Art. 2523 Cod civil. Data de la care începe să curgă termenul de prescripţie

Decizie 858 din 10.12.2019


Rezumat:

Termenul de prescripţie privind pretenţiile întemeiate pe executarea unui contract de lucrări curge de la data efectuării recepţiei lucrărilor, întrucât acesta este momentul obiectiv la care reclamantul a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască viciile aparente ale lucrării executate de pârât. Efectuarea ulterioară a unui control de către Curtea de Conturi a României prin care s-a constatat efectuarea de plăţi pentru lucrări executate neconform nu marchează începutul unui nou termen de prescripţie.

Hotărârea:

Prin sentinţa civilă nr. 174 din 02 iulie 2019, Tribunalul Suceava a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri. A respins acțiunea în răspundere civilă contractuală formulată de reclamanta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L. ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, a apreciat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că dreptul la acţiune a recurentei a început să curgă la data de 27.06.2014, data întocmirii notei de constatare nr.2054/27.06.2014 , fapt pentru care termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 2517 Cod Civil s-a împlinit la data de 27.06.2017.

Prin Decizia nr. 26/27 din 28.07.2014 Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a dispus în sarcina Direcției Județene de Drumuri şi Poduri, stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului, inclusiv a foloaselor nerealizate aferente reprezentând lucrări de executare straturi bituminoase foarte subţiri (tratament sllury seal) la care grosimea stratului nu este la nivelul prevăzut în documentaţia de atribuire a acordului cadru şi a contractului subsecvent (subpct. 2.2.7.).

Măsura a fost dispusă pentru recuperarea prejudiciului creat prin plata nelegală a contravalorii celui de-al doilea strat de sllury seal executat în baza contractului subsecvent de lucrări nr. 1083/345 din 4.04.2013.

Pentru îndeplinirea acestei măsuri, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se vedea dacă lucrările de tratament sllury seal au fost efectuate în conformitate cu dispoziţiile contractuale şi normativele tehnice în vigoare. Această expertiză a fost întocmită la solicitarea executantului lucrărilor de straturi bituminoase foarte subţiri (tratament sllury seal), ca urmare a cererii beneficiarului lucrărilor - Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri, având ca scop verificarea lucrărilor executate şi stabilirea prejudiciului conform dispoziţiilor Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi.

În urma verificării în teren, s-a întocmit raportul de expertiză tehnică de ing. .. - expert tehnic autorizat, care a concluzionat că lucrările de tratamente sllury seal pe drumurile judeţene DJ 177 A km 6+850-18+135 respectiv DJ 175 km 16+000-27+800 au fost executate în conformitate cu "Normativul privind execuţia straturilor bituminoase foarte subţiri la rece- indicativ AND 523-2003", fapt pentru care nu există niciun prejudiciu care să fie recuperat.

Având în vedere că în anul 2014 nu a fost determinat niciun prejudiciu, recurenta nu avea niciun motiv pentru formularea unei cereri de chemare în judecată având ca obiect recuperarea prejudiciului.

Ulterior, în anul 2016, prin Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 26/27 din 28.07.2014 la U.A.T. din data de 11.11.2016, ce a stat la baza emiterii Deciziei Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi nr.2 6/27/2 din 9.12.2016, organele de control au negat concluziile Raportului de expertiză tehnică nr. 3213/ 1.10.2014, fapt pentru care au considerat că pct. 2.2.7 din Decizia nr. 26/27 din 28.07.2014 nu este dus la îndeplinire, motiv pentru care Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri trebuie să procedeze la recuperare prejudiciului.

A precizat recurenta că a cunoscut despre obligaţia de recuperare a debitului reprezentând plăţi nelegale aferente contractului subsecvent de lucrări nr.1083/345 din 4.04.2013 ca urmare a emiterii Deciziei Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi nr. 26/27/2 la data de 9.12.2016.

A precizat că împotriva acestei decizii a fost formulată contestaţie la Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României care a fost respinsă prin încheierea nr. VI.30/21.02.2017 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, comunicată la data de 28.02.2017.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor pct. 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 130/2010 (în vigoare la data emiterii deciziei şi formulării contestaţiei) „Contestaţia suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluţionare a contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia. Prin data comunicării încheierii se înţelege data confirmării de primire a acesteia, menţionată pe documentul de transmitere a încheierii", obligativitatea punerii în aplicare a măsurilor dispuse prin aceasta se raportează la data comunicării încheierii, respectiv 28.02.2017.

A susţinut recurenta că data la care obligaţia de recuperare a prejudiciului a devenit exigibilă şi s-a născut dreptul la acţiune este 28.02.2017, data comunicării încheierii de respingere a contestaţiei formulate împotriva actului de control al Curţii de Conturi - Camera de Conturi.

Având în vedere disp. art.2523 Cod Civil, ce prevede că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, recurenta a cunoscut despre obligaţia de recuperare a debitului reprezentând plăţi nelegale aferente contractului subsecvent de lucrări nr. 1083/345 din 4.04.2013 ca urmare a emiterii Deciziei Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi nr. 26/27/2 din data de 9.12.2016 şi nu la data întocmirii notei de constatare nr.2054/27.06.2014, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

Având în vedere data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 11.03.2019, raportat la termenul de prescripţie prevăzut de dispoziţiile art. 2517 Cod Civil, respectiv 3 ani, recurenta a considerat că acţiunea este formulată în termenul legal de prescripţie.

Chiar reţinând cele arătate de către instanţa de fond că actul de control al Curţii de Conturi nu-i este opozabil pârâtei, fapt pentru care pe perioada soluţionării contestaţiei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor, executarea obligaţiilor prevăzute în decizia Curţii de Conturi este suspendată doar în raport cu această instituţie şi nu cu alte persoane, a considerat recurenta că data emiterii Deciziei Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi nr. 26/27/2 din 9.12.2016 este data de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani pentru exercitarea dreptului la acţiune, iar data formulării cererii din prezentul dosar -11.03.2019 se încadrează în termenul de trei ani care se împlineşte la data de 9.12.2019.

Faţă de cele prezentate, a considerat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul legal de prescripţie, motiv pentru care în mod netemeinic Tribunalul Suceava a respins-o ca fiind prescris dreptul la acţiune, fapt pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea spre rejudecarea pe fond a cererii, în temeiul art. 496 şi art.498 alin.2 Cod procedură civilă.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa de recurs consideră că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea sentinţei nr.174 din 2.07.2019 a Tribunalului Suceava şi în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Recurenta a reiterat faptul că între ea în calitate de autoritate contractantă şi Asocierea formată din SC A. SRL, SC B. SA, SC C. SRL, SC D., SC E. SA, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, a fost încheiat Acordul cadru de lucrări nr. 6218/1865 din 5.10.2010 având ca obiect execuţia de lucrări de întreţinere şi reparaţii drumuri judeţene din administrarea D.J.D.P., pe o durată de 3 ani, de la 5.10.2010 la 5.10.2013.

În baza Acordului-cadru de lucrări susmenţionat a fost încheiat Contractul subsecvent de lucrări nr. 1083/345 din 4.04.2013 având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea "Lucrări de reparaţii şi întreţinere pe drumurile judeţene din administrarea Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri " în perioada 4.04.2013-15.10.2013.

Una din categoriile de lucrări ce au fost executate în baza acestui contract subsecvent a fost straturi bituminoase foarte subțiri - tratamente sllury seal (cf. art. 4 alin.4.1.din contractul subsecvent-Obiectul principal al contractului).

Cu privire la modalitatea de execuţie a lucrărilor de straturi bituminoase foarte subţiri - tratament sllury seal, recurenta a arătat că în momentul elaborării listelor de cantităţi pentru categoria de lucrări "Strat bituminos foarte subţire - tratament slurry-seal", a utilizat un articol "asimilat" DB07A1. Articolele asimilate se folosesc de obicei la categoriile de lucrări de construcţii care folosesc materiale noi sau tehnologii de execuţie noi care au apărut pe piaţa românească ulterior elaborării normelor de deviz, fiind vorba de o nouă tehnologie de execuţie care nu se regăseşte în indicatoarele de norme de deviz în vigoare, respectiv Indicatoare de norme de deviz ediţia 1981.

Având în vedere că Indicatorul de norme de deviz ediţia 1981 nu prevedea un asemenea articol de lucrări pentru tipul de lucrări licitat, respectiv tratament slurry-seal, la momentul respectiv el neexistând, în procedura de atribuire, respectiv în Caietul de sarcini s-a prevăzut că modalitatea concretă de realizare trebuie să respecte Normativul AND 523/2003 (art. 1.2.) şi Normativul AND 523/1998 (art. 12.1).

Pentru consumurile de materiale, manoperă şi utilaj în Formularele F5, F6, F7 respectiv F8 din documentaţia de atribuire, se regăsesc cantităţile rezultate din înmulţirea normei specifice a articolului din indicatorul de norme de deviz ediţia 1981 pentru 1 mp pentru articolul DB07A1-denumire "Tratament bituminos dublu de suprafaţă pe îmbrăcăminţi asfaltice executat cu bitum cald şi cu criblură nebitumată înainte de aşternere”.

Astfel, în formularul F5-Lista cuprinzând cantităţi de lucrări pentru straturi bituminoase foarte subţiri, anexă la Caietul de sarcini, la obiectul de deviz DB07Al (asim) apare denumirea de Tratament sllury seal calculat la 100 mp (pentru o cantitate de 0,010 U.M.), preţul nefiind diferenţiat pe articole de deviz separate în funcţie de tipul stratului aplicat, fapt din care rezultă că preţul stabilit este per tratament, ce include ambele straturi.

De asemenea, prin adresa nr.1772 din 7.04.2010 la solicitare de clarificări depusă de către un participant la procedura de achiziţie, publicată în SEAP, s-a specificat de către autoritatea contractantă că grosimea unui strat de tratament sllury seal este de 15 mm.

În cadrul procedurii de achiziţie s-a lăsat libertate ofertanţilor, având în vedere propriile tehnologii utilizate, să-şi folosească în faza de ofertare propria reţetă, funcţie de consumul de material, manoperă şi utilaj proprii, cu respectarea caietului de sarcini şi a specificațiilor tehnice din indicativ AND 523-2003-Normativ privind execuţia straturilor bituminoase foarte subţiri.

De asemenea, în Formularul F5 - Lista cuprinzând cantităţile de lucrări pentru straturi bituminoase foarte subţiri (anexă la Caietul de sarcini care reprezintă parte componentă a documentaţiei de atribuire), la obiectul de deviz în discuţie apare denumirea de Tratament sllury seal calculat la 100 mp, preţul nefiind diferenţiat pe articole de deviz separate, în funcţie de tipul stratului aplicat, de unde rezultă clar că preţul este stabilit pe tratament ce include două straturi (strat de reprofilare şi strat de rulare, conform prevederilor Normativului AND 523 - 2003) fară o diferenţiere a cererii de ofertă în funcţie de tipul stratului aplicat.

Având în vedere că a fost stabilit un singur articol de deviz pentru tratamentul sllury seal, iar prin clarificarea dată s-a stabilit că grosimea unui strat este de 15mm, reiese că preţul este stabilit pentru tratamentul complet incluzând ambele straturi de 30 mm.

Din verificarea situaţiilor de plată întocmite de către executant s-a constatat că în teren, grosimea stratului de tratament sllury seal este de maxim 8 mm, rezultând o grosime maximă pentru cele două straturi executate de către pârâtă de 16 mm.

Astfel, s-a stabilit că suma decontată nelegal aferentă suprafeţelor pe care a fost executat tratament sllury seat, în baza contractul subsecvent de lucrări nr. 1083/345 din 4.04.2013, la care grosimea stratului nu era cea prevăzută în documentaţia de atribuire este 1.868.790.31 lei

În conformitate cu art.33 alin.2 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, documentaţia de atribuire cuprinde: Fişa de date, Caietul de sarcini sau documentaţia descriptivă şi Informaţii referitoare la clauzele contractuale obligatorii.

Conform art. 8.1 din Contractul subsecvent de lucrări nr. 1083/345 din 4.04.2013, documentaţia de atribuire face parte din documentele contractului. De asemenea, conform art. 95 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în vigoare la data încheierii şi derulării contractelor, condiţiile stipulate prin documentele de atribuire care fac parte integrantă din contract sunt obligatorii pentru executantul lucrărilor.

Totodată, prevederile art.213 alin.l lit.i din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în vigoare la data încheierii şi derulării contractului arată că „dosarul achiziţiei publice trebuie să cuprindă documentele întocmite/primite de autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire" printre care sunt enumerate şi „ solicitările de clarificări, precum şi clarificările transmise de autoritatea contractantă operatorilor economici".

 Astfel, pârâta în calitate de executant în contractul subsecvent susmenţionat, era ţinută să respecte aceste dispoziţii în îndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Având în vedere cele arătate, respectiv faptul că în executarea lucrărilor privind tratamentul sllury seal din Contractul subsecvent de lucrări nr. 1083/345 din 4.04.2013 încheiat în baza Acordului cadru de lucrări nr. 6218/1865 din 5.10.2010 au fost încălcate prevederile documentaţiei de atribuire, instituţia noastră a procedat la demararea acţiunii de recuperare a prejudiciului reprezentând plăţi nelegale efectuate pentru straturi bituminoase foarte subţiri - tratament sllury seal, realizate în baza susmenţionatului contract subsecvent, precum şi a foloaselor nerealizate aferente sumelor încasate necuvenit de către SC A. SRL cu acest titlu, conform dispoziţiilor art. 1350 Cod Civil.

Reţinând aceste prevederi legale, raportat la dispoziţiile art.1270 alin. 1 Cod Civil în conformitate cu care „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante", precum şi dispoziţiile art. 1530-1531 Cod Civil, recurenta apreciază că se impune admiterea acţiunii formulate.

Totodată, în ipoteza în care instanţa de judecată apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii contractuale, recurenta consideră că, în subsidiar, sunt date dispoziţiile art. 1341 si urm. rap. la art. 1635 şi art. 1530-1531 Cod Civil, fiind îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate faţă de fapta pârâtei de a accepta o plată care nu era în realitate datorată, existând nişte plăţi pe baza unor situaţii de lucrări întocmite pentru prestaţii ce valorau jumătate din plata efectuată, încât datoria nu exista din punct de vedere juridic, iar plata a fost făcută de achizitor din eroare.

 Potrivit art. 1470 Cod civil orice plată presupune existenţa unei datorii. Dacă această datorie nu există, consecinţa este logică, plata trebuie să fie restituită celui care a făcut-o, fiind fără cauză, adică nedatorată, în acest sens, art. 1341 alin. l Cod Civil prevede că „cel ce plăteşte fară a datora are dreptul la restituire". Faptul plăţii nedatorate dă naştere unui raport de obligaţii în temeiul căruia cel care a plătit este creditor al obligaţiei de restituire a prestaţiei executate, iar cel care a primit plata este debitorul aceleiaşi obligaţii. Dacă restituirea nu se face voluntar de cel ce a primit plata nedatorată, creditorul poate recurge la acţiune în justiţie.

Conform definiţiei şi practicii judiciare, constituie plată nedatorată - un fapt juridic licit care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestaţii la care nu era obligată şi fără intenţia de a plăti pentru altul. Astfel, condiţiile existenţei plăţii nedatorate, ca izvor de drepturi şi obligaţii sunt: prestaţia care a fost executată trebuie să fi avut semnificaţia operaţiei juridice a unei plăţi, să fi fost făcută cu titlul de plată, cu voinţa fermă de a stinge o datorie, datoria în baza căreia a fost făcută plata să nu existe, plata să fie nedatorată şi plata să fi fost făcută din eroare.

 Având în vedere cele prezentate, precum şi modalitatea în care au fost efectuate plăţile către pârâtă, recurenta a considerat că cererea formulată îndeplineşte condiţiile plăţii nedatorate în baza cărora S.C. A. S.R.L. să fie obligată la restituirea sumelor încasate necuvenit, conform dispoziţiilor art. 1341 Cod Civil. Deoarece decontarea sumelor aferente lucrărilor de straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece - tratament sllury seal s-a realizat fără a fi datorate potrivit dispoziţiilor contractuale, conform dispoziţiilor art. 1635 Cod Civil, se impune restituirea acestora.

Astfel, întrucât au existat nişte plăţi pe baza unor situaţii de lucrări întocmite pentru prestaţii ce valorau jumătate din plata efectuată, fapt pentru care datoria nu exista din punct de vedere juridic, iar plata a fost făcută de achizitor din eroare, conduce la concluzia logică de restituirea de către pârâtă a plăţii care a fost încasată fără a fi datorată.

Faţă de cele arătate, recurenta a considerat că în mod nelegal prima instanţă, deşi nu a analizat fondul cererii de chemare în judecată, a reţinut în considerentele sentinţei nr.174 din 2.07.2019 că în cauză "nu se pune problema unei răspunderi rezultate dintr-un fapt juridic licit cum ar fi plata nedatorată", ceea ce echivalează cu o antepronunţare, motiv de nulitate a sentinţei susmenţionate.

Reţinând cele prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului, în principal casarea sentinţei recurate şi trimiterea spre rejudecarea pe fond a cererii de chemare în judecată de către prima instanţă, iar în subsidiar anularea sentinţei şi în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În drept, recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. l pct. 8 rap. la art. 496 şi art. 498 Cod procedură civilă coroborat cu dispoziţiilor art. 28716 din O.U.G. nr.34/2006, modificată, rap. la art.55 alin. 3 din Legea nr.101/2016, cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin recursul formulat, recurenta a criticat soluţia pronunţată de prima instanţă din perspectiva greșitei aplicări a prevederilor art.2523 Cod civil referitoare la data la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru recuperarea sumelor pretinse de la pârâtă, motiv de casare ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Astfel, în art. 2523 Cod civil se arată că „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui”.

Se poate observa că legiuitorul stabileşte două momente alternative privind începerea curgerii termenului de prescripţie extinctive .

Astfel, se stabileşte un moment subiectiv reprezentat de data la care titularul dreptului subiectiv a cunoscut efectiv naşterea dreptului la acţiune pe de o parte, iar, pe de altă parte, data la care titularul dreptului ar fi trebuit să cunoască, în mod efectiv, naşterea dreptului său la acţiune.

Recurenta a invocat drept dată a începerii curgerii termenului de prescripţie cea la care a fost emisă Decizia Curţii de Conturi a României nr.26/27/2 din data de 9.12.2016, astfel că, susţine aceasta, raportat la data înregistrării cererii, acţiunea era înăuntrul termenului general de prescripţie.

Prealabil, Curtea reţine că orice pretenţie formulată în faţa instanţelor de judecată presupune existenţa unui raport juridic obligaţional derivat din încălcarea de către pârât a unei obligaţii contractuale sau legale. În cauza dedusă judecăţii raportul juridic obligaţional este reprezentat de contractul subsecvent de lucrări nr.1083/345 din 4.04.2013. Pe cale de consecinţă, temeiul pretenţiilor regăsindu-se în acest contract, pretinsa decizie a Curţii de Conturi nestabilind niciun raport juridic obligațional între părţile contractante. Mai mult, o eventuală decizie a Curţii de Conturi referitoare la necesitatea demarării demersurilor în vederea recuperării sumelor pretinse de la pârâtă nu poate să aibă efect întreruptiv sau suspensiv al termenului de prescripţie. În acest sens s-a pronunţat şi ICCJ (Complet RIL) prin decizia nr. 19/2019 (Monitorul Oficial nr.860/24.10.2019) prin care s-a stabilit cu valoare de principiu că actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau alt organ cu atribuţii de control prin care s-a stabilit obligaţia de a acţiona în vederea recuperării unui prejudiciu, nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă.

În cauza dedusă judecăţii termenul de prescripţie a început să curgă cu ocazia acceptării la plată a facturilor emise de către pârât, întocmite pe baza situațiilor de lucrări întocmite de executant, verificate şi acceptate de achizitor (a se vedea dispoziţiile art.19.1 din contractul subsecvent de lucrări).

În considerarea celor ce preced, Curtea apreciază că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.2523 Cod civil, privitoare la momentul începerii curgerii termenului prescripţiei extinctive, în speţă fiind corect reţinută excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Celelalte critici aduse de către recurentă prin petiţia de recurs privesc fondul raporturilor juridice dintre părţi, ce nu pot fi analizate în considerarea ciclului procesual în care au fost invocate şi având în vedere soluţia pronunţată de prima instanţă. În concluzie, cum motivul de casare invocat nu este dat în cauză, Curtea, în temeiul art .496 Cod proc. civilă va respinge recursul ca nefondat.