Legea nr. 85/2014. Compensarea creanţelor pentru datorii reciproce certe, lichide şi exigibile

Legea nr. 85/2014. Compensarea creanţelor pentru datorii reciproce certe, lichide şi exigibile, existente între creditor şi debitor, nu poate fi invocată, pe calea contestaţiei la tabel, de un creditor al procedurii, terţ faţă de raporturile juridice ce au determinat reciprocitatea datoriilor, câtă vreme niciunul dintre creditorii îndreptăţiţi să solicite compensarea nu a făcut-o

- art. 90 alin. l) şi 2) din Legea nr. 85/2014

- art. 1617 alin. 1), 2) şi 3) din Legea 287/2009, privind Codul civil

Pentru a putea opera compensarea în cadrul procedurii insolvenţei, se impun a fi îndeplinite două cerinţe, şi anume: compensarea cu creanţa debitorului să fie invocată de creditor, precum şi să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală. Astfel, nu este suficientă doar îndeplinirea cerinţelor compensaţiei legale prevăzute de Codul civil, pentru a interveni compensarea în cadrul procedurii insolvenţei, ci este necesar, potrivit textului art. 90 din Codul insolvenţei, ca această modalitate de stingere a datoriilor reciproce să fie invocată de creditorii îndreptăţiţi să solicite acest lucru şi nu de un terţ faţă de raporturile juridice ce au determinat reciprocitatea datoriilor.

Raţiunea pentru care este obligatorie invocarea compensării de către creditor, rezidă în faptul că, în conformitate cu art. 1617 alin. 3 Cod civil, oricare dintre părţi poate renunţa, în mod expres ori tacit, la compensaţie.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 243 din 4 iulie 2019

Prin Sentinţa nr. (...)/F/2018 din 20 noiembrie 2018, Tribunalul (...) a respins contestaţia formulată de contestatoarea SC (C) SRL, cu sediul în localitatea (...), str. (...), nr. (...), judeţul (...), împotriva tabelului preliminar (...) SPRL, cu sediul în (...), str. (...), nr. (...), judeţul (...), CUI RO (...), nr. de înregistrare RF(...)/2008, în calitate de administrator judiciar al debitorului SC (D) (...) SRL, cu sediul în (...), str. (...), nr. (...), judeţul (...), CUI (...), J(...)/2018, în contradictoriu cu creditoarea Banca (B) SA, cu sediul în (...), (...), în dosarul asociat nr. (...)/2018/a1.

A fost admisă contestaţia formulată de debitoarea SC (D) (...) SRL, cu sediul în (...), str. (...), nr. (...), judeţul (...), CUI (...), J(...)/2018, împotriva tabelului preliminar al creanţelor, în contradictoriu cu creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), cu sediul în (...), (...), în dosarul asociat nr. (...)/2018/a2, şi în consecinţă a dispus înlăturarea creditorului Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), din tabelul de creanţe al debitoarei SC (D) (...) SRL.

A fost respinsă contestaţia formulată de debitoarea SC (D) (...) SRL, cu sediul în (...), str. (...), nr. (...), judeţul (...), CUI (...), J(...)/2018, împotriva tabelului preliminar al creanţelor, în contradictoriu cu creditoarea (C2) IFN SA, cu sediul în (...), (...), în dosarul asociat nr. (...)/2018/a3.

A fost respinsă contestaţia formulată de debitoarea SC (D) (...) SRL, cu sediul în (...), str. (...), nr. (...), judeţul (...), CUI (...), J(...)/2018, împotriva tabelului preliminar al creanţelor, în contradictoriu cu creditoarea COMUNA (C3), cu sediul în localitatea (…), nr. (…), judeţul (...), în dosarul asociat nr. (...)/2018/a4.

A fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea Banca (B) SA, cu sediul în (...), (...), împotriva tabelului preliminar al creanţelor, în contradictoriu cu creditorii (C4) SRL, cu sediul în (...), str. (...), nr. (...), judeţul (...) şi (C5) SRL, cu sediul în (...), str. (...), nr. (...), judeţul (...), şi (AD) în calitate de administrator special al debitorului, dom. în (...) (...) în dosarul asociat nr. (...)/2018/a5.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă nr. (...)/F/2018 din data de 13.06.2018 pronunţată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2018 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. (D) (...) S.R.L, fiind numit administrator judiciar provizoriu, (...) SPRL, cu sediul în localitatea (...), căruia i s-au stabilit atribuţiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014.

În termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei S.C. (D) (...) S.R.L., administratorul judiciar a depus la dosar tabelul preliminar al creanţelor publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. (...)/09.08.2018 din care rezultă că debitoarea datorează creditorilor săi suma totală de 51.530.843,99 lei – filele 9, 10 dosar asociat 5.

Împotriva tabelului preliminar contestatorii au formulat contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 111 din Legea 85/2014.

Potrivit textului de lege menţionat mai sus ,,(1) Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau netrecute de administratorul judiciar/lichidator în tabel”.

Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar…”.

1. Examinând contestaţia formulată de contestatoarea SC (C) SRL, în contradictoriu cu creditoarea Banca (B) SA, cu sediul în (...), judecătorul sindic a reţinut următoarele:

În calitate de creditoare a societăţii debitoare SC (D) (...) SRL, creditoarea Banca (B) SA, cu sediul în (...) a depus o declaraţie de creanţe prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 6.597.379,37 lei cu titlu de debit restant.

În justificarea creanţei sale, contestatoarea a invocat Contractul de credit consolidat din data de 14.07.2014, cu modificările ulterioare aduse prin actele adiţionale nr. 6 şi 7 – filele 45 - 47 dosar asociat 1 şi 70 - 142 vol. 3.

În urma analizării declaraţiei de creanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 66 din Legea 85/2006, administratorul judiciar a admis întreaga creanţă şi a înscris creditoarea la categoria creanţe garantate cu suma solicitată, poziţia 1 - fila 9 dosar asociat 5.

Judecătorul sindic a reţinut că în mod temeinic şi legal, administratorul judiciar a înscris creanţa creditoarei (BANCA) SA la categoria creanţe garantate în cuantumul solicitat de creditoare, având în vedere că în cauză debitorul nu a făcut dovada achitării sumei împrumutate de la acest creditor.

Faţă de cele arătate, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de creditoarea SC (C) SRL.

2. Examinând contestaţia formulată de debitoarea SC (D) (...) SRL, în contradictoriu cu creditoarea Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice (...), judecătorul sindic a reţinut următoarele:

În calitate de creditoare a societăţii debitoare SC (D) (...) SRL, creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), cu sediul în (...) a depus o declaraţie de creanţe prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 119.076 lei cu titlu de debit restant reprezentând creanţe bugetare.

În justificarea creanţei sale, contestatoarea a depus la dosar documentele care atestă creanţele solicitate – filele 42 - 44 dosar asociat nr. 1.

În urma analizării declaraţiei de creanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 66 din Legea 85/2006, administratorul judiciar a admis întreaga creanţă şi a înscris creditoarea la categoria creanţe bugetare cu suma solicitată, poziţia 2 – fila 9 dosar asociat 5.

Având în vedere că în cauză creanţa solicitată de către acest creditor a fost stinsă prin plată de către debitoare, aspect recunoscut de către creditoare, judecătorul sindic a admis contestaţia formulată de debitoare şi a dispus înlăturarea creditorului Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), din tabelul de creanţe al debitoarei SC (D) (...) SRL.

3. Examinând contestaţia formulată de debitoarea SC (D) (...) SRL, în contradictoriu cu creditoarea (C2) IFN SA, cu sediul în (...), judecătorul sindic a reţinut că, în calitate de creditoare a societăţii debitoare SC (D) (...) SRL, creditoarea (C2) IFN SA, cu sediul în (...) a depus o declaraţie de creanţe prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 1.836.351,52 lei calculată conform clauzelor contractelor de leasing încheiate între părţi, reprezentând debit restant.

În justificarea creanţei sale, creditoarea a arătat că între debitoarea (D) (...) S.R.L., în calitate de utilizator, şi (C2) IFN S.A., în calitate de finanţator, s-au încheiat Contractele de leasing financiar nr. (...)/15.03.2016; (...)/15.03.2016; (...)/15.03.2016; (...)/15.03.2016; (...)/16.02.2017; (...)/16.02.2017; (...)/16.02.2017; (...)/16.02.2017; (...)/22.04.2016; (...)/22.04.2016; (...)/22.04.2016; (...)/22.04.2016; (...)/22.042016; (...)/22.04.2016; (...)/22.04.2016; (...)/22.04.2016; (...)/22.04.2016 având ca obiect transmiterea de către finanţator către utilizator a dreptului de folosinţa asupra unor bunuri identificate în contractele menţionate, în schimbul achitării ratelor de leasing, conform planului de eşalonare asumat de ambele părţi, obligaţie ce nu a fost respectată de către societatea utilizatoare, contractele de leasing fiind reziliate la data de 11.06.2018, conform notificării de reziliere anexate prezentei.

Faţă de aceste aspecte, creditoarea arată că a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor cu creanţa în cuantum total de 1.836.351,52 lei, astfel cum rezultă din fişa de debit din data de 21.06.2018 (calculul de închidere insolvenţă).

De asemenea, s-a arătat că cererea creditoarei îndeplineşte condiţiile de admisibilitate la masa credală, respectiv că creanţa sa este certă lichidă şi exigibilă. Creanţa este certă întrucât cuantumul total al creanţei este rezultatul aplicării dispoziţiilor contractuale, ca şi consecinţa a neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor asumate de utilizator – filele 37 - 41 dosar asociat 1 şi 3 - (...) vol. 2.

În urma analizării declaraţiei de creanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 66 din Legea 85/2006, administratorul judiciar a admis întreaga creanţă şi a înscris creditoarea la categoria creanţe chirografare cu suma solicitată, poziţia 8 – fila 27 dosar asociat 1.

Judecătorul sindic a reţinut că în mod temeinic şi legal, administratorul judiciar a înscris creanţa contestatoarei la categoria creanţe chirografare, iar nu în categoria creanţelor nescadente, cum greşit susţine contestatoarea, având în vedere următoarele:

Conform Notificării de reziliere a contractelor de leasing din data de 11.06.2018 comunicată debitorului, creditoarea a dispus rezilierea unilaterală a contractelor de leasing financiar menţionate mai sus au fost reziliate din culpa exclusivă a utilizatorului la data de 11.06.2018, în baza art. 12.4.11 din contractele de leasing, deoarece societatea debitoare înregistra mari restante la plata ratelor de leasing, aşa cum rezulta din fişa de cont depusă la dosarul cauzei – filele 22, 23 dosar asociat 3.

Cum în cauză rezilierea a operat la data de 11.06.2018, anterior deschiderii procedurii insolvenţei 13.06.2018, în mod corect administratorul judiciar a înscris creanţa creditoarei la categoria creanţelor chirografare, iar nu în grupa creanţelor nescadente.

Cu privire la suma de solicitată de creditoare cu titlu de accesorii, critica adusă tabelului preliminar de debitoarea contestatoare, este neîntemeiată.

Astfel, în mod corect s-a arătat că debitoarea a trimis creditoarei Notificarea nr. (...)/06.07.2018 prin care i-a solicitat acesteia renunţarea la plata penalităţilor de întârziere. La această solicitare, creditoarea a răspuns prin e-mailul din data de 10.07.2018, fiind de acord cu reducerea cu 60% a cuantumului penalităţilor contractuale, însă prin răspunsul dat, creditoarea a precizat că aştepta acordul societăţii debitoare în vederea redactării tranzacţiei – filele 6 - 7 dosar asociat 3.

Prin urmare, atâta timp cât nu exista redactat încă un document care să consfințească în mod expres voinţa părţilor, semnat şi stampilat, simplele discuţii preliminare avute în vedere cu privire la acesta fapt, nefinalizate însă şi prin redactarea unei tranzacţii, nu au putut fi reţinute.

Cum în cauză nu s-a mai încheiat tranzacţia dintre părţi, care ar fi consfinţit acordul de diminuare a penalităţilor de întârziere, judecătorul sindic a apreciat că în mod corect administratorul judiciar a înscris şi aceste accesorii în tabelul de creanţe.

Faţă de cele reţinute, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de debitor.

4. Examinând contestaţia formulată de debitoarea SC (D) (...) SRL, în contradictoriu cu creditoarea Comuna (C3), cu sediul în Comuna (…), nr. (...), jud. (...), judecătorul sindic a reţinut că, în calitate de creditoare a societăţii debitoare SC (D) (...) SRL, creditoarea Comuna (C3) a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 55.644,27 lei, din care suma de 45.107,23 lei reprezentând plată nedatorată şi 10.537,04 lei dobânda legală.

În justificarea creanţei sale, în esenţă, creditoarea Comuna (C3) a arătat că între societatea (C4) SRL, debitorul S.C. (D) (...) S.R.L şi creditoare s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. (...)/21.03.2012, contract prelungit succesiv care nici până în prezent nu s-a semnat procesul verbal de recepţie finală, fapt ce a determinat executarea necorespunzătoare a lucrărilor. S-a arătat că pe parcursul executării lucrărilor creditoarea a achitat sumele facturate de către debitoare şi de către celelalte societăţi cuprinse în asociere, însă ulterior efectuării plăţilor s-a constat că unele sume nu erau datorate.

În acest sens s-a menţionat faptul că pe parcursul anului 2017, în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a reieşit că factura nr. (...)/31.05.2016, debitoarea a înserat şi obţinut în mod nejustificat suma de 45.107,23 lei reprezentând penalizare datorită depăşirii duratei de execuţie a lucrărilor. Totodată s-a arătat că, în condiţiile în care debitorul a încasat nelegal suma menţionată mai sus, acesta datorează şi dobânda aferentă acestei sume, în cuantum de 10.537,04 lei.

De asemenea s-a arătat că prin Notificarea nr. (...) din 30.12.2016, AFIR a respins la plată sumele mai sus indicate, reprezentând debit principal, acestea fiind considerate cheltuieli neeligibile. Ori, în condiţiile în care întârzierea lucrărilor nu se datorează culpei achizitorului, debitoarea nu era îndreptăţită la plata acestor penalităţi, astfel că plata acestei facturi este o plată nedatorată.

De asemenea s-a arătat că debitoarea cunoştea faptul că lucrarea efectuată face parte din proiectul finanţat prin FEDAR şi că îi pot fi decontate sume numai în măsura acceptării lor la plată de către AFIR şi a existenţei temeiului juridic pentru încasarea acestor sume – filele 50 - 51 dosar asociat 1 şi 421 - 436 vol. 3.

În urma analizării declaraţiei de creanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 66 din Legea 85/2006, administratorul judiciar a admis întreaga creanţă şi a înscris creditoarea la categoria creanţe chirografare cu suma solicitată, poziţia 4 – fila 26 dosar asociat 1.

Judecătorul sindic a reţinut că în mod temeinic şi legal, administratorul judiciar a înscris creanţa creditoarei la masa credală având în vedere că prin contractul dintre părţi la art. 17.1 din Contractul dintre părţi s-a prevăzut că plata se va face după încasarea în contul beneficiarului a sumelor convenite conform contractului de finanţare încheiat între beneficiar şi APDRP, dar numai în măsura acceptării lor la plată de către AFIR şi a existenţei temeiului juridic pentru încasarea acestor sume – fila 432 – vol. 3.

Faţă de cele reţinute, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de debitor.

5. Examinând contestaţia formulată de debitoarea SC (D) (...) SRL, în contradictoriu cu creditorii (C4) SRL, cu sediul în (...), şi (C5) SRL, cu sediul în (...), judecătorul sindic a reţinut că, în calitate de creditori ai societăţii debitoare SC (D) (...) SRL, creditorii au solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei astfel: (C4) SRL cu suma de 41.074.673,53 lei, cu titlu de debit restant, iar (C5) SRL 8.288.384,22 lei.

În urma analizării declaraţiei de creanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 66 din Legea 85/2006, administratorul judiciar a procedat la înscrierea în integralitate în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei S.C. (D) (...) S.R.L., a creditoarei (C5) SRL și a creditoarei (C4) SRL, cu întreaga sumă solicitată la categoria creanţe chirografare, poziţia 15 respectiv poziţia 1 – filele 27, 26 dosar asociat 1.

Critica adusă tabelului preliminar este neîntemeiată:

Astfel, conform prevederilor art. 90 alin. (l) din Legea nr. 85/2014: ,,Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi creanţelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenţei".

Potrivit art. 1617 Noul Cod civil ,,(1) Compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.

 (2) O parte poate cere lichidarea judiciară a unei datorii pentru a putea opune compensaţia.

 (3) Oricare dintre părţi poate renunţa, în mod expres ori tacit, la compensaţie”.

Raportat la textele de lege menţionate mai sus, judecătorul sindic reţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune compensarea creanţelor reciproce, respectiv, a creanţei în sumă de 41.074.673,53 lei pe care societatea creditoare SC (C4) SRL o are faţă de societatea debitoare (D) (...) SRL, cu creanţa în sumă de 32.678.778,75 lei pe care debitoarea o are la rândul său faţă de creditoarea SC (C4) SRL, respectiv a creanţei în sumă de 8.288.384,22 lei pe care societatea creditoare (C5) SRL o are faţă de societatea debitoare (D) (...) SRL, cu creanţa în sumă de 9.675.396,26 lei pe care debitoarea o are la rândul său faţă de creditoarea (C5) SRL.

Astfel, din textul de lege menţionat mai sus reiese că compensarea creanţelor reciproce se poate dispune doar în situaţia în care unul dintre creditori solicită acest lucru. Ori în cauză, niciunul dintre creditori, respectiv SC (...) SRL, SC (C4) SRL şi (D) (...) SRL, cu creanţe reciproce nu au solicitat acest lucru.

Mai mult, debitoarea SC (C4) SRL se află în procedura reorganizării judiciare (18.09.2018 – dosar nr. (...)/2015), iar pentru creditorul (D) (...) SRL sunt prevăzute plăţi în luna 36 a planului de reorganizare, astfel că, creanţa creditorului (D) (...) SRL împotriva averii debitoarei SC (C4) SRL nu este scadentă, motiv pentru care nu a putut fi compensată.

Faţă de cele reţinute, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel SC (D) (...) SRL - societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator special (AD), solicitând instanței, în principal, admiterea apelului şi în consecinţă admiterea contestaţiei formulate împotriva creanţei creditorului Comuna (C3), jud. (...), respectiv eliminarea acestuia din tabel, în subsidiar, casarea sentinţei apelate şi trimiterea acesteia spre rejudecare.

În motivarea apelului se arată că, în tabelul preliminar de creanţe al debitorului SC (D) (...) SRL creditorul Comuna (C3), jud. (...), figurează înscris cu suma de 55.644,27 lei reprezentând creanţă chirografară.

Prin Sentinţa nr. (...)/F/2018 pronunţată la data de 20.11.2018 de către Tribunalul (...) în dosarul (...)/2018/al, instanţa a respins contestaţia formulată împotriva creanţei creditorului Comuna (C3), jud. (...), înscrisă în tabelul preliminar de creanţe.

Apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, în primul rând, pentru că, astfel după cum a stipulat şi în cuprinsul contestaţiei, creditoarea Comuna (C3) nu mai poate emite pretenţii de la apelantă, urmare a faptului că, şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile asumate conform contractului de execuţie lucrări nr. (...)/21.03.2012, şi a executat lucrările solicitate aşa cum rezultă din procesele verbale de recepţie la terminarea lucrării nr. (...)/03.09.2014 şi nr. (...)/03.09.2014.

După cum reiese din aceste procese verbale de recepţie beneficiarul Comuna (...), jud. (...), a recunoscut faptul că „Lucrările sunt executate conform contractului, corespund calitativ şi cantitativ respectând prevederile autorizaţiei de construire a proiectului tehnic şi a caietului de sarcini”. Mai mult plata nu se poate considera nedatorată, atâta timp cât la baza acesteia a existat o factură emisă pentru lucrările executate de apelantă şi recepţionate de pârâtă.

În altă ordine de idei, facturarea prestaţiei execuţiei lucrărilor a fost corect întocmită şi justificată, având în vedere faptul că, aceasta a fost acceptată de către beneficiarul Comuna (...) şi plătită. Controlul Curţii de Conturi, de care se prevalează creditoarea Comuna (C3), nu îi poate fi opozabil, raportat la faptul că, cu ocazia recepţiei lucrărilor executate (contract (...)/21.03.2012), reprezentanții Primăriei au verificat amănunțit toate lucrările executate. Mai mult de atât, termenul de garanţie a lucrărilor efectuate (24 luni), a expirat în cursul anului 2016, astfel că, creditoarea nu mai poate solicita sume de bani de la debitoarea contestatoare.

În cuprinsul Sentinţei numărul (...)/F/2018 instanţa a reţinut eronat faptul că, în mod temeinic şi legal administratorul judiciar a înscris creanţa creditoarei Comuna (...) la categoria creanţelor chirografare în cuantumul solicitat.

În al doilea rând, apelanta a solicitat în cadrul contestaţiei proba cu expertiza, însă instanţa dintr-o omisiune nu s-a pronunţat asupra acestei probe. În baza rolului său activ judecătorul sindic avea obligaţia de a dispune administrarea tuturor probelor care sunt necesare în vederea aflării adevărului în cauză.

Având în vedere faptul că proba cu expertiza este una concludentă şi utilă, consideră că se impune casarea Sentinţei şi trimiterea ei spre o nouă judecată la Tribunalul (...), ocazie cu care se va analiza şi necesitatea administrării probei solicitate.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului formulat şi pe cale de consecinţă eliminarea din tabelul preliminar de creanţe a creanţei creditorului Comuna (C3), jud. (...), şi în subsidiar casarea Sentinţei numărul (...)/F/2018 şi trimiterea cauzei spre o nouă judecare la Tribunalul (...).

În drept: Legea nr. 85/2014.

Împotriva aceleaşi hotărâri a formulat apel şi SC (C) SRL, reprezentată prin administrator (...), solicitând instanţei, în principal admiterea apelului şi în consecinţă admiterea contestaţiei formulată împotriva creanţei creditorului (BANCA) S.A., respectiv eliminarea acestuia din tabel, în subsidiar casarea Sentinţei numărul (...)/F/2018 şi trimiterea cauzei spre o nouă judecare la Tribunalul (...).

În fapt, în tabelul preliminar de creanţe al debitorului SC (D) (...) SRL creditorul (BANCA) S.A. figurează înscris cu suma de 6,597,379.37 lei reprezentând creanţă garantată.

Prin Sentinţa numărul (...)/F/2018 pronunţată la data de 20.11.2018 de către Tribunalul (...) în dosarul (...)/2018/al, instanţa a respins contestaţia formulată împotriva creanţei creditorului (BANCA) S.A. înscrisă în tabelul preliminar de creanţe.

Apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

În primul rând, după cum a stipulat şi în contextul contestaţiei, reprezentanţii debitoarei SC (D) (...) SRL i-au transmis că ar fi avut contractat un credit în valoare de aproximativ 3 milioane de lei de la (BANCA) S.A., care a fost deja achitat. În cuprinsul Sentinţei numărul (...)/F/2018 instanţa a reţinut eronat faptul că, în mod temeinic şi legal administratorul judiciar a înscris creanţa creditoarei (BANCA) S.A. la categoria creanţelor garantate în cuantumul solicitat. Precizează că apelanta a obţinut din partea debitoarei SC (D) (...) adresa prin care creditorul (BANCA) confirmă că s-a rambursat integral creditul acordat societăţii.

În al doilea rând, a solicitat în cadrul contestaţiei proba cu expertiza, însă instanța, dintr-o omisiune, nu s-a pronunţat asupra acestei probe. În baza rolului său activ judecătorul sindic avea obligaţia de a dispune administrarea tuturor probelor care sunt necesare în vederea aflării adevărului în cauză.

Având în vedere faptul că proba cu expertiza este una concludentă şi utilă, consideră că se impune casarea Sentinţei şi trimiterea ei spre o nouă judecată la Tribunalul (...), ocazie cu care se va analiza şi necesitatea administrării probei solicitate.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului formulat şi pe cale de consecinţă eliminarea din tabelul preliminar de creanţe a creanţei creditorului (BANCA) S.A. şi în subsidiar casarea Sentinţei numărul (...)/F/2018 şi trimiterea cauzei spre o nouă judecare la Tribunalul (...).

În drept: Legea nr. 85/2014.

Comuna (C3), prin întâmpinarea faţă de apelul formulat de către debitoarea SC (D) (...) SRL, solicită respingerea apelului formulat de către debitoare şi menţinerea ca temeinică şi legală a Sentinţei civile nr. (...)/F/2018 a Tribunalului (...), având în vedere următoarele:

În cuprinsul criticilor aduse de către debitoare prin motivele de apel se arată faptul că între părţi există încheiate procese verbale de recepţie, împrejurare în care nu se poate considera că ar fi în situaţia unei plăţi nedatorate, cât timp facturarea prestaţiei execuţiei lucrărilor a fost corect întocmită şi justificată.

Apreciază hotărârea pronunţată de către Tribunalul (...) ca fiind temeinică şi legală, sens în care solicită menţinerea Sentinţei civile nr. (...)/F/2018, având în vedere că, aşa cum a arătat şi în faţa judecătorului sindic, precum şi în faţa administratorului judiciar, pentru a dovedi temeinicia susţinerilor sale a depus acte din care rezultă faptul că debitoarea a încasat în mod nejustificat, din fondurile intimatei, suma de 45.107,23 lei.

În cursul anului 2012, Comuna (C3) a contractat, prin proiect finanţat de FEADR, execuţia următoarelor lucrări: Modernizare reţea stradală, Extindere reţea de alimentare cu apă potabilă, Construcţie sistem de canalizare cu staţie de epurare ape uzate menajere, Renovare, modernizare dotare cămin cultural, Grădiniţa cu program normal - două grupe, în comuna (C3).

Contractul de lucrări poartă nr. (...)/21.03,2012 iar execuţia lucrării s-a realizat de către asocierea (C4) SRL, (...) (...) S.A, (...) SRL şi (...) SRL. Menţionează faptul că acest contract a fost supus mai multor prelungiri şi că până la acest moment nu a fost semnat procesul verbal de recepţie finală a lucrării, fapt determinat de executarea necorespunzătoare a lucrărilor. Pe parcursul derulării contractului de execuţie a achitat sumele facturate de către debitoare şi de către celelalte societăţi cuprinse în asociere, însă ulterior efectuării plăţilor s-a constatat faptul că unele sume nu erau datorate.

Cu ocazia verificărilor efectuate în cursul anului 2017 de către Curtea de Conturi, a reieşit faptul că în cuprinsul facturii nr. (...)/31.05.2016 debitoarea a inserat şi a obţinut în mod nejustificat plata sumei de 45.107,23 lei reprezentând penalizare datorită depăşirii duratei de execuţie a lucrărilor, în condiţiile în care întârzierile în executarea lucrărilor nu se datorează culpei achizitorului, debitoarea nu era îndreptăţită să îi solicite plata acestor sume, astfel că această sumă reprezintă o plată nedatorată. Având în vedere faptul că societatea debitoare a încasat nelegal aceste sume, apreciază că este îndreptățită să solicite şi dobânda aferentă acestor sume, în cuantum de 10.537,04 lei. Prin notificarea nr. (...)/30.12.2016 Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a respins la plată sumele mai sus indicate, reprezentând debit principal, acestea fiind considerate cheltuieli neeligibile, în condiţiile în care debitoarea avea cunoştinţă de faptul că lucrările ce au constituit obiectul contractului nr. (...)/21.03.2012 sunt parte a unui proiect finanţat prin FEADR şi îi pot fi decontate sume de bani numai în măsura acceptării lor la plată de către AFIR şi a existenţei temeiului juridic pentru încasarea acestor sume.

Având în vedere faptul că nu datorează debitoarei plata sumei de 45.107,23 lei consideră că este îndreptățită să solicite restituirea acestei sume de bani.

În ceea ce priveşte dobânzile, arată că acestea au fost calculate de către Camera de Conturi cu referire la creditul contractat de către UAT (C3) de la (...) Bank prin care au fost finanţate lucrările evidenţiate în factura (...)/2016. În condiţiile în care debitoarea nu şi-a îndeplinit faţă de UAT (C3) obligația de restituire a sumelor mai sus arătate, în mod corect şi legal a procedat administratorul judiciar la înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei.

Sumele pe care le solicită nu reprezintă contravaloarea unor lucrări neexecutate, aşa cum indică debitoarea, astfel că existenţa unui proces verbal de recepţie nu afectează dreptul său de a solicita debitoarei restituirea sumelor mai sus arătate. După cum rezultă şi din raportul Curţii de Conturi, aceste sume au fost inserate în cuprinsul facturilor fără a exista un temei legal pentru ca aceste sume să fie solicitate şi fără a reprezenta echivalentul unor lucrări contractate de către debitoare.

În aceste condiţii, apreciază că nu este utilă şi necesară în cauză nici administrarea probei cu expertiza în specialitatea construcţii cât timp sumele solicitate nu reprezintă contravaloarea unor lucrări pentru a se verifica dacă acestea au fost sau nu corect executate.

Consideră că nu este justificată solicitarea formulată de către apelantă în sensul anulării hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât motivele de apel nu se circumscriu celor prevăzute de art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă. Apreciază că trimiterea cauzei spre rejudecare în faţa primei instanţe se poate face numai în situaţia în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată. Ori, în cauza de faţă nu sunt incidente aceste situaţii expres menţionate de către legiuitor, împrejurare faţă de care nu se poate proceda la trimiterea cauzei spre rejudecare în faţa primei instanţe.

Faţă de toate aceste considerente solicită instanţei respingerea apelului formulat de către debitoarea (D) (...) SRL şi menţinerea intimatei în tabelul preliminar cu suma totală de 55.644,27 lei.

În drept: art. 43, 102 şi 104 din Legea nr. 85/2014, raportat la prevederile art. 1341 - 1344 Cod civil.

Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat apel şi Banca (B) S.A., solicitând instanţei admiterea apelului şi anularea hotărârii apelate în conformitate cu art. 480 alin. 6 noul Cod de procedură civilă, cu reţinerea procesului spre judecare, iar pe fond admiterea contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor cu privire la înscrierea creanţei aparţinând (C4) SRL şi a creanţei aparţinând (C5) SRL, dispunând: înlăturarea parţială din tabelul de creanţe a creanţei aparţinând (C4) SRL, ca fiind nelegitimă, constatând stingerea parțială a acesteia prin compensaţie legală, până la limita superioară a creanţei reciproce deţinute de către (D) (...) SRL (32.678.778,75 lei), creditoarea (C4) SRL rămânând a fi înregistrată în tabelul de creanţe cu diferenţa în sumă de 8,395,894.78 lei; înlăturarea integrală din tabelul de creanţe a creanţei aparţinând (C5) SRL, ca fiind nelegitimă, constatând inexistenţa acestei creanţe ca urmare a stingerii prin compensaţie legală la data de 13.06.2018.

De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi în apel, în raport de documentele depuse în probarea acestui capăt de cerere (cu privire la taxele judiciare de timbru achitate).

În motivarea apeluluise arată că, prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului (...), contestatoarea (BANCA) a formulat acţiune împotriva tabelului preliminar al creanţelor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună înlăturarea parţială din tabelul de creanţe a creanţei aparţinând (C4) SRL, în sumă de 41,074.673;53 lei, ca nelegitimă, constatând stingerea parţială a acesteia prin compensaţie legală, până la limita superioară a creanţei reciproce deţinute de către (D) (...) SRL (32.678.778,75 lei), rezultând cel mult o diferenţă de 8,395,894.78 lei; înlăturarea integrală din tabelul de creanţe, a creanţei aparţinând (C5) SRL, în sumă de 8.288.384,22 lei, ca nelegitimă, constatând inexistenţa acestei creanţe ca urmare a stingerii prin compensaţie legală, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

La data de 02.10.2018, s-a dispus conexarea la prezenta cauză (...)/2018/a1), a dosarelor asociate nr. (...)/2018/a2, /a3, /a4, /a5, care privesc acelaşi debitor şi au acelaşi obiect, în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014, în vederea soluţionării împreună a contestaţiilor. Observând partea introductivă a hotărârii apelate, nr. (...) din 20.11.2018, s-au constatat anumite erori în redactare, astfel, se menţionează că „la apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura este completă, s-a făcut referatul oral al cauzei, învederându-se instanţei că fondul contestaţiilor a fost dezbătut în şedinţa publică din 30.10.2018, unde părţile prezente au pus concluzii, care au fost consemnate în încheierea din şedinţa respectivă, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care: (...)”. În conformitate cu prevederile art. 425 alin. 1 Cod procedură civilă, lit. a) când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere.

Este evident faptul că în partea introductivă a unei hotărâri, când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă anterioară, nu îşi mai au locul menţiuni privind apelul nominal completitudinea procedurii, referatul oral al cauzei etc. În lipsa comunicării încheierii de dezbateri (din 30.10.2018) şi a încheierii de amânare a pronunţării, care fac parte integrantă din hotărârea finală, nu curge termenul de introducere a căii de atac, câtă vreme nu se poate certifica şi verifica modalitatea în care s-a desfășurat procedura la datele respective.

Astfel cum rezultă din datele ECRIS ale cauzei, în condiţiile în care instanţa a comunicat parola pentru vizualizarea unor documente din dosar abia la data de 07.03.2019 (fără a comunica şi motivele pentru care cererea transmisă anterior nu a fost luată în considerare, deşi apelanta a solicitat acest aspect în mod repetat anterior, în datele de 12.11.2018, 26.11.2018, 01.02.2019), se pot face următoarele constatări: a) La termenul din 30.10.2018 – primul termen după conexarea dosarelor, având obiect contestaţii tabel preliminar, la apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat numai reprezentanta administratorului judiciar av. (...), care „depune la dosar poziţie procesuală, arată că nu mai are alte probe”; instanţa a pus în discuţia părţii prezente contestaţia formulată în dosar asociat nr. (...)/2018/a5, iar reprezentanta administratorului judiciar a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată. Această „poziţie procesuală” nu poate fi altceva ca act de procedură decât o „întâmpinare”, care ar fi trebuit comunicată (prin BPI) celorlalte părţi în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile, în condiţiile în care prin procedura de comunicare a întâmpinării către partea adversă se asigură echilibrul procesual al părţilor în proces, nu are posibilitatea de a cunoaşte apărările şi probele utilizate în susţinerea lor de către pârâtul (...) SPRL, posibilitate de care acesta a beneficiat prin comunicarea directă a cererii introductive; c) Nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil duce la nulitatea absolută a hotărârii judecătorești (incluzând aici încheierea „de dezbateri” din 30.10.2018).

Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură (privind motivarea) a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Sentinţa apelată este lovită de nulitate. Garanţiile implicite ale art. 6 par. 1 din C.E.D.O. includ obligaţia de a motiva hotărârile judecătoreşti (H. împotriva Belgiei, pct. 53), o decizie motivată permiţând părţilor să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. Atunci când un motiv (argument), invocat de o parte este decisiv pentru rezultatul procedurii, acest aspect impune un răspuns specific şi explicit (Ruix Torija împotriva Spaniei, pct. 30; Hiro Bălani împotriva Spaniei, pct. 2).

O hotărâre este considerată nemotivată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, lipseşte total motivarea dezlegării date de instanţă unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială. În conformitate cu dispoziţiile legale: Art. 425 noul Cod de procedură civilă, conţinutul hotărârii: Hotărârea va cuprinde: (...) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

De asemenea, art. 131 alin. 3, teza a III-a din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti: „Motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să arate argumentele pentru care s-a pronunţat soluţia în calea de atac şi susţinerile care au fost înlăturate.” Motivarea hotărârii apelate nu permite concluzia că instanţa s-a preocupat efectiv de problemele care au fost deduse spre soluţionare, în condiţiile în care era necesară tratarea cu o atenţie sporită a apărărilor conţinute în contestaţie, astfel încât să existe posibilitatea de a înţelege motivele pentru care argumentele formulate nu au izbutit să formeze convingerea instanţei într-o manieră favorabilă admiterii cererii.

Hotărârea dată este netemeinică. La data de referinţă (data deschiderii procedurii de insolvenţă asupra debitoarei - 13.06.2018), erau îndeplinite condiţiile privind compensaţia legală a creanţelor reciproce. Din menţiunile hotărârii judecătoreşti rezultă că: „Prin raportul de activitate dar şi prin concluziile scrise depuse la dosar, (...) SPRL, cu sediul în localitatea (...), în calitate de administrator judiciar al debitorului (D) (...) SRL, cu privire la contestaţiile formulate, a arătat următoarele:” (apărări extrase) „Având în vedere faptul că, împotriva debitoarei SC (C4) SRL a fost deschisă procedura insolvenţei la data de 07.10.2015, iar împotriva debitoarei SC (D) (...) SRL a fost deschisă la data de 13.06.2018, administratorul judiciar arătă că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru compensarea datoriilor reciproce. Mai mult de atât, debitoarea SC (C4) SRL se află în procedura reorganizării judiciare, iar pentru creditorul SC (D) (...) SRL sunt prevăzute plăţi în luna 36 a planului de reorganizare, astfel că, creanţa creditorului (D) (...) împotriva averii debitoarei SC (C4) SRL nu este scadentă, motiv pentru care nu poate fi compensată.

De asemenea, s-a arătat că, prevederile legale în materie de compensare legală nu prevăd posibilitatea compensării unei creanţe anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, cu una ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei, având în vedere faptul că acestea au natură juridică diferită. Urmare a celor menţionate mai sus, administratorul judiciar solicită respingerea contestaţiei formulate de creditorul (BANCA) SA ca şi nefondată.

Raportat la aspectele reţinute de către judecătorul sindic, se constată în primul rând o eroare cu privire la creditorii cu privire la care s-a invocat prin contestaţie îndeplinirea condiţiilor privind compensaţia legală a creanțelor. Ori în cauză, niciunul dintre creditori, respectiv SC (...) SRL, SC (C4) SRL şi (D) (...) SRL, cu creanţe reciproce nu au solicitat acest lucru.

La data deschiderii procedurii erau îndeplinite condiţiile privind operarea compensaţiei legale:

a)reciprocitatea obligaţiilor existau creanţe între aceleaşi persoane, creditor şi debitor în acelaşi timp, una faţă de cealaltă;

b)creanţele aveau ca obiect bunuri fungibile sume de bani, iar prin compensaţie cei doi creditori reciproci şi sunt în care ar fi fost dacă s-ar fi făcut plata efectivă;

c)creanţele cu privire la care a operat compensarea erau certe, lichide şi exigibile.

Motivul decisiv reţinut de către prima instanţă pentru respingerea contestaţiei este acela că din textul de lege menţionat mai sus, deşi în considerentele anterioare sunt reluate prevederile art. 90 alin. (1) - (2) din Legea nr. 85/2014 şi ale art. 1617 noul Cod civil) reiese că se poate dispune Compensarea creanţelor reciproce doar în situaţia în care unul dintre creditorii (reciproci) solicită acest lucru. Or, acest aspect intră în contradicţie cu prevederile exprese ale legii speciale (lege aplicabilă procedurilor de insolvenţă), art. 90 alin. (1), fraza a II-a, Legea 85/2014: „Compensarea poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.” Prin contestaţia formulată, sub cap. II „Motivarea în drept, paragrafele 14 - 25”, au fost arătate argumentele pentru care se impunea înlăturarea din tabelul preliminar întocmit în cadrul insolvenţei debitorului a creanţelor aparţinând celor 2 creditori, pretins datorate de către debitoare, ca fiind nelegitime, constatând inexistenţa acestor creanţe ca urmare a stingerii prin compensaţie legală în raport de data de 13.06.2018.

Aceste apărări/ argumente au fost ignorate în totalitate de către judecătorul sindic. Fără a proceda la reluarea integrală a acestora, reiterează prevederile art. 106 din Legea 85/2016 alin. (1) „Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.” Constatarea de administratorul judiciar a stingerii prin mecanismul compensaţiei legale (de drept) a unei creanţe solicitat a fi înregistrată într-un tabel de creanţe nu este o opţiune a acestuia, fiind obligatorie îndeplinirea atribuţiilor legale care îi revin. Modalitatea de redactare a frazei a II-a a art. 90 alin. 1 din lege (compensarea poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar). Ignorarea efectelor compensaţiei legale de către administratorul judiciar nu este compatibilă cu procedura insolvenţei având în vedere că însuşi scopul procedurii, este reprezentat de acoperirea pasivului (art. 2 din lege).

Obligativitatea jurisprudenţei în materie a instanţelor de ultim grad. De asemenea, prin contestaţie, a arătat că în votarea compensaţiei legale a datoriilor reciproce ale unui creditor înscris la masa credală cu o anumită creanţă şi ale debitorului aflat în procedură faţă de acest creditor, de către un alt creditor, concurent celui dintâi este pe deplin admisibilă.

În raport de argumentele jurisprudențiale, reţine că sintagma „proces echitabil” este observată de C.E.D.O. ca fiind acel proces în care este respectată obligativitatea precedentului judiciar a instanțelor de ultim grad într-o anumită materie.

Doctrina juridică asupra compensaţiei legale şi incidenţa insolvenţei. Suplimentar faţă de cele menţionate mai sus, pot fi reţinute şi argumentele următoare:

Condiţii şi efecte în Revista Română de Jurisprudență 3 din 2017, în notă se menţionează: „De altfel, apreciază că practicianul în insolvenţă este obligat să constate că a operat compensaţia chiar dacă nu a fost invocată de creditor sau debitor”. Or, din moment ce erau îndeplinite condiţiile pentru a opera compensaţia de plin drept la un moment anterior deschiderii procedurii, nu poate exista nicio încălcare a principiilor procedurii insolvenţei. De fapt, instanţa nu face decât să constate că a operat compensaţia în puterea legii. Instanţa nu face o compensare a datoriilor reciproce.

Compensaţia - două aspecte controversate în Revista: Pandectele Romane 11 din 2015, face următoarele menţiuni: Compensaţia şi insolvenţă.

Un alt domeniu de interes este dat de interacţiunea dintre prevederile Codului civil şi dreptul insolvenţei. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă conţine în art. 90 dispoziţii importante în materie de compensaţie. În legătură cu acest text legal se ridică problema interpretării corecte. Într-o primă opinie, textul este în neconcordanţă cu specificul procedurii insolvenţei. Practic, se susţine că în conformitate cu principiile specifice procedurii insolvenţei, „singura soluţie corectă este aceea ca fiecare creditor cu dublă calitate, concomitent creditor şi datornic al debitorului, să plătească, în calitate de datornic, ceea ce se cuvine debitorului şi, concomitent să-şi înscrie creanţa în tabel la rangul de prioritate ce i se cuvine”, (în acest sens, a se vedea I. Turcu, Codul insolvenţei. Legea nr. 85/2014. Comentariu pe articole, ed. 5, Ed. C.H. Beck, (...), 2015, p. 256.) În procedura specială a insolvenţei orice creanţă poate fi stinsă, parţial sau total, nu numai prin plată efectivă, ci şi prin efectul compensaţiei legale, dar ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 din Legea nr. 85/2014 trebuie aplicată.

În susţinerea acestei opinii se invocă şi faptul că dacă nu recunoaştem această interpretare, practic favorizăm, contrar scopului legii, „creditorii care au şi calitatea de datornici ai debitorului, în prejudiciul celor care sunt numai creditori (şi unii chiar privilegiaţi), pentru că în averea debitorului nu mai intră acele fonduri cu care sunt datori creditorii, diminuându-se corespunzător sumele cuvenite creditorilor prioritari.” În opinia apelantei această abordare trebuie nuanţată în funcţie de condiţiile concrete ale compensaţiei. Dacă condiţiile compensaţiei legale sunt îndeplinite înaintea datei sau la data deschiderii procedurii insolvenţei, atunci efectele extinctive de datorie ale compensaţiei de plin drept se produc automat, prin efectul legii, adică la data deschiderii procedurii insolvenţei datoriile reciproce deja se consideră stinse până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

Astfel, această compensare nu se produce în condiţiile dreptului special al insolvenţei, ci în condiţiile dreptului comun, potrivit prevederilor Codului civil. Foarte important, un creditor nici nu trebuie să se înscrie în tabelul creanţelor pentru a putea invoca compensaţia de drept, intervenită anterior sau la data deschiderii procedurii insolvenţei. Invocarea compensaţiei după deschiderea procedurii insolvenţei, dar care s-a produs efectiv, de drept, înaintea deschiderii procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 90 este posibilă.

1) dacă creanţa creditorului este mai mare decât datoria întreprinderii în insolvenţă, creditorul are interesul să participe în procedură, şi se va înscrie în tabelul creanţelor cu diferenţa dintre cele două creanţe reciproce;

2) în schimb, dacă creanţa creditorului este mai mică sau egală cu datoria întreprinderii în insolvenţă, creditorul nu se va înscrie în tabel, în primul caz însă trebuie să achite diferenţa către masa credală a întreprinderii în insolvenţă.

Practic, în acest caz, compensaţia se constată, şi nu se dispune. În acest sens se poate invoca ultima propoziţie din art. 90 alin. (1) al Legii nr. 85/2014, care stabileşte următoarele: „compensarea poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.”

Eroarea primei instanţe privind neîndeplinirea condiţiilor de exigibilitate a creanţelor reciproce la data de referință. De asemenea, judecătorul sindic a reţinut în mod cu totul eronat ca motiv suplimentar pentru respingerea contestaţiei că: „Mai mult, debitoarea SC (C4) SRL se află în procedura reorganizării judiciare (18.09.2018 – dosar nr. (...)/2015), iar pentru creditorul (D) (...) SRL sunt prevăzute plăţi în luna 36 a planului de reorganizare, astfel că, creanţa creditorului (D) (...) SRL împotriva averii debitoarei SC (C4) SRL nu este scadentă, motiv pentru care nu poate fi compensată. La data deschiderii procedurii insolvenţei asupra debitorului, în raport de care se analizează intervenţia efectelor compensaţiei legale, creanţa creditorului (C4) SRL îndeplinea toate condiţiile pentru a fi reţinută în mecanismul compensaţiei legale. De asemenea, este de domeniul evidenţei faptul că nu prezenta nicio relevanţă pentru analiza judiciară modificarea scadenţei la data de 18.09.2018 a unei creanţe considerate stinse în temeiul legii la data de 13.06.2018. La fel lipsit de relevanţă este şi faptul că prin Sentinţa nr. (...)/F/11.12.2018 pronunţată în dosarul nr. (...)/2015, de Tribunalul (...) (...), Secţia a II-a Civilă, a fost deschisă procedura de faliment privind debitorul (C4) SRL.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor şi apărărilor formulate, instanţa a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte apelul exercitat de SC (C) SRL, acesta a fost anulat ca netimbrat.

Conform prevederilor art. 197 din Noul Cod de procedură civilă, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.

Dispoziţiile art. 470 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă stipulează că la cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru. Cerinţa stipulată la alin. 2 este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, lipsa dovezii achitării taxei de timbru putând fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel, conform prevederilor art. 470 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 32 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, iar potrivit prevederilor art. 33 din acelaşi act normativ taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

În speţă, în sarcina apelantei, ce nu a depus dovada achitării taxei de timbru odată cu cererea de apel, s-a stabilit obligaţia de a timbra apelul declarat în cauză cu 100 lei taxă judiciară de timbru, calculată potrivit art. 23 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 80/2013, până la primul termen de judecată, respectiv 20.06.2019, apelanta fiind citată cu menţiunea timbrării pentru termenul de judecată fixat.

Deoarece apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare a apelului declarat în cauză până la primul termen de judecată, instanţa de apel, în temeiul prevederilor legale mai sus arătate şi dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, va dispune anularea ca netimbrat a apelului declarat.

Apelul declarat de debitoarea SC (D) (...) SRL, a fost respins.

Debitoarea SC (D) (...) SRL, a contestat tabelul preliminar al creanţelor, şi cu privire la creanţa creditoarei Comuna (C3), în cadrul dosarului asociat nr. (...)/2018/a4, cerând radierea creanţei acesteia, în cuantum de 55.644,27 lei.

Conform înscrisurilor de la dosar, Comuna (C3), a solicitat înregistrarea sa în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC (D) (...) SRL, cu suma de 55.644,27 lei, din care, suma de 45.107,23 lei reprezintă plată nedatorată şi 10.537,04 lei dobânda legală.

Administratorul judiciar (...) SPRL a înregistrat creanţa creditoarei, în tabelul preliminar de creanţe, cu suma solicitată, în categoria creanţelor chirografare.

Instanţa a reţinut că, între creditoarea Comuna (C3), achizitor şi societatea (C4) SRL lider al asocierii (C4) SRL, S.C. (D) (...) S.R.L, (...) SRL şi (...) SRL, executant, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. (...)/21.03.2012.

În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi, în 10.07.2017, s-a întocmit un proces verbal de constatare, în cuprinsul căruia s-a evidenţiat plata nelegală a sumei de 45.107,23 lei, reprezentând penalizări, din cauza depăşirii duratei de execuţie a lucrărilor la obiectivul de investiţii – Construcţie sistem canalizare cu staţie de epurare ape uzate menajere, executat de SC (C4) SRL, la care se adaugă dobânzi, în cuantum de 10.537,04 lei.

De asemenea, curtea a observat că, prin Notificarea nr. (...) din 30.12.2016, AFIR a respins la plată suma de 45.107,23 lei, reprezentând penalizări datorate pentru depăşirea duratei de execuţie a lucrării, calculate conform art. 12.1 din contractul de achiziţie nr. (...)/21.03.2012, acestea fiind considerate cheltuieli neeligibile.

Totodată, potrivit art. 17.1 din contractul perfectat între părţi, s-a convenit că, achizitorul are obligaţia de a efectua plata către executant, după primirea facturilor şi după încasarea în contul beneficiarului a sumelor cuvenite conform contractului de finanţare, încheiat între beneficiar şi APDRP - fila 432 vol. 3 dosar fond.

Raportat la situaţia factuală descrisă, pe bună dreptate judecătorul sindic a reţinut că, temeinic şi legal, administratorul judiciar a înscris creditoarea cu creanţa solicitată în tabelul preliminar de creanţe, din moment ce, debitoarea cunoştea faptul că lucrarea efectuată face parte din proiectul finanţat prin FEDAR, astfel că lucrările întreprinse, pot fi decontate potrivit contractului părţilor, numai în măsura acceptării lor la plată de către AFIR.

În contextul celor menţionate şi faţă de faptul că, prin notificarea nr. (...) din 30.12.2016, AFIR a respins la plată suma de 45.107,23 lei, reprezentând penalizări datorate pentru depăşirea duratei de execuţie a lucrării, nu poate fi primită susţinerea apelantei debitoare, potrivit căreia, Comuna (C3) nu mai poate emite pretenţii de la ea, deoarece, şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile asumate conform contractului de execuţie lucrări nr. (...)/21.03.2012, şi a executat lucrările solicitate, aşa cum rezultă din procesele verbale de recepţie la terminarea lucrării nr. (...)/03.09.2014 şi nr. (...)/03.09.2014.

Împrejurarea că, factura nr. (...)/31.05.2016 a fost acceptată de către beneficiarul Comuna (...) şi plătită de creditoare, nu constituie un argument relevant în situaţia dată, atâta vreme cât, cea din urmă nu putea achita contravaloarea facturii, decât în măsura în care suma era acceptată de AFIR, or, cheltuiala efectuată de intimata creditoare, în cuantum de 45.107,23 lei a fost considerată neeligibilă.

Într-adevăr, măsurile dispuse de Curtea de Conturi, prin procesul verbal de constatare, nu îi sunt opozabile apelantei, însă, instanţa de fond, pentru a respinge contestaţia debitoarei a avut în vedere drepturile şi obligaţiile părţilor, aşa cum ele au fost stabilite prin contractul de execuţie lucrări nr. (...)/21.03.2012.

De asemenea, faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra probei cu expertiză solicitată de apelantă, nu poate influenţa modul de soluţionare a pricinii şi soluţia pronunţată, întrucât, creanţa înscrisă în tabel vizează doar plata către debitoare a unor sume nedatorate cu titlu de penalităţi, pe care creditoarea intimată i le-a achitat pentru depăşiriea duratei de execuţie a lucrărilor la obiectivul de investiţii şi nu vizează lucrările efectuate în baza contractului, ceea ce ar fi putut justifica administrarea unei astfel de probe.

Pe de altă parte, contestatoarea nu a formulat critici cu privire la întinderea creanţei înscrisă în tabelul preliminar de creanţe.

În contextul celor arătate, nu există temeiuri pertinente pentru anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Ţinând cont de ansamblul considerentelor expuse, deoarece susţinerile apelantei s-au dovedit a fi nefondate, curtea, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins apelul debitoarei SC (D) (...) SRL.

De asemenea, instanţa de control a considerat nefondat şi apelul declarat de Banca (B) S.A.

Creditoarea Banca (B), prin calea ordinară de atac exercitată, a solicitat admiterea contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor cu privire la creanţa (C4) SRL şi (C5) SRL, în sensul înlăturării parţiale din tabelul preliminar al debitoarei, a creanţei (C4) SRL, ca urmare a stingerii parțiale a acesteia prin compensaţie legală, până la limita superioară a creanţei reciproce deţinute de către (D) (...) SRL (32.678.778,75 lei), creditoarea (C4) SRL rămânând a fi înregistrată în tabelul de creanţe cu diferenţa în sumă de 8,395,894.78 lei, precum şi înlăturarea integrală din tabelul de creanţe a creanţei aparţinând (C5) SRL, ca urmare a stingerii sale prin compensaţia legală cu creanţa debitoarei, la data de 13.06.2018.

 Instanţa a constatat că, (C4) SRL a solicitat înscrierea la masa credală a (D) (...) SRL, cu suma de 41.074.673,53 lei, cu titlu de debit restant, iar (C5) SRL, cu suma de 8.288.384,22 lei.

În urma analizării declaraţiilor de creanţe, practicianul în insolvenţă a înscris în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei S.C. (D) (...) S.R.L., ambele creditoare, cu întreaga sumă solicitată, în categoria creanţe chirografare, la poziţia. 15 şi 1.

 O primă critică a apelantei se referă la faptul că judecătorul sindic, potrivit dispozitivului sentinţei atacate nu reţine în calitate de parte administratorul judiciar (...) SPRL, fiind încălcate, astfel, dispoziţiile art. 111 alin. 4 din Legea 85/2014.

Potrivit acestor prevederi, partea care formulează contestaţia trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestaţiei şi al documentelor ce o însoţesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanţă se contestă, precum şi administratorului special.

De asemenea, art. 42 alin. 2 din Codul insolvenţei stabileşte că, în procedurile contencioase reglementate de prezentul capitol vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale enunţate reiese că, în cadrul litigiilor care au ca obiect contestaţii la tabel are calitatea de parte şi practicianul în insolvenţă.

În cauză, neindicarea în dispozitivul hotărârii a practicianului în insolvenţă, în calitate de intimat, nu reprezintă altceva decât o eroare materială, aşa cum chiar apelanta afirmă, iar această deficienţă nu se impune a fi sancţionată, din moment ce, aşa cum reiese din încheierile de şedinţă, acesta a avut calitatea de parte în proces, a fost citat şi a participat la şedinţele de judecată, având termen în cunoştinţă.

Pe de altă parte, depunerea poziţiei procesuale de către administratorul judiciar la ultimul termen de judecată, nu impunea recalificarea acesteia ca fiind întâmpinare şi nici comunicarea cu părţile, acest demers fiind întreprins de administratorul judiciar la solicitarea instanţei.

Mai mult, prin poziţia procesuală exprimată, apelantei nu i s-a pricinuit nicio vătămare, deoarece nu s-au invocat excepţii sau alte chestiuni prejudiciale, ci doar s-a arătat că nu se poate da curs solicitărilor (BANCA), din cadrul contestaţiei, nefiind posibilă compensarea invocată de creditoare, or, în aceste condiţii nu se impune aplicarea prevederilor art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă.

De asemenea, nu este pertinentă nici afirmaţia apelantei potrivit căreia prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură privind motivarea, iar nerespectarea lor atrage sancţiunea nulităţii.

Aşa cum reiese din considerentele sentinţei, hotărârea corespunde din acest punct de vedere exigenţelor art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, întrucât judecătorul sindic a arătat în concret motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată în special in cauza Boldea împotriva României, obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti, impusă instanţelor naţionale prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, chiar dacă nu implica existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia.

Astfel, în cadrul hotărârii, prima instanţă a realizat o examinare proprie a cauzei, răspunzând argumentat susţinerilor apelantei şi arătând, în concret, de ce nu este posibilă compensarea creanţelor celor două creditoare cu creanţele deţinute de debitoare faţă de ele.

Prin urmare, nu se poate reţine că instanţa nu s-a preocupat efectiv de problemele care i-au fost deduse spre soluţionare.

În acest sens, din perspectiva celor mai sus expuse, nu este justificată solicitarea apelantei de anulare a sentinţei şi reţinere a procesului spre rejudecare, în conformitate cu art. 480 alin. 6 Cod procedură civilă.

Nu a putut fi primită nici observaţia apelantei prin care se arată că sentinţa este netemeinică.

Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (l) din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

Aliniatul doi al aceluiaşi articol reglementează că, alin. (l) se aplică în mod corespunzător şi creanţelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenţei.

Codul civil, la art. 1617 alin. 1 prevede că, compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură. Prin alin. 2 se stabileşte că, o parte poate cere lichidarea judiciară a unei datorii pentru a putea opune compensaţia, iar conform alin. 3 se stabileşte că, oricare dintre părţi poate renunţa, în mod expres ori tacit, la compensaţie.

Pornind de la dispoziţiile legale mai sus citate, curtea a reţinut că, pentru a putea opera compensarea în cadrul procedurii insolvenţei, se impun a fi îndeplinite două cerinţe, şi anume, compensarea cu creanţa debitorului să fie invocată de creditor, precum şi să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală.

Aşadar, nu este suficientă îndeplinirea cerinţelor compensaţiei legale prevăzute de Codul civil, pentru a interveni compensarea în cadrul procedurii insolvenţei, ci este necesar, potrivit textului art. 90, ca această modalitate de stingere a datoriilor reciproce să fie invocată de creditor.

Raţiunea pentru care este obligatorie invocarea compensării de către creditor rezidă în faptul că, în conformitate cu art. 1617 alin. 3 Cod civil, oricare dintre părţi poate renunţa, în mod expres ori tacit, la compensaţie.

Ţinând cont de aceste justificări, instanţa de control a considerat că tribunalul a apreciat corect că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune compensarea creanţelor reciproce (a creanţei în sumă de 41.074.673,53 lei pe care societatea creditoare SC (C4) SRL o are faţă de societatea debitoare (D) (...) SRL, cu creanţa în sumă de 32.678.778,75 lei pe care debitoarea o are la rândul său faţă de creditoarea SC (C4) SRL, respectiv a creanţei în sumă de 8.288.384,22 lei pe care societatea creditoare (C5) SRL o are faţă de societatea debitoare (D) (...) SRL, cu creanţa în sumă de 9.675.396,26 lei pe care debitoarea o are la rândul său faţă de creditoarea (C5) SRL), în condiţiile în care, niciunul dintre creditori, respectiv (C5) SRL, SC (C4) SRL şi (D) (...) SRL, nu au solicitat acest lucru.

Faptul că la data deschiderii procedurii insolvenţei, erau îndeplinite condiţiile privind compensaţia legală, cum susţine apelanta, nu atrage automat, constatarea de către practician a stingerii creanţelor reciproce până la concurenţa celei mai mici, câtă vreme, creditorii care deţin creanţe unul împotriva celuilalt şi care au facultatea de invoca compensarea, nu au cerut acest lucru.

Constatarea de către administratorul judiciar a stingerii prin mecanismul compensaţiei legale a unei creanţe solicitată a fi înregistrată într-un tabel de creanţe, devine obligatorie pentru acesta, doar în măsura în care creditorii au recurs la posibilitatea conferită de lege, aceea de a invoca compensarea.

Pe de altă parte, trimiterile apelantei la jurisprudenţa în materie, nu pot fi reţinute, câtă vreme, jurisprudenţa în dreptul românesc, nu este izvor de drept.

Nu în ultimul rând, este necesar a se ţine cont în speţă şi de faptul că, debitoarea SC (C4) SRL, se află în procedura reorganizării judiciare, în cadrul dosarului nr. (...)/2015, iar potrivit planului de reorganizare al acestei debitoare, creanţa creditoarei (D) (...) SRL urmează a fi achitată, potrivit programului de plăţi, în luna 36, or, în această situaţie, creanţa creditoarei (D) (...) SRL împotriva averii debitoarei SC (C4) SRL nu este exigibilă, ceea ce constituie un motiv suplimentar pentru care nu poate opera compensarea

Având în vedere ansamblul considerentelor expuse, cum susţinerile apelantei s-au dovedit a fi neîntemeiate, apelul declarat de Banca (B) S.A. a fost respins raportat la art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

În consecinţă, raportat la argumentele arătate, curtea a anulat ca netimbrat apelul exercitat de SC (C) SRL şi a respins ca nefondate apelurile declarate de debitoarea SC (D) (...) SRL şi de creditoarea Banca (B) S.A.

Instanţa, ţinând cont de faptul că intimata Banca (B) S.A. este în culpă procesuală, pierzând procesul, faţă de prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins cheltuielile de judecată solicitate de aceasta.

Domenii speta

Spete similare