Activitate comercială desfăşurată în vecinătatea unei proprietăţi private; risc pentru sănătate ; desfiinţare contracte - cauză ilicită

Prin sentinţa civilă nr. 14128 din 27.11.2014 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 5360/245/2013  s-au dispus următoarele:

„ Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor.

Admite în parte cererea reclamanţilor T. B., T. A., A. D.şi A. V., formulata în contradictoriu cu pârâtele S.C. R. S.R.L., .S.C. G.  T. S.R.L., . şi S.C. P.  P. A.S.R.L., .

Obliga pârâta S.C. R. S.R.L. să permită accesul reclamanţilor A. D. şi A.V.pe proprietatea S.C. R. S.R.L. situată în mun. Iași, str. M. nr. 56, jud. Iaşi, în vederea efectuării de lucrări de amenajare, reparaţii la peretele şi la acoperişul casei proprietatea reclamanţilor din mun. Iaşi, str. M.nr. 58, jud. Iaşi.

Obligă pârâta S.C. R. S.R.L. la asigurarea scurgerii apelor pluviale de pe imobilul proprietate personală situată în mun. Iaşi, str. M. nr. 56, jud. Iaşi, prin montarea de streşini corespunzătoare evacuării la reţeaua de canalizare.

Respinge celelalte capete de cerere.”

Pentru a se pronunţa în acest sens prima instanţă a reţinut următoarele:

 „Faţă de  cererea  înregistrata cu nr. 5360/245/2013 la data de 14.02.2013 de către reclamanții . prin care solicită:

1.desfiinţarea contractelor de închiriere încheiate de pârâta 1 cu pârâtele 2 şi 3, ce au ca obiect spaţiul proprietatea S.C. R.S.R.L. din str. M. nr. 56 şi interzicerea derulării activităţilor industriale, precum şi a oricăror altor activităţi comerciale care pot crea riscuri pentru sănătate  sau disconfort pentru populaţie, prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, gaze toxice sau iritante;

2.obligarea pârâtei 1 la a permite accesul lui A. D. şi A.V. pe proprietatea S.C. R. S.R.L., în vederea efectuării de lucrări de amenajare, reparaţii la peretele şi acoperişul casei proprietatea acestora, situată în Iaşi, str. M nr. 58, la limita cu S.C. R. S.R.L.;

3.obligarea pârâtei 1 la ridicarea schelelor depuse pe peretele casei familiei A. D. şi V., precum şi la demolarea panoului sudat de gardul proprietatea acestora;

4.obligarea pârâtei 1a asigurarea scurgerii apelor pluviale de pe terenul proprietatea S.C. R.S.R.L. din str. M.nr. 56, prin montarea de streaşină şi luarea tuturor măsurilor necesare pentru dirijarea şi colectarea apelor.

La termenul din 15.05.2014  reclamanții depun înscris  la fila  213 dosar, prin care îşi  precizează  obiectul  acțiunii.

Astfel, reclamanții arată că solicită:

1.desfiinţarea contractului de închiriere nr. 1/01.04.2014, împreună cu actele adiţionale aferente, încheiat de S.C. R. S.R.L. cu S.C. G. T. S.R.L. şi a contractului de închiriere nr. 01/01.07.2011, încheiat de S.C. R. S.R.L.  cu S.C. P. P. A. S.R.L.,  cu privire la toate corpurile de construcţii, corp principal şi extinderi, situate în Iaşi, str. M. nr. 56, proprietatea S.C. R.S.R.L., astfel cum au fost identificate prin expertiza în construcţii Uliciuc Valerian;

2.solicită interzicerea desfăşurării în toate corpurile de construcţii, principal şi extinderi, proprietatea S.C. R. S.R.L., situate în Iaşi, str. M. nr. 56 şi identificate de expertiza în construcţii uv, a oricăror activităţi industriale şi comerciale care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie; prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, gaze toxice sau iritante;

3.obligarea S.C. R.S.R.L. să permită accesul lui A. D.şi A. V.pe proprietatea S.C. R. S.R.L. în vederea efectuării de lucrări de amenajare, reparaţii la peretele şi acoperişul casei proprietatea acestora, situată în Iaşi, str. M. nr. 58, la limita cu S.C. R. S.R.L.;

4.obligarea S.C. R. S.R.L. la ridicarea schelelor depozitate pe peretele casei familiei A. D. şi V.;

5.obligarea  pârâtei S.C. R. S.R.L. la demolarea panoului sudat de gardul proprietatea reclamanţilor T. B. şi T. A.;

6.obligarea  pârâtei S.C. R. S.R.L. la asigurarea scurgerii apelor pluviale de pe terenul proprietatea S.C. R.S.R.L. din str. M.nr. 56, prin montarea de streaşină şi luarea tuturor măsurilor necesare pentru dirijarea şi colectarea apelor.

În susținerea cererii lor,  reclamanții arată că sunt proprietarii imobilelor – case de locuit, amplasate în Iaşi, str. M. nr. 58, imobile construite în baza autorizaţiilor de construcţie, situaţie care îi îndreptăţeşte în a beneficia deplin şi nestingherit de proprietatea lor, precum şi de a îşi exercita drepturile la viaţa privată şi un mediu sănătos. Precizează că în imediata vecinătate a proprietăţii lor, respectiv mai puţin de 4 metri, pârâta 1 deţine un imobil  proprietate, pe care l-a închiriat în scopul desfăşurării de activităţi industriale, deşi clădirea nu este destinată acestor activităţi.

Mai mult, această clădire a fost extinsă prin alăturarea altor corpuri de hală, cel aflat în folosinţa S.C. P. P. A. S.R.L. – cu destinaţia brutărie – ajungând la o distanţă de doar 70 cm de hotarul cu proprietatea reclamanţilor.

S.C. R. S.R.L. deţine în proprietate imobilul-hală, situat în str. M. nr. 56, ce face obiectul contractelor de închiriere încheiate cu S.C. G.T. S.R.L., societate care în prezent desfăşoară activitatea de producţie ţesături, respectiv cu S.C. P. P. A. S.R.L., societate care desfăşoară activitate de panificaţie.

Firmele chiriaşe, S.C. G.T.S.R.L. şi S.C. P. P. A. S.R.L., le-au creat grave neajunsuri pe care sunt nevoiţi să le suporte, urmare a activităţilor industriale şi de panificaţie pe care le desfăşoară în spaţiul proprietatea S.C. R. S.R.L.

Hala a fost edificată în baza autorizaţiei de construire nr. 1xx/18.02.2009 emisă de Primăria Mun. Iaşi – S.C. R. S.R.L. pentru ¸¸extindere imobil existent pe teren proprietate pentru punct de lucru firmă".

Astfel cum reiese din adresa nr. 6508/25.07.2011 emisă de Poliţia Locală – Serviciul Control Urbanism Afişaj Stradal, funcţiunea de hală cu activitate industrială sau de panificaţie nu a fost reglementată de autorizaţia de construire sus menţionată, fiind stabilită doar funcţiunea de hală cu destinaţia ¸¸punct de lucru firma, grupuri sanitare, centrală termică şi birouri pentru punct de lucru firmă."

Conform aceleiaşi adrese s-a constatat de asemenea că această construcţie nu a respectat proiectul vizat spre neschimbare anexa autorizaţiei de construire nr. 173/18.02.1999.

Mai mult, firma chiriaşă S.C. G. T. S.R.L. desfăşoară activitatea  de producţii textile cod CAEN 1726, cu încălcarea art. 3 din PUG Iaşi (Utilizări interzise), astfel cum reiese din adresa nr.  858/31.03.2011 emisă de Poliţia Locală Iaşi. Precizează faptul că D.S.P. Iaşi, sesizată cu privire la nesocotirea dreptului lor de proprietate şi la un mediu sănătos, a stabilit deja responsabilitatea S.C. R.S.R.L. în această privinţă.

În ceea ce priveşte extinderea halei până la o distanţă de 70 cm de hotarul cu proprietatea reclamanţilor (hala în folosinţa S.C. P.P. A. S.R.L.),  se precizează că pârâta nu deţine autorizație de construire  pentru terenul corespunzător unei jumătăţi din acest corp construcţie, iar în ceea ce priveşte cealaltă jumătate, pentru aceasta autorizaţia existentă  nu a fost respectată, prin modificarea activităţii comerciale pentru care a fost emisă.

În drept, invocă dispozițiile  art.  604, 611 şi  1528  Cod civil  şi art. 109 Cod procedură civilă.

Pârâtele a  S.C. R. S.R.L.  şi S.C.  P. P.  A.  S.R.L.  depun întâmpinare prin intermediul căreia solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, precum şi obligare la plata cheltuielilor de judecată.

În primul rând pârâtele înţeleg  să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor raport la primul capăt al cererii pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au solicitat instanţei prin cererea de chemare în judecată să dispună desfiinţarea contractelor de închiriere încheiate de S.C. R. S.R.L. cu S.C. G. T. S.R.L. şi S.C. P.P. A. S.R.L.  şi interzicerea derulării activităţilor industriale, precum şi a oricăror alte activităţi comerciale care pot crea riscuri pentru sănătatea sau disconfortul pentru populaţie prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, gaze toxice sau iritante.

Întrucât contractele de închiriere au fost încheiate între S.C. R. S.R.L. şi celelalte două pârâte, reclamanţii nu au nici o calitate pentru a solicita desfiinţarea acestor contracte. Doar părţile din contract au posibilitatea de a denunţa contractul de închiriere, acesta având putere de lege doar între părţi.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale reclamanţilor referitor la faptul că S.C. R. S.R.L. nu deţine autorizaţie de construire pentru extindere hală, învederează instanţei faptul că aceasta nu deţine autorizaţie de construire pentru extindere hală, acestea sunt neîntemeiate. Pârâta a efectuat toate demersurile necesare obţinerii avizelor pentru emiterea autorizaţiei de construire. Mai mult, într-un alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi, în care reclamanţii şi pârâta S.C. R.S.R.L. sunt părţi s-a efectuat expertiză în specialitatea construcţii, prin care s-a verificat dacă imobilul este construit potrivit autorizaţiei de construire şi dacă pârâta îşi desfăşoară activitatea conform obiectului de activitate cu care este autorizată. Din concluziile raportului de expertiză  rezultă că  au  fost respectate in principiu  autorizatiile de construire .

S.C. R. S.R.L. deţine două autorizaţii de construcţie (Autorizaţie de construire nr.173 din 18.02.1999 şi Autorizaţia de construire/desfiinţare nr. 606 din 04.07.2002) pentru extindere imobil existent pe teren proprietate pentru punct de lucru societate.

S.C. R.S.R.L.  nu a respectat distanţa minimă de 4 m prevăzută în certificatul de urbanism ce a stat la baza eliberării celei de-a doua autorizaţii de construire nr. 6xx/2002, dar a ţinut seama de distanţa de 70 cm pentru care a avut acordul proprietarului A. D., potrivit declaraţiei autentificate de B.N.P. Zaharia Gheorghe.

Construcţia extindere s-a realizat în baza proiectului PAC nr. 407/2001 întocmit de arhitect T. M. şi a respectat funcţiunea admisă de planul urbanistic general al municipiului Iaşi.

Concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert demonstrează faptul că au fost respectate autorizaţiile de construire.

Referitor la aliniamentul lateral precizează că exista acordul intervenienţilor dat în formă autentică de micşorare a acestei limite, precum şi dispoziţii de şantier care reglementează situaţia, astfel încât cererea de intervenţie este neîntemeiată.

Motivele invocate de către reclamanţi sunt nefondate, scopul cererii lor este doar de a şicana întrucât între părţi exista o relaţie de duşmănie.

Reclamanţii au contestat faptul că în cauză a fost schimbată funcţiunea imobilului, însă în concluziile aceluiaşi raport de expertiză este precizat faptul că autorizarea activităţii nu are legătură cu autorizaţia de construire.

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale permit funcţionarea şi autorizarea a mai multor activităţi pentru o societate comercială dacă aceste activităţi sunt cuprinse în statut la obiectul de activitate al societăţii.

De asemenea, precizează că cele două pârâte  S.C. G. T. S.R.L. şi S.C. P. P. A. S.R.L. au obţinut autorizare de funcţionare şi au îndeplinit condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, protecţia mediului, protecţia muncii, sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.

Pârâtele consideră neîntemeiată solicitarea reclamanţilor de obligare a acestora la încetarea activităţilor desfăşurate la acest moment pe motiv că nu ar respecta condiţiile legale de funcţionare. Cel mult reclamanţii pot solicita anularea autorizaţiilor de funcţionare dacă consideră că nu au fost emise legal, însă acest lucru presupune parcurgerea unei proceduri contencios-administrative ce este de competenţa unei alte instanţe.

Referitor la capătul de cerere prin care se solicită ridicarea schelelor precizează că acestea se află pe proprietatea S.C. R. S.R.L. şi nu au fost depuse pe peretele casei familiei A. D. şi V.. În urma administrării probei cu martori vor face dovada că schelele se află depuse la sol pe proprietatea pârâtei S.C. R.S.R.L. şi nu ancorate pe peretele reclamanţilor.

De asemenea, panoul a cărei demolare o solicită este tot pe proprietatea pârâtei S.C. R. S.R.L. şi a fost montat în urma obţinerii unei autorizaţii, astfel încât este nejustificată cererea acestora de demolare.

Reclamanții, prin apărător, au depus răspuns la  întâmpinare arătând că au calitatea procesuală activă prin faptul că justifică un interes legitim, ocrotit de lege şi care a fost nesocotit de pârâte atunci când au convenit asupra închirierii în scopul desfăşurării de activităţi comerciale şi de producţie în condiţii neadecvate, încălcând dispoziţiile imperative ale art. 4 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997, modificat şi completat, conform cărora ¸¸unităţile de mică industrie, … care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc. se amplasează în clădiri separate, la distanţa de minimum 15 m de ferestrele locuinţelor."  Sunt încălcate de pârâte dispoziţiile H.G. nr. 525/1996 republicată pentru aprobarea Regulamentului de Urbanism Anexa 1 privind interdicţia funcţionării unor activităţi de producţie cu potenţial poluant în zonele urbane.

Sunt nesocotite şi dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2005, art. 5, 6 , 70 lit. c şi d, art. 94 lit. c şi urm., art. 34 alin. 2, art. 35 Constituţia României, art. 8 CEDO privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

Prin aceste dispoziţii este garantat dreptul la sănătate atunci când se impune prin art. 4 din O.M.S. o distanţă minimă de 15 m de ferestrele locuinţelor.

Or, în spaţiile închiriate în baza celor două contracte şi actelor adiţionale, se desfăşoară activităţi de producţie la o distanţă variind între 70 cm şi trei metri de ferestrele proprietăţii reclamanţilor.

Aceştia sunt obligaţi să suporte zgomotul produs de S.C. G. T. S.R.L. care desfăşoară activităţi de producţie ţesătorie într-un imobil hală închiriat de la S.C. R.S.R.L., în care sunt amplasate două războaie de ţesut Muller cu turaţia de 600 rotaţii/minut împreună cu alte echipamente, compresor industrial aer condiţionat, fără ca această clădire să fie destinată unor astfel de activităţi.

Mai mult, această hală a fost extinsă prin alăturarea altor corpuri de construcţie în care, în baza contractului de închiriere, S.C. P. P.A. S.R.L. desfăşoară activitate de panificaţie/brutărie – ajungând la o distanţă de doar 70 cm cu proprietatea reclamanţilor, activitate ce presupune de asemenea, zgomot, miros, rozătoare atrase de resturi tehnologice şi de prezenţa de produse alimentare, făină, pâine, drojdie, riscuri faţă de care sunt protejaţi prin aceleaşi dispoziţii legale.

Cum dreptul lor la sănătate, dreptul la un mediu sănătos, precum şi dreptul de a folosi nestingheriţi proprietatea lor, curte grădină imobil, sunt încălcate, reclamanţii justifică un interes legitim în a solicita desfiinţarea actelor juridice încheiate cu nesocotirea unor dispoziţii legale imperative de interes public, în frauda intereselor lor legal ocrotite.

În condiţiile în care contractele de închiriere au obiect şi cauze ilicite, S.C. R. S.R.L. asumându-şi prin contract obligaţia de a asigura folosinţa pentru activităţi de producţie ce nu sunt permise în condiţiile concrete de desfăşurare de activităţi prohibite de lege, contractele de închiriere sunt lovite de nulitate absolută prin raportare respectarea condiţiilor de validitate prevăzute atât prin art. 948 şi urm. Vechiul Cod civil cât şi prin raportare la disp. nart. 1179 şi urm. Noul Cod civil, nulitate ce poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim, actual şi ocrotit de lege.

Cu privire la existenţa autorizărilor legale pentru desfăşurarea de activităţi de producţie  - reclamanţii precizează că doctrina anterioară intrării în vigoare Noului Cod civil  şi numeroase reglementări speciale, impunea ca o condiţie de legalitate în desfăşurarea unei activităţi autorizate şi existenţa valabilă a autorizării de către organele competente anterior începerii desfăşurării activităţii sub sancţiunea nulităţii. În prezent această condiţionare de legalitate se regăseşte ca o condiţie cu caracter general impusă prin dispoziţiile art.207 Noul Cod civil.

Pârâtele nu îndeplinesc aceste condiţii, ambele autorizându-se în procedura simplificată pe proprie răspundere, asumarea acestei răspunderi dovedindu-se a fi făcută prin ignorarea legii şi a naturii activităţilor pentru care a fost autorizată construirea spaţiilor închiriate.

Cu privire la S.C. G. T. S.R.L. – aceasta desfăşoară activitate de producţie în spaţiul construit în baza autorizaţiei de construire nr. 1xx/1999, extinderea clădirii fiind făcută doar cu destinaţia de depozit – punct de lucru firmă şi nu activităţi de producţie.

Că societatea nu are dreptul de a desfăşura activităţi de producţie în spaţiul situat în imediata vecinătate a locuinţei lor rezultă şi din adresa nr. 858/31.03.2011 emisă de Municipiul Iaşi – Poliţia Locală Iaşi, care constată că spaţiul în care se desfăşoară activitatea industrială de către pârâtă u respectă condiţiile autorizaţiei de construire nr. 173/18.02.1999, pârâta desfăşoară activităţi industriale de producţie textile, încălcând art. 3 din PUG, în sensul că sunt interzise în zonă centrală cu clădiri medii desfăşurarea de activităţi productive poluante cu risc tehnologic.

Certificatul de urbanism nr. 2538/28.10.1998 emis pentru S.C. R. S.R.L. cu privire la extindere imobil existent pe teren proprietate punct de lucru firma în care se indica amplasamentul ca fiind în zonă centrală, cu clădiri medii situată în aria de protecţie a siluetei tradiţionale a localităţii, zonă în care planul urbanistic general interzice amplasamentul unor astfel de activităţi.

Reclamanţii invocă şi constatările făcute de Poliţia Locală Iaşi – Serviciul Control şi Urbanism, care indică prin adresa nr. 6508/25.07.2011 în mod expres faptul că funcţionarea de hală de producţie ţesături nu a fost autorizată prin autorizaţie de construire nr. 1xx/1999, extinderea clădirii fiind făcută doar cu destinaţie de depozit – punct de lucru firmă.

Cu privire la S.C. P. P.A. S.R.L.  – nici această pârâtă nu îndeplineşte condiţiile de funcţionare legală în spaţiul închiriat. Astfel, spaţiul deţinut de această pârâtă a fost construit în baza autorizaţiei 6xx/2002 ca extindere a spaţiului făcut în baza Autorizaţiei 1xx/1999 prezentată mai sus. Această nouă extindere a fost autorizată conform autorizaţiei de construire nr. 6xx/2002 pentru spaţiu depozit punct de lucru firmă şi nu brutărie spaţiu de producţie.

Conform avizului nr. 14510 din 25.09.2001 emis de Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, s-a avizat extinderea pentru depozit produse nealimentare şi nicidecum pentru depozitare făină, drojdie, pâine, covrigi, produse specifice activităţii de brutărie.

Conform cu schiţele anexe semnate spre neschimbare spaţiul autorizat ar avea o suprafaţă de 101 mp pentru două birouri, în realitate construindu-se un spaţiu dublu ca suprafaţă inclusiv o anexă parter şi etaj, fără autorizaţie afectată aceleiaşi activităţi. Dacă spaţiul autorizat avea doar două birouri, depozit produse nealimentare, pârâta S.C. P. A. S.R.L.  deţine un spaţiu care în circuitul tehnologic cuprinde:  depozit făină, sala frământare (cu malaxor şi cernător), sala răcire, sală producţie cu dospitor (3) şi cuptoare, sală ambalat, sală spălat navete, depozit navete şi pâine, vestiare duşuri etc., fără nici o autorizare legală, activitate ce se desfăşoară la 0,70 cm de dormitorul reclamanţilor T. Acest ¸¸flux tehlologic" a fost depus sub ştampilă şi semnătură de pârâta S.C. P.A. S.R.L.  la O.R.C. unde a declarat pe proprie răspundere că îndeplineşte condiţiile de funcţionare.

S.C. R. S.R.L. a ridicat un panou de 5 m înălţime şi 10 m lungime sudat de gard proprietatea reclamanţilor, fără autorizaţie, existând pericolul accidentării, ca să nu mai luăm în discuţie lipsa acordului reclamanţilor, constatări făcute de Poliţia Locală Iaşi prin adresa nr. 306.726/22.03.2013.

În aceeaşi ignorare completă a reclamanţilor au fost plasate schele metalice rezemate de pereţii casei lor, interzicându-le accesul pe terenul S.C. R. S.R.L. pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii a proprietăţii lor, refuzându-se asigurarea scurgerii apelor pluviale pe terenul proprietate S.C. R. S.R.L., aşa cum rezultă din adresa nr. 14564/02.12.2008 a Inspectoratului de Stat în Construcţii, încât nici una din apărări nu poate fi primită.

La termenul de probe din data de 23.03.2013, părțile solicită administrarea probei cu acte, înscrisuri si expertiza topometrica  si  interogatoriul părţilor.

 Instanţa  deliberând asupra  prezentei cauze  reţine în fapt că  cei patru reclamanți dețin în proprietate în  cote de cate  1/2  părți indivize, suprafața de  totală de teren de  389 mp situată în Iași,  str. M. 58.

 În acest sens,  reclamanții au depus la dosar acte de proprietate si  extrasele de carte  funciara  filele 48 -  58  dosar.

 S.C. R.  S.R.L. deţine în proprietate suprafața de teren de 578 mp,  situată în Iași,  str. M.nr. 56, conform  actului autentic nr. 642/1997,  depus la fila  61  dosar.

 Aceeași societate deţine în proprietate şi cota de  1/2 din  imobilul situat  pe suprafața de teren de 578 mp  din str. M. nr. 56, conform autenticului nr. 35xx/1998, fila 62  dosar.

1.  În  ce  privește primul capăt de cerere -  desființare contract de  închiriere nr. 1 / 04/2014, împreună  cu actele adiţionale încheiate  de S.C. R. S.R.L. cu  pârâta  S.C. G.  T.  S.R.L.  şi a contractului de închiriere  01.01.07 2011 încheiat  de S.C. R.S.R.L.  cu S.C. P. P. A. S.R.L., cu  privire la toate corpurile de construcţii  din  str. M.nr. 56, instanța reţine următoarea situație de fapt:

Reclamanții  îşi  întemeiază  acest capăt de cerere arătând  că  au atât  calitate  cât  şi  interes în  desființarea acestor  două  contracte de închiriere  în condițiile în care pârâtele desfăşoară  activităţi industriale  care  afectează buna şi liniștita  folosință a imobilului casă de  locuit,  pe  care îl dețin în proprietate. 

Reclamanții au  invocat în  acest  sens  ordinul  Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997 şi  nr. 119/2014 precum şi  dispozițiile art. 945 din Codul civil.

 Verificând  dispozițiile  invocate de către reclamanți  reţine instanţa că  ordinul nr. 536/1997 a fost  abrogat  ART 4 din ORDIN 119 04/02/2014 la data de 21 Februarie 2014.

 Conform art. 5 din ORDINUL 119 04/02/2014 se stabileste că

(1) Unităţile cu capacitate mică de producţie, comerciale şi de prestări servicii, precum spălătorii auto, ateliere mecanice, tinichigerii, ateliere de tâmplărie etc., care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc., se amplasează în clădiri separate, la distanţă de minimum 15 m de ferestrele locuinţelor. Distanţa se măsoară între faţada locuinţei şi perimetrul unităţii, reprezentând limita suprafeţei unităţii respective. Pentru unităţile sus-menţionate se asigură mijloacele adecvate de limitare a nocivităţilor, astfel încât să se încadreze în normele din standardele în vigoare.

Faţă  de acest  text de lege,  având în vedere  vecinătatea locuinței  reclamanților cu cea a corpului de clădire  ce aparține pârâtei S.C. R. S.R.L., instanța reţine că excepția lipsei calităţii procesuale active şi  excepția lipsei de interes a reclamanților  nu este întemeiată,  fapt pentru care o va respinge.

În ce privește fondul acestui capăt de cerere, instanța ia act de apărările  reclamanților,  în  sensul că  sunt deranjați  în viaţa de  zi  cu zi de  zgomotul  şi de modul în  care  societățile pârâte îşi desfăşoară activitatea.

Ia act că parații invocă în apărare faptul că, reclamantul A.  D.  şi-a dat acordul, în sensul ca  pârâta S.C. R.  S.R.L. să construiască  pe terenul proprietatea  societăţii la distanţa de 70 de cm  de limita proprietăţii reclamantului,  fila  90  dosar.

Declarația a fost dată  prin act autentic  nr. 372/ 02.02.1999.

La data de 18.02.1999, S.C. R. S.R.L. a obținut autorizația de construire extindere  imobil  pentru  punct de lucru  firmă,  fila 91  dosar,

În ce privește temeinicia  cererii de desființare contracte de închiriere,  precum şi a actelor adiacente:

Instanța reţine că  reclamanții  faţă de  disconfortul produs de activitatea celor  două  societăţi comerciale au  la  dispoziție calea de a se adresa organelor abilitate cu verificarea legalității activităților desfășurate de  societăţi.

Dreptul  de  a  încheia  contracte,  precum şi modul de desfășurare a acestui  contract,  nu poate fi cenzurat de  un terț care nu este parte contractantă.

În cazul în care activitatea desfășurată de societăţile comerciale  în urma  încheierii contractului de închiriere nu este legal acest fapt  trebuie  sancționat de către  instituțiile  abilitate, acestea  având obligaţia de a emite  dispoziții administrative  supuse analizei instanței.

Ori, cererea reclamantei de a desființa un  contract  civil întemeiată  pe  disconfortul  produs de activitatea  părţilor  contractante nu este reglementata de codul civil, acesta  nefiind  un motiv  de  nulitate  absoluta, fapt pentru care instanţa va respinge acest capăt de cerere.

 2.  Cu  privire la  cel de-al  doilea capăt de cerere  -  interzicerea  desfăşurării  activității industriale  şi comerciale.

Activitatea  societăţilor  comerciale  este reclamantă de legislația de specialitate şi  este  supusa  analizei  instituțiilor de stat.

 În prezenta speţă, reclamanții  îşi întemeiază acest capăt de cerere  pe disconfortul  creat de  zgomot  vibraţii,  mirosuri  gaze toxice.

 Aceste  aspecte  trebuie semnalate  ministerului  mediului,  care prin  organele sale de control  au  obligația de a stabili  legalitatea activității acestor  societăţi.

 Aşa cum s-a arătat mai sus, decizia  administrativă emisă de către  inspectorul  statului  poate  fi  suspusă analizei instanței.

 În atare situaţie,  analizarea activității  unei  societăţi pe calea acțiunii civile  nu este întemeiată, urmând ca instanța să respingă acest capăt de cerere.

 3. În capătul  trei de cerere, reclamanții  solicită  obligarea  pârâtei  S.C. R.S.R.L. să permită  accesul  reclamanților A. D. şi A. V.  pe proprietatea  S.C.  R.  S.R.L. în vederea  efectuării  de lucrări de amenajare  reparaţii  la peretele  şi la acoperişul  casei,  proprietatea  reclamanților.

 În  cauză a fost administrată proba cu expertiză topometrică,  având ca  obiectiv şi  stabilirea distantei  la  care  se  afla  clădirile învecinate imobilului reclamanților. 

 Prin expertiză s-a constata că distanţele la care se află clădirile învecinate, aşa după cum acestea se cer a fi stabilite prin obiectivul expertizei, au fost măsurate la faţa locului, cu ruleta de 5 m, de faţă fiind  părţile aflate în litigiu, fiecare de pe proprietatea sa şi sunt cele consemnate în Anexa 1, respectiv:

-la 5,10 m distanţă între imobilul "G" – casa aparţinând reclamanţilor T. B. şi T. A. şi imobilul "A" aparţinând S.C. R. S.RL., din care 1,30 m până la gardul despărţitor sunt pe terenul pârâtei şi respectiv 3,80 m de la gard la imobilul reclamanţilor;

-la 4,60 m distanţă între imobilul "G" şi imobilul "B" aparţinând de asemenea pârâtei S.C. R. S.R.L., din care 0,70 cm sunt pe terenul pârâtei şi 3,90 m pe terenul reclamanţilor;

-la 4,03 m (luat pe diagonală) între colţul imobilului "F" şi imobilul "A" aparţinând S.C. R. S.R.L.;

-la  0 m distanţă (pe linia despărţitoare a celor două proprietăţi) între imobilul "F", proprietatea reclamanţilor A. D. şi A. V.şi imobilul "C"  - platforma betonată, aparţinând pârâtei S.C. R.S.R.L.

Obiectul  3 al expertizei  - să se stabilească dacă prin prezenţa acestei hale este împiedicată buna folosinţă, întreţinere şi conservare acces,  se va arăta dacă această clădire are instalat sistemul de scurgere a apelor pluviale:

Răspuns – Clădirea "A", poziţionată în teren conform Autorizaţiei de construire nr. 173/1999, nu împiedică buna folosinţă a clădirilor învecinate, respectiv "F"  şi "G". Platforma betonată însă "C", pe care sunt depozitate utilaje de construcţii, precum schele metalice modulate (Anexa 1), la care reclamanţii nu au acces, face imposibilă exploatarea normală a clădirii învecinate  "F" aparţinând reclamanţilor A. D. şi A. V., în sensul că:

-nu se pot efectua lucrări de verificare, întreţinere şi reparaţii la peretele adiacent;

-pe timpul iernii, în spaţiul mic dintre peretele casei reclamanţilor şi stivele elementelor de schelă metalică depozitate pe o înălţime de circa 5 m, se acumulează zăpadă (foto 4,6), în contact direct cu peretele, care prin topire lentă produce umezirea accentuală a pereţilor şi implicit conduce la apariţia infiltraţilor, umezelii şi mucegaiului în interiorul casei;

-de asemenea, conductele  de racordare la reţeaua de gaze naturale a celor două proprietăţi sunt montate, prin console metalice, pe suprafaţa şi lungimea zidului calcan aparţinând familiei A. D. şi V. şi cum aceste conducte necesită o observare permanentă şi responsabilă din partea utilizatorilor, accesul la acestea şi vizibilitatea trebuie să fie asigurate cu prioritate şi în orice condiţii.

Scurgerea apelor pluviale de la hala de producţie, identificată aici prin  imobilele "A" şi "B", este asigurată prin sistemul clasic de scurgere format din jgheaburi, burlane şi dirijarea apelor pluviale către reţeaua stradală. S-au verificat şi constatat cu ocazia expertizei la teren că apele pluviale deversate prin burlanele existente sunt dirijate pe un trotuar supraînălţat faţă de terenul reclamanţilor, cu o bordură de tip rigola către proprietatea acestora, de natură să conducă apa până la platforma betonată "C", prevăzută cu pante de scurgere către 4 sifoane ce deversează în conducte subterane până la colectorul stradal.

Cu toate acestea, conform declaraţiilor reclamanţilor, apele pluviale deversează pe terenul proprietatea lor, pe porţiunea ce se învecinează cu imobilul "B" al pârâtei S.C. R.S.R.L. (foto 8), aceasta explicându-se prin faptul că soluţia tehnică adoptată, de creare a unei rigole din mortar (permeabil la apă) nu oferă impermeabilitatea necesară aşa cum ar fi o conductă clasică din polipropilenă, fontă sau metal.

Din expertiză reţine instanța că de  proprietatea reclamanților este  lipita  platforma betonată aparținând pârâtei S.C. R. S.R.L., fapt  rezultat din acordul dat de reclamant prin  act autentic  nr. 372/ 02.02.1999. 

Chiar dacă părţile nu au prevăzut expres în  acordul încheiat, din interpretarea logică şi  juridică  a actului,  instanța  reţine  că în sarcina pârâtei s-a născut  obligația sinalagmatica de a permite reclamantului să  acționeze  în  sensul de  realiza activităţile impuse  de  conservarea proprietăţii sale.

Ca  urmare,  instanța  reţine că  este întemeiată solicitarea  reclamanților  de  a  li se permite accesul pe proprietatea pârâtei S.C.  R.  S.R.L.  pentru a  efectua  activitățile de  întreținere, conservare a  proprietăţii lor, pe latura  la care pârâta  şi-a alipit platforma  betonată  fapt pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 622din Codul civil,  va admite acest capăt de cerere.

4.  Analizând capătul de cerere prin care reclamanții solicită  obligarea  pârâtei  S.C. R.  S.R.L. la  asigurarea scurgerii apelor pluviale  prin montarea  de streşini.

 Aşa  cum rezultă din raportul de expertiză administrat ca probă  în prezenta cauză, expertul a identificat faptul că imobilul  aparţinând  societăţii  pârâte  S.C. R.S.R.L., are instalat un sistem de scurgere a  apei  pluviale dirijată pe  proprietatea  reclamanților.

Faţă  de această situație de fapt, prin  aplicarea dispozițiilor  art.  611 Cod civil, va admite  acest capăt de cerere, obligând pârâta  să  refacă streaşina  imobilului  deținut în proprietate, astfel încât apele pluviale  să  nu  se scurgă pe fondul  de proprietate al reclamanților.

 Cu privire la capetele de cerere,  prin care  reclamanții  solicită obligarea societăţii pârâte S.C. R.S.R.L. să desființeze schelele depozitate pe  peretele  imobilului reclamanților  şi să  demoleze  panoul sudat  de gardul  proprietatea  reclamanților, instanța reţine în fapt că  sunt aplicabile dispozițiile  art. 612 Cod civil,  care stabileşte că

Distanţa minimă în construcţii

¸¸Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic."

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, prevede la art. 17: „Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condițiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.

Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general”.

Per a contrario, o persoană nu are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa bunurile pe care le-a dobândit în mod ilicit.

Ori,  în cauză  reclamanții  au  făcut  dovada existentei acestor  construcții realizate de  societatea pârâtă,  că  pentru  ridicarea lor pârâta  nu  a  avut acordul  reclamanților,  deci au fost ridicate fără a îndeplini condițiile legale, astfel încât,  ca  urmare a aplicării  dispoziţiilor art. 612 Cod civil,  instanţa va admite aceste capete  de cerere.

 Cu privire la  cheltuielile de judecată, în conformitate cu  dispoziţiile art.  451  din Noul Cod procedură civilă, va obliga pârâta S.C. R.S.R.L.  la  plata sumei de 900  de lei onorariu de expert  şi  30 de lei  taxă de timbru. ”

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel  în termen legal reclamantii T.B., T. A., A. D. si A. V. care au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate şi netemeinicie, susținând:

I.Greşita soluţionare privind desfiinţarea/nulitatea absoluta a contractelor de inchiriere dintre SC R. SRL si paraţii din cauza in vederea desfăşurării de activităţi comerciale. Denegare de dreptate săvârşita de instanţa, art 3 cciv vechi si art 5 al 2 cciv nou.

Acordul paraţilor transpus in contractele de inchiriere in litigiu, prin care SC R.SRL inchiriaza către paratele SC P.A. SRL si SC Gm Tm SRL spatii in vederea desfăşurării unor activităţi de producţie industriala, la 70 cm de locuinţa apelantilor incalca dispoziţiile imperative ale art 4 din Ordinul Ministerului Sanatatii nr 536/1997, modif si compl., conform cu care "unităţile de mica industrie,..care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc se amplasează in clădiri separate, la distanta de minimum 15 m de ferestrele locuinţelor."

În spatiile inchiriate in baza celor doua contracte si actelor adiţionale, se desfăşoară activităţi de producţie tesatorie si morarit si panificaţie la o distanta variind intre 70 cm si trei metri de ferestrele proprietăţii apelantilor. Că suporta zgomotul produs de SC G. T. care desfăşoară activităţi de producţie tesatorie intr-un imobil hala inchiriat de la SC R. SRL in care sunt amplasate doua războaie de ţesut Muller cu turaţia de 600 rotaţii/ minut impreuna cu alte echipamente, compresor industrial aer condiţionat, fara ca acasta clădire sa fie destinata unor astfel de activităţi.

Ca prin alăturarea altor corpuri de construcţie făcute nelegal fara autorizaţie, activităţii industriale de tesatorie, i s-a adugat si activitatea de morarit si panificaţie desfăşurata de SC P.P.A. in alt spaţiu inchiriat de SCR. SRL activitate ce presupune de asemeni zgomot, miros, rozătoare atrase de resturile tehnologice si de materia prima, creindu-se riscuri inacceptabile pentru sănătate, protejata prin aceleaşi dispoziţii legale.

Apelantii arata ca sunt încălcate de parate dispoziţiile HG 525 /1996 republicata pentru aprobarea Regulamentului de Urbanism Anexa 1 privind interdicţia funcţionarii unor activităţi de producţie cu potenţial poluant in zonele urbane, norme prohibitive, edictate in acelaşi scop de protecţie a sanatatii populaţiei.

Ca sunt nesocotite si dispoziţiile OUG 195/2005, art 5,6, 70 lit. c si d, art 94 lit. c si urm., art 34 al 2 art 35 Constituţia României, art 8 CEDO privind dreptul la respectarea vieţii private si de familie, valori care consacarate prin Constituţie devin de interes public.

Ca dreptul la sănătate, dreptul la un mediu sănătos, precum si dreptul de a-și folosi nestingheriti proprietatea, curte, gradina imobil, fiind incalcate, astfel ca justifica acţiunea in nulitatea actelor juridice incheiate in frauda intereselor lor.

In conditiile in care aceste contracte au avut drept cauza/scop desfăşurarea de activităţi prohibite de lege, contractele de inchiriere sunt lovite de nulitate absoluta prin raportare la art 948 c civ vechi privind condiţiile de validitate a actelor juridice, cat si prin raportare la disp art 1179 si urm Noul Cod Civ, nulitate ce poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes legitim, actual si ocrotit de lege, imprejurari ignorate de instanţa.

Instanţa a ignorat si faptul ca parata SC R. SRL nu putea inchiria spatiile in scopul desfăşurării de activităţi de producţie in condiţiile in care construcţiile au fost autorizate doar pentru activităţi de depozit si sediu firma. Dovada este autorizaţie de construire 1xx/1999 care atesta ca extinderea clădirii a fost autorizata doar cu destinaţia de depozit- punct de lucru firma si nu pt activităţi de producţie.

Instanţa valorifica in interesul paraţilor declaraţia apelantului A. D., autentificat sub nr 372/2 02 1999, fara a observa ca acest acord viza exclusiv construcţia unei clădiri de către proprietarul SC R. SRL pe terenul sau cu destinaţia depozit birori punct de lucru firma si nicidecum activitate de producţie. In acest sens, sentinţa civila nr 18987/13 11 2012, pronunţata de Judecătoria Iasi, menţinută ca temeinica si legala prin decizia nr. 398/2013 a Tribunalului Iasi si decizia nr. 461/28 05 2014 pronunţata de Curtea de Apel Iasi.

 SC R. SRL nu avea dreptul sa incheie contracte de inchiriere nici in folosul SC P. P. SRL pentru activităţi de morarit si panificaţie, intrucat spaţiul deţinut de aceasta parata a fost construit de SC R. SRL in baza autorizaţiei 606/2002 ca extindere a spaţiului făcut in baza Autorizaţiei 173/1999 prezentata mai sus (extindere la extindere). Aceasta noua extindere a fost autorizata conform AC 606/2002 pentru spaţiu depozit punct de lucru firma si nu brutărie spaţiu de producţie.

Prin urmare, apărea deplin dovedit ca paraţii incalcau dispoziţiile imperative privind protecţia sanatatii populaţiei prevăzute de art 4 si 17 din OMS 536/1997 in vigoare la data inceperii activităţii lor nelegale, dar si disp art 5 si 16 OMS 119/2014 in vigoare in prezent, privind distanta de protecţie si nivelul de zgomot ce trebuiesc indeplinite cumulativ, fapt pentru care instanţa de fond era obligata sa dispună desfiinţarea contractelor de inchiriere.

II.Cu privire la interzicerea desfăşurării de activităţi cu risc pentru sănătatea publica, arata ca cele doua parate s-au autorizat in varianta simplificata a declaraţiei pe proprie răspundere asumata de administratori, declaraţii nereale, situaţie de fapt dovedita in cauza.

Instanţa a refuzat sa observe ca spatiile in care se desfăşoară asemenea activităţi, nu au fost autorizate pentru activităţi de producţie. In aceste condiţii, instanţa trebuia sa procedeze la si la impunerea unei obligaţii de a nu face in sarcina SC R. SRL respectiv la interzicerea oricăror activităţi industriale si comerciale in spaţiul din Iasi str M.nr 56, care pot crea riscuri pentru sănătate sau discomfort pentru populaţie, prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, gaze toxice sau iritante.

III. Greşita soluţionare a cererilor cu privire la SC R. SRL in legătura cu panoul sudat de gardul reclamantilor si obligaţia de ridicare a schelelor metalice rezemate de casa de locuit.

Soluţia instanţei de respingere a acestor cereri apare de neinteles in condiţiile in care au făcut dovada ca SC R. SRL a ridicat un panou de 5 m inaltime si 10 m lungime inaltime sudat de gardul proprietatea apelantilor, in lipsa acordului acestora, fara autorizaţie, existând pericolul accidentării.

Aceasi era situaţia si schelelor metalice rezemate de casa apelantilor,cu risc de distrugere pentru imobilul acestora, având in vedera greutatea acestora.

Instanţa omite sa se pronunţe si asupra cheltuielilir de judecata desi admite in parte acţiunea, aspect ce considera apelantii ca reprezinta inca un motiv de nelegalitate si netemeinicie a sentinţei.

Pârâta S.C. R. S.R.L a formulat propriul apel impotriva sentintei instantei de fond, prin care a solicitat respingerea actiunii. Arata ca  în ceea ce priveşte capătul de cerere al reclamanţilor referitor la obligarea subscrisei la permiterea accesului reclamanţilor A .D.şi A. V. pe proprietatea sa pentru a efectua lucrări de amenajare, reparaţii la peretele şi la acoperişul casei acestora din str. M., nr. 58, jud. Iaşi, capăt de cerere admis de către instanţa de fond, apreciaza că acesta a fost admis în mod neîntemeiat. Instanţa şi-a format convingerea eronată pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară imobiliară în construcţii, raport care conţine numeroase erori si care a fost contestat de apelanta. De asemenea, a invocat nulitatea raportului de expertiza întocmit de către expertul tehnic ULICIUC Valerian si expertul consultant MOISANU Aurel, motivat de faptul ca nu  a fost convocata pentru data de 24.06.2013 la locul situat in Iasi, str M. 56.

În plus, fotografiile utilizate de către experţi în raportul de expertiză tehnică nu sunt intocmite de către aceştia, acest aspect rezultând foarte clar din faptul ca asa zisa cercetare la fata locului a avut loc in luna iunie, iar fotografiile sunt făcute pe timp de iarna.

La raportul de expertiza nu sunt anexate confirmările de primire ale convocărilor de a participa la efectuarea expertizei din data de 24.06.2013. In plus, desi in dosar se arata clar ca reprezentantul legal al SC R.SRL, in raportul de expertiza din data de 24.06.2014 este menţionat domnul H. P., acesta fiind străin de societate si neavand imputernicire din partea acesteia. De asemenea, in exemplarul depus la instanţă apare numitul H. P., altă persoană străină de societatea SC R. SRL.

Ulterior, la data de 15.01.2014 trebuia efectuată o nouă expertiză tehnică judiciară la teren, dar, din motive neimputabile pârâtei şi care se referă la deficienţe ale procedurii de citare a părţilor interesate de către expertul judiciar U. V.şi la atitudinea părtinitoare a acestuia, aceasta nu a mai avut loc. Astfel, instanţa a preluat datele din primul raport de expertiză tehnică judiciară, formându-şi astfel o convingere greşită asupra faptelor.

Conform răspunsului la obiectivul 3 al expertizei tehnice, care constă în stabilirea faptului dacă prezenţa clădirii „A" împiedică buna folosinţă, întreţinere şi conservarea accesului spre clădirile învecinate, respectiv „F" şi „G", platforma betonată „C" ar face imposibilă exploatarea normală a clădirii învecinate „F" aparţinând reclamanţilor A. D.şi A. V., deoarece „este poziţionat prin stivele de materiale sensibil apropiate de peretele casei reclamantului A. D., nepermiţând astfel accesul unei persoane pentru a vizualiza şi constata starea fizică a peretelui din perspectiva unor intervenţii de întreţinere şi reparaţii". Ţinând cont că este vorba despre un răspuns dintr-o expertiză tehnică judiciară care ar trebui să fie exactă şi distanţele dintre clădiri să fie precis determinate, expertul trebuia sa precizeze ce înseamnă termenul de „sensibil apropiate".

De vreme ce stivele de materiale de pe platforma betonată „C" nu sunt lipite de peretele clădirii „F", ci sunt ancorate la sol, consideră că accesul proprietarilor acesteia nu este împiedicat prin niciun fel de poziţionarea acestor stive de materiale. Astfel, art. 622 Cod civil  nu este aplicabil în prezenta cauză, stivele de material nefîind lipite de peretele casei vecinilor.

Referitor la capătul de cerere admis de către instanţa de fond prin care reclamanţii solicită obligarea pârâtei SC R. SRL la asigurarea scurgerii apelor pluviale prin montarea de streşini corespunzătoare la reţeaua de canalizare şi acesta a fost admis tot în baza raportului de expertiză tehnică eronat. Scurgerea apelor pluviale de la hala de producţie este asigurată prin sistemul clasic de de scurgere format din jgheaburi, burlane şi dirijarea apelor pluviale către reţeaua stardală. Apele pluviale deversate prin burlane sunt dirijate pe un trotuar supraînălţat faţă de terenul reclamanţilor, cu o bordură de tip rigola către proprietatea acestora, astfel încât apa deversată să fie condusă până la platforma betonată „C". Aceasta este prevăzută cu pante de scurgere către 4 sifoane care deversează în conducte subterane până la colectorul stradal. Concluzioneaza ca a respectat normele tehnice pentru a asigura scurgerea apelor pluviale.

***

Prin sentinţa civilă nr. 13169 din 12.11.2015 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 5360/245/2013  s-au dispus următoarele:

Admite cererea de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 14128/27.11.2014 pronuntata in dosarul 5360/245/2013 cererea  înregistrata  de către reclamanții T. .B, T. A., A. D. şi A. V., .în contradictoriu  cu  pârâtele:  1) S.C. R.S.R.L., .  2) S.C.  G.  T. S.R.L. . 3) S.C. P.  P.  A.  S.R.L. .

Obliga pârâta S.C. R. S.R.L la ridicarea schelelor depuse pe peretele casei familiei A. D. şi A. V., precum şi la demolarea panoului sudat de gardul proprietatea acestora.

Obligă  pârâta S.C. R. S.R.L. 1a asigurarea scurgerii apelor pluviale de pe terenul proprietatea S.C. R. S.R.L. din str. M. nr. 56, prin montarea de streaşină şi luarea tuturor măsurilor necesare pentru dirijarea şi colectarea apelor.

Pentru a se pronunţa în acest sens prima instanţă a reţinut ca „verificând considerentele sentintei civile nr. 14128/27.11.2014 in care au fost analizate si aceste doua capete de cererea, actiunea fiind admisa, insa fara a fi precizata in dispozitiv si solutia pentru aceste doua capete de cerere, reţine ca cererea de completarea dispozitivului este intemeiata.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel  în termen legal pârâta S.C. R.S.R.L, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A aratat apelanta ca privind panoul, expertiza administrată în cauză (pag 4 la Concluzii punctul 2)arată:

"Construcţia E edificată intr-o structură metalică ... este poziţionată la cea 30 cm de gardul împrejmuitor al reclamanţilor T. B. şi A."

Cu privire la ridicarea schelelor, aşa cum s-a arătat şi în expertiza administrată, acestea nu se află lipite pe peretele casei („Sensibil apropiate"-cuvintele expertului).

Referitor la capătul de cerere admis de către instanţa de fond prin care reclamanţii solicită obligarea pârâtei SC R. SRL la asigurarea scurgerii apelor pluviale prin montarea de streşini corespunzătoare la reţeaua de canalizare şi acesta a fost admis tot în baza raportului de expertiză tehnică eronat. Scurgerea apelor pluviale de la hala de producţie este asigurată prin sistemul clasic de de scurgere format din jgheaburi, burlane şi dirijarea apelor pluviale către reţeaua stardală. Apele pluviale deversate prin burlane sunt dirijate pe un trotuar supraînălţat faţă de terenul reclamanţilor, cu o bordură de tip rigola către proprietatea acestora, astfel încât apa deversată să fie condusă până la platforma betonată „C". Aceasta este prevăzută cu pante de scurgere către 4 sifoane care deversează în conducte subterane până la colectorul stradal. în concluzie, pârâta SC R. SRL a respectat normele tehnice pentru a asigura scurgerea apelor pluviale.

Prin expertiză se induce ideea că imobilele clădiri sunt apropiate, dar expertul numeşte „imobil" inclusiv platforma betonată din curte.

Mai arata apelanta că în mod greşit instanţa a admis capătul de cerere privind accesul reclamanţilor pe proprietatea R. SRL pentru a efectua lucrări de amenajare, reparaţii la peretele şi la acoperişul casei acestora din str. M., nr. 58, jud. Iaşi, fără a stabili un anumit perimetru, o anumită perioadă sau periodicitate fără a se stabili dacă imobilul necesită sau nu reparaţii.

Este adevărat faptul că prezentul capăt de cerere are la bază limita de vecinătate, dar nu se poate încălca nici dreptul de proprietate al proprietarului. Astfel, era necesar ca reclamanţii să probeze faptul că peretele necesită reparaţii, să arate perioada pentru care se solicită accesul, în caz contrar o astfel de obligare ar putea duce la utilizarea abuzivă a hotărârii instanţei de fond.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conţinutul cererilor de apel şi la dispoziţiile legale incidente, Tribunalul reţine că apelurile sunt nefondate, urmând a fi respinse  pentru considerentele ce succed:

Reclamantii T.B., T. A., A. D. si A. V. solicita anularea/desfiintarea contractelor de inchiriere incheiate de pârâta S.C. R.S.R.L. cu fiecare dintre celelalte doua pârâte S.C. G.T. S.R.L., respectiv S.C. P. P.A. S.R.L cu privire la toate corpurile de constructii situate in str. M. nr. 56, precum si „interzicerea desfașurarii de catre acestea din urma a oricaror activitati industriale si comerciale care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populatie, prin producerea de zgomot, vibrații, mirosuri, praf, gaze toxice sau iritante”.

Ambele capete de cerere sunt motivate de disconfortul creat prin activitatea de productie pe care o desfașoara cele doua din urmă parate, prin producerea de zgomot, mirosuri si atragerea de animale rozatoare, desfașurarea de catre acestea a activitații in spații neautorizate pentru activitatea de producție,  nerespectarea disp. art. 4 din Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 536/1997, care prevad ca activitatile de productie care  pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc. nu pot fi desfașurate in cladiri amplasate la mai putin de 15 m de ferestrele locuinţelor.

Pentru capătul de cerere avand ca obiect anularea/desfiintarea contractelor de inchiriere reclamantii  invoca existența cauzei ilicite, intrucat au avut ca scop desfașurarea de activitati prohibite de lege, contrare disp. art. 4 din OMS nr. 536/1997, in spatii neautorizate ca spatii de productie, contrar art. 3 din PUG Iasi.

In fapt, reclamantii T. B., T. A., A. D.si A.V. sunt proprietarii unor locuinte situate in Iasi, str. M. nr. 58, iar pârâta S.C. R. S.R.L. este proprietara terenului invecinat, situat in str. M. nr. 56.

In anul 1999 reclamantul A.D. iși da acordul, consemnat in declaratia autentificata sub nr. 372/2.02.1999 la BNP Zaharia Gheorghe, ca pârâta S.C. R. S.R.L. să construiasca pe terenul proprietatea societatii, la distanta de 70 cm de limita proprietatii sale, dar nu în dreptul casei sale.

In baza acestui acord, al certificatului de urbanism nr. 2538/28.10.1998 si al autorizatiei de construire nr. 173/18.02.1999, emisa pentru „extindere imobil existent pe teren proprietate pentru punct de lucru firma”, pârâta S.C. R. S.R.L. a edificat o cladire noua, alipita de constructia preexistenta avand destinatie de locuinta, cladirea noua fiind compusa dintr-o hala cu destinatie punct de lucru firma, grupuri sanitare si centrala termica, la o distanta față de proprietatea reclamantilor ce variaza intre 88 și 190 cm, astfel cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza.

Ulterior, in baza autorizatiei de construire nr. 606/4.07.2002, pârâta S.C. R. S.R.L. a mai edificat in prelungire o alta constructie, autorizata ca „extindere constructie existenta- depozit, punct de lucru firma, pe teren proprietate”, amplasata la o distanta de proprietatea reclamantilor ce variaza intre 88 și 62 cm.

Mai târziu, in anul  2008 reclamantii T. B. și T. A. au construit in aceeasi curte cu locuinta initiala (datand din anul 1932), in profunzimea terenului deținut in proprietate, o casa de locuit, la distanta de 4 m de limita de proprietate, terenul avand o deschidere mica la frontul stradal.

Începand cu anul 2002 pârâta S.C. R. S.R.L.a inchiriat partea de imobil edificata in baza autorizatiei de construire nr. 173/18.02.1999 catre pârâta S.C. G.T. S.R.L, care a desfașurat activitatea de țesătorie, iar incepand cu anul 2011 a inchiriat catre pârâta S.C. P. P.A. S.R.L, care desfașoara activitatea de panificație, partea de imobil edificata in baza autorizatiei de construire nr. 606/4.07.2002.

Cu privire la pârâta S.C. G. T. S.R.L instanța constată că, anterior promovarii prezentei actiuni, Judecatoria Iași a pronunțat sentinta civila nr. 18987/13.11.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin care, pentru aceleași motive ca și cele din prezenta cauză, s-a dispus interzicerea activității de producție la punctul de lucru din Iași, str. M., nr. 56, existand astfel autoritate de lucru judecat in ce privește cel de-al doilea capat de cerere al prezentei acțiuni.

Mai mult, pârâta S.C. G.T.S.R.L nu mai deține calitatea de chiriaș, întrucât prin actul adițional nr. 37/5.06.2014 a convenit cu proprietara S.C. R. S.R.L. rezilierea contractului de inchiriere nr. 1/1.04.2014,  nemaidesfașurând in prezent activitate la adresa din str. M. nr. 56.

Prin urmare, referitor la pârâta S.C. G. T. S.R.L, capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii contractului de inchiriere a rămas fără obiect.

In privința S.C. P. P. A. S.R.L, instanta de apel reține că primele doua capete de cerere sunt neîntemeiate.

Dispozitile art. 4 din Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 536/1997, in vigoare la data introducerii actiunii, prevedeau că:„Unităţile de mică  industrie, comerciale şi de prestări servicii, care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc. se amplasată în clădiri separate, la distanţa de minim 15 m de ferestrele locuinţelor. Distanţa se măsoară între faţada locuinţei şi perimetrul unităţii. Pentru unităţile susmenţionate se vor asigura mijloacele adecvate de limitare a  nocivităţilor, astfel încât să se încadreze în normele din standardele în vigoare”.

Aceeași prevedere a fost menținuta și prin art. 5 din anexa la Ordinul Ministrului sanatatii nr. 119/2014, care a abrogat OMS nr. 536/1997.

Tribunalul reține că textul nu conține o interdicție absolută cu privire la desfașurarea oricarei activități de producție in proximitatea unei locuințe, ci numai la cele care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie.

Per a contrario, amplasarea unei unitati de productie care nu prezinta riscurile enumerate de text este permisă la o distanța mai mica de 15 m de ferestrele locuințelor.

Aceasta interpretare este susținută și de modul de reglementare actual al Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 119/2014, in care, acolo unde legiuitorul a dorit să instituie o interdicție absolută pentru desfașurarea oricarei activitati de producție, a prevazut-o ca atare, fără nicio nuanțare a interdicției, precum in art. 6 alin.(1) lit.b, potrivit caruia „nu se vor amplasa la parterul blocurilor unităţi de producţie”, deci indiferent de riscul potențial pentru sănătate sau disconfort pentru populație, spre deosebire de norma mai permisivă conținută art. 5 alin.(1), care se refera la unitatile cu capacitate mica de producție comerciale şi de prestări servicii, precum spălătorii auto, ateliere mecanice, tinichigerii, ateliere de tâmplărie etc., care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc., pentru care se instituie obligatia de a fi amplasate în clădiri separate, la distanţă de minimum 15 m de ferestrele locuinţelor.

În speță, probatoriul administrat a relevat că spațiul in care S.C. P.P. A.S.R.L desfașoară activitatea de panificație este situat la o distanta mai mica de 15 m de ferestrele locuintelor apartinand reclamantilor, însă, deși sarcina probei le revenea, reclamantii nu au dovedit că activitatea paratei este generatoare de riscuri reale pentru sanatate sau gradul de disconfort fonic este dincolo de limitele admise de lege.

In privința zgomotului, art. 17 din  OMS nr. 536/1997 prevede ca „Amplasarea obiectivelor economice cu surse de zgomot şi vibratii şi dimensionarea zonelor de protecţie sanitară se vor face în asa fel încât în teritoriile protejate nivelul acustic echivalent continuu (Leq), măsurat la 3 m de peretele exterior al locuinţei la 1,5 m înălţime de sol, să nu depăşească 50 dB(A) şi curba de zgomot 45. În timpul nopţii (orele 22,00-6,00), nivelul acustic echivalent continuu trebuie să fie redus cu 10 dB(A) fata de valorile din timpul zilei.”

In actuala reglementare, art. 16 din OMS nr. 119/2014 prevede:

(1) Dimensionarea zonelor de protecţie sanitară se va face în aşa fel încât în teritoriile protejate vor fi asigurate şi respectate valorile-limită ale indicatorilor de zgomot, după cum urmează:

a) în perioada zilei, nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A (AeqT), măsurat la exteriorul locuinţei conform standardului SR ISO 1996/2-08, la 1,5 m înălţime faţă de sol, să nu depăşească 55 dB şi curba de zgomot Cz 50;

b) în perioada nopţii, între orele 23,00-7,00, nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A (L(AeqT)), măsurat la exteriorul locuinţei conform standardului SR ISO 1996/2-08, la 1,5 m înălţime faţă de sol, să nu depăşească 45 dB şi, respectiv, curba de zgomot Cz 40.

(2) Pentru locuinţe, nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A (L(AeqT)), măsurat în timpul zilei, în interiorul camerei cu ferestrele închise, nu trebuie să depăşească 35 dB (A) şi, respectiv, curba de zgomot Cz 30. În timpul nopţii (orele 23,00-7,00), nivelul de zgomot L(AeqT) nu trebuie să depăşească 30 dB şi, respectiv, curba Cz 25.

Martorul M. I.-B., audiat la propunerea reclamantilor, a relatat  primei instante ca pe timpul zilei se resimt trepidatii si zgomot continuu, care deranjeaza, iar noaptea se aude zgomot de la fabrica de panificatie. De asemenea, ca a vazut personal o rozatoare venind din curtea paratilor.

Însă, pentru ca disconfortul creat sa justifice interzicerera activitatii agentului economic este necesar ca nivelul de zgomot sa depașeasca limitele prevazute de dispozitiile legale, dovada pe care reclamantii nu au facut-o cu masuratori sonografice și in privința pârâtei S.C. P.P. A. S.R.L, așa cum au facut-o in litigiul anterior, purtat cu S.C. G. T.S.R.L.

Referitor la riscurile pentru sănătate ori disconfort provocat prin mirosuri, reclamantii au relatat ca sunt deranjați de mirosul de coptură și de gaze arse, insa prin nota de constatare din 11.02.2013 intocmita de Garda Nationala de Mediu- Comisariatul Judetean Iasi (fila 180 dosar de fond) s-a retinut ca aburul de la cuptoarele din hala de productie este evacuat prin intermediul tubulaturilor metalice aferente fiecarui cuptor, gurile de evacuare fiind amplasate pe partea dreapta a cladirii, in partea diametral opusa a locuintei petentei.

Pe de alta parte, procesul-verbal de constatare nr. 512/26.08.2014 intocmit de inspectori din cadrul Directiei Sanitar-Veterinare si pentru siguranta alimentelor Iași (fila 174 dosar de fond) atesta ca la controlul efectuat la S.C. P. P. A. S.R.L  starea igienico-sanitara a fost gasita corespunzatoare in toate spațiile, se efectueaza lucrari de igienizare-dezinfectie.

Anterior, prin procesul-verbal de constatare din 3.09.2012 s-a constatat ca starea igienico-sanitara a unitatii era corespunzatoare, iar prin nota de constatare din 29.06.2012 s-a retinut ca unitatea detine contract cu o forma de deratizare, ultima deratizare facuta cu doua saptamani anterior controlului, ca nu s-a constatat prezenta rozatoarelor sau a pisicilor si ca unitatea respecta cerintele de igiena conform legislatiei in vigoare.

Aceleasi constatari au fost facute si la controlul efectuat de Directia de Sanatate Publica Iasi, consemnate prin procesul-verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare din 25.06.2012.

Prin urmare, reclamantii nu au probat un  prejudiciu serios cauzat prin mirosurile rezultate din activitatea de productie realizata de pârâtă, iar apariția rozătoarelor, deși teoretic poate fi asociata cu activitatea pârâtei, este infirmata de actele de control ale institutiilor cu atributii in domeniul controlului sanitar.

Pe de alta parte, reclamantii nu au dovedit ca activitatea de panificatie se incadreaza in categoria celor generatoare de riscuri tehnologice, reglementate de art. 11 alin.(2) si 12 din HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamantului general de urbanism.

Potrivit acestor dispozitii legale, riscurile tehnologice sunt cele determinate de procesele industriale sau agricole care prezinta pericol de incendii, explozii, radiatii, surpari de teren ori de poluare a aerului, apei sau solului, ori dezagrementele invocate de reclamanti nu pot fi incluse in aceasta categorie, fiind diferite ca natură si gravitate.

Concluzionand, reclamantii T. B., T. A., A. D. si A. V.nu au probat un risc pentru sănătate cauzat de activitatea desfașurată de pârâta S.C. P. P.. A. S.R.L, iar disconfortul creat, a carui existenta poate fi admisă într-o oarecare masură, nu are gravitatea necesară pentru a putea justifica interzicerea activitatii agentului economic.

In acest sens, practica Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat ca, pentru a se constata o incalcare a art. 8 din Conventie, trebuie sa se examineze daca poluarile fonice au depășit pragul minim de gravitate (cauza Mireno Gomez c/ Spaniei, 16 noiembrie 2004) ori afirmat cu fermitate exigenta unui grad minim de gravitate in atingerea adusa mediului, grad variabil in functie de circumstante, sub care ea ramane in afara câmpului de aplicare (cauza Fagerskiold c/ Suediei din 28.02.2008). Tot astfel, ca atingerile aduse mediului inconjurator, sub forma dezagrementelor produse prin zgomote, lumini trebuie sa aiba un nivel de gravitate suficient spre a fi luate in considerare, pe terenul art. 8 paragraf 1 din Conventie (cauza Kyrtatos c/Greciei din 22 mai 2003).

Art. 253 alin. 1 din Codul civil prevede ca:

„(1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei:

a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;

b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;

c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.”

In raport cu argumentele expuse de reclamanti in sustinerea celui de-al doilea capat de cerere, tribunalul mai reține ca functionarea in spatii neautorizate, derivand din inexistenta autorizatiei de constructie pentru activitatea de productie, nu poate justifica, prin  sine insăși, cererea reclamantilor de interzicere a activității, reclamantii fiind ținuți să dovedeasca o vatamare concreta și serioasă a drepturilor lor subiective, ce le-a fost cauzata prin activitatea paratei.

Lipsa autorizării spatiilor pentru activitatea de productie (autorizatie de constructie) ori chiar a altor avize antreneaza raspunderea contraventionala a agentului economic, stabilindu-se un raport juridic contraventional, ce are ca subiecte statul, care impune respectarea legii și persoana trasa la raspundere contraventionala, care este obligata sa suporte sanctiunea pentru contraventia savarșita.

Statului îi revine obligatia de a edicta norme juridice destinate sa previna conduite ce pot aduce prejudicii cetațenilor sâi, iar sancționarea celor care le încalcă nu este condiționata de producerea vreunui prejudiciu/rezultat vatamator.

În schimb, terții vătămați prin activitatea comerciala desfașurata de agentul economic, a carui activitate  solicita a fi interzisa, sunt ținuti sa dovedeasca prejudiciul efectiv ce le-a fost adus prin desfasurarea activitatii respective. Simpla lipsa a autorizatiilor/avizelor impuse  de lege nu este  suficienta, întrucât față de aceștia se poate stabili numai o raspundere civila delictuala, intemeiata pe disp. art. 253 alin.(1) lit. b din Codul civil, raspundere in contextul careia existenta prejudiciului nu se prezuma, ci trebuie dovedită.

Actiunea defensiva in interzicerea atingerii unui drept nepatrimonial este supusa regulilor generale de proba din procesul civil, reclamantului revenindu-i sarcina de a dovedi vătămarea produsa prin actiunile/inacțiunile pârâtului.

Fata de cele ce preced, tribunalul constata ca cererea de interzicere a activitatii pârâtei S.C. P. P. A. S.R.L. este neîntemeiată.

Referitor la solicitarea reclamantilor de constatare a nulitatii contractului de inchiriere incheiat intre S.C. R. S.R.L. și S.C. P. P.A. S.R.L, motivat de întemeierea acestuia pe o cauza ilicita, in sensul in care ar fi fost incheiat cu scopul prohibit de lege de a se desfașura activitate de productie, tribunalul retine ca cererea este lipsita de temei.

S-a invocat de catre reclamanti ca desfasurarea activitatii de productie in spatiile inchiriate de S.C. R. S.R.L. este contrara art. 4 din Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 536/1997, precum si art. 3 din Planul Urbanistic General al mun. Iași, potrivit carora sunt interzise in zona centrala cu cladiri medii activitatile de productie poluante cu risc tehnologic.

Instanta a expus anterior motivele pentru care activitatea de panificatie desfasurata de parata nu  este contrară art. 4 din Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 536/1997, negenerand riscuri pentru sanatate sau disconfort la nivelul minim cerut de lege.

 Cu privire la incalcarea de catre pârâte cu buna știință a dispozitiilor art. 3 din Planul Urbanistic General al mun. Iași, reține că, autorizatia de construire nr. 606/4.07.2002 este eliberata pentru „depozit, punct de lucru firma”, însă notiunea „punct de lucru firma” este echivoca.

Desfașurarea activitatii de productie, în principiu, nu este  una dintre activitatile interzise prin certificatul de urbanism, care face trimitere la  art. 3 din PUG Iași, actul normativ facand referire doar la „activitatile productive poluante, cu risc tehnologic sau incomode prin traficul generat”, ca fiind interzise in zona centrala cu cladiri medii.

 Cauza ilicita atrage nulitatea absoluta a actului juridic daca este comuna ori daca, cealalta parte a cunoscut-o sau trebuia sa o cunoasca.

 Insă in speță, lipsește dovada reprezentarii de catre ambele părți a faptului ca activitatea de productie a pâinii ce urma sa fie realizata de pârâta S.C. P. P. A.S.R.L se încadra in categoria celor interzise de art. 3 din PUG Iași, adica urma sa fie o activitate poluanta, cu risc tehnologic ( în definitia data de  art. 11 alin (2) din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin HG nr. 525/1996 – „riscurile tehnologice sunt cele determinate de procesele industriale sau agricole care prezinta pericol de incendii, explozii, radiatii, surpari de teren ori de poluare a aerului, apei sau solului”), caracter ce trebuia sa fie cert conturat  părților contractante la data incheierii contractului de inchiriere.

Nu s-a dovedit caracterul poluant al activitatii de panificatie in realitatea faptică, cu atat mai puțin in reprezentarea avuta de partile contractante atunci cand au încheiat contractul de închiriere.

Pentru motivele aratate, nu poate fi reținut caracterul ilicit al cauzei contractului de inchiriere nr. 1/1.07.2011 incheiat intre pârâte.

Motivul de apel vizand gresita respingere a capetelor de cerere avand ca obiect ridicarea panoului si a schelelor a ramas fara obiect, ca urmare a pronuntarii de catre prima instanta a hotararii de completare a sentintei apelate, in sensul precizarii in dispozitiv a solutiei de admitere a acestora.

Reclamantii au mai invocat și omisiunea primei instante de a se pronunța asupra cererii de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata, motiv de apel inadmisibil in raport cu disp. art. 445 din Codul de procedura civila.

In considerarea celor aratate, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamantii TB, T.A., A.D. si A. V. impotriva sentintei civile nr. 14128/27.11.2014 pronuntata de Judecatoria Iași.

Apelurile declarate de pârâta S.C. R.S.R.L. urmeaza a fi respinse pentru urmatoarele considerente:

Convocarea realizata pentru prima expertiza in specialitatea „constructii civile” a fost indeplinita cu respectarea cerintelor legale, S.C. R. S.R.L. fiind avizata de serviciul poștal sa se prezinte pentru ridicarea scrisorii recomandate cu confirmare de primire in data de 18.06.2013, cu 5 zile inainte de data prezentarii la teren- 24.06.2013. Corespondenta a fost returnata pentru  ca destinatarul nu s-a prezentat sa o ridice, situatie in care procedura se considera legal indeplinita.

De altfel, instanta de fond a anulat primul raport de expertiza, dispunand refacerea lui, astfel incat invocarea acestui motiv de apel apare ca fiind fara interes.

Raportul de expertiza refăcut a relevat faptul ca pârâta S.C. R. S.R.L. a ridicat pe linia gardului desparțitor o constructie provizorie, de circa 5 m înaltime și 10 m lațime, sub forma unui perete-cortina (numit de reclamanti „panou”), pe structura metalica, dublata de o membrana din material plastic.

Mai mult, in aceeasi zona pârâta a depozitat elemente de schele metalice, formand stive de circa 5 m inaltime.

Atat panoul, cat și stivele de schele metalice sunt amplasate la o distanta extrem de mica de peretele casei de locuit apartinand reclamantilor A. D. și A. V., aproape in contact direct cu acesta, motiv pentru care nu se pot efectua lucrari de verificare, intretinere si reparatii, justificand cererea reclamantilor de ridicare a acestor elemente, in raport cu disp. art. 622 din Codul civl.

In ce priveste asigurarea scurgerii apelor pluviale, expertiza a identificat deficiente la sistemul realizat de pârâtă, constând in realizarea rigolei din mortar permeabil la apa, ce nu ofera impermeabilitatea necesară. Apelanta S.C. R. S.R.L. a contestat constatările expertului cu privire la calitatea materialului din care este realizata rigola, dar nu a facut nicio proba in sensul respectiv.

Faţă de toate cele reţinute, Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de reclamantii T.B., T. A., A. D. si A. V., precum si apelul declarat de parata SC R. SRL impotriva sentintei civile nr. 14128/27.11.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o va păstra precum şi apelul declarat de parata SC R.SRL impotriva sentintei civile nr. 13169/12.11.2015 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care, de asemenea, o va păstra.

Instanţa va respinge cererile formulate de toti apelantii cu privire la cheltuielile de judecata.

Domenii speta

Spete similare