Legitima apărare

Decizie F.N. din 15.06.2015


Legitimă apărare – condiţii de apreciere.

Tip. Încheiere penală

Nr./Data: 11.06.2015

Autor: Judecătoria Arad

Domenii asociate: Infracţiuni 

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad în data de 05.03.2015, petentul  B. A. a formulat plângere împotriva ordonanţei din data de 11.12.2014 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosar nr.3882/P/2014, respectiv împotriva ordonanţei din 05.02.2015 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosarul nr. 41/II/2/2015, prin care s-a dispus clasarea faţă de făptuitorul G. N. D. sub aspectul comiterii infracţiunii „Lovirea sau alte violenţe”, prevăzută de art. 193 Cod penal, criticând această soluţie pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea soluţiilor atacate şi reluarea urmăririi penale faţă de suspect.

Prin plângerea adresată instanţei petentul a arătat că soluţia este fără temei legal şi a fost dispusă fără o apreciere corectă şi fondată a motivelor de fapt şi de drept aplicabile în cauză precum şi fără să se ţină seama de materialul probator invocat în dovedirea faptelor săvârşite de către făptuitor. În opinia petentului, reprezentanţii parchetului au tras o concluzie greşită afirmând că faptei îi lipseşte latura obiectivă,  deoarece  făptuitorul a acţionat nelegitim, iar nu în condiţiile cauzei justificative a legitimei apărări, ci numai sub imperiul stării de provocare, prin urmare fapta sa fiind de natură să atragă pe deplin răspunderea penală, chiar în condiţiile în care culpa în producerea incidentului este una comună – atât a intimatului, cât şi a petentului. S-a susţinut, totodată, că în privinţa acţiunii agresive a intimatului nu se poate reţine incidenţa cauzei justificative a legitimei apărări întrucât nu este întrunită condiţia proporţionalităţii dintre gravitatea atacului şi intensitatea apărării. În concluzie, petentul arată că, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă vinovăţia şi intenţia făptuitorului  în săvârşirea infracţiunii arătate.

Analizând starea de fapt reţinută anterior prin prisma lucrărilor de urmărire penală, a motivării ordonanţei şi ordonanţei emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, precum şi a înscrisurilor depuse, instanţa a apreciat că soluţia adoptată de organele de urmărire penală sunt legale şi temeinice.

Conform art. 19 Cod penal este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare. Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material direct, material şi injust care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

Din analiza desfăşurării dinamice a evenimentelor care au condus la rezultatul pernicios suferit de persoana vătămată B. A. I., astfel cum a fost surprinsă vizual în mod nemijlocit de către martorii prezenţi la incident rezultă în mod irecuzabil că făptuitorul a acţionat în legitimă apărare pentru a respinge atacul material declanşat împotriva sa de către petent.

Astfel, din cuprinsul declaraţiei martorului B. A. – profesor de religie la unitatea de învăţământ în incinta căreia s-a produs altercaţia - reiese că  în timp ce se afla în curtea interioară a Liceului Tehnologic Iuliu Maniu, odihnindu-se pe o bancă, numitul G. N. a fost abordat de către partea vătămată care în mod provocator i-a adresat întrebări vădit ofensatoare. În urma ripostei verbale în apărare a intimatului, conflictul astfel provocat s-a escaladat, partea vătămată dedându-se la agresarea fizică a interlocutorului prin aplicarea a două lovituri cu palma în zona facială (reclamate de intimat ca având o intensitate deosebită). Faţă de această acţiune agresivă a petentului făptuitorul a ripostat, părţile începând a se lovi cu pumnii. În acest sens martorul antemenţionat a declarat textual: „precizez faptul că cei doi se loveau cu pumnii reciproc în zona feţei şi a corpului”.

În aceste condiţii violenţa exercitată de intimat, una evident reactivă, în apărare, nu apare ca fiind disproporţionată relativ la gravitatea atacului - având în vedere actele materiale în care aceasta s-a concretizat, omogene în raport cu acte agresive ale atacatorului: astfel intimatul a ripostat prin lovituri cu pumnul aplicate în zona facială a părţii vătămate împotriva unor lovituri de aceeaşi natură, orientate împotriva aceleaşi zone corporale a intimatului. Conformitatea acţiunii în apărare cu gravitatea atacului trebuie evaluată global, prin luarea în considerare a tuturor circumstanţelor faptelor, iar nu exclusiv prin prisma rezultatului vătămător produs. Astfel, nu i s-ar putea imputa intimatului – elev în vârstă de 16 ani, împotriva căruia agresorul său desfăşura un atac fizic cu pumnii -  o dozare inadecvată a intensităţii loviturilor aplicate în apărare şi o nedeterminare precisă a efectelor produse asupra integrităţii agresorului – întrucât un asemenea control excede posibilităţilor reale ale unei persoane din categoria făptuitorului care încearcă să respingă un atac fizic îndreptat împotriva sa. Rezultatul vătămător produs de acte de violenţă de natura celor exercitate între părţi comportă o doză semnificativă de hazard, depinzând de elemente aleatorii, în mod simetric violenţele comise de petent fiind susceptibile să producă acelaşi rezultat pernicios şi asupra persoanei intimatului.