Neincidenţa cauzei de atragere a răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. 1 lit. c) din og nr. 92/2003. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 alin. 1 lit. b) din og nr. 92/2003

În situatia de fată nu este  incidentă cauza de atragere a răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. 1 lit. c din OG nr. 92/2003. Conform acestor dispozitii, răspunde solidar cu debitorul,  reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credinţă, declară băncii, potrivit art. 149 alin. (12) lit. a), că nu deţine alte disponibilităţi băneşti. Această ipoteză de răspundere nu reiese nici măcar din situa?ia de fapt descrisă în decizia nr. [...]/18.09.2014, motivarea raportându-se doar la nerespectarea obliga?iilor intimatei – reclamante în calitate de ter? poprit. Pe de altă parte, din interpretarea acestor dispozi?ii, reiese foarte clar că acest caz de atragere a răspunderii nu priveste tertul poprit.

Câtă vreme ter?ul poprit a înstiin?at organul fiscal că nu datorează debitorului urmărit vreo sumă de bani, dispozi?iile art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 nu sunt aplicabile, procedura de executare a ter?ului poprit fiind cea reglementată de art. 150. Prin urmare, nu se poate re?ine că tertul poprit nu ?i-a respectat obliga?iile prevăzute de art. 149 alin. 9 lit. a din OG nr. 92/2003, în condi?iile în care acesta, în baza art. 149 alin. 91 din OG nr. 92/2003, a în?tiin?at organul fiscal că nu datorează sume de bani debitorului.

Dispozi?iile art. 150 alin. 1 din OG nr. 92/2003 reglementează expres procedura de urmat în cazul în care terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, motiv pentru care organul fiscal nu se putea prevala de dispozi?iile art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003.

Art. 149 alin. 91, art. 150 din OG nr. 92/2003

Având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art. 499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia Contencios Administrativ şi fiscal sub nr. …/118/2016 reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâţii  MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – A.N.A.F. – DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI – A.J.F.P. CONSTANŢA şi ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA - ADMINISTRAŢIA CONTRIBUABILI MIJLOCII DIN CADRUL D.G.R.F.P. GALAŢI a solicitat anularea Deciziei nr. 83/21.10.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulata împotriva Deciziei nr. 11466/18.09.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 587/23.03.2017 s-a admis  acţiunea promovată de reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâtul  MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – A.N.A.F. – DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI – A.J.F.P. CONSTANŢA şi pârâtul ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA - ADMINISTRAŢIA CONTRIBUABILI MIJLOCII DIN CADRUL D.G.R.F.P. GALAŢI, s-a anulat Decizia nr. 83/21.10.2015 şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. [...]/18.09.2014 şi au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Prin Decizia nr. 11466/18.09.2014 s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantei pana la concurenta sumei de 22.754 lei, in vederea realizării in parte a creanţei fiscale pe care [...] o înregistrează la bugetul de stat in cuantum de 90.376 lei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie ce a fost respinsă prin decizia nr.  83/21.10.2015, reţinându-se că în perioada ianuarie 2013 - iunie 2013 reclamanta a datorat debitorului [...] sume de bani în temeiul raporturilor contractuale dintre cele două entităţi.

Potrivit art. 352 alin 2 din Legea nr.207/2015  „Procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod rămân supuse legii vechi”.

Prin art.218 alin.2 din OG.92/2003 se dispune „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator sau de persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art.212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii”.

În speţă, prin prisma disp.art. 218 alin.2 din OG.92/2003, obiectul acţiunii în contencios administrativ fiscal („contencios administrativ special”) îl constituie Decizia nr.83/21.10.2015.

În egală măsură, în baza prevederilor legii cadru a contenciosului administrativ –art.18 alin.2, instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, în speţă Decizia privind stabilirea răspunderii solidare nr. 11466/18.09.2014.

Prin Codul de procedură fiscală este reglementată procedura de recuperare a creanţelor fiscale ce nu pot fi încasate de la debitorii declaraţi insolvabili, fiind instituită o răspundere denumită „solidară”, în sarcina altor persoane fizice şi juridice decât contribuabilul debitor.

Potrivit art.26  alin.1 din OG.92/2003 „Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care  în numele debitorului, conform legii are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat”, iar art.27 alin.1  lit. b) şi c) prevede că „Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod răspund în solidar cu acesta, următoarele persoane:

- administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării strii de insolvabilitate”;

- administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”

Potrivit disp.art.176 din OPG nr.92/2003 „este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile”.

Potrivit Legea nr.85/2006, insolvenţa este definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.

Pornind de la distincţia terminologică dintre insolvabilitate şi insolvenţă instanţa supremă a statuat prin numeroase decizii de speţă că „ nu are relevanţă faptul că nu s-a pronunţat o hotărâre care să declare societatea debitoare în stare de insolvenţă, iar contestarea declarării stării de insolvabilitate de către debitor şi inexistenţa unei hotărâri irevocabile pe acest aspect, are importanţă şi poate fi invocată în procedura executării silite a persoanei obligată să răspundă solidar cu debitorul declarat insolvabil”, iar nu în contestaţia împotriva Deciziei de antrenare a răspunderii solidare.

Dacă declararea stării de insolvabilitate a societăţii debitoare [...] a fost  dovedită de organul fiscal, nu acelaşi lucru se poate susţine în ceea ce priveşte dovedirea întrunirii condiţiilor cumulative prevăzute de art.27 lit. b şi c din OG nr.92/2003.

Potrivit art. 28 din codul de procedură fiscală (1)Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 27 se va stabili potrivit dispoziţiilor prezentului articol.

 (2) În scopul prevăzut la alin. (1) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.

(3) Decizia aprobată potrivit alin. (2) constituie titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare potrivit art. 27 şi va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi următoarele:

a) codul de identificare fiscală a persoanei răspunzătoare, obligată la plata obligaţiei debitorului principal, precum şi orice alte date de identificare;

b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscală; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare;

c) cuantumul şi natura sumelor datorate;

d) termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligaţia debitorului principal;

e) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajării răspunderii.

 (4)Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligaţia fiscală principală, cât şi pentru accesoriile acesteia”.

Potrivit  art. 27 alin. 1 lit. b din Codul de procedură fiscală, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu acesta administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor legale citate anterior, pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorilor şi asociaţilor trebuie îndeplinite două condiţii, respectiv starea de insolvabilitate a societăţii şi provocarea acestei stări de către administratori sau asociaţi prin înstrăinarea sau ascunderea bunurilor societăţii cu rea credinţă.

În speţă, dacă în privinţa primei condiţii nu există nici un fel de probleme, insolvabilitatea societăţii fiind recunoscută de ambele părţi, în privinţa relei credinţe a reclamantului instanţa constată că aceasta nu este dovedită cu nici un mijloc de probă.

În speţă, organul fiscal retine în culpa reclamantei încălcarea dispoziţiilor art. 149 alin. (9l) Cod procedura fiscal, potrivit cu care „In situaţia in care la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit nu datorează vreo suma de bani debitorului urmărit sau nu va datora in viitor asemenea sume in temeiul unor raporturi juridice existente, va înştiinţa despre acest fapt organul de executare in termen de 5 zile de Ia primirea adresei de înfiinţare a popririi", apreciind astfel aplicabile in cauza disp. art. 27 alin. 1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind procedura de angajare a răspunderii solidare.

A reţinut  instanţa că între reclamantă şi [...] s-au derulat raporturi comerciale până în luna iunie 2013, iar plăţile către aceasta s-au finalizat în cursul lunii iunie 2013, astfel, la momentul emiterii  adresei de înfiinţare a popririi nu mai datora nicio sumă de bani debitorului urmărit [...].

Reclamanta a înştiinţat pârâta cu privire la acest aspect prin adresa nr.  98/ 20.08.2014, astfel, în mod nelegal a fost emisă decizia de angajare a răspunderii solidare.

Ca atare, deşi sarcina probei îi revine, pârâta nu a reuşit să probeze reaua credinţă a reclamantului în provocarea insolvabilităţii persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credinţă a bunurilor mobile sau imobile ale acesteia.

Faţă de cele reţinute anterior, constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 27 din Codul de procedură pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantei instanţa a apreciat  întemeiată acţiunea şi a dispus  anularea deciziilor contestate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând prevederile art. 484 alin.1 pct. 8 Cod proc. civilă.

Apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin sentinţa atacată a fost admisă acţiunea reclamantei cu consecinţa anulării Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 114.466/13.09.2014.

Actul administrativ fiscal care a făcut obiectul analizei Instanţei a fost emis în următoarele circumstanţe; Ca urmare a faptului că [...] înregistra datorii la bugetul de stat, organul fiscal a procedat la poprirea terţului [...] care datora debitorului suma de 22.754 lei.

Faptul că reclamanta a datorat această sumă debitorului este dovedită cu declaraţiile informative (formular 394) depuse de cele două societăţi la organul fiscal.

Datoria nu este tăgăduită de reclamantă, aceasta afirmând însă că achitase debitorului obligaţiile pecuniare care îi reveneau anterior popririi. Ca atare, poziţia procesuală a reclamantei a fost în sensul că la data popririi nu mai avea nici un raport juridic cu terţul poprit iar obligaţiile rezultate din trecutele raporturi juridice fuseseră îndeplinite.

Instanţa şi-a însuşit acest punct de vedere şi a admis cererea.

În plus instanţa a apreciat că nu este îndeplinită ipoteza legală prevăzută de art. 27 din Codul de procedură fiscală în vigoare la data emiterii actului (O.G. nr. 92/2003) în sensul că nu ar fi dovedită reaua credinţă a reclamantei în provocarea insolvabilităţii debitoarei prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă a bunurilor mobile sau imobile.

Motivarea instanţei nu rezistă la critică pentru următoarele motive:

Potrivit art. 149 alin. (9) din Codul de procedură fiscală aplicabil în speţă, după înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare.

Potrivit art. 149 alin.(13), încălcarea acestei obligaţii atrage nulitatea oricărei plăţi şi răspunderea solidară a terţului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării. Prevederile art. 23 se aplică în mod corespunzător.

Art. 28 reglementează decizia de atragere a răspunderii solidare a persoanelor prevăzute la art. 27.

Rezultă că legiuitorul a reglementat o situaţie particulară de atragere a răspunderii, speţa de faţă fiind circumscrisă acesteia.

Referitor la aspectele subiective, vinovăţia terţului poprit rezultă din înseşi circumstanţele cauzei; ea rezultă din chiar atitudinea de ignorare a obligaţiilor care îi revin în urma popririi.

În ceea ce priveşte presupusa liberare a terţului poprit faţă de debitor prin plată, anterior popririi, aceasta nu este dovedită deşi asupra acestui aspect sarcina probei incumbă reclamantei.

Pentru a-şi susţine această afirmaţie reclamanta a utilizat o probă care emană de la ea însăşi: adresa nr.98/20.08.2014 prin care afirmă că a plătit creditoarei sale datoria ce-i revenea.

Această afirmaţie nu este dovedită cu ordine de plată şi chitanţe, înscrisuri care fac dovada plăţii şi pe care reclamanta le deţine, în situaţia în care apărările sunt reale.

Faţă de cele de mai sus  solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate potrivit art.496 alin. (2) şi rejudecând cauza să se respingă  cererea.

Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr. [...]/18.09.2014 recurenta a decis angajarea răspunderii solidare a intimatei – reclamante în limita sumei de 22754 lei, în raport de prevederile art. 27 alin. 1 lit. b ?i c din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. S-a re?inut că intimata – reclamantă, în calitate de ter? poprit, nu a plătit organului fiscal, de îndată sau după data la care a devenit exigibilă, suma re?inută ?i cuvenită, în contul indicat de organul de executare, potrivit dispozi?iilor ar. 149 alin. 9 lit. a din OG nr. 92/2003, fiind îndeplinite condi?iile prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. OG  nr. 92/2003.

Curtea re?ine că în mod legal prima instan?ă a dispus anularea acestei deciziei, motivele de recurs întemeiate de recurentă pe dispozi?iile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă fiind nefondate.

În primul rând, trebuie re?inut că unul dintre temeiurile de drept ale deciziei contestate este vădit nelegal, în situa?ia de fa?ă nefiind incidentă cauza de atragere a răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. 1 lit. c din OG nr. 92/2003. Conform acestor dispozi?ii, răspunde solidar cu debitorul,  reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credinţă, declară băncii, potrivit art. 149 alin. (12) lit. a), că nu deţine alte disponibilităţi băneşti. Această ipoteză de răspundere nu reiese nici măcar din situa?ia de fapt descrisă în decizia nr. [...]/18.09.2014, motivarea raportându-se doar la nerespectarea obliga?iilor intimatei – reclamante în calitate de ter? poprit. Pe de altă parte, din interpretarea acestor dispozi?ii, reiese foarte clar că acest caz de atragere a răspunderii nu prive?te ter?ul poprit.

În ce prive?te ipoteza reglementată de dispozi?iile art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 re?inută de asemenea ca temei a atragerii răspunderii societă?ii reclamante de către organul fiscal, Curtea re?ine că prima instan?ă a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condi?iile atragerii răspunderii instituite de aceste dispozi?ii.

Potrivit art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 răspund solidar cu debitorul terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizării;

Organul fiscal a considerat că intimata – reclamantă nu ?i-a respectat obliga?iile de ter? poprit, anume cele prevăzute de art. 149 alin. 9 lit. a din OG nr. 92/2003, însă aceste dispozi?ii trebuie interpretate coroborat cu cele de la art. 149 alin. 91 ?i art. 150, iar în raport de aceste dispozi?ii, reiese că reclamanta a procedat în mod legal.

Conform art. 149 alin. 91 din OG nr. 92/2003: În situaţia în care, la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, va înştiinţa despre acest fapt organul de executare în termen de 5 zile de la primirea adresei de înfiinţare a popririi.

Iar potrivit art. 150 din OG nr. 92/2003

Executarea silită a terţului poprit

(1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.

(2) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere.

(3) Pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terţului poprit, în condiţiile prezentului cod.

Câtă vreme ter?ul poprit a înstiintat organul fiscal că nu datorează debitorului urmărit vreo sumă de bani, dispozi?iile art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 nu sunt aplicabile, procedura de executare a ter?ului poprit fiind cea reglementată de art. 150. Prin urmare, nu se poate re?ine că ter?ul poprit nu ?i-a respectat obliga?iile prevăzute de art. 149 alin. 9 lit. a din OG nr. 92/2003, în condi?iile în care acesta, în baza art. 149 alin. 91 din OG nr. 92/2003, a în?tiin?at organul fiscal că nu datorează sume de bani debitorului.

În cauza de fa?ă, Curtea re?ine că intimata – reclamantă, în baza art. 149 alin. 91 din OG nr. 92/2003 a în?tiin?at organul fiscal conform adresei nr. 98/20.08.2014, comunicate recurentei la 05.09.2014, faptul că nu datorează nicio sumă de bani debitorului urmărit, motiv pentru care, organul fiscal nu avea decât posibilitatea aplicării dispozi?iilor art. 150 ?i să solicite men?inerea popririi cu consecin?a ob?inerii unui titlu executoriu împotriva ter?ului poprit, în măsura în care se dovedea că acesta datora sume de bani debitorului urmărit.

Dispozitiile art. 150 alin. 1 din OG nr. 92/2003 reglementează expres procedura de urmat în cazul în care terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, motiv pentru care organul fiscal nu se putea prevala de dispozi?iile art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003.

În raport de aceste considerente, Curtea re?ine că prima instanta a pronun?at o sentin?ă legală ?i temeinică, astfel că recursul formulat în cauză urmează să fie respins ca nefondat.

Totodată, în baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă ?i având în vedere solutia din recurs, Curtea va dispune obligarea recurentei la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avoca?ial achitat conform chitantei nr. 2/07.12.2017.

Domenii speta

Spete similare