Litigiu privind funcţionarii publici

Decizie 75 din 30.01.2019


Litigiu privind funcţionarii publici

- art. 99 alin. 1 lit. b) şi art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999

Reducerea atribuţiilor unui compartiment şi/sau schimbarea structurii compartimentului, se pot concretiza sau pot determina reducerea personalului, aspect care rezultă din art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999. În opinia instanţei, condiţia prevăzută la art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, şi anume modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente unui post, trebuie îndeplinită în situaţia desfiinţării unui post individual determinat, ocupat de un anumit funcţionar public, nu şi în situaţia în care are loc o reorganizare a activităţii prin reducerea personalului, justificată de împrejurări obiective.

Dacă s-ar admite că reorganizarea instituţiei publice, prin reducerea personalului, se poate realiza doar dacă sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute la art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, s-ar ajunge la situaţia imposibilităţii realizării reorganizării justificată de reducerea cantitativă a activităţii, or o asemenea interpretare nu poate fi primită întrucât ar reduce doar la nivel teoretic competenţa autorităţii publice în materie de organizare a instituţiei.

Faptul că organigrama şi statul de funcţii nu cuprind o departajare a funcţiilor publice din cadrul unui serviciu în raport cu atribuţiile postului nu poate justifica concluzia că reducerea oricărui post atrage reorganizarea întregului personal care desfăşoară activitate în acel serviciu, indiferent de atribuţiile postului ocupat, având în vedere că într-o astfel de interpretare art. 100 alin. 4 coroborat cu art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999 ar fi inaplicabile.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 75 din 30 ianuarie 2019

 

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 05.07.2018 Tribunalul (...) a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta (...) în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul (...) și Consiliul Local al Municipiului (...), fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta (...) a fost funcționar public în cadrul Unității Administrativ Teritoriale Municipiul (...), deținând funcția publică de consilier, clasa I, grad profesional superior în cadrul Serviciului Impunere Persoane Juridice din cadrul Direcției Economice.

Din Referatul de fundamentare privind reorganizarea Direcției Economice (filele 14 - 16 vol. I), instanța de fond a reținut că s-a propus reducerea a 3 posturi de consilieri superiori I1 cu atribuții în realizarea inspecțiilor fiscale la persoanele juridice, arătându-se că în prezent, această activitate este organizată cu un număr de 7 angajați care au atribuții în acest sens. Motivele care au stat la baza acestei propuneri au fost legate de lipsa unui volum de activitate cuantificabil/stabil și ținând cont de activitatea de inspecție fiscală este o opțiune și nu o obligație a organului fiscal, numărul de persoane care realizează această activitate este stabilit printr-o analiză proprie a fiecărei autorități locale. Pe de altă parte, s-a avut în vedere faptul că modificarea Codului fiscal a statuat o „decuplare” a fiscalității locale, în cazurile de reevaluare a imobilelor, de contabilitatea agenților economici. Concret, reevaluarea clădirilor se realizează doar prin rapoarte de evaluare întocmite de evaluatori, care nu se vor înregistra în contabilitate, fapt care reduce semnificativ posibilitatea de a depista materie impozabilă nedeclarată.

S-a adoptat astfel HCL nr. (...)/26.01.2017 privind aprobarea organigramei, statului de funcții și a numărului de personal pentru Aparatul de specialitate al Primarului municipiului (...) și Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor.

Astfel, reclamantei i-a fost comunicată o Notificare purtând nr. (...)/06.02.2017 (fila 97 vol. I), prin care i s-a adus la cunoștință faptul că având în vedere că în urma restructurării Serviciului Impunere Persoane Juridice, există mai mulți angajați decât posturi aprobate, ocuparea acestora se va face prin examen, susținut pentru posturi de aceeași categorie, clasă și grad profesional, la data de 16.02.2017.

Regulamentul privind procedura de examinare în vederea reorganizării și restructurării Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului (...) a fost aprobat prin Dispoziția Primarului Municipiului (...) nr. (...)/06.02.2017 (filele 72 - 78).

La data de 15.02.2017, reclamanta a formulat o cerere înregistrată la pârât sub nr. (...), prin care își exprima opțiunea de a participa la examen (fila 99 vol. I). Tabelul nominal cu persoanele înscrise pentru ocuparea funcțiilor conținea șase nume, în condițiile în care posturile disponibile erau în număr de patru (fila 94).

La data de 10.02.2017, Primăria municipiului (...) a publicat un anunț (fila 100 vol. I), conform căruia examenul a fost reprogramat pentru data de 20.02.2017.

Comisia de examen a adoptat Raportul final încheiat cu ocazia examenului organizat pentru ocuparea funcțiilor publice alocate Serviciului Impunere Persoane Juridice (posturile prevăzute cu atribuții în realizarea inspecțiilor fiscale la persoanele juridice), ca urmare a reorganizării Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului (...) prin HCL nr. (...)/26.01.2017 (filele 89-90). În cuprinsul acestui Raport s-a arătat că pentru susținerea probei scrise s-au prezentat patru candidați, ca urmare, examenul pentru ocuparea funcțiilor publice nu s-a mai organizat.

Rezultatul examenului organizat la data de 20.02.2017 a fost publicat în aceeași dată (fila 91).

Astfel, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 19 din Anexa nr. 2 la Dispoziția nr. (...)/06.02.2017 - Regulamentul privind procedura de examinare în vederea restructurării Serviciului Impunere Persoane Juridice din cadrul Direcției Economice, conform cărora funcționarii publici care nu se înscriu, nu se prezintă la examen sau nu promovează examenul, vor urma procedura legală de eliberare din funcția publică, fiind emis pe seama reclamantei Preavizul nr. (...)/27.02.2017 (fila 21 vol. I). În urma acestuia, a fost dată Dispoziția nr. (...)/19.05.2017 (filele 23-34 vol. I) privind eliberarea din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior a reclamantei.

Împotriva acestei Dispoziții, reclamanta a formulat plângere prealabilă (filele 25-28 vol. I).

Instanța de fond a reținut că Dispoziția nr. (...)/19.05.2017 a fost emisă în baza art. 97 lit. c) cu referire la art. 99 alin.1 lit. b) din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții: (…) c) prin eliberare din funcția publică, respectiv (1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: (…) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.

Față de motivele de nelegalitate ale HCL nr. (...)/26.01.2017 și a celorlalte acte administrative atacate, invocate de reclamantă prin cererea introductivă, instanța de fond a reținut că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor actelor normative în vigoare.

Astfel, în ceea ce privește încălcarea art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 (În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică.) de art. 4 pct. 4 din Regulamentul privind procedura de examinare în vederea restructurării Serviciului Impunere Persoane Juridice din cadrul Direcției Economice (Examenul se organizează doar în cazul în care s-au înscris și se prezintă mai mulți funcționari publici decât posturi alocate Serviciului Impunere Persoane Juridice.), instanța nu a putut reține această apărare întrucât textul de lege prevede obligativitatea organizării examenului atunci când numărul candidaților este mai mare decât cel al locurilor scoase la concurs, iar Regulamentul prevede că nu se organizează examen dacă nu sunt mai mulți candidați decât locuri, aspect care rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor legii.

Referitor la apărarea conform căreia, pârâta nu ar fi ținut cont de actele medicale doveditoare ale unei boli de care suferea reclamanta, instanța de fond a reținut că nici aceasta nu va putea fi reținută întrucât examenul inițial stabilit pentru data de 16.02.2017, a fost amânat pentru data de 20.02.2017 (fila 100 vol. I).

Raportat la presupusa încălcare a prevederilor art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999, în conformitate cu care (5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici. (6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, instanța de fond a reținut că, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 22 vol. I, reclamantei i s-au pus la dispoziție un post de consilier, clasa I, grad profesional debutant în cadrul Serviciului Încasări - Compensări, respectiv un post de consilier, clasa I, grad profesional debutant din cadrul Serviciului Impunere Persoane Fizice din Direcția Economică. S-a procedat în acest fel întrucât, astfel cum rezultă din Referatul de fundamentare privind reorganizarea Direcției Economice, postul vacant de consilier superior s-a transformat în post de consilier debutant, urmare a stabilirii prin fișa postului a unor atribuții de complexitate redusă. De asemenea, tot sub acest aspect, instanța a reținut că reclamantei i-a fost comunicat și un tabel transmis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, conținând lista posturilor vacante existente în evidențele acestei instituții (filele 29-30 vol. I), însă aceasta a precizat că nu a putut să deducă funcțiile potrivite cu pregătirea ei, însă nu a făcut dovada că ar fi solicitat lămuriri sub acest aspect.

Totodată, reclamanta a arătat faptul că motivarea deciziei de reorganizare a Serviciului în care și-a desfășurat activitatea ar contraveni prevederilor art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, în conformitate cu care reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii. Sub acest aspect, al atribuțiilor, având în vedere intrarea în vigoare a Legilor nr. 227/2015 și 207/2015 și cele învederate în Referatul nr. (...)/25.01.2017 cu privire la aceste atribuții, reținând și prevederile pct. 40 titlul IX cap. II din HG nr. 1/2016 (Rapoartele de reevaluare în scopul stabilirii impozitului pe clădiri pot fi verificate de autoritățile locale în conformitate cu standardele de reevaluare în vigoare la data reevaluării), instanța de fond a reținut că nu există impusă de norma legală nicio obligație în ceea ce-l privește pe organul fiscal, de a verifica rapoartele de evaluare, ci i se acordă acestuia o facultate (pot fi).

De altfel, aceste rapoarte de evaluare depuse în vederea impunerii nu pot face obiectul verificării de către funcționarii cu atribuții de inspecție fiscală, fiind întocmite de experți evaluatori autorizați, neexistând riscul ca bunurile imobile să fie subevaluate.

Instanța de fond a reținut și aspectul că Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în temeiul art. 107 alin.1 din Legea nr. 188/1999 a acordat aviz pentru funcțiile publice din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului municipiului (...) și din cadrul Serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor al municipiului (...), județul (...) (fila 111 vol. I).

Reducerea de personal având la bază realizarea unui echilibru financiar și o eficientizare a activității este la latitudinea pârâtului, care, odată ce a obținut acordul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, este liber să-și organizeze activitatea după cum consideră. Faptul că au fost introduse noi atribuții în fișa postului, după cum susține reclamanta, dar activitatea desfășurată dă rezultate la fel de satisfăcătoare pentru angajator, înseamnă că un număr mai mic de funcționari în serviciul respectiv este suficient pentru întreaga activitate, iar rezultatele sunt similare celor din trecut. În acest sens, pârâtul a răspuns la interogatoriu arătând că, în anul 2017, cu un număr de 4 persoane cu atribuții de inspecție fiscală (față de 7 persoane în anul 2016), s-a constatat aproximativ aceeași sumă cu cea din 2016 (1.116.408 lei în anul 2017, față de 1.117.714 lei, în anul 2016).

De altfel, după cum rezultă din înscrisurile de la filele 101 - 107 vol. I, s-au organizat examene în mai multe departamente din cadrul Municipiului (...), probabil tot în vederea unor restructurări de personal.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a reținut și aspectul că reclamanta nu a participat la examenul organizat pentru ocuparea posturilor în cadrul Serviciului în care și-a desfășurat activitatea deși data pentru desfășurarea acestuia a fost amânată.

Față de cele mai sus arătate, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurenta-reclamantă (...), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

Recurenta apreciază că hotărârea instanței de fond este criticabilă sub următoarele aspecte:

În esență, instanța de fond nu a dat eficiență prevederilor din Legea nr. 188 din 1999, republicată, modificată, care sunt menite a proteja funcționarii publici în raport cu autoritatea în cadrul căreia se derulează raportul de serviciu.

Prevederile imperative ale art. 100 alin 4 care condiționează reducerea posturilor; astfel: „(4) Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.”

Or, din comparația fișei de post a recurentei - înainte de eliberarea din funcție cu cea depusă la dosar de intimată - ulterioară „reorganizării” nu rezultă nici o diferență de conținut în ce privește atribuțiile ori condițiile de ocupare a postului.

Prin urmare, se impunea organizarea unui examen (și nu concurs) pentru testarea profesională a candidaților pentru funcțiile publice rămase, în condițiile în care - evident - atribuțiile acestora sunt modificate cu mai mult de 50 % - pentru că altfel posturile nu se pot reduce.

Reclamanta a atacat atât HCL nr. 72 din 26.01.2017 - în ce privește reorganizarea Serviciului Impunere Persoane Juridice, cât și Decizia nr. (...)/19.05.2017 de eliberare din funcția publică, însă cu privire la HCL nr. 72 din 26.01.2017 nu se regăsesc în cadrul considerentelor argumentele pentru care motivele acțiunii au fost înlăturate, respectiv se consideră acest act administrativ ca având deplină forță juridică.

Totodată, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, nu s-a ținut cont de următoarele aspecte:

Serviciul Impunere Persoane Juridice avea în componență la data declanșării reorganizării - conform organigramei - un număr de 13 posturi și nu 7 posturi. În concret, Serviciul Inspecție fiscală nu exista la momentul reorganizării. Așa cum rezultă din organigramele depuse de intimată în cadrul Serviciului Impunere Persoane Juridice - existau 13 posturi, din care 11 erau ocupate de funcționari publici - consilier clasa I, grad profesional superior - la fel ca și recurenta.

 Din înscrisurile depuse de intimată pentru primul termen reiese împrejurarea că au fost notificați pentru a participa la examen doar o parte dintre cei care desfășurau activitate în cadrul Serviciului Impunere Persoane Juridice. Din această perspectivă, reorganizarea nu a fost efectivă, ea a fost organizată cu o anumită „țintă” care nu are legătură cu performanțele profesionale ale funcționarilor publici – poate mai degrabă cu anumite persoane juridice „deranjate” de inspecția fiscală realizată de recurentă. Legal era să fie chemate la concurs toate persoanele (funcționarii publici) din cadrul Serviciului Impunere Persoane Juridice.

Mai mult, intimata a modificat, începând cu anul 2016, fișa postului pentru recurentă prin includerea la punctele 6, 7, 8 de activități de impunere, pe lângă cele existente specifice inspecției fiscale.

În ce privește absența recurentei de la examen apreciază că în mod eronat s-a reținut că actele medicale nu justifică neparticiparea la examen, întrucât acesta ar fi fost amânat. În acest context, a precizat că, la momentul primei date fixată pentru examen, nu a fost în concediu medical, iar examenul a fost amânat pentru alte motive, care nu au legătură cu persoana sa.

A mai arătat că norma de examinare conținută de regulament și aplicată de comisia de examen prin prisma rezultatului concursului, așa cum a fost acesta comunicat, contravine dispozițiilor legale art. 100 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 188/1999, lăsând loc, așa cum s-a și întâmplat, de altfel, arbitrariului în ceea ce privește cariera unor funcționari publici cu mare vechime în instituție și cu un comportament profesional ireproșabil, după cum atestă evaluările anuale.

A menţionat că reducerea posturilor justificată pe reducerea volumului de activitate a fost premeditată. Astfel, motivul pentru care în anul 2016 numărul de rapoarte de inspecție fiscală s-a redus a fost că atribuțiile lor pe linia activități impunere au crescut prin introducerea punctelor 6, 7, 8 din Fișa postului, în mod logic timpul de muncă afectat inspecției fiscale scăzând.

 Dreptul autorității de a reorganiza activitatea este circumscris prevederilor legale, iar verificarea respectării acestor prevederi, în special ale Statului aparține instanței de judecată și nu Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Cu alte cuvinte, existența unui aviz formal, dat în aceeași zi, nu garantează respectarea drepturilor funcționarilor publici.

În cadrul hotărârii recurate nu se face nici o referire la unele argumente sau probe administrate, descrise mai jos:

Ca urmare a probelor cu înscrisuri administrate – a argumentat că reorganizarea nu se regăsește în planul de ocupare a funcțiilor publice aprobat prin HCL nr. (...)/20.10.2016, acolo fiind inserate un număr de 8 posturi vacante, 5 posturi care se vor înființa, respectiv 5 posturi pentru promovare. Art. 23 „e” și „f” din Statut, precum și Ordin ANFP nr. 7660 din 2006 instrucțiuni pentru elaborare plan de ocuparea a funcției publice prevăd o serie de dispoziții obligatorii în ce privește elaborarea planului și ocupare a funcțiilor publice. În cazul posturilor supuse reorganizării, aceste modalități nu se regăsesc, iar sancțiunea aplicabilă este nulitatea actelor administrative de ocupare a funcțiilor publice prin alte modalități decât cele propuse și aprobate prin planul de ocupare a funcțiilor publice, nulitate care se constată doar de către instanța de judecată (art. 14 alin. 2 și 3 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul ANFP nr. 7660 din 24.08.2006).

Un alt aspect este acela că avizul ANFP cu privire la reducerea posturilor a venit în aceeași zi, adică în nici 24 ore de la solicitarea acestuia.

Referitor la nerespectarea obligației de la art. 99 alin. 5 și 6 din Statut, a precizat că îndeplinirea acestei obligații este în sarcina autorității, de aceea recurenta nu este obligată să facă dovada solicitării de lămuriri cu privire ia modul în care autoritatea înțelege să își îndeplinească obligația. De altfel, aceste deficiențe au fost exprimate, conform legii contenciosului administrativ, prin plângerea prealabilă.

La încetarea raporturilor de serviciu, instituția nu i-a oferit, nu i-a pus la dispoziție o funcție publică corespunzătoare în cadrul Primăriei Municipiului (...), ci una net inferioară de consilier debutant. Raportat la lista pusă la dispoziție în condițiile art. 99 alin. 6 apreciază că această condiție nu s-a realizat.

În concret, ceea ce a primit a fost un tabel cu funcții publice, tabel din care nu se poate deduce care din funcții sunt potrivite cu pregătirea sa. Adică, cu excepția câtorva funcții publice unde se cereau evident studii juridice, în rest nu a avut de unde să știe care erau condițiile de studii pentru ocuparea acelor funcții, astfel încât să poată opta - accepta sau refuza - în cunoștință de cauză. În aceste condiții, apreciază că prevederile art. 99 alin. 5 și 6 din Statut nu au fost respectate, nefiind respectată procedura de redistribuire impusă de lege.

Vătămarea drepturilor recunoscute de Statut nu poate fi înlăturată pe altă cale decât prin anularea actelor care au stat la baza eliberării din funcție a reclamantei. Tocmai acele garanții care privesc stabilitatea în funcție a funcționarilor publici au fost anihilate prin prevederi contrare legii.

În drept a invocat prevederile Legii nr. 188/1999, ale Codului Fiscal și ale Codului de Procedură Fiscală, în special cele invocate în text.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimații Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul (...) - prin Primarul Municipiului (...) și Consiliul Local al Municipiului (...), au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În esență, arată intimații că instanța a analizat punctual toate criticile aduse de reclamantă, ajungând în final la constatarea potrivit căreia atât HCL nr. (...)/2017 cât și Dispoziția nr. (...)/2017 sunt întemeiate și fondate pe dispozițiile legale.

De altfel, din coroborarea dispozițiilor art. 19 din anexa nr. 2 la Dispoziția nr. (...)/2017 pentru aprobarea regulamentului privind procedura de examinare în vederea restructurării serviciului Impunere Persoane Juridice din cadrul Direcției Economice conform căruia funcționarii publici care nu se înscriu, nu se prezintă la examen sau nu promovează examenul vor urma procedura legală de eliberare din funcția publică.

În contextul organizării examenului de testare profesională, instanța în mod corect a reținut că data stabilită inițial pentru ca acesta să aibă loc, aceea de 16 02 2017, a fost amânată la o dată ulterioară pentru a da astfel posibilitatea ca și persoanele aflate în concedii medicale să poată participa la acest examen, după ce în prealabil la data de 15.02.2017, reclamanta recurentă și-a manifestat această opțiune, prin urmare susținerile recurentei din acest punct de vedere sunt neîntemeiate.

În emiterea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului (...) nr. (...)/26 01 2017 au fost respectate întru-totul dispozițiile legale, regulamentul de testare profesională întocmit pe dispozițiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, în cazul în care există mai mulți funcționari publici se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică, coroborat cu art. 4 pct. 4 din Regulamentul privind procedura de examinare în vederea restructurării serviciului Impunere Persoane Juridice potrivit cărora examenul se organizează doar în cazul în care s-au înscris și se prezintă mai mulți funcționari publici decât posturi alocate, în mod corect instanța nu putea reține apărarea recurentei din acest punct de vedere, obligativitatea organizării examenului existând doar în situația în care numărul candidaților este mai mare decât al locurilor scoase la concurs.

Intimații consideră că, în mod corect a reținut instanța și împrejurarea potrivit căreia au fost respectate și prevederile art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999 privitor la obligativitatea instituției publice, în perioada de preaviz, de a pune la dispoziție funcționarilor publici care urmează a fi eliberați din funcție posturi vacante, în situația în care acestea există în cadrul autorității, precum și dacă acestea nu există, instituției publice revenindu-i obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz lista posturilor vacante.

În analizarea împrejurărilor de drept și de fapt în care a avut loc eliberarea din funcția publică a reclamantei, instanța constatând că au fost respectare prevederile legale a ajuns la concluzia potrivit căreia, reducerea de personal având la bază realizarea unui echilibru financiar și o eficientizare a activității instituției este la latitudinea respectivei autorități sau instituții publice să-și organizeze activitatea după cum consideră de cuviință. Instanța de judecată este chemată să se pronunțe dacă procedura legală a fost respectată, ceea ce în speța dedusă judecății s-a dovedit cu prisosință, și nicidecum să se pronunțe dacă este oportună reorganizarea respectivei autorități publice prin reduceri de costuri de personal, și astfel eficientizarea activității acesteia.

4. Soluţia instanţei de recurs

Curtea, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Recurenta–reclamantă (...) a investit instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, cu o acţiune în anularea Dispoziției nr. (...)/19.05.2017, emisă de Primarul Mun. (...) (filele 23 - 34 vol. I), prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, deţinută în cadrul Serviciului de Impunere Persoane Juridice din cadrul Direcţiei Economice, începând cu 19.05.2017. Totodată, a solicitat şi anularea HCL nr. (...)/2017 privind aprobarea organigramei, statului de funcţii şi a numărului de personal pentru Aparatul de specialitate al Primarului Municipiului (...), în ceea ce priveşte reorganizarea Serviciului de Impunere Persoane Juridice.

Criticile formulate de recurentă împotriva sentinţei primei instanţe, prin care a fost respinsă acţiunea ca nefondată, se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Examinând aceste critici Curtea a constatat că sunt nefondate, soluţia primei instanţe reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente speţei.

În ceea ce priveşte critica vizând nelegalitatea hotărârii primei instanţe determinată de faptul că la stabilirea legalităţii dispoziţiei atacate nu s-a ţinut cont de prevederile art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, care stabilesc că reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50%, condiţie ce nu era îndeplinită, Curtea a constatat că este nefondată întrucât această normă nu este incidentă cauzei.

În prealabil, s-a impus a se reţine că prin HCL nr. (...)/26.01.2017 a fost aprobată organigrama, statul de funcţii şi numărul de personal al Serviciului de Impunere Persoane Juridice din cadrul Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului (...), respectiv a fost aprobată propunerea de reorganizare a serviciului prin reducerea a trei posturi de consilier, superior I dintre cele şapte cu atribuţii în realizarea inspecţiei fiscale la persoane juridice, unul dintre aceste din urmă posturi fiind ocupat de recurenta-reclamantă.

Din referatul de fundamentare a reorganizării nr. (...)/25.01.2017 rezultă că reducerea posturilor cu atribuţii în realizarea inspecţiei fiscale la persoane juridice a fost justificată de lipsa unui volum de activitate cuantificabil/stabil, de consecinţele pe care le are modificarea Codului fiscal asupra activităţii de inspecţie şi de concluzia că rezultate similare anului 2016 se pot obţine chiar cu un număr mai redus de personal.

Dispoziţia atacată a fost emisă ca urmare reorganizării serviciului şi a faptului că recurenta nu a participat la examenul organizat în vederea numirii funcţionarilor pe noile funcţii.

Din înscrisurile depuse în recurs rezultă că anterior reorganizării în cadrul Serviciului de Impunere Persoane Juridice existau, în raport cu scopul şi atribuţiile funcţiei, două categorii de posturi de execuţie, respectiv posturi cu atribuţii în verificarea scriptică şi faptică a bunurilor aparţinând persoanelor juridice şi impunerea acestora şi posturi cu atribuţii în realizarea inspecţiei fiscale la persoane juridice (respectiv şapte posturi de consilier superior, clasa I). Această structură a posturilor a fost menţinută şi după reorganizarea aprobată prin HCL nr. (...)/2017, fiind redus doar numărul posturilor cu atribuţii în realizarea inspecţiei fiscale la persoane juridice, aspect care rezultă din referatul de fundamentare a reorganizării nr. (...)/25.01.2017, fiind notificați pentru a participa la examen doar funcţionarii care ocupau aceste posturi.

În drept, s-a reţinut că potrivit art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 în caz de reorganizare, funcţionarii publici vor fi numiţi pe noile funcţii sau în noile compartimente în cazul în care: a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%; b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice; d) este schimbată structura compartimentului. Numirea pe noile funcţii sau în noile compartimente se realizează cu respectarea criteriilor prevăzute la alin. 2, iar în cazul în care sunt mai mulţi funcţionari publici se organizează examen.

Reducerea atribuţiilor unui compartiment şi/sau schimbarea structurii compartimentului, se pot concretiza sau pot determina reducerea personalului, aspect care rezultă din art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999, care stipulează că eliberarea din funcţia publică se dispune în cazul în care „autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public”.

În opinia instanţei, condiţia prevăzută la art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, şi anume modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente unui post, trebuie îndeplinită în situaţia desfiinţării unui post individual determinat, ocupat de un anumit funcţionar public, nu şi în situaţia în care are loc o reorganizare a activităţii prin reducerea personalului, justificată de împrejurări obiective.

Dacă s-ar admite că reorganizarea instituţiei publice, prin reducerea personalului, se poate realiza doar dacă sunt îndeplinite şi condiţiile prev. la art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, s-ar ajunge la situaţia imposibilităţii realizării reorganizării justificată de reducerea cantitativă a activităţii, or o asemenea interpretare nu poate fi primită întrucât ar reduce doar la nivel teoretic competenţa autorităţii publice în materie de organizare a instituţiei.

Împrejurarea că nu au fost notificaţi pentru a participa la examen toţi funcţionarii care îşi desfăşurau activitatea în cadrul Serviciului Impunere Persoane Juridice, deci inclusiv cei care ocupau posturi cu atribuţii de impunere, nu afectează legalitatea procedurii de examinare şi a celei de reorganizare în condiţiile în care au fost restructurate, pe motiv de reducere a volumului de activitate, doar posturile cu atribuţii de inspecţie fiscală, respectiv o activitate a serviciului, astfel că în mod legal, raportat la art. 100 alin. 1 lit. b) coroborat cu art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999, doar funcţionarii publici care ocupau astfel de posturi au fost notificaţi să participe la examen, prin reorganizare fiind reduse doar posturile ocupate de aceştia.

Faptul că organigrama şi statul de funcţii nu cuprind o departajare a funcţiilor publice din cadrul unui serviciu în raport cu atribuţiile postului nu poate justifica concluzia că reducerea oricărui post atrage reorganizarea întregului personal care desfăşoară activitate în acel serviciu, indiferent de atribuţiile postului ocupat, având în vedere că într-o astfel de interpretare a art. 100 alin. 4 coroborat cu art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999 ar fi inaplicabile.

În ceea ce priveşte critica recurentei, potrivit căreia prima instanţă a stabilit eronat că ocuparea posturilor existente în urma reorganizării activităţii serviciului s-a realizat în mod legal, întrucât nu a fost respectat art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, Curtea a constatat că este nefondată având în vedere că norma anterior menţionată stabileşte doar obligativitatea organizării examenului în situaţia în care există mai mulţi funcţionari publici care îndeplinesc condiţiile de ocupare a posturilor rămase după reorganizare, fără a cuprinde reglementări cu privire la modul de desfăşurare a examenului.

Din actele dosarului de fond rezultă că intimata, raportat la faptul că existau 7 funcţionari publici care îndeplineau condiţiile de ocupare a celor 4 posturi rămase după reorganizare, a procedat la organizarea examenului, fiind publicat anunţul de demarare a procedurii de examinare, data examenului, bibliografia, condiţiile de participare şi notificaţi funcţionarii ce ocupat posturile suspuse reorganizării. Astfel, s-a reţinut că au fost respectate dispoziţiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, aşa cum corect a stabilit prima instanţă. Împrejurarea că ocuparea posturilor a fost realizată cu respectarea procedurii de desfăşurare a examenului stabilită de intimată şi adusă la cunoştinţa participanţilor (respectiv fără susţinerea probei scrise în condiţiile în care la examenul programat s-a prezentat un număr de funcţionari publici egal cu numărul posturilor alocate, conform art. 4 alin. 4 din Anexa 2 a Dispoziţiei nr. (...)/06.02.2017), întăreşte legalitatea demersului instituţiei publice.

Împrejurarea că recurenta - reclamantă nu s-a prezentat la proba scrisă a examenului organizat în vederea ocupării posturilor alocate în urma reorganizării activităţii serviciului, indiferent de motiv (chiar medical), nu este de natură a afecta legalitatea examenului, raportat la faptul că nu s-a invocat şi dovedit că prin desfăşurarea examenului în aceste condiţii s-a încălcat vreo normă legală.

Referitor la criticile ce vizează considerentele primei instanţe cu privire la legalitatea reorganizării serviciului, astfel cum a fost aprobată prin HCL nr. (...)/2017, Curtea a constatat că sunt nefondate.

În acest sens, s-a reţinut că în exercitarea atribuţiilor lor, instituţiile şi autorităţile publice dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ a avut o conduită arbitrară, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Motivele invocate de recurenta - reclamantă nu indică încălcări punctuale ale legii, nu vizează neregularităţi de ordin procedural, fiind contestată aprecierea instituţiei publice că reorganizarea activităţii serviciului prin reducerea posturilor cu atribuţii de inspecţie fiscală este necesară şi oportună raportat la lipsa unui volum de activitate cuantificabil/stabil, la consecinţele pe care le are modificarea Codului fiscal asupra activităţii de inspecţie şi la concluzia că rezultate similare anului 2016 se pot obţine chiar cu un număr mai redus de personal, prin contrapunerea unor argumente proprii cu privire la rolul şi mecanismul de realizare a inspecţiei fiscale.

Or, instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui autorităţii publice cu atribuţii în stabilirea modului de organizare a aparatului de specialitate al primarului, astfel că, în lipsa unor critici concrete de nelegalitate, nu s-a impus a fi analizate argumentele recurentei-reclamante cu privire la rolul şi mecanismul de realizare a inspecţiei fiscale, invocate drept critici faţă de reorganizarea serviciului în care şi-a desfăşurat activitatea.

Faptul că avizul ANFP ar fi fost obţinut în aceeaşi zi în care a fost solicitat nu afectează legalitatea procedurii de reorganizare, fiind respectate dispoziţiile art. 107 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 188/1999, aşa cum judicios a stabilit prima instanţă.

Critica recurentei conform căreia reorganizarea este nelegală întrucât nu a fost prevăzută în planul de ocupare a funcţiilor publice aprobat prin HCL nr. (...)/2016 nu a putut fi analizată în recurs raportat la faptul că o astfel de critică de nelegalitate a actelor administrative contestate în cauză nu a fost invocată prin cererea de chemare în judecată, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Nu a putut fi primită nici critica recurentei potrivit căreia reorganizarea nu a fost reală întrucât în cursul anului 2017 s-au făcut noi angajări, având în vedere că această susţinere nu a fost dovedită, iar din înscrisurile depuse în recurs rezultă că numita (...), a fost angajată pe postul de consilier principal la Biroul de decontări contracte din cadrul Direcţiei Economice, îndeplinind şi atribuţii ce privesc doar activitate de impunere, nu şi cea de inspecţie fiscală (filele 124 - 129). Or, în condiţiile în care din actele dosarului nu rezultă că au fost înfiinţate posturi similare celor desfiinţate în perioada de un an de la data reorganizării, nu s-a putut reţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999.

Curtea a constatat că este nefondată şi critica recurentei conform căreia în mod nelegal s-a reţinut că anterior emiterii dispoziţiei de eliberare din funcţia publică ocupată au fost respectate dispoziţiile art. 99 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că înscrisurile depuse la dosarul de fond (filele 22, 29 - 30) fundamentează concluzia primei instanţe.

Pe cale de consecinţă, este corectă concluzia judecătorul fondului potrivit căreia HCL a Municipiului (...) nr. (...)/2017 este legală.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că nu există motive de reformare a sentinţei primei instanţe, motiv pentru care în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă (...) împotriva Sentinței nr. (...)/CA din 05.07.2018 pronunțată de Tribunalul (...).

În cauză nu s-au acordat cheltuieli de judecată intimaţilor - pârâţi, care au câştigat procesul, nefiind solicitate.