Legea nr. 85/2006, art. 140, art. 142

Faţă de dispoziţiile art. 140 din Legea nr. 85/2006, acţiunea având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societăţii debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenţei pentru realizarea scopului acestei proceduri. Dispoziţiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se referă numai la executarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în cadrul acestei acţiuni.

- Legea nr. 85/2006, art. 140, art. 142

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 543 din 11.03.2013)

I. Prin Sentinţa civilă nr. 11476/08.11.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 62040/3/2010/a1, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea DGFPMB, în reprezentarea AFPS 6, în contradictoriu cu pârâţii G.F. şi A.E.

Pentru a pronunţa soluţia de respingere a cererii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, întemeiată pe art. 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale privind fapta ilicită şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciul constând în ajungerea societăţii debitoare în stare de insolvenţă.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea DGFPMB, în reprezentarea AFPS 6, solicitând modificarea hotărârii judecătorului sindic, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor la suportarea datoriilor societăţii debitoare F C SRL, astfel cum acestea au fost stabilite în tabelul definitiv consolidat al creanţelor.

În motivarea recursului, au fost invocate prevederile art. 304 pct.9 C.pr.civ. şi s-a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii administratorului.

III. Deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de atragere a răspunderii, motiv de ordine publică invocat în condiţiile art. 306 alin.2 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 6421/31.05.2012, judecătorul sindic a închis procedura insolvenţei faţă de debitoarea SC F C SRL, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, şi a dispus radierea acesteia din registrul comerţului.

Închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligaţii şi îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedură.

Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea DGFPMB cu cererea pentru angajarea răspunderii administratorilor statutari la data de 21.06.2012 (conform ştampilei poştale aflate pe plicul de la fila 3 dosar fond), ulterior închiderii procedurii de faliment.

Faţă de dispoziţiile art. 140 din Legea nr.85/2006, acţiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societăţii debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenţei pentru realizarea scopului acestei proceduri şi având în vedere destinaţia sumelor de bani ce ar fi obţinute prin exercitarea acestei acţiuni. Prevederile art. 138 alin.5 din lege stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar dispoziţiile art. 142 alin.2 din lege se referă numai la executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul acţiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societăţii debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acţiunea prevăzută la art. 138 din lege poate fi exercitată şi după închiderea procedurii.

Faţă de aceste considerente, constatând că judecătorul sindic a trecut la soluţionarea pe fond a acţiunii cu încălcarea dispoziţiilor legale, în temeiul art. 312 alin.1-3, art. 304 pct.9 şi art. 306 alin.2 C.pr.civ., Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale, ca inadmisibilă.

Această soluţie nu vine în contradicţie cu principiul „non reformatio in pejus”, prevăzut de art. 296 teza a II-a raportat la art. 316 C.pr.civ., întrucât situaţia creditoarei DGFPMB nu a fost agravată, în condiţiile în care acţiunea a rămas respinsă, fiind schimbat doar motivul. Recurenta nu poate invoca în favoarea sa faptul că prima instanţă nu a verificat admisibilitatea cererii, întrucât s-ar eluda şi lipsi de conţinut dispoziţiile art. 306 alin.2 C.pr.civ., care dau dreptul instanţei de recurs de a invoca din oficiu motive de ordine publică.

Domenii speta

Spete similare