Revendicare imobiliară - Excepţia autorităţii de lucru judecat

Sentinţă civilă 391 din 22.05.2019


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 20.02.2019 sub nr. de dosar X/230/2019, reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtul B. F., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 250 mp situat în comuna Scaeşti, judeţul Dolj menţionat în Titlul de Proprietate nr. X/17.07.1997, ţinând cont de actul de proprietate reprezentat de contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 25.02.1980 cu CAP Scaeşti.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a arătat că, acţiunea in revendicare constituie principalul mijloc de apărare a dreptului de proprietate privata (art.563 si urm din NCC) si publica (art.865 Dreptul la acţiunea in revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor in care prin lege se dispune altfel (art.563 alin.2 din NCC).

A precizat că, acţiunea in revendicare poate fi introdusa oricând, indiferent daca priveşte un bun mobil sau un bun imobil, cu excepţia cazurilor in care prin lege se dispune altfel (de ex, potrivit art.937 alin.1 din NCC, bunul bunul mobil pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de buna-credinta, daca acţiunea este intentata, sub sancţiunea decăderii, în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materiala a bunului).din NCC

A mai arătat reclamantul că, potrivit art. 2502 alin.1 din NCC, dreptul la acţiune este imprescriptibil in cazurile prevăzute de lege, precum si ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul sau nu poate fi limitat in timp. Prin natura lor, despăgubirile la care se face referire în art. 566 alin.1 NCC vin sa înlocuiască bunul. Practic, art. 2502 alin.1 trebuie interpretat restrictiv, in sensul in care este vorba de un drept supus prescripţiei extinctive, care insă datorita unei situaţii particulare (natura sau obiectul dreptului subiectiv) este considerat imprescriptibil.

A susţinut reclamantul în continuare că, calitate procesuala activa intr-o acţiune in revendicare o are titularul dreptului de proprietate. Ca element de noutate, in cazul coproprietăţii (proprietate pe cote-parti), NCC prevede ca in orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul acţiunii in revendicare, fiecare coproprietar poate sta singur in justiţie, indiferent de calitatea procesuala, spre deosebire de principiul unanimităţii consacrat de vechea reglementare. Potrivit art.565 Cod civil, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. în acest sens, Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil precizează că dispoziţiile articolului 565 se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ - teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi.

A precizat şi că, reconstituirea dreptului de proprietate este reglementată de legislaţia fondului funciar ca fiind o reîmproprietărire a anumitor categorii de persoane ale căror terenuri au intrat în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, indiferent de titlu, prin cooperativizare sau prin alte căi. Se tinde prin această modalitate juridică la o adevărată restabilire a situaţiei anterioare luării acelor măsuri antinaţionale începând cu reforma agrară din 1945 şi următoarele legi care au desfiinţat proprietatea privată asupra terenurilor agricole, înfiinţând în schimb proprietatea cooperatistă. Astfel, este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate membrul cooperator care a adus pământ în CAP, sau căruia i s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, moştenitorii acestor persoane, precum şi, în anumite condiţii, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

A arătat că, în ceea ce priveşte constituirea dreptului de proprietate, aceasta constă, în terminologia legii fondului funciar, în atribuirea în proprietate, adică un mod de naştere ope legis a dreptului real de proprietate în patrimoniul anumitor persoane expres şi limitativ prevăzute de lege.

A mai susţinut reclamantul că, în anul 1991, imobilul format din construcţie şi teren aferent, dar şi terenul cu destinaţie de grădină din jurul casei nu putea face obiect al art. 24 din Legea nr. 18/1991, întrucât moştenitorii fostului proprietar erau decedaţi, iar un moştenitor era renunţător, ci al dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 18/1991, care dispun trecerea în proprietatea privată a cooperatorilor a terenurilor aferente casei de locuit, precum şi a curţii şi grădinii din jurul acesteia determinate conform art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.

Nu a invocat temeiuri de drept.

În susţinerea acţiunii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus în copii, sc X/19.01.1998, a Judecătoriei Filiasi; d.c. X / 20.11.1997 a Curţii de Apel Craiova; d.c.X/22.10.1997 a Curţii de Apel Craiova; procesul verbal de posesie nr. X/17.02.1993; d.c X/09.10.1992; s.c.X/16.04.1992, pronunţată de Judecătoria Craiova.

Cererea nu a fost timbrată.

La data de 27.02.2019, la solicitarea instanţei din cadrul procedurii prealabile, reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care a învederat că obiectul cererii îl constituie posesia terenului intravilan în suprafaţă de 250 mp situat în comuna Scaeşti, judeţul Dolj menţionat în Titlul de Proprietate nr. X/17.07.1997  pe care îl evaluează în vederea timbrării la suma de 500 lei.

La data de 06.03.2019, reclamantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 lei, achitată potrivit disp. art. 3 din OUG nr. 80/2013 – chitanţă fila nr. 33 dosar.

La data de 04.04.2019, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantului ca nelegală şi netemeinică.

A invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, susţinând că, există două hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care i se recunoaşte dreptul de proprietate asupra terenului revendicat de reclamant.

În motivare, pârâtul a arătat că, suprafaţa de 250 m.p. revendicată de către C.N. face parte integrantă dintr-un teren de 2590 m.p. pentru care i s-a eliberat un titlu de proprietate încă din anul 1997, anume : T.P. nr. X / 17.07.1997, tarlaua nr. 26, parcela nr. 892. Pentru întregul teren plătind impozit la Primăria Scaeşti înca din 1991, data la care a fost pus in posesie de Comisia de Aplicare a Legii 18/1991.

A arătat că, de asemenea, pentru cei 250 m.p. revendicaţi de către C. N., a mai avut loc un proces de revendicare ( C.N. fiind reclamant), încheiat cu o decizie definitiva si irevocabila in favoarea pârâtului, proces in urma căruia lui C. N. NU i s-a constatat dreptul de proprietate pentru cei 250 m.p. , respingându-i-se acea acţiune în revendicare prin Decizia nr. X / 21 octombrie 1994 a Tribunalului Dolj ( dosar nr. X / 1994 ), rămasă IREVOCABILĂ in urma deciziei nr. X / 24 mai 1995 a Cur(ii de Apel Craiova ( dosar nr. X / 1995 ).

A precizat pârâtul că, împotriva acestor decizii, C. N. a făcut contestaţie în anulare şi cerere de revizuire, respinse si ele prin deciziile Curţii de Apel) nr. X / 4 octombrie 1995 (dosar nr. X / 2005), respectiv decizia nr. X / 21 iunie 1996 a Tribunalului Dolj (dosar nr. X / 1996) si decizia nr. X / 13 decembrie 1996 a Curţii de Apel Craiova ( dosar nr. X / 1996 ) . Toate aceste sentinţe civile se găsesc depuse şi în dosarul X /230/2012*, menţionat şi la punctul 2) iar C.N. a refuzat să respecte această decizie irevocabilă. A susţinut că, de asemenea,  i s-a refuzat executarea silita din motive pe care nu ie-am înţeles.

A precizat pârâtul în continuare că, întrucât C. N. a refuzat să-i elibereze terenul ( cei 250 m.p.) şi i s-a refuzat executarea primei hotărâri judecătoreşti irevocabile, a  fost nevoit să solicite o nouă acţiune de revendicare pentru aceiaşi 250 m.p., fiindcă C. N. continua să-i ocupe abuziv şi practic îi bloca accesul şi la restul terenului ( C.N. ocupa abuziv chiar partea stradală).

A arătat că, prin Decizia civilă nr. X / 2015 ( dosar X / 230 / 2012*) a Tribunalului Dolj, Secţia I Civilă, irevocabilă, i s-a admis acţiunea civilă de revendicare imobiliară pentru cei 250 m.p. , pârâtul C.N. fiind obligat să-i lase în deplină proprietate suprafaţa de 250 m.p. teren, situată în comuna Scaeşti, sat Scaeşti, jud. Dolj, în TX, parcela X, aşa cum a fost identificată în raportul de expertiza întocmit în cauză de către expertul C. V., teren individualizat între punctele 1-2-3-4-11-1 pe schiţă-anexă aflată la fila 97 dosar fond, primul ciclu procesual. Nici de această data, C.N. nu a respectat hotărârea judecătorească irevocabilă. Din acest motiv s-a trecut la executarea silită, conform legii.

A susţinut că, reclamantul  a făcut contestaţie la executare, apoi apel, ambele fiind respinse prin Sentinţa civilă nr. . / 21 martie 2017 a Judecătoriei Craiova ( dosar nr. . / 215 / 2017 ), respectiv Decizia nr. . / 29 septembrie 2017 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă.

Cu privire la înscrisurile depuse de reclamant în dovedire, a precizat că: sentinţele civile nr. . / 16 aprilie 1992 ( dosar nr. . / 1991) - a Judecătoriei Craiova , respectiv nr . . / 09 octombrie 1992 ( dosar nr. . / 1992 ) - a Tribunalului Dolj au fost casate prin decizia nr. . / 06 decembrie 1993 (dosar nr. . / 1993) a Curţii de Apel Craiova, care a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova; procesul verbal nr. X din 17 februarie 1993 a fost făcut tocmai pe baza deciziilor nr. 4845 , respectiv 1965 , casate prin decizia nr. X/06 decembrie ( dosar nr. X / 1993 ) a Curţii de Apel Craiova si ca urmare este lovit de nulitate !; sentinţa civila nr. X / 06 aprilie 1994 a Judecătoriei Craiova ( dosar nr. X / 1994) a fost casata prin decizia nr. X /21 octombrie 1994 ( dosar nr. X / 1994 ) a Tribunalului Dolj ; sentinţa civila nr. X/19 ianuarie 1998 ( dosar nr. X / 1997 ) a Judecătoriei Filiasi a fost casata prin decizia nr. X / 20 august 1998 ( dosar nr. X / 1998 ) a Tribunalului Dolj si trimisa spre rejudecare la Judecătoria Filiasi, acţiune care s-a perima; prin sentinţa civila nr. X / 22 decembrie 1999 , a fost constatata perimarea acţiunii civile de evacuare împotriva lui C. N., toate aceste sentinţe civile găsindu-se şi în dosarul X / 230 / 2012*, menţionat şi la punctul 2)

În continuare, a arătat că, după cum se observă, acţiunea de revendicare depusă de C.N. în anul 1991 pentru 250 m.p. din cei 2590 m.p. pe care îi avea în proprietate încă din 1991 ( când s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate pentru întregul teren de 2590 m.p. - pe vechiul amplasament de dinainte de colectivizare ) a făcut de două ori turul Judecătorie - Tribunal - Curte de Apel până să fie respinsă, precizând că, reclamantul nu are şi nu a avut niciodată nici un act de proprietate valabil şi în toate dosarele sunt doar "vorbe" , fără nici o acoperire adevărată în realitate, adică minciuni incredibile. Astfel, pe parcursul acestui proces, a declarat că el are casă aproape finalizată, ceea ce este o minciună care ţine de domeniul fanteziei. El nu a avut niciodată nici o construcţie pe acest teren, nici măcar o fundaţie, doar un fel de schelet de lemn , făcut într-o singură zi, prin 1993 , ca să afirme ca are construcţie şi care în urma unei furtuni a căzut la pământ dupa 2-3 ani. I s-a refuzat tot timpul o expertiză la faţa locului, care ar fi constatat minciunile sfruntate ale lui C. N. susţinând că, deşi lucrurile erau banal de simple, a fost nevoie de peste 6 ani de procese pentru ca familia B., sa obţină o hotărâre judecătorească irevocabilă.

A arătat pârâtul că, după terminarea procesului sus-menţionat, C. N. a făcut o nouă acţiune în contencios administrativ , împotriva Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18 / 1991 şi a bunicii pârâtului,  B. M. prin care solicita anularea procesului verbal de punere in posesie pentru 250 m,p . din cei 2590 m.p. pe care îi avea în proprietate, dar tocmai "faţada" terenului , adică întreaga deschidere spre şoseaua Craiova – Argetoaia, acţiunea fiind respinsă prin sentinţa nr.X / 16 iunie 1997 ( dosar nr. 180/CA/1997)

A precizat că, reclamantul C. N. a declarat recurs împotriva sentinţei 225 şi în mod stupefiant i s-a dat o decizie favorabila, decizia nr. ./22 octombrie 1997 ( dosar nr. X / 1997 ), aşa cum reiese din motivare , a fost data pe baza sentinţelor civile nr.X / 16 aprilie 1992 ( dosar nr. X/ 1991) - a Judecătoriei Craiova , respectiv nr X./09 octombrie 1992 ( dosar nr. X / 1992 ) -a Tribunalului Dolj , dar care fuseseră casate prin decizia nr. X/06 decembrie 1993 ( dosar nr. X / 1993 ) a Curţii de Apel Craiova .

De asemenea, s-a mai luat în considerare procesul verbal nr. 149 din 17 februarie 1993 care a fost făcut tocmai pe baza deciziilor nr. X, respectiv X, casate prin decizia nr. X / 06 decembrie ( dosar nr. X / 1993 ) a Curţii de Apel Craiova şi care, ca urmare, este lovit de nulitate.

S-a mai menţionat şi o autorizaţie de construcţie inexistentă. Precizează că nu a înţeles niciodată cum de s-a putut face o asemenea referire, fiindcă nu a existat niciodată la dosar o autorizaţie de construcţie a lui C. N. , pentru simplul motiv că nu a existat niciodată şi nici nu există însă, chiar şi această decizie discutabilă a fost prescrisă deoarece de la data pronunţării ei au trecut peste 20 ani ( deci mai mult de 3 ani), perioadă de timp în care C. N. nu a făcut uz de ea ( din motive lesne de subînţeles, deoarece el ştie foarte bine cum stau lucrurile în realitate şi că dreptul sau de proprietate este cât se poate de clar şi de necontestat, pe acest teren făcându-se o reconstituire de proprietate pe vechiul amplasament de dinainte de colectivizare) iar la data când a fost data decizia nr. 515 , nu se mai putea vorbi de proces verbal de punere in posesie, fiindcă deja fusese eliberat Titlul de Proprietate

A susţinut că, această decizie X nu desfiinţează decizia nr. X / 21 octombrie 1994 a Tribunalului Dolj ( dosar nr. X / 1994 ), rămasa irevocabilă în urma deciziei nr. X / 24 mai 1995 a Curţii de Apel Craiova (dosar nr. X / 1995), Aşa cum a spus mai sus , practic decizia 3453 consfiinţeste dreptul de proprietate al bunicii sale B. M. asupra întregului teren de 2590 m.p. , prin respingerea acţiunii în revendicare a lui C. N. pentru cei 250 m.p. care fac parte integrantă din suprafaţa de 2590 m.p. .

A arătat pârâtul că, din punctul său de vedere, Decizia nr. X / 22 octombrie 1997 încalcă puterea de lucru judecat a Deciziei nr. X / 24 mai 1995, irevocabilă, pronunţându-se pe aceleaşi aspecte din cauză.

A susţinut că, T.P. nr. X /17.07.1997 nu este anulat şi este in circuitul civil înca din 1997 menţionând că pentru restul suprafeţei de teren până la 2590 m.p. ( adică 2340 m.p. ) nu a fost niciodată pus in discuţie dreptul său de proprietate (moştenitor al bunicii B. M., precizând şi că, instanţa poate constata facil că singurele "acte" de proprietate folosite de C. N. pe parcursul tuturor proceselor sunt: procesul verbal nr. 1 /16 februarie 1980 , al C.A.P. Scaeşti , în care se pune o clauză clară şi anume construcţia să fie terminată până la 28 noiembrie 1981; contract de vânzare - cumpărare ( fără număr) încheiat între C.A.P. Scaeşti şi C. N., în care este trecută din nou clar clauza conform căreia construcţia trebuie terminată în termen de un an de zile (respectiv 28 noiembrie 1981) sub sancţiunea rezilierii contractului, iar construcţia nu numai ca nu a fost terminată până în 1981, dar nici măcar nu a fost începută vreodată, şi, astfel, singurul "act" de proprietate al lui C. a fost reziliat încă din anul 1981.

A învederat pârâtul că, pe de o parte se constată clar nerespectarea unor hotărâri irevocabile de către C.N., iar pe de altă parte prin comportarea şi acţiunile sale îl hărţuieşte şi consideră că ambele aspecte sunt foarte grave.

A rugat instanţa să acorde o mare atenţie ordinii în timp a tuturor deciziilor civile, deoarece, în stilul caracteristic, prin minciuni bine puse la punct, C. N. încearcă să creeze confuzie. De asemenea , a precizat că este sigur, ca analizând cu atenţie toate deciziile enumerate la prezentul dosar, dar şi modul mincinos în care Chiriac Nicolae prezintă situaţia, Instanţa va înţelege corect situaţia existentă şi va lua o decizie corectă .

În final,  a precizat pârâtul că, această situaţie incredibilă durează de aproape 30 ani, timp în care consideră că este hărţuit şi sunt pus pe drumuri de reclamant şi toate deciziile la care a făcut referire  se regăsesc în dosarul  X/ 230 / 2012*, menţionat la pct. 2), în urma analizei căruia s-a dat Decizia nr. X / 2015, irevocabila, prin care i s-a admis acţiunea în revendicare sus-menţionată.

Nu a invocat temeiuri de drept.

În  apărare, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri  şi a depus, în copii, copie Decizie X/2015,copie decizie X/1995.,copie DC X/1994,copie decizie X/2017.

La termenul de judecată de la data de 16 mai 2019, instanţa a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare şi a reţinut cauza spre soluţionare cu privire la aceasta.

Analizând cauza dedusă judecăţii potrivit disp. art. 248 C.proc.civ., cu prioritate prin prisma excepţiei  autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul B. F. prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 430 Cod pr. civ., (1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

Potrivit art. 431 Cod pr. Civ., (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 20.02.2019 sub nr. de dosar X/230/2019, reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtul B. F., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 250 mp situat în comuna Scaeşti, judeţul Dolj menţionat în Titlul de Proprietate nr. X/17.07.1997, ţinând cont de actul de proprietate reprezentat de contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 25.02.1980 cu CAP Scaeşti.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi sub nr. X/230/2012, reclamantul B. F. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. N., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul intravilan în suprafaţă de 250 m.p., situat în comuna Scaeşti, jud. Dolj, menţionată în cuprinsul TP nr. X/17.07.1997 şi care este ocupată în mod abuziv de către pârât, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. Dosarul în cauză a fost soluţionat în primă instanţă de Judecătoria Filiaşi prin sentinţa civilă din data de 08.09.2014, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în revendicare  formulată de reclamantul B.F..

Prin decizia nr. 209/2015, Tribunalul Dolj, judecând recursul civil, a dispus prin hotărâre irevocabilă: "Admite recursul formulat de reclamantul recurent B. F., împotriva sentinţei civile nr. X din data de 08.09.2014, pronunţată de Judecătoria Filiaşi, în dosarul nr. X/230/2012*, în contradictoriu cu intimatul pârât C.N..

Modifică în totalitate sentinţa civilă recurată, în sensul că:Admite acţiunea civilă în revendicare imobiliară formulată de reclamantul B. F., domiciliat în comuna Scaeşti, sat Scaeşti, nr. X, jud. Dolj , împotriva pârâtului C. N.. Obligă pârâtul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului suprafaţa de 250 m.p. teren, situată în com. Scaeşti, sat Scaeşti, jud. Dolj, în T X, P X, aşa cum este identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. V., teren individualizat între punctele 1-2-3-4-11-1 pe schiţa – anexă aflată la fila 97 dosar fond primul ciclu procesual."

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de recurs a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că "daca titlurile provin de la autori diferiţi, urmează a se compara intre ele drepturile autorilor de la care provin cele doua titluri, urmând a castiga acea parte care a dobandit de la autorul al carui drept este preferabil. Prin urmare, procedand la analiza titlurilor de proprietate, instanta retine ca mai bine caracterizat este cel de care se prevalează reclamantul, avand in vedere ca in registrul agricol cu titular de rol Budici Maria, aceasta figura cu suprafata de teren cuprinsă în titlul emis pe numele său, inclusiv cu suprafaţa în litigiu, aspect reţinut în mod irevocabil decizia nr. X/24.05.1995 a Curţii de Apel Craiova."

Astfel, instanţa constată că cele două dosare, respectiv dosarul nr. X/230/2019 şi dosarul nr. nr. X/230/2012 au avut acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi anume revendicarea imobiliară a terenului intravilan în suprafaţă de 250 m.p., situat în comuna Scaeşti, jud. Dolj , menţionat în cuprinsul TP nr. X/17.07.1997. În ceea ce priveşte identitatea de părţi, instanţa apreciază că şi această condiţie este îndeplinită, deoarece raportul juridic de drept substanţial priveşte aceleaşi părţi în ambele dosare, respectiv pe numitul B. F. şi C. N.. Împrejurarea că  părţile au avut calităţile inversate nu are relevanţă sub acest aspect.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât şi va respinge cererea formulată de reclamantul C. N. având ca obiect "revendicare imobiliară".