Acțiune în răspundere civilă delictuală respinsă. Persoanele chemate în judecată nu locuiau în imobil la momentul săvărșirii faptei ilicite. Racordare nelegală la sistemul de furnizare al energiei electrice. Cel care deține imobilul nu neapărat este cel c

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.07.2018,  sub nr. XXXX/XXX/XXXX, reclamanta S.C D. E. O. S.A a solicitat in contradictoriu cu pârâţii B. N. şi  O. N. obligarea acestora la repararea prejudiciului cauzat prin fapta lor şi cuantificat la suma de 6.686,50 lei (reprezentând recuperare contravaloare energie electrică), obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În fapt, reclamanta a precizat că urmare a unui control efectuat la locuinţa pârâtului, s-a constatat intervenţie neautorizată prin executarea şi folosirea de instalaţii clandestine pentru ocolirea echipamentelor de măsurare a energiei electrice livrate.

Urmare a situaţiei de fapt constatate, echipa de control deplasată la faţa locului a procedat la inventarierea receptoarelor electrice, întocmindu-se notă de constatare.

A menţionat reclamanta că, debitorul nu a achitat contravaloarea prejudiciului reprezentând consumul fraudulos de energie de la locul de consum indicat.

A constatat faptul că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, precum şi faptul că este evident că debitorul putea şi trebuia să prevadă producerea rezultatului.

Faţă de aceste aspecte, a solicitat obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului cauzat prin fapta lor şi cuantificat la suma de 6.686,50 lei (reprezentând recuperare contravaloare energie electrică), obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.194, 1349, 1357 Cod procedură civilă, art.1516 şi 1521 Cod Civil. Legea energiei nr.123/2012.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi expertiza tehnică de specialitate (f. 9-23)

De asemenea, în baza art.411 Cod procedură civilă reclamantul a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă.

Potrivit art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâţilor care nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, conform notei de constatare seria XXXXXX, reprezentanții reclamantei, în urmare unei inspecții în teren, au constatat faptul că la adresa locului de consum din ................, s-a realizat o intervenție neautorizată asupra instalației de utilizare a energiei electrice, la fața locului fiind identificat pârâtul O. N.

La data de 01.02.2016, reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâților pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) C.pen. și executarea/folosirea de instalații clandestine pentru ocolirea echipamentelor de măsurare a energiei electrice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 132/2012.

Prin ordonanța din data de 15.03.2017, dispusă în dosarul nr. XXX/P/XXXX a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. s-a dispus clasarea cauzei conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.

În drept, anterior analizării condițiilor răspunderii civile delictuale și îndeplinirea acestora în prezenta cauză, instanța apreciază că se impune stabilirea legii civile aplicabile.

Astfel, instanța reține că fapta delictuală care se impută pârâtului s-a produs în anul 2017 or, în raport de prevederile art. 103 din Legea nr. 71/2011 care statuează că răspunderea civilă pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite, instanța apreciază că legea civilă aplicabilă este Noul Cod Civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011.

Instanța reține că potrivit art. 1357 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvărșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1381 alin. (1) și (2) C.civ. orice prejudiciu dă dreptul la reparație, acest drept născându-se din ziua cauzării prejudiciului chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Nu în ultimul rând, conform art. 1385 alin. (1) C.civ. prejudiciul se repară integral, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat și câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Aşadar, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanşează o răspundere civilă delictuală, al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare integrală a prejudiciului cauzat.

Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite săvârșite de persoana a cărei răaspundere se solicită a fi angajată, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia autorului faptei ilicite.

Analizând aceste condiții instanța reține că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite săvârșite de pârâți, pentru considerentele care urmează.

În urma controlului efectuat de reprezentanții operatorului de distribuție C. D. S.A. la locul de consum amplasat pe ......................., în data de XX.XX.XXXX, conform notei de constatare, s-a racordat ilegal la firida de distribuție imobilul indicat mai sus.

Conform declarației pârâtului O. N. dată în fața organelor de cercetare penală în dosarul penal nr. XXX/P/XXXX, acesta a arătat că este socrul numitului G. C. C., persoana care dorea să cumpere imobilul de la proprietarul acestuia B. N..

Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale, necontestați de reclamantă, și anume G. C. C., Ș. F. L. și Ș. D. rezultă că pe de o parte, proprietarul de la acea dată B. N. era plecat din țară de mai multă vreme, iar pe de altă parte martorul G. C. C. a solicitat acordul celorlalți doi martori de a se racorda la instalația lor de furnizare a energiei electrice în vederea efectuării unor lucrări la imobil, acesta din urmă nefiind conectat printr-un contor la rețeaua electrică.

În ceea ce îl privește pe pârâtul O. N., potrivit propriei declarații coroborate cu cea a martorului G. C. C., date în fața organelor de cercetare penală rezultă faptul că acesta nu a locuit niciodată la adresa din ............., ci în momentul în care a fost găsit de lucrătorii C. la locul de consum, acesta se afla acolo fiind invitat de ginerele său G. C. C. care se afla în negocieri pentru achiziționarea imobilului. Mai mult decât atât, din declarația martorei Ș. F. L., dată în cadrul dosarului penal nr. XXX/P/XXX, necontestată, a rezultat faptul că ulterior încheierii antecontractului cu privire la imobil martorul G. C. C. a preluat cheile de la imobil și cu acordul martorei acesta a tras un fir de la ea din casă și până la imobil pentru a alimenta diverși consumatori în vederea efectuării lucrărilor de renovare. Martora a precizat însă că numitul G. C. C. nu a locuit la imobil, acesta nefiind racordat la utilități, singurele vizite pe care le făcea fiind unele scurte, pentru a realiza diferite lucrări de renovare.

De asemenea, din declarația aceleiași martore Ș. F. L. dată în fața organelor de cercetare penală a mai rezultat și faptul că aceasta a fost împuternicită de B. N. să semneze actele premergătoare vânzării imobilului, semnând în anul 2015, luna noiembrie un antecontract cu numitul G. C. C.. Mai mult decât atât, în ceea ce îl privește pe B. N., aceasta a arătat că de la momentul achiziționării imobilului din ...................... în anul 2012 și până în noiembrie 2015, acesta nu a stat deloc în imobil, fiind plecat în Spania, iar singura dată când martora l-a mai văzut pe pârât a fost în noiembrie 2015 când a venit în A. foarte puțin timp, 4 ore, pentru a realiza procura prin care martora a fost împuternicită de pârât pentru a semna actele de vânzare cu privire la imobil. 

Mai mult decât atât, aceste aspecte se coroborează și cu declarația Ș. D. din cadrul dosarului penal, acesta arătând că pârâtul B. N. nu mai locuiește de foarte mult timp la adresa locului de consum, fiind plecat din țară, singura dată când la mai văzut fiind în anul 2015, când a petrecut foarte puțin timp în A. întrucât a plecat în aceeași zi din localitate. De asemenea, unica persoană pe care martorul a mai observat-o la adresa locului de consum a fost martorul G. C. C. care, cu acordul lui numitului Ș. D., s-a conectat la contorul acestuia pentru a efectua anumite lucrări.

Nu în ultimul rând, potrivit declarației martorului C. C., dată în cadrul dosarului penal, au rezultat aceleași aspecte și anume că martorul nu îl cunoaște pe O. N., iar cât îl privește pe B. N., de când acesta din urmă a cumpărat imobilul de la adresa de consum nu a locuit acolo, fiind plecat din țară, singura dată când martorul l-a văzut acesta stând foarte puțin la locuință, câteva ore în timpul zilei.

Altfel spus, contrar celor consemnate în actele întocmite de reprezentanții pârâtei – respectiv nota de constatare indicată mai sus, pârâtul B. N. nu putea să săvârșească fapta ilicită imputată întrucât acesta era plecat din țară de foarte mult timp, iar pârâtul O.N. nu putea să săsârșească fapta imputată întrucât pe de o parte nu s-a dovedit faptul că acesta s-a mai aflat la adresa locului de consum anterior, singura dată când a fost găsit la adresă fiind cu ocazia controlului, el fiind însă invitat de ginerele său G. C. C. pentru a petrece timp în compania sa, la un grătar, iar pe de altă parte reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă faptul că O. N. a locuit la adresa locului de consum, domiciliul acestuia fiind în R. de V., neavând calitatea de locatar atribuită nejustificat prin nota de constatare.

Faptul că pârâtul B. N. a fost proprietarul locului de consum nu implică în mod automat că aceasta este persoana care a procedat la racordarea ilegală la rețeaua de energie electrică, probele încuviințate din contră demonstrând contrariul.

Cu alte cuvinte, reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă administrat faptul că pârâții se fac vinovați de vreo faptă ilicită.

Totodată, instanța nu poate accepta argumentarea reclamantei conform căreia răspunderea civilă delictuală se antrenează în mod automat, în absența vreunei culpe, întrucât o asemenea interpretare este neconformă cu textul art. 1349 C.civ. și cu celelalte dispoziții care guvernează raspunderea civilă delictuală. De altfel, în absența unei fapte ilicite, analizarea culpei este lipsită de relevanță.

Pe cale de consecință, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare