Tâlhărie calificată. Pedepse complementare și accesorii

DREPT PENAL

Tâlhărie calificată. Pedepse complementare și accesorii

- art. 233 alin. 1 și art. 234 alin. 1 lit. f) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal

- art. 66 alin. 1 lit. a), b), n) Cod penal

În cazul infracțiunii comise de inculpat, legea prevede că se interzice și exercitarea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară. Aplicarea unei astfel de pedepse este obligatorie potrivit art. 67 alin. 2 Cod penal.

Curtea, procedând la analiza criteriilor de aplicare a pedepselor complementare, nu a identificat niciun element de fapt care să justifice interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. n) Cod penal, motiv pentru care le-a înlăturat, odată cu pedepsele accesorii.

Stabilirea drepturilor al căror exercițiu este interzis trebuie să decurgă din natura faptei comise, iar orice limitare a exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Astfel, Curtea a apreciat că interzicerea inculpatului să exercite dreptul prevăzut de art. 66 lit. n) Cod penal nu era necesară, nerezultând din nicio împrejurare faptul că persoana vătămată ar fi fost amenințată în vreun moment de către inculpați.

Astfel fiind, Curtea a limitat conținutul pedepselor complementare și accesorii la drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, menținând totodată durata de 3 ani, apreciind că aceasta este necesară în raport de pedeapsa principală aplicată și fapta comisă.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 534 din 23 octombrie 2019

Prin Sentința penală nr. (...) din 2 august 2019 pronunțată de Judecătoria (...), în baza art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 combinat cu art. 43 alin. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I1), fiul lui (...) și (...), născut la data de (...) în oraș (...), jud. (...), C.N.P. (...), de cetățenie română, studii: două clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, ocupație/profesie: fără, loc de muncă: fără, recidivist, domiciliat în (...)(...), aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul (...), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, la pedeapsa de: 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 67 Cod penal s-a interzis inculpatului (I1) exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se apropia și de a comunica cu victima (V), născut la data de (...), domiciliat în (...) (...), pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se apropia și de a comunica cu victima (V), născut la data de (...), domiciliat în (...) (...), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 72 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 de ore de la data de 26.04.2018 și durata arestului preventiv, de la data de 31.05.2019 până la zi.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv, luată față de inculpat prin Încheierea penală nr. (...)/29.05.2019 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar cu nr. (...)/(...)/2018/a8.

În baza art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f) Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I2), fiul lui (...) și (...), născut la data de (...) în oraș (...), jud. (...), C.N.P. (...), de cetățenie română, studii: 8 clase, divorțat, stagiul militar nesatisfăcut, ocupație/profesie: fără, loc de muncă: cioban la oi, recidivist, domiciliat în (...), fără forme legale în (...) (...), aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul (...), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, la pedeapsa de: 3 ani închisoare.

În baza art. 67 Cod penal s-a interzis inculpatului (I2) exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se apropia și de a comunica cu victima (V), născut la data de (...), domiciliat în (...) (...), pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară, durată care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune (...), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal, s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de calificare profesională și să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Comunei (...) sau în cadrul Primăriei Orașului (...), pe o perioadă de 120 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 din Codul penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 72 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 06.06.2019 până la zi.

În baza art. 399 alin. 1, 3, 4 și 5 combinat cu art. 241 alin. 1 indice 1 lit. a) Cod procedură penală s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestului preventiv, luată față de inculpat prin Încheierea penală nr. (...)/29.05.2019 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar cu nr. (...)/(...)/2018/a8 și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.

În baza art. 107, art. 108 lit. d), art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpații (I1) și (I2) a sumei de 300 lei, câte 150 lei de la fiecare dintre inculpați, ca fiind bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpații (I1) și (I2) de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului (...) a sumei de 360 lei, onorariu apărător din oficiu, conform delegației nr. (...)/2018, pe seama domnului avocat (...), respectiv a sumei de 360 lei, onorariu apărător din oficiu, conform delegației nr. (...)/2018, pe seama doamnei avocat (...).

În baza art. 274 Cod procedură penală au fost obligați inculpații (I1) și (I2) la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, atât pentru faza de urmărire penală cât și pentru judecata în primă instanță, câte 500 lei fiecare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) emis în dosar cu număr (...)/P/2018 al acestei unități de parchet la data de 24.08.2018 și înregistrat pe rolul instanței sub dosar cu număr de mai sus la data de 31.08.2018, s-a dispus, trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpaților (I1) și (I2), având datele personale din dispozitivul prezentei sentințe, pentru săvârșirea de către fiecare dintre aceștia a unei infracțiuni de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f) Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal, privind starea de recidivă, în cazul fiecăruia dintre aceștia.

În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut, cu privire la starea de fapt, în esență că, în după-masa zilei de (...), cei doi inculpați, împreună, au pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate (V) situată în loc. (...), jud. (...), pe care au amenințat-o cu moartea, au imobilizat-o și au lovit-o cu scopul de a obține banii pe care îi deține, iar inculpatul (I2) a sustras suma de 300 lei, în acest context.

Trecând la soluționarea cauzei pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, precum și din dosarul de urmărire penală nr. (...)/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) și în baza dispozițiilor legale aplicabile speței, instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea penală nr. (...)/12.10.2018 (dosar nr. (...)/(...)/2018/a1), dată în procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală. Totodată s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații (I1) și (I2), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, de către fiecare dintre aceștia. Această încheiere a rămas definitivă prin necontestare.

Pe parcursul judecății în primă instanță, asistența juridică a inculpaților a fost asigurată prin apărători desemnați din oficiu (conform delegațiilor aflate la filele 8 și 10).

Audiată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești (filele 19 - 20), persoana vătămată (V), născută în anul (...), nu s-a constituit parte civilă în cauză.

După ce le-au fost aduse la cunoștință drepturile pe care le au în calitate de inculpați în cursul judecății, inculpații (I1) și (I2) au arătat că nu recunosc faptele pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată (conform încheierii de ședință din data de 14.12.2018 – fila 14). În consecință, s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești, în procedura de drept comun.

În cadrul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea părților, respectiv a inculpaților (I1) (filele 11 - 13) și (I2) (acesta a invocat dreptul la tăcere, conform încheierii ședinței publice din data de 14.12.2018), și a persoanei vătămate (V), născut în anul (...) (filele 19 - 20), audierea martorilor (M), născut în anul (...), (M1), (M2), (M3), (M4), (M5) și (M6), s-au solicitat copii ale fișelor de cazier judiciar ale inculpaților.

După schimbarea compunerii completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, în vederea respectării principiului administrării nemijlocite a probelor s-a procedat la reaudierea inculpaților (declarațiile acestora aflându-se la filele 56 - 57 și respectiv 58 - 59).

La solicitarea inculpaților a fost încuviințată proba cu martori și s-a procedat la audierea numitului (M7) (filele 60 - 61).

Inculpații, prin apărătorii desemnați din oficiu, au arătat în mod expres că nu solicită readministrarea probelor care au fost administrate în cursul judecății până la schimbarea componenței completului de judecată (așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din data de 10.05.2019 și 07.06.2019). S-a procedat la reaudierea martorului (M), născut în anul (...), fiul persoanei vătămate (fila 74).

Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Persoana vătămată (V), în vârstă de 76 de ani la data comiterii faptelor, locuiește singură în loc. (...), (...) (...), fiind însă vizitată zilnic de fiul acesteia, (M), în vârstă de 47 de ani (sau de băiatul acestuia din urmă), care locuiesc tot în localitatea (...), dar la o altă adresă.

În dimineața zilei de (...), fiul persoanei vătămate, respectiv (M), născut în anul (...), s-a deplasat la domiciliul tatălui său pentru a hrăni animalele din gospodărie, ocazie cu care a stat de vorbă și cu tatăl său.

În aceeași zi, în jurul orelor amiezii (ora 13,00) pe la domiciliul victimei a trecut nepotul acestuia, respectiv fiul lui (M) născut în anul (...), povestind cu acesta și fără să constate ca bunicul său să poarte urmele unei agresiuni fizice.

La data de (...), în intervalul orar 16:00 - 17:00, inculpații (I1) și (I2) s-au deplasat la locuința victimei (V), situată în loc. (...), (...) (...), au pătruns în curte și apoi în casa acestuia, fără drept, după care inculpatul (I1) i-a cerut victimei să-i dea toți banii pe care îi are în casă, adresând amenințări cu moartea și concomitent l-a lovit peste față, l-a prins de mâini și le-a răsucit la spate, imobilizând astfel victima, în timp ce inculpatul (I2) a scotocit în camerele casei după sume de bani până când a găsit suma de 300 de lei, în vitrina unei mobile, bani pe care cei doi inculpați și i-au însușit.

Pe toată această durată, victima (V) a strigat după ajutor dar nu a fost auzită.

După descoperirea și însușirea sumei de 300 de lei, inculpații au abandonat victima părăsind locuința acesteia.

În cursul aceleiași zile, mai spre seară, victima a relatat cele întâmplate/pățite vecinei sale, martora (...) (persoană vârstnică, născută în anul (...).

În dimineața zilei următoare (23.04.2018), când fiul victimei s-a deplasat la locuința tatălui său a observat că acesta poartă semnele unei agresiuni fizice, fiind vânăt la ochi, ocazie cu care i-a relatat că a fost tâlhărit de două persoane ce locuiesc în cartierul de țigani al localității.

La data de 24.04.2018, când părțile au fost chemate la sediul postului de poliție comunal (...), victima (V) i-a recunoscut pe cei doi inculpați ca fiind persoanele care l-au lovit și i-au sustras banii din locuința sa, în urmă cu două zile.

La aceeași dată, 24.04.2018, fiul victimei respectiv (M), născut în anul (...) a fost contactat telefonic de către o rudenie a inculpatului (I1), respectiv de către (...) și i-a cerut să-și retragă plângerea pentru că astfel îi va fi restituită suma de 300 de lei.

În baza Raportului constatator medico-legal nr. (...)/II/a/70 - 2018 eliberat de către Serviciul Medico-Legal al Județului (...), instanța de fond a reținut că, urmare a examinării la data de 25.04.2018, victima (V) (născut în anul (...) prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce printr-un mecanism de lovire cu corp dur, la data de (...). Leziunile traumatice necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu au pus în primejdie viața victimei.

Din vizionarea înregistrărilor video captate de camerele de supraveghere instalate pe raza comunei (...), jud. (...), rezultă că în intervalul 16:17 - 16:21 este surprinsă deplasarea pe jos a inculpatului (I2) alături de inculpatul (I1), de pe strada (...) din loc. (...) (strada pe care se află locuința victimei), pe strada (...).

Inculpații (I2) și (I1) (primul fiind unchiul lui (I1) nu recunosc comiterea faptei imputate.

În cursul urmăririi penale aceștia au fost audiați în mod succesiv, astfel, inculpatul (I2) a fost audiat la data de 24.04.2018, în calitate de martor (fila 178, dosar urmărire penală), la data de 27.04.2018, în calitate de suspect (fila 116, dosar urmărire penală), și la data de 09.05.2018 și 10.05.2018, în calitate de inculpat (filele 113 și 114, dosar urmărire penală).

Prin declarațiile date inculpatul (I2) nu numai că nu recunoaște comiterea faptei dar neagă că ar fi fost în curtea și casa persoanei vătămate. Arată că la data săvârșirii faptei, (...) (duminică) a trecut cu nepotul său pe la domiciliul victimei, dar el a rămas în mașină (un Taxi condus de martorul (...) în timp ce (I1) a intrat în curtea casei victimei împreună cu martorul (M4), unde au purtat discuții cu aceasta, fără a o agresa.

Inculpatul (I1) a fost audiat la data de 24.04.2018, în calitate de suspect, declarație completată la data de 25.04.2018 (fila 109, dosar urmărire penală) și apoi la data de 26.04.2018, în calitate de inculpat (fila 107, dosar urmărire penală).

Prin declarațiile date, inculpatul (I1) recunoaște că a purtat discuții cu victima în curtea casei acestuia, unde a fost la data de (...), împreună cu martorul (M8), dar arată că ar fi primit de la acesta suma de 300 de lei de bună voie, cu înțelegerea de ai aduce lemne de foc în schimbul acestora.

Declarațiile inculpaților sunt nesincere, de natură a încerca ascunderea adevărului și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, din declarațiile martorului (...) rezultă că la data de (...) a efectuat un transport cu 5 persoane, printre care i-a recunoscut după fotografii și pe cei doi inculpați, la mai multe adrese din localitatea (...), jud. (...), inclusiv la adresa de domiciliu a victimei, dar această cursă s-a efectuat în jurul orelor 13:30, anterior momentului comiterii faptelor. Același martor confirmă versiunea inculpaților potrivit căreia cu această ocazie, au intrat în curtea victimei doar (I1) și martorul (M8), primul purtând discuții preț de aproximativ 5 minute cu victima, după care s-a reîntors la mașină. Același martor arată că la acel moment cursa nu i-a fost achitată pentru că pasagerii nu aveau bani iar inculpatul (I1) i-a promis că îi va achita cursa cu o altă ocazie.

În același sens și despre aceeași deplasare cu taxiul au relatat și martorii (M9), (M4) și (M5). Rezultă astfel că la acest moment, duminică orele 13 - 14, inculpatul (I1) nu avea bani asupra sa și era în căutare de clienți cărora să le aducă lemne de foc pe bani.

După episodul deplasării cu autoturismul Taxi, cei doi inculpați se reîntorc la domiciliul victimei, fiind surprinși de camerele de supraveghere video din localitate cum se îndreptau dinspre strada (...) (pe care locuiește victima) înspre strada (...). Inculpatul (I1) avea cunoștință că victima, persoană în vârstă și care locuiește singură avea bani, pentru că încasase anterior pensia, și astfel o curta în permanență, fie pentru a realiza o înțelegere cu un schimb de cai fie pentru a-i aduce lemne.

Susținerile inculpaților potrivit cărora ar fi avut alte preocupări în după masa zilei de (...), respectiv că s-ar fi deplasat la locuința altor consăteni (...), pentru a încerca să comercializeze lemne sau la sediul poliției pentru a reclama o presupusă faptă comisă în dauna lui (I2) (de către (...), sau că ar fi încercat să ducă o lamă de drujbă altei persoane (M2), nu exclud comiterea faptei, toate aceste activități fiind ulterioare acelui moment.

Cert este că în aceeași seară de (...), inculpatul (I1) avea asupra sa bani, pentru că a venit la magazin, conform declarației martorului (M4) (filele 166 - 167, dosar urmărire penală).

De altfel toate persoanele indicate de inculpați în declarațiile date și cu care încearcă să-și creeze un alibi cu privire la momentul comiterii faptei, arată că inculpații ar fi umblat în ziua de duminică - (...) ca să obțină bani (cu împrumut), neavând bani și cu promisiunea că vor aduce lemne în schimb.

Cu ocazia audierii inculpaților în cursul cercetării judecătorești, aceștia își mențin declarațiile nesincere din cursul urmăririi penale.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului (I1), care în după masa zilei de (...), în intervalul orar 16:00 - 16:30, fiind însoțit de unchiul său, inculpatul (I2), a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate (V), situată în loc. (...), jud. (...) unde a adresat amenințări cu moartea victimei, a imobilizat-o și a lovit-o cu palma peste față, solicitând să-i dea toți banii pe care îi are în casă, și abandonând victima doar după ce inculpatul (I2) a găsit, în urma scotocirii, suma de 300 de lei, pe care și i-au însușit, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f) Cod penal.

Fapta a fost comisă de inculpatul (I1) în stare de recidivă, conform art. 41 alin. 1 Cod penal. Primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. (...)/16.05.2016 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar cu nr. (...)/(...)/2016. Această pedeapsă a fost executată în intervalul 14.02.2016 - 16.05.2016 și 01.10.2016 - 06.03.2018, când s-a dispus liberarea la termen a acestuia, ca urmare a executării în întregime a pedepsei.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului (I2), care în după masa zilei de (...), în intervalul orar 16:00 - 16:30, l-a însoțit pe nepotul său, inculpatul (I1) și împreună au pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate (V), situată în loc. (...), jud. (...) unde, a scotocit în căutarea banilor despre care aveau cunoștință că victima i-ar deține la locuință și după ce a găsit suma de 300 de lei și i-au însușit, în timp ce nepotul său ținea imobilizată victima, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f) Cod penal.

Inculpatul (I2) a comis această faptă după ce anterior mai fusese condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsă pe care a executat-o în intervalul 26.11.2007 - 28.01.2011, când a fost liberat condiționat cu un rest de 666 zile.

În raport de prevederile art. 166 alin. 1 lit. a) Cod penal s-a reținut că s-a împlinit termenul de reabilitare în ce privește această pedeapsă, așa încât nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. 1 Cod penal privind recidiva.

Pe baza celor mai sus arătate, instanța de fond a reținut că probele legal administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății sunt suficiente pentru a reține, dincolo de orice îndoială, că fapta reținută în sarcina inculpaților (I1) și (I2) și care a fost comisă de aceștia în modalitatea mai sus descrisă, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f) Cod penal, a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzută de art. 16 alin. 2 lit. a) Cod penal, în mod nejustificat și este imputabilă acestora, motiv pentru care s-a dispus, conform dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 Cod penal, și anume, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor ce constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art. 233, art. 234 alin. 1 Cod penal, infracțiunea de tâlhărie comisă în modalitatea calificată prevăzută la lit. f), prin violare de domiciliu, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Pe de altă parte, potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal, „dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate”.

Cât privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța de fond a reținut că este unul ridicat în raport de natura infracțiunii și modul de săvârșire al acesteia.

Ținând cont de împrejurările și modul de comitere a faptei, de gradul de participare dar și de antecedența penală a inculpatului (I1), instanța de fond i-a aplicat acestuia pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În raport de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a reținut că singura modalitate de individualizare a executării acestei pedepse, aptă de a-și atinge scopul, este cea prin privare de libertate.

În baza art. 67 Cod penal s-a interzis inculpatului (I1) exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu victima și cu membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceștia, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

Totodată, în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu victima și cu membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceștia, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Ținând cont de împrejurările și modul de comitere a faptei, de gradul de participare a inculpatului (I2) (care este unul mai redus), instanța de fond i-a aplicat acestuia pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 Cod penal s-a interzis inculpatului (I2) exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu victima și cu membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceștia, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate acestui inculpat, instanța de fond, având în vedere că aceasta nu depășește 3 ani, iar inculpatul deși a mai fost condamnat anterior, s-a împlinit termenul reabilitării judecătorești, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, ținând seama și de vârsta inculpatului, de faptul că este integrat social, a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească alte infracțiuni.

Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere în conformitate cu prevederile art. 92 Cod penal, respectiv 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune (...), la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal, s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de calificare profesională și să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune (...) sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Comunei (...), jud. (...) sau în cadrul Primăriei Orașului (...), jud. (...), pe o perioadă de 120 zile lucrătoare.

Conform art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de fond i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege. Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.

În ce privește măsurile preventive privind pe cei doi inculpați, instanța de fond a reținut următoarele:

Față de inculpați s-a dispus, în cursul urmăririi penale, luarea măsurii controlului judiciar, prin Ordonanța procurorului din data de 27.04.2018, în cazul inculpatului (I1) și prin Ordonanța procurorului din data de 10.05.2018, în cazul inculpatului (I2).

După sesizarea instanței – judecătorului de cameră preliminară, prin Încheierea penală nr. (...)/05.09.2018 s-a dispus menținerea măsurii controlului judiciar, față de ambii inculpați, pe durata camerei preliminare.

Prin Încheierea camerei preliminare nr. (...) din data de 12.10.2018 s-a constatat legalitatea sesizării instanței și s-a dispus începerea judecății. Această hotărâre a rămas definitivă prin necontestare.

Ulterior, prin Încheierile penale cu nr. (...)/31.10.2018, (...)/14.12.2018, (...)/08.02.2019, (...)/29.03.2019 și (...)/13.05.2019 s-a dispus noi mențineri a măsurii controlului judiciar față de ambii inculpați, pe durata judecării cauzei.

Prin Încheierea penală nr. (...)/29.05.2019 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar cu nr. (...)/(...)/2018/a8 s-a dispus înlocuirea măsurilor preventive a controlului judiciar privind pe ambii inculpați, cu măsura arestării preventive, în cursul judecății, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data rămânerii definitive a acestei hotărâri.

În fine, prin Încheierea penală nr. (...)/27.06.2019 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar cu nr. (...)/(...)/2018/a9, s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv a celor doi inculpați, în cursul judecății, dar nu mai mult de 60 de zile.

S-a impus astfel ca, în baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 72 Cod penal, să fie scăzute din pedepsele aplicate inculpaților, perioada executată în stare de reținere și arest preventiv, după cum urmează: durata reținerii de 24 de ore din data de 26.04.2018 și durata arestului preventiv de la data de 31.05.2019 la zi, în cazul inculpatului (I1), respectiv durata arestului preventiv de la data de 06.06.2019 la zi, în cazul inculpatului (I2).

În cazul inculpatului (I1) s-au menținut temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta, la data de 29.05.2019 (prin înlocuirea măsurii controlului judiciar), așa încât în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus menținerea în continuare a acestei măsuri.

În cazul inculpatului (I2) însă, s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestului preventiv și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză, conform art. 399 alin. 1, 3, 4 și 5 combinat cu art. 241 alin. 1 indice 1 lit. a) Cod procedură penală, ca urmare a dispunerii soluției de condamnare la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În ce privește suma de 300 de lei sustrasă prin violență de la victima (V), s-a reținut că aceasta reprezintă un bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii, așa încât, în baza art. 107, art. 108 lit. d) și art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal s-a dispus confiscarea specială a acesteia de la cei doi inculpați, câte 150 lei de la fiecare dintre inculpați, cât timp persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, așa încât nu servește la despăgubirea acesteia.

Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpații (I1) și (I2) de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Inculpații (I1) și (I2) au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia judecății pe fond a cauzei, pe care le-a stabilit în cuantum total de 1.000 lei, câte 500 lei fiecare.

Apelul declarat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul apelant (I1) solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale nr. (...)/02.08.2019 a Judecătoriei (...) și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală.

În susținerea concluziilor de achitare formulate, s-a solicitat a se avea în vedere că la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa și niciuna dintre probele administrate nu îl plasează pe inculpatul apelant la locul faptei. S-a susținut că în lipsa unor probe directe de vinovăție nu se poate dispune condamnarea inculpatului, sens în care s-a impus achitarea sa.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală și art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a reținut următoarele:

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat, folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă că în după-masa zilei de (...), inculpații (I1) și (I2), au pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate (V) situată din localitatea (...), județul (...), pe care au amenințat-o cu moartea, au imobilizat-o și au lovit-o cu scopul de a obține banii pe care îi deține, iar în acest context inculpatul (I2) a sustras suma de 300 lei.

Starea de fapt de mai sus rezultă din ansamblul probatoriu administrat în cauză: declarațiile persoanei vătămate, procese-verbale de recunoaștere după fotografii, proces-verbal de analiză a camerelor de supraveghere, raport de constatare medico-legal, declarația martorilor (M), (...), (...), (...), (...), (M4), (M5), (M6).

Din declarațiile persoanei vătămate rezultă că la data de 17.04.2018 a fost căutat de o persoană care i-a cerut 100 lei avans pentru un transport de lemne. Această persoană a venit cu un taxi în care se mai afla cineva. Persoana vătămată i-a spus că așteaptă să primească pensia, iar după ce a primit-o, acea persoană s-a prezentat din nou la domiciliul persoanei vătămate primind suma de 100 lei. Aceeași persoană, la data de (...), în jurul orelor 16.30 - 18.00, a intrat în curte împreună cu o alta. Unul dintre cei doi l-au amenințat că îl vor omorî dacă nu le dă banii pentru că știu că a primit pensia, după care a fost imobilizat și lovit de către unul dintre aceștia (ulterior a fost identificat inculpatul (I2), în timp ce al doilea a intrat în casă de unde a sustras suma de 300 lei (ulterior a fost identificat inculpatul (I1). Înainte să părăsească curtea imobilului, persoana vătămată a fost lovită de cel care l-a imobilizat, după care persoana vătămată și-a pierdut cunoștința.

Din procesele-verbale de recunoaștere după fotografii rezultă că persoana vătămată (V) i-a identificat pe inculpați ca fiind cei care l-au agresat și i-au sustras suma de 300 lei la data de (...).

Din procesul-verbal de analiză a camerelor de supraveghere rezultă că taxiul cu nr. de înmatriculare (...) a ieșit de pe strada pe care locuiește inculpatul (...) la ora 14:08, iar în intervalul orar 16.17-16.21, inculpații au fost văzuți deplasându-se pe jos de pe strada pe care locuiește inculpatul.

Din raportul de constatare medico-legal rezultă că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de (...) printr-un mecanism de lovire cu corp dur. Leziunile traumatice necesită 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii și nu au pus în primejdie viața victimei.

Din declarația martorului (V), fiul persoanei vătămate, rezultă că l-a vizitat în data de (...), de dimineață, iar aceasta nu avea nicio echimoză pe față și nici când a fost vizitat de către fiul său la orele 13.00. Ulterior a aflat de la persoana vătămată că a fost tâlhărită, motiv pentru care s-a prezentat cu aceasta la poliție.

Din declarația martorei (...), vecina persoanei vătămate, rezultă că la data de (...), în jurul orelor 16:00-18:00, aflându-se cu martora (...), a auzit strigăte din curtea persoanei vătămate dar nu a știut despre ce este vorba. După 30 de minute după ce a auzit gălăgie în curte, a văzut pe stradă două persoane de etnie rromă, unul dinte aceștia fiind cel care cu o zi înainte a întrebat-o dacă nu dorește lemne. Ulterior a aflat de la persoana vătămată că a fost tâlhărită.

Din procesele-verbale de recunoaștere după fotografii rezultă că martora (...) i-a identificat pe inculpați ca fiind cei care s-au aflat pe stradă cu acea ocazie.

Din declarația martorei (...), rezultă că la data de (...), în jurul orelor 16:00 - 17:00, aflându-se cu martora (...), a văzut pe stradă două persoane de etnie rromă.

Din declarația martorei (...), factor poștal, rezultă că la data de 17.04.2018, după ce i-a predat pensia persoanei vătămate, s-a întâlnit cu inculpatul (I1) care a intrat apoi în curtea persoanei vătămate.

Din declarația martorului (...), șofer taxi, rezultă că a transportat 5 persoane în data de (...), după ora 13:30, prin localitatea (...), doi dintre aceștia coborând din taxi și discutând cu proprietarul imobilului situat pe strada (...), nr. (...) (imobilul aparținând persoanei vătămate), după care s-au deplasat în altă direcție. Martorul a mai declarat că niciunul din pasageri nu avea bani asupra sa, motiv pentru care nici nu i-a fost plătită cursa și nu crede ca persoana vătămată să îi fi dat bani unuia dintre cei doi pasageri cu care a discutat.

Din procesele-verbale de recunoaștere după fotografii rezultă că martorul (...) i-a identificat pe cei doi inculpați ca fiind pasageri ai taxi-ului.

Martorul (M4), pasager în taxi, a declarat că la data de (...), orele 12:00 s-a deplasat cu taxiul împreună cu alte 4 persoane. Ajunși la domiciliul persoanei vătămate, martorul împreună cu inculpatul (I1) au intrat în casa acesteia, fiind invitați. Inculpatul a fost servit cu băutură și a discutat despre lemne. Persoana vătămată nu i-a dat inculpatului nicio sumă de bani, cei doi au discutat doar despre transportul de lemne. De asemenea persoana vătămată nu avea urme de lovituri la nivelul feței. Ulterior s-au deplasat în cartierul de rromi, de unde inculpații au plecat în jurul orelor 19:00 – 19:30. Matorul a mai declarat că în taxi inculpații nu aveau asupra lor bani, dar când s-a întâlnit cu aceștia la magazin, în jurul orelor 20:30, inculpatul (I1) avea bani.

Martorii (M5) și (M6), pasageri în taxi, au confirmat că inculpatul (I1) a intrat cu martorul (M4) în casa persoanei vătămate, care trebuia să îi dea bani acestui inculpat.

Inculpații nu au recunoscut comiterea faptei.

Inculpatul (I1) a declarat că la data de (...), în jurul orelor 14:00 – 15:00, s-a întâlnit cu numiții (M5), (M6), (...) și (I2), împreună cu care, cu un taxi, s-au deplasat la domiciliul persoanei vătămate, în curte intrând împreună cu numitul (...). Persoana vătămată i-a dat de bună voie suma de 300 lei, urmând ca inculpatul să îi ducă lemne. Inculpatul a arătat că a fost surprins de camerele de supraveghere împreună cu inculpatul (I2), în momentul în care cei doi s-au deplasat la numitul (M2), pentru a îi duce o lamă de drujbă. Inculpatul a declarat că a achitat contravaloarea transportului cu taxiul, 50 lei.

Apărările inculpatului contrazic celelalte probe administrate în cauză, care, duc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa. După cum în mod corect a reținut și prima instanță, după deplasarea cu taxiul, inculpatul (I1), împreună cu coinculpatul (I2), s-au reîntors la domiciliul persoanei vătămate pentru a sustrage de la acesta prin violență suma primită ca pensie, în acest sens fiind surprinși de camerele de supraveghere video din localitate cum se îndreptau dinspre str. (...) (pe care locuiește victima) înspre str. (...).

Elementul material al laturii obiective constă în luarea de către inculpatul (I1) a sumei de 300 de lei din posesia persoanei vătămate (V) (element material principal), prin întrebuințarea de violențe de către inculpatul (I2) (element material secundar), urmarea imediată constă în împosedarea inculpaților cu suma sustrasă (urmarea principală) și în suferințele fizice cauzate persoanei vătămate (urmarea secundară).

Între acțiunea de luare a sumei de bani din posesia persoanei vătămate și trecerea acesteia în sfera de stăpânire a inculpaților, precum și între violențele exercitate și suferințele fizice ale persoanei vătămate există o legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective inculpații au acționat cu intenție în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, întrucât au prevăzut rezultatul faptei, urmărind sustragerea sumei de bani și recurgând la întrebuințarea de violențe în acest scop (intenție directă calificată prin scop).

Ținând seama de faptul că infracțiunea a fost comisă prin violare de domiciliu, în mod corect s-a reținut agravanta prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. f) Cod penal.

Raportat la starea de fapt descrisă mai sus, prima instanță a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei inculpatului (I1), respectiv tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. f) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, privitor la starea de recidivă.

Limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze sunt între 3 și 10 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.

Reținând că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă de către inculpatul (I1) în stare de recidivă postexecutorie, limitele de pedeapsă mai sus arătate urmează să fie majorate cu 1/2, conform art. 43 alin. 5 Cod penal, acestea fiind de la 4 ani 6 luni închisoare la 15 ani închisoare.

Potrivit art. 41 alin. 1 Cod penal, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

În cauză, primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. (...) din 16.05.2016 pronunțată de către Judecătoria (...), rămasă definitivă prin decizia penală nr. (...) din data de 29.09.2016 pronunțată de către Curtea de Apel (...), din care inculpatul a fost liberat la data de 06.03.2018 ca urmare a executării în întregime a pedepsei, pentru care nu a intervenit reabilitarea și nici nu s-a împlinit termenul de reabilitare.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, reținându-se și că inculpatul a încercat să obțină, în mod rapid, dar și pe căi ilicite, beneficii financiare și că este recidivist, fiind anterior condamnat pentru același gen de fapte.

În aceste împrejurări, pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului (I1) a fost corect dozată, aceasta fiind la limita minimă prevăzută de lege, iar singura modalitate de executare nu poate fi decât cu executare în regim privativ de libertate, o altă modalitate de executare nefiind legală.

În raport de cele arătate mai sus, apelul declarat de către inculpatul (I1), prin care a solicitat să fie achitat în baza art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, este nefondat.

Chiar dacă inculpatul nu a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul aplicării pedepselor complementare și accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), n) Cod penal, Curtea a examinat din oficiu hotărârea sub acest aspect, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală.

Astfel, prima instanță i-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor:

a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

n) de a comunica cu victima și cu membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceștia, dar fără a motive necesitatea aplicării acestora.

În cazul infracțiunii comise de inculpat, legea prevede că se interzice și exercitarea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară. Aplicarea unei astfel de pedepse este obligatorie potrivit art. 67 alin. 2 Cod penal.

Curtea, procedând la analiza criteriilor de aplicare a pedepselor complementare, nu a identificat niciun element de fapt care să justifice interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. n) Cod penal, motiv pentru care le-a înlăturat, odată cu pedepsele accesorii.

Stabilirea drepturilor al căror exercițiu este interzis trebuie să decurgă din natura faptei comise, iar orice limitare a exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Astfel, Curtea a apreciat că interzicerea inculpatului să exercite dreptul prevăzut de art. 66 lit. n) Cod penal nu era necesară, nerezultând din nicio împrejurare faptul că persoana vătămată ar fi fost amenințată în vreun moment de către inculpați.

Astfel fiind, Curtea a limitat conținutul pedepselor complementare și accesorii la drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, menținând totodată durata de 3 ani, apreciind că aceasta este necesară în raport de pedeapsa principală aplicată și fapta comisă.

Având în vedere dispozițiile art. 419 Cod procedură penală, potrivit căruia instanța de apel examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea, Curtea a limitat conținutul pedepselor complementare și accesorii la drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal și în privința coinculpatului (I2), care a înțeles să nu atace sentința primei instanțe.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) și art. 419 Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpatul (I1) cu efect extensiv în latura penală a cauzei cu privire la inculpatul (I2) împotriva Sentinței penale nr. (...)/2019 pronunțată la data de 2 august 2019 de Judecătoria (...), a desființa hotărârea atacată și rejudecând cauza a limitat conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților (I1) și (I2) în sensul că a interzis acestora doar exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal.

În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală cu referire la art. 72 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului (I1) durata măsurii arestării preventive la zi.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, suma de 627 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat (...) se va plăti din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Bihor, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. (...)/12.09.2019, urmând ca, în baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, această sumă să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare