Act sexual cu un minor (art. 220 ncp)

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –

GREFIER –

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din data de 04.02.2021, emis în dosarul nr. 2…./P/2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.M., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin.  (1) Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență că din toamna anului 2019 și până în luna aprilie 2020 (luna a 7-a sarcinii), inculpatul G.M., în vârstă de 18 ani, a întreținut raporturi sexuale cu persoana vătămată B.D., în vârstă de 13 ani, fără a se putea stabili numărul actelor materiale.

În susţinerea acuzaţiei au fost administrate în cursul urmăririi penale următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate B.D. (f. 13-15 d.u.p.), declarația martorului B.I. (f. 20-22 d.u.p.), declarațiile date în calitate de suspect și inculpat (f. 25-28, f. 32-33 d.u.p.), înscrisuri.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 10.02.2021 sub nr. dosar 1821/271/2021.

Prin încheierea din data de 13.04.2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Oradea, în baza art. 346 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din data de 04.02.2021, emis în dosarul nr. 2449/P/2020, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii privind pe inculpatul G.M. pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) Cod penal.

În ședința publică din data de 08.06.2021, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 Cod procedură penală a actului de sesizare, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecată să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia şi a audierii inculpatului, care a recunoscut în integralitate acuzaţia de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (1) Cod penal formulată de procuror şi şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a încuviinţat ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii pentru inculpat.

Instanţa constată că inculpatul şi-a dat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, aşa cum rezultă din declarația inculpatului data în ședința publică din data de 08.06.2021.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Situaţia de fapt

În fapt, din toamna anului 2019 și până în luna aprilie 2020 (luna a 7-a a sarcinii), în timp ce se afla în imobilul situat în ...., precum și în imobilul situat în ...., inculpatul G.M., a întreținut în mod reptat raporturi sexuale cu persoana vătămată minoră B.D., în vârstă de 13 ani, fără a se putea stabili numărul actelor materiale, iar ulterior persoana vătămată a rămas însărcinată și în data de 11.06.2020 a născut un copil.

Instanţa reţine că din declaraţia persoanei vătămare B.D. (f. 13-16 d.u.p.) rezultă, în esensță că l-a cunoscut pe inculpatul G.M. în vara anului 2019 sau mai târziu, după ce a împlinit vârsta de 13 ani, arătând că atunci când s-au cunoscut inculpatul a întrebat-o câți ani are, iar ea a spus că are 13 ani. Aceasta mai declară că după ce s-au cunoscut, numitul G.M. a chemat-o la el acasă în satul ..., unde au întreținut relații sexuale normale, de două ori pe săptămână, iar după aceea s-au mutat împreună continuând să întrețină relații sexuale normale de mai multe ori, însă nu își amintește exact perioada sau luna. De asemenea, persoana vătămată a mai declarat că după ce a întreținut relații sexuale cu o altă persoană i-a venit menstruația de mai multe ori, iar după ce a întreținut relații sexuale cu inculpatul G.M. nu a mai întreținut cu altcineva relații sexuale. Aceasta a mai declarat că a întreținut relații sexuale cu inculpatul până în luna a 7-a a sarcinii, începând din toamna anului 2019, iar în data de 11.06.2020 a născut un copil de sex masculin pe nume B.D., pe care G.M. a încercat să îl viziteze, fără a fi lăsat să intre în maternitate.

Declarațiile persoanei vătămate se coroborează cu declarațiile date în calitate de suspect de către inculpatul G.M. (f. 25-28 d.u.p.), din care rezultă, în esență următoarele: inculpatul a cunoscut-o în vara anului 2019 pe persoana B.D. prin intermediul unei fete. D. i-a spus că are 13 ani și că soțul ei este la închisoare. După o perioadă de timp, nu știe exact cât, s-a mutat la domiciliul persoanei vătămate unde au întreținut de mai multe ori relații sexuale cu și fără prezervativ. Părănții D. au fost de-acord cu relația dintre cei doi. După acest moment s-au mutat la locuința acestuia din satul ... unde au continuat să întrețină relații sexuale normale de mai multe ori. La un moment dat, mama persoanei vătămate a observat că are burta mare și ne-am dus la maternintate unde în urma controlului doctorul i-a spus că este însărcinată în trei luni. După ce persoana vătămată a rămas însărcinată s-au mutat la locuința familiei ei din Oradea, însă după câteva zile a fost dat afară din casă de către mama persoanei vătămate, dar a mai vizitat-o pentru a vedea dacă este sănătoasă.

Din declarația martorei B.I. (f. 20-22 d.u.p.), mama persoanei vătămate, rezultă că persoana vătămată B.D. i l-a prezentat, atât ei cât și soțului ei, pe inculpatul G.M. în cursul anului 2019 ca fiind iubitul ei. După ce l-a cunoscut, fiica s-a mutat cu acesta la Tășad pentru mai multe luni. La un moment dat, își amintește că a venit fiica sa acasă și a observat că avea burtica destul de mare, moment în care a bănuit că este gravidă, a sunat-o pe mama inculpatului care i-a spus că nu este gravidă, să stea liniștită, însă a dus-o pe persona vătămată, împreună cu inculpatul pe care l-au scos afară din cabinet, la maternitate, iar în urma consultului a li s-a transmis că este însărcinată în trei luni, moment în care D. i-a transmis că a întreținut relații sexuale cu inculpatul și că este copilul lui. De asemenea, martora l-a întrebat și pe inculpat același lucru, confirmând faptul că el este tatăl copilului, motiv pentru care s-a mutat în locuința familiei persoanei vătămate, unde crede că au mai întreținut relații sexuale.

Fiind audiat în cursul judecăţii, inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, fiind săvârşită cu vinovăţie de inculpatul G.M..

II. Încadrarea juridică

 În drept, fapta inculpatului care din toamna anului 2019 și până în luna aprilie 2020 (luna a 7-a a sarcinii), în timp ce se afla în imobilul situat în ...., precum și în imobilul situat în ...., a întreținut în mod reptat raporturi sexuale normale consimțite cu persoana vătămată minoră B.D., în vârstă de 13 ani, fără a se putea stabili numărul concret de acte materiale, iar ulterior persoana vătămată a rămas însărcinată și în data de 11.06.2020 a născut un copil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. și ped. de art. 220 alin. (1) Cod penal.

a) În ceea ce priveşte elementul material din cadrul laturii obiective a infracţiunii de act sexual cu un minor, instanţa reţine că acesta s-a realizat prin întreținerea de către inculpat a unui număr nedeterminat de raporturi sexuale normale cu persoana vătămată. Referitor la cerința esențială, ca fapta să fie comisă de un major cu un minor cu vărsta cuprinsă între 13 și 15 ani, instanța reține că persoana vătămată avea vărsta de 13 ani la momentul săvârșirii faptelor de natură penală, fapt cunoscut de către inculpat.

b) Referitor la urmarea imediată a infracţiunii de act sexual cu un minor, aceasta constă în lezarea libertății sexuale a minorului. Urmarea este produsă prin chiar elementul material, modalitatea de săvârşire a faptei producând o stare de pericol pentru minor.

c) Legătura de cauzalitate între fapta săvârşită de inculpat şi urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din materialitatea faptelor, infracţiunea fiind una de rezultat.

d) Sub aspectul laturii subiective, instanța retine că inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu persoană vătămată, cunoscând că aceasta este minoră, prevăzând şi urmărind producerea stării de pericol privind libertatea și integritatea sexuală. Astfel, inculpatul a prevăzut si a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos al faptei sale, acesta săvârșind fapta cu intenție directă, forma prevăzută de art. 16 alin. 3, lit. a) Cod penal.

III. Individualizarea judiciară a pedepsei

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv: împrejurarea şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, în concret, instanţa are în vedere faptul că infracţiunea săvârşită de inculpat, prin specificul său, a relevat indiferenţa pe care acesta o manifestă faţă de o valoare socială esenţială – libertatea și integritatea sexuală. De asemenea, instanța reține ca fiind extrem de relevante în prezenta analiză și faptul că inculpatul cunoștea încă de la începutul relației vârsta persoanei vătămate, dar și contextul social și acordul părinților persoanei vătămate în ceea ce privește relația dintre cei doi, precum și faptul că persoana vătămată își începuse viața sexuală anterior.

Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța are în vedere că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a recunoscut de la bun început săvârșirea faptei și a colaborat cu organele judiciare, uzând de procedura recunoașterii învinuirii, are vârsta de 20 de ani, nu este căsătorit, are studii primare, este angajat și a lucrat inclusive în străinătate, participă la întreținerea copilului său minor și dorește să continue să facă acest lucru. Având în vedere aceste considerente, instanţa reţine că se va orienta către pedeapsa închisorii pentru infracţiunea reţinută, spre minimul prevăzut de lege.

În consecință, instanța, în baza art. 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală raportat la art. 220 alin. (1) Cod penal, aplic. art. 396 alin. (10) Cod procedură penală îl va condamna pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară şi accesorie, instanţa reţine că exerciţiul unui drept poate fi interzis în măsura în care există o nedemnitate, precum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauza Sabou şi Pârcălab contra României şi în cauza Hirst contra Marii Britanii).

În acest sens, instanţa apreciază că prin faptele comise, inculpatul nu a respectat valorile sociale importante, nefiind demn să participe la organizarea şi reprezentarea comunităţii din care face parte, prin urmare fiind necesară interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii se stat, pe o durată de 2 ani.

Faţă de dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din Codul penal, potrivit cărora pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, instanţa va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b).

Modalitatea de executare a pedepselor

Instanţa reţine incidența dispoziţiilor art. 83 Cod penal, conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 1 an închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. De asemenea, inculpatul este o persoană bine integrată în societate, existând premisele reintegrării în societate, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate. 

Apreciind că scopul pedepsei principale, inclusiv reeducarea inculpatului, se pot realiza chiar fără executarea pedepsei (având în vederea circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, ținând cont de faptul că acesta munceşte şi nu are antecedente penale), în baza art.  83 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen determinat în condiţiile art. 84 Cod penal şi care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, instanţa va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bihor, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 83 alin. (4) Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 Cod penal, cu privire la revocarea amânării aplicării pedepsei în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în caz de neîndeplinire integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum şi în caz de săvârşirea a unei noi infracţiuni, cu intenție sau intenție depășită.

În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Onorariul apărătorului din oficiu C.C. cu delegaţia nr. 1563/2021 în cuantum de 470 lei şi 1564/2021 în cuantum de 470 lei se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 396 alin. (2) și (10) Cod procedură penală raportat la art. 220 alin. (1) Cod penal, stabileşte în sarcina inculpatului G.M. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi  de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 83 Cod penal, dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 84 Cod penal.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bihor, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 83 alin. (4) Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 Cod penal, cu privire la revocarea amânării aplicării pedepsei în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în caz de neîndeplinire integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum şi în caz de săvârşirea a unei noi infracţiuni.

În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Onorariul apărătorului din oficiu C.C. cu delegaţia nr. 1563/2021 în cuantum de 470 lei şi 1564/2021 în cuantum de 470 lei se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, la data de 29.06.2021.

 Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare