Minori si familie

Sentinţă civilă 2652 din 11.12.2019


Cod ECLIECLI:RO:JDBRLD:2019:001.002652

Dosar nr. X

R O M Â N I A

JUDECATORIA BÂRLAD

JUDB

Sentinta civilaNr. 2652/2019

Sedinta publica de la 11 Noiembrie 2019

INSTANTA

Prin cererea ce a fost înregistrata la aceasta instanta la data de 22 martie 2019 sub nr. de dosar X reclamanta X a chemat în judecata pe pârâtul Xsolicitând ca prin hotarârea ce a va pronunta sa dispuna:

- exercitarea exclusiv de catre reclamanta a autoritatii parintesti asupra minorului X, nascut la data de 03 iunie 2013, în conformitate cu disp. art. 398 Cod Civil;

- stabilirea locuintei minorului X, nascut la data de 03.iun. 2013, la locuinta ei, în conformitate cu disp. art. 400 al. 3 Cod Civil.

În motivare aaratat ca,a avut o relatie de concubinaj de scurta durata cu pârâtul X, si s-audespartit când era însarcinata. Din aceasta relatie s-a nascut la data de 03.06.2013 minorulX.

Sustine ca, întrucât în momentul în care minorul s-a nascut ei nu mai erau împreuna si ea si-a dorit ca minorul sa aiba un tata înscris în certificatul de nastere, în anul 2013început un proces pentru ca paratul sa recunoasca minorul. La acel moment paratul a venit si a recunoscut minorul, iar procesul nu a mai continuat.

Paratul nu s-a implicat în vreun fel în cresterea si educarea minorului, nu a ajutat-o financiar la cheltuielile necesare minorului.

Ea a plecat la munca în Belgia, iar ulterior, când minorul avea aproximativ 6 luni, minorul împreuna cu mama acesteia au venit înBelgia si de atunci locuiesc împreuna acolo, mama safiind cea care o ajuta în cresterea si educarea minorului.

Nu a pastrat legatura cu paratul, iar de cate ori avea nevoie de vreo procura în legatura cu minorul, trebuia sa-l caute prin lume. De fiecare data a întâmpinat dificultati în legatura cu actele necesare minorului, întrucâtparatul nu îi dadea actele necesare.

Acum minorul este la gradinita, iar din luna septembrie 2019 va intra în clasa I.

Ea lucreaza de câtiva ani în Belgia, ea s-a ocupat în mod exclusiv de cresterea minorului de când s-adespartit de parat, i-a oferit conditii optime de trai, fiind bine îngrijit, oferindu-i conditii necesare, atât pe plan material, dar mai ales afectiv, pentru o crestere si dezvoltare armonioasa. Paratul nu s-a mai preocupat de minor, astfel ca autoritatea parinteasca exercitata de catre parat este pur formala si îndetrimentul minorului.

Interesul superior al minorului reclama ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre parintele la care a ramas minorul dupa separarea partilor.

In masura în care exista neîntelegeri între parinti, care afecteaza în mod direct si minorul, iar instanta judecatoreasca este chemata sa se pronunte cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor parintesti, este necesar sa fie considerat în primul rând interesul superior la copilului, astfel încât masura dispusa sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea cresterii, educarii si întretinerii sale, prin mentinerea copilului într-un mediu cat mai apropiat de cel în care a fost crescut.

Interesul superior al copilului urmeaza a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate in acest scop de doctrina si jurisprudenta. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poare absolutiza vreunul dintre criteriile enuntate, instanta urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecarui criteriu în contextul celorlalte.

In prezent, seocupa în mod exclusiv de cresterea si educarea minorului, iar exercitiul comun al autoritatii parintesti nu este în beneficiul, comunicarea fiind anevoioasa, uneori chiar imposibila, acesta fiind dezinteresat de copilul sau, de tot ceea ce imputa educarea, cresterea si dezvoltarea sa, si nu doreste sa ia parte în mod direct si constant la cresterea si educarea minorului.

Cererea a fost întemeiata în dreptpe dispozitiile art. 398 Cod civ,si art. 400 al. 3 C. civ.

În sustinere a solicitat proba cu înscrisuri si testimoniala si a atasat copie de pe acte de stare civila ( f. 8-11).

Pârâtul X nu a depus întâmpinare, însa la termenul din 16.10.2019s-a prezentat personal în instanta sia aratat ca locuieste în Iasi de 1 an si 5 luni,nu munceste, este casatorit siare un copil,X carelocuieste în Belgia din anul 2014 sau 2015 cu mama lui. El îsi duce traiul în municipiul Iasi, iar copilul în Belgia.

La termenul din data de 16 octombrie 2019 aparatorul reclamantei a precizat ca reclamanta este plecata în Belgia-Bruxelles, astfel cum rezulta din cuprinsul referatului deancheta psihosociala întocmit de Directia de Asistenta Sociala din cadrul Primariei municipiului Bârlad.

Instanta a invocat din oficiu exceptia de necompetenta internationala a instantelor române si exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Bârlad.

La termenul din 16 octombrie 2019, aparatorul reclamantei, a aratat instantele din Româniasuntcompetente sa solutioneze cauza, având în vedere ca o perioada de timp minorul a locuit în municipiul Bârlad.

Pârâtul X, aaratat ca Judecatoria Bârlad este competenta sa solutionezeprezentul dosar.

Analizând cu prioritate exceptia de necompetenta internationala a instantelor româneJudecatoria retine urmatoarele:

Potrivit art. 1071 C. proc. civ:Instanta sesizata verifica din oficiu competenta sa internationala, procedând conform regulilor interne privind competenta, iar daca stabileste ca nu este competenta nici ea, nici o alta instanta româna, respinge cererea ca nefiind de competenta jurisdictiei române, sub rezerva aplicarii prevederilor art. 1.069. Hotarârea instantei este supusa recursului la instanta ierarhic superioara.

(2) Necompetenta internationala a instantei române poate fi invocata în orice stare a procesului, chiar si direct în caile de atac. Dispozitiile art. 1.066 ramân aplicabile.

În cauza este aplicabil Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003, privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în material raspunderii parintesti.

Potrivit acestui act normativ comunitar temeiurile de competenta în materia raspunderii parintesti sunt concepute în functie de interesul superior al copilului si în special decriteriul proximitatii.

Potrivit art. 8 alin 1 din Regulamentul nr. 2201/2003: Instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente în material raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita în acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata.

Cu toate acestea instanta retine ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 15 alin 1 si 3 lit ddin regulament din care rezulta ca instantele din România sunt competente sa solutioneze prezenta cauza minorul având o legatura speciala cu România, întrucât unul din titularii raspunderii parintesti, în speta pârâtul, îsi are resedinta obisnuita în acest stat membru.

Pentru aceste motive, instanta va respinge exceptia necompetentei instantelor române, invocata din oficiu.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 Cod procedura civila, exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Bârlad, instanta constata urmatoarele

Partile au avut o relatie de concubinaj din care a rezultat minorul X X-X, nascut la data de 03.06.2013.

Având în vederesustinerilereclamantei din cererea de chemare în judecata si referatul de ancheta psihosociala1666/07.05.2019rezulta ca reclamanta are resedinta în Belgia.

Pârâtul , potrivit propriilor sustineri si anchetei sociale, locuieste în municipiul Iasi.

Potrivit art. 107 alin (1) C.proc. civ. Cererea de chemare în judecata se introduce la instanta în a carei circumscriptie domiciliaza sau îsi are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel.

In literatura si practica judiciara prin „ domiciliu” in materia raporturilor de familie se intelege locul unde partile au locuinta în chip statornic si efectiv,nu intereseaza daca acestea au facuta mutatia în evidentele politiei .

Fata de aceste motive, instanta urmeaza a admite exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Bârlad si a declina cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Iasi,acolo unde pârâtul îsi are locuinta, având în vedere si dispozitiile H.G nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscriptiilor judecatoriilor si parchetelor de pe lânga judecatorii.

1