege, pentru tipul de contract încheiat

Instanța va avea în vedere principiul libertății de voință în materie contractuală, încheierea oricărui contract fiind liberă. Astfel, instanța consideră că forța de coerciție a statului nu poate fi înțeleasă în sensul că poate să suplinească un consimțământ al părților, în condițiile în care acestea nu și-au exprimat în mod liber voința de a încheia un contract. Or, din cuprinsul întâmpinării depuse de către pârâtă, instanța reține că aceasta și-a exprimat un refuz ferm de a încheia un contract de închiriere cu reclamanta.

Cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, reclamanta având la dispoziție alte căi legale prin care este în măsură să obțină repararea prejudiciului, cum ar fi formularea unei cereri în răspundere civilă delictuală, în cadrul căreia instanța ar fi în măsură să analizeze dacă într-adevăr se află în prezența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu cauzat prin aceasta și a unei vinovății a pârâtului.

Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta BS în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Pieleşti, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta BS, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Pieleşti, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce va fi depus la Judecătoria Craiova.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi, 19.03.2019.

 Preşedinte Grefier

Domenii speta

Spete similare