Culpă comună. Ambele părţi, inculpatul şi victima, au fiecare o culpă de 50% în producerea accidentului rutier.

Ambele părţi, inculpatul şi victima, au fiecare o culpă de 50% în producerea accidentului rutier.

Aşa  cum se stabileşte şi în cuprinsul raportului de expertiză victima avea obligaţia legală să traverseze drumul public doar prin locurile permise, respectiv pe marcajul pietonal.

Încălcarea acestei obligaţii atrage şi culpa concurentă a victimei. La evidenţierea acestei culpe contribuie şi faptul că D.M. avea o alcoolemie de 1,40%o, conform raportului de necropsie medico-legală, stare care afectează atât capacitatea decizională cât şi pe cea motrice.

Decizia penală nr.394/R/14.03.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.475/06.11.2012 a Judecătoriei Tecuci, a fost condamnat inculpatul P.R.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 172 alin. 2 cod penal.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II şi lit. b din codul penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.

În conformitate cu disp. art. 81, art.82 şi art. 71 alin. 5 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale cu închisoarea şi a celei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Conform art. 14 cod procedură civilă şi art. 998 cod civil, a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A.R. – A.V.I.G. S.A,  să plătească următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile: suma de 320 000,00 lei părţii civile D.M. (în nume propriu şi ca reprezentant al numiţilor D.G. şi C.D.L.) din care 20 000,00 lei reprezentând daune materiale şi 300 000,00 lei reprezentând daune morale şi suma de 2349,29 lei părţii civile S.C.U. „Sf. A A” G, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.

S-a luat act că S.M. „A.C.” T  nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Onorariul apărătorului din oficiu ce a asistat pe inculpat la instanţă, în sumă de 50,00 lei  s-a stabilit a fi achitat către Baroul Tecuci din fondurile Ministerului Justiţiei.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1750,00 lei cu titlul de cheltuieli judiciare din care suma de 760,00 lei reprezentând costul raportului de necropsie medico-legală virată în contul S.C.U. „Sf. A.A.” G – Serviciul de Medicină Legală, cu nr. …. deschis la Trezoreria G, iar suma de 50,00 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.

S-a reţinut, printre altele, că în data de 05.08.2011, în jurul orelor 930 - 1000,  inculpatul circula cu auto marca „Opel Corsa” cu nr. de înmatriculare GL 07 -, pe bulevardul V. din T. La un moment dat, la intersecţia b-dului V cu str. T.P., inculpatul a oprit maşina la semafor, aşteptând culoarea verde. În momentul în care culoarea semaforului s-a schimbat în verde, inculpatul a pornit autoturismul şi a efectuat manevra la dreapta, pentru a intra pe str. T.P. În acelaşi moment s-a angajat în traversarea străzii T.P., pe la trecerea de pietoni, marcată corespunzător, şi victima D.M.,  semaforul indicând verde şi pentru pietoni. În acest moment, inculpatul, datorită neatenţiei, nu a observat prezenţa pietonului decât prea târziu şi în consecinţă a acroşat  pe numita D.M.,  cu bara din faţă a autoturismului, aceasta fiind proiectată pe capota autoturismului şi apoi pe carosabil, la o distanţă de 3-4 m de trecerea de pietoni. Victima a fost transportată la S.M. „A.C.” T.,  apoi la S.C.U. „Sf. A A” G, unde la data de 09.08.2011 a decedat. Conform concluziilor raportului  de necropsie medico-legală nr. …/A3/10.08.2011, eliberat de  către Serviciul  Clinic de Medicină legală  G, moartea  numitei D.M. a fost violentă, ea s-a datorat  comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral grav,  cu fractură  fronto – parietală dreaptă, hematon subdural emisferic drept operat, hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzii cerebrale,  cerebeloase si  în trunchiul cerebral, leziunile constatate la necropsie pot data din 05.08.2011 şi au  putut fi produse de către un autovehicul, basaculare şi proiectare, în condiţiile  unui accident rutier; între leziuni şi deces exista legătură directă de cauzalitate; iar în sângele recoltat la internare în spital s-a determinat alcool în concentraţie  de 1,40g%0. 

Situaţia de fapt expusă mai sus este dovedită în cauză cu declaraţia martorei T.M., dată la instanţă (fila 130 dosar instanţă) din care rezultă că a văzut cum inculpatul a efectuat virajul la dreapta de pe B-dul V, spre str. T.P., cu o viteză foarte mică, după care s-a oprit lângă trecerea de pietoni (nu a apucase să treacă de ea), iar când a ajuns efectiv la faţa locului a văzut victima căzută  pe şosea, cu faţa în sus, cu picioarele îndreptate spre trecerea de pietoni, în apropierea unei guri de canalizare, iar capul spre intersecţia dinspre Profiriu, iar inculpatul se afla în stare de şoc. Aspectele declarate de martoră cu privire la locul impactului  (trecere de pietoni) sunt confirmate şi menţiunile din anunţul accidentului la 112. Astfel, din adresa nr. … din 31.05.2012 emisă de MAI, IPJ G, şi procesul verbal de preluare a evenimentului rutier nr. 5334652/4 din 05.08.2011, ora 1005 rezultă că s-a anunţat la 112, evenimentul rutier ce  a avut loc în T, în dreptul semafoarelor de la M.K., victima „ călcată pe trecere de pietoni” (fila 89 dosar instanţă).

Deşi impactul dintre maşină şi victimă nu a fost văzut efectiv de martorii audiaţi în cauză – L.S, C.E., S.G.V., B.N. şi M.G., martorul L.S. declarând chiar că nu a existat contact între maşină şi victimă, că victima s-ar fi împiedicat şi ar fi căzut singură, zgomotul produs de impact a fost sesizat de aceştia. În aceste condiţii instanţa urmează a înlătura ca nesinceră susţinerea martorului L.S, şi să reţină că a existat impact între maşina condusă de inculpat şi victimă,  motivat de faptul că, o simplă căzătură pe asfalt a unei persoane nu ar fi produs un zgomot atât de intens ce a putut fi auzit şi de conducătorii auto ce aşteptau la semafor. Astfel, martorul C.E. a declarat că a auzit o bufnitură în stânga (declaraţie fila 71), martora  S.G.V. a declarat că a auzit un zgomot care i-a atras atenţia, însă nu poate preciza dacă acesta a fost produs de impact, de frâne sau de lovirea a două maşini.

În timpul urmăririi penale, inculpatul P.R.C. a recunoscut, în declaraţia  din 05.08.2011, menţionată în procesul verbal de cercetare la faţa locului,  că după ce a efectuat virajul spre dreapta, la circa 3-4 de trecerea de pietoni, din partea dreapta  s-a angajat în traversarea străzii o femeie, pe care nu a putut să o evite şi a lovit-o  cu bara din faţă a maşinii, aceasta căzând pe carosabil. Ulterior, în declaraţia  din 1.01.2012 inculpatul nu a mai recunoscut că ar fi lovit victima cu maşina, că a văzut-o căzând, dar că nu-şi explică cum a căzut aceasta.

Ulterior, în cursul urmăririi penale şi la instanţă, inculpatul a refuzat să mai dea vreo declaraţie, uzând de dreptul la tăcere, conform art. 70 alin. 3 Cod procedură penală.

În apărare inculpatul a solicitat administrarea probei cu acte, sens în care a solicitat precizări privind mecanismul de producere a leziunilor victimei, precizări privind efectuarea cercetării la faţa locului, având în vedere că din declaraţiile martorilor audiaţi la instanţă a rezultat că maşina inculpatului a fost mutată, pentru decongestionarea traficului auto, probe încuviinţate de instanţă.

Astfel, cu adresa nr. …/A/10.08.2012 (fila 174 dosar) s-au depus precizări cu privire la mecanismul de producere a leziunilor victimei, iar cu adresa nr. …/29.10.2012, (fila 188 şi 189) s-au depus precizări privind efectuarea cercetării la faţa locului.

Susţinerea inculpatului conform căreia el nu a lovit victima cu maşina este infirmată de recunoaşterea iniţială a faptei, precum şi de menţiunile din suplimentul la raportul de constatare medico –legală, conform cărora (fila 174 dosar instanţă) leziunile au fost produse  victimei  prin lovirea acesteia din partea stângă, cu bascularea acesteia, impactul cranian cu parbrizul fiind occipital stâng, urmat de proiectarea victimei la sol, cu cădere pe partea dreaptă. S-a mai arătat că lipsa fracturilor la nivelul membrelor inferioare ar putea fi explicată printr-o viteză relativ mică a autoturismului, iar fracturile craniene de locul de impact (occipital stâng) se datorează şi faptului că victima avea oasele neurocraniului subţiri şi masă mare (persoană cu obezitate).

În speţă,  raportat la întregul material probator administrat în cauză, prima  instanţă a apreciat că inculpatul a încălcat următoarele dispoziţii legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice:

- art. 35 din OUG 195/2002 rep. „(1) Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private”.

- art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002  rep. conform cărora „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic”.

- art. 133 din HG nr. 1391/2006 potrivit cărora „În cazul prevăzut la art. 51 alin. (2), conducătorii vehiculelor sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere participanţilor la trafic cu care se intersectează şi care circulă conform semnificaţiei culorii semaforului care li se adresează.”

A mai reţinut prima instanţă că existenţa faptei, săvârşirea ei de către inculpat şi vinovăţia acestuia în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt  pe deplin dovedite în cauza, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu procese verbale de constatare, procesul verbal de cercetare la faţa locului-fila , declaraţiile martorilor T.M., C.E., S.G.V., B.N. şi M.G., raport de necropsie medico –legală nr. …/A3/10.08.2011, suplimentul la acest raport, adresa nr. 700654 din 31.05.2012 emisă de MAI, IPJ G, şi procesul verbal de preluare a evenimentului rutier nr. …/4 din 05.08.2011, ora 1005, raport de expertiză tehnică, coroborate cu declaraţiile inculpatului date la urmărirea penală, care potrivit art. 70 cpp pot fi folosite şi împotriva lui.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului P.R.C.  care, în data de 05.08.2011, în timp ce conducea pe drum public, autoturismul marca  „Opel Corsa”, cu nr. de înmatriculare GL – 07-  ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie  pe drumurile publice, a  accidentat pe numita D.M.,  care ulterior a decedat, întruneşte elementele  constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal.

Împotriva sentinţei penale menţionate au declarat recursuri inculpatul P.R. C., asigurătorul SC A.R. – A.V.I.G. SA şi partea civilă D.M.

În motivele de recurs, inculpatul P.R.C. a arătat, printre altele, că soluţia condamnării este vădit nelegală şi netemeinică, cerând achitarea sa în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, cu respingerea cererii de despăgubiri formulate în cauză. Cu certitudine, victima nu s-a angajat  în traversarea străzii pe marcajul pietonal, ci în afara acestuia, la 3-4 m, loc unde nu mai era apărată de lege în raport cu acţiunea licită a inculpatului. Accidentul de circulaţie soldat cu decesul victimei s-a datorat culpei exclusive a acesteia, în timp ce inculpatul nu i se poate reţine încălcarea niciunei prevederi legale privind circulaţia pe drumurile publice.

Asigurătorul a solicitat în motivele de recurs reducerea cuantumului daunelor morale, întrucât suma de 300.000 lei este excesivă şi depăşeşte caracterul rezonabil al despăgubirilor de această natură.

La termenul de judecată din 08.03.2013, reprezentantul asigurătorului a mai menţionat că, având în vedere declaraţia inculpatului din recurs se impune achitarea acestuia, iar dacă există culpă comună reducerea despăgubirilor.

Tot la termenul din 08.03.2013, apărătorul părţii civile D.M. a arătat că recursul acesteia vizează cuantumul daunelor morale.

Recursurile inculpatului P.R.C. şi al asigurătorului SC A.R. – A.V.G. SA sunt întemeiate, însă recursul părţii civile D.M. este nefondat.

Probele administrate în cauză conduc cu certitudine la concluzia că victima D.M. s-a angajat în traversarea stării la o distanţă de 3-4 m de trecerea de pietoni, iar inculpatul P.R.C., datorită neatenţiei, la efectuarea virajului spre dreapta, nu a frânat în timp util şi a acroşat-o pe aceasta cu bara din faţă a autoturismului, proiectând-o pe capota autoturismului şi ulterior, pe carosabil.

Ambele părţi, inculpatul şi victima, au fiecare o culpă de 50% în producerea accidentului rutier.

Prin urmare, inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 şi 2 Cod penal, neputând fi primite concluziile de achitare conform art.10 lit.d Cod procedură penală, formulate de apărătorul acestuia.

Atât procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 5.08.2011, cu schiţa şi planşa foto aferentă, cât şi raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul tehnică auto D.G., stabilesc că victima D.M. a traversat strada la o anumită distanţă de marcajul pietonal, fiind lovită de autoturismul inculpatului P.R.C. care avea o viteză cuprinsă între 5 şi 10 km/h.

În cuprinsul procesului-verbal se consemnează că inculpatul a declarat că nu a putut să o evite pe femeie şi a lovit-o cu bara din faţă a maşinii aceasta căzând pe carosabil. De asemenea, urma profundă lăsată pe stratul gros de praf de pe capota maşinii denotă faptul că victima a fost proiectată iniţial în acel loc, neputând fi credibilă susţinerea inculpatului din recurs în sensul că doar sacoşa victimei ar fi lovit capota şi că nu ar fi atins-o pe aceasta cu maşina.

Aşa  cum se stabileşte şi în cuprinsul raportului de expertiză victima avea obligaţia legală să traverseze drumul public doar prin locurile permise, respectiv pe marcajul pietonal.

Încălcarea acestei obligaţii atrage şi culpa concurentă a victimei. La evidenţierea acestei culpe contribuie şi faptul că D.M. avea o alcoolemie de 1,40%o, conform raportului de necropsie medico-legală, stare care afectează atât capacitatea decizională cât şi pe cea motrice.

Raportul de expertiză tehnică auto menţionează şi că evenimentul rutier s-a produs datorită observării cu întârziere a victimei, care se angajase în traversarea străzii, de către inculpat.

Neatenţia inculpatului în observarea în timp util a victimei rezultă şi din declaraţia martorului C.E. prezent la faţa locului la data de 05.08.2011, care menţionează la urmărirea penală că inculpatul a coborât din maşină vorbind la telefon. Acest aspect infimă susţinerea inculpatului din recurs în sensul că abia după ce s-a dat jos din maşină a încercat să sune la 112.

Declaraţiile inculpatului în sensul că nu ar fi atins victima cu maşina sunt contrazise şi de declaraţia martorului L.S. dată la urmărirea penală care a arătat că autoturismul inculpatului a acroşat persoana aflată în traversare, precum şi de raportul de necropsie medico-legală nr…./A3/10.08.2011 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală G din care rezultă că leziunile victimei pot data din 05.08.2011 şi au putut fi produse prin lovire de către un autoturism, basculare şi proiectare, în condiţiile unui accident rutier.

Martorii L.S. şi C.E. şi-au schimbat într-o anumită măsură declaraţiile date la urmărirea penală, având mai multe imprecizii şi necorelări. Aceste modificări ale relatărilor martorilor, din faţa primei instanţe, pot fi puse pe seama trecerii unui anumit interval de timp de la evenimentul rutier şi pe rapiditatea desfăşurării acestuia.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă în sensul că victima ar fi traversat strada pe trecerea de pietoni nu este susţinută de probele administrate în cauză şi prezentate anterior. Declaraţia martorei T.M., audiată la instanţa de fond, nu este relevantă întrucât aceasta nu a văzut momentul impactului, iar unele dintre aspectele prezentate sunt infirmate de celelalte probe reţinute de instanţa de recurs.

Conduita bună a inculpatului reflectată în lipsa antecedentelor penale, faptul că avea un loc de muncă, impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art.74 lit.a Cod penal, urmând a fi redusă pedeapsa de 1 an închisoare şi termenul de încercare la 3 ani.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art.998, 999 Cod civil – act normativ anterior celui intrat în vigoare la 01.10.2011, respectiv faptă ilicită, vinovăţie sub forma culpei, prejudiciu material şi moral şi legătură de cauzalitate. De asemenea, este atrasă şi răspunderea alăturată a asigurătorului conform  Legii nr.136/1995.

Atât daunele materiale cât şi cele morale se justifică prin natura evenimentului, respectiv decesul victimei D.M. care impune cheltuieli de înmormântare şi de pomenire, precum şi suferinţe afective pentru persoanele din familie: D.M., D.G. şi C.D.L. (fiu, soţ şi fiică).

De asemenea, aceste daune se sprijină şi pe probele cauzei, respectiv înscrisuri şi declaraţiile martorilor C.C., D.T., I.T.

Cu toate acestea, ţinând cont de culpa concurentă a victimei în proporţie de 50%, urmează ca despăgubirile materiale către D.M.(în nume propriu şi ca reprezentat al numiţilor D.G. şi C.D.L.) şi cele către partea civilă S.C.U. „Sf. A A” G, să fie reduse la jumătate, de la 20.000 lei la 10.000 lei, respectiv de la 2.349,29 lei la 1.174,65 lei.

Cuantumul daunelor morale este prea mare în raport cu condiţiile concrete de producere a accidentului rutier, cu caracterul preponderent simbolic al acestora şi cu vârsta relativ înaintată a victimei.  La aceste elemente se adaugă şi culpa acesteia în procent de 50%.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, instanţa de recurs apreciază că o sumă de 75.000 lei este în măsură  să acopere acest tip de prejudiciu.

Pentru aceleaşi argumente nu se impune majorarea acestor daune morale, nefiind fondat recursul părţii civile D.M.

Faţă de cele prezentate şi de disp. art.3859 pct.172, art.38514, art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea a admis recursurile declarate de inculpat şi de asigurător şi a casat în parte sentinţa penală nr.475/06.11.2012 a Judecătoriei Tecuci.

În rejudecare, Curtea a redus de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului P.R.C., pentru comiterea infracţiunii prev. de art.178 alin.1, 2  C.pen. cu reţinerea art.74 alin.1 lit.a C.pen., art.76 lit.d C.pen.

A redus termenul de încercare de la 4 ani la 3 ani.

A redus de la 2.349,29 lei la 1.174,65 lei despăgubirile  la care a fost obligat inculpatul P.R.C. alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A.R. – A.V. I.G. SA către partea civilă S.C.U. „Sf. A A” G, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.

A redus de la 20.000 lei la 10.000 lei, despăgubirile materiale, şi de la  300.000 lei la 75.000 lei, daunele morale, la care a fost obligat inculpatul P.R.C. alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A.R. –A.V.I.G. SA către partea civilă  D.M. (în nume propriu şi ca reprezentant al numiţilor D. G. şi C.D.L.).

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

Având în vedere cele arătate anterior şi disp.art.38514, art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul, declarat de partea civilă D.M.

Domenii speta

Spete similare