Tulburarea ordinii şi liniştii publice (art.371 ncp), santaj (art. 207 Cp), distrugere (art.253 cp)

Sentinţă penală 986 din 20.06.2019


Fapta inculpatului T. F.  care, în perioada 24 noiembrie 2014 – 13 ianuarie 2015, s-a prezentat la sediul A. B. – Agenţia Galaţi, firmă ce a intermediat încheierea poliţei privind asigurarea de avarii şi furt a autoturismelor CASCO între SC C. A. SA şi numitul T. E., unde a exercitat acte de constrângere morală (ameninţări) asupra persoanei vătămate P. D. (angajată a A. B. – Agenţia Galaţi) urmărind în acest mod să o determine să-i achite contravaloarea reparaţiilor autoturismului marca AUDI A8 , constituie infracţiunea de şantaj prev. de art. 207 alin.1 şi 3 Cod penal;

Fapta inculpatului T. F.  care, în perioada 07.01.2015 -13.01.2015, s-a prezentat la sediul A. B. – Agenţia Galaţi, firmă ce a intermediat încheierea poliţei privind asigurarea de avarii şi furt a autoturismelor CASCO între SC C. A. SA şi numitul T. E., unde a exercitat acte de constrângere morală şi fizică (ameninţări) asupra persoanei vătămate P. E. (director al A. B. – Agenţia Galaţi) urmărind în acest mod să o determine  să-i achite contravaloarea reparaţiilor autoturismului marca AUDI A8 constituie infracţiunea de şantaj prev. de art. 207 alin.1 şi 3 Cod penal;

Fapta inculpatului T. F.  care, în perioada 24 noiembrie 2014 – 13 ianuarie 2015, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în timp ce se afla în sediul A. B. – Agenţia Galaţi, firmă ce a intermediat încheierea poliţei privind asigurarea de avarii şi furt a autoturismelor CASCO între SC C. A. SA şi numitul T. E., prin comportamentul agresiv manifestat (a proferat ameninţări cu acte de violenţă şi injurii la adresa persoanelor vătămate P. D. şi P. E. şi a martorilor P. M. N., V. L., D. M. C., P. F. R. G., G. G., a distrus bunuri din sediul A. B. – Agenţia Galaţi, a exercitat acte de violenţă fizică asupra persoanei vătămate P. E.) a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică constituie infracţiunea prev. de art. 371 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal;

 Fapta inculpatului T. F.  care, la data de 30.12.2014 a degradat bunuri aparţinând A. B. – Agenţia Galaţi (display-ul laptopu-lui, pereţii, biroul la care lucra persoana vătămată P. D.) cauzând un prejudiciu în valoare de 3.000 lei constituie infracţiunea de distrugere prev. de art. 253 alin.1 Cod penal, toate faptele fiind comise în concurs real, conform art.38 alin.1 Cod penal.

Decizia instanţei de apel:

Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului T. F. pe baza unei analize complete a materialului probator administrat în cursul procesului penal.

Inculpatul T. F. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni  de şantaj prev. de art. 207 alin. 1 şi 3 Cod penal (persoane vătămate P. D. şi P. E.);  a unei infracţiuni de tulburare a ordinii şi liniştii publice în formă continuată prev. de art. 371 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal şi a unei infracţiuni de distrugere prev. de art. 253 alin.1 Cod penal (persoană vătămată SC A. B. SRL GALAŢI).

Ca situaţie de fapt se reţine că, în perioada 24 noiembrie 2014 – 13 ianuarie 2015, inculpatul s-a prezentat la sediul A. B. – Agenţia Galaţi, firmă ce a intermediat încheierea poliţei privind asigurarea de avarii şi furt a autoturismelor CASCO între SC C. A. SA şi numitul T. E., unde a exercitat acte de constrângere morală (ameninţări) asupra persoanei vătămate P. D. (angajată a A. B. – Agenţia Galaţi) şi faţă de persoana vătămată P. E., urmărind în acest mod să le determine să îi achite contravaloarea reparaţiilor autoturismului marca AUDI A8.

 De asemenea, inculpatul  în perioada 24 noiembrie 2014 – 13 ianuarie 2015, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în timp ce se afla în sediul A. B. – Agenţia Galaţi, prin comportamentul agresiv manifestat (în sensul proferării de ameninţări cu acte de violenţă şi injurii la adresa persoanelor vătămate P. D. şi P. E. şi a martorilor P. M. N., V. L., D. M. C., P. F., R. G., G. G.,) a provocat scandal public prin care au fost tulburate ordinea şi liniştea publică; iar la data de 30.12.2014 a degradat bunuri aparţinând A. B. – Agenţia Galaţi (display-ul laptopu-lui, pereţii, biroul la care lucra persoana vătămată P. D.) cauzând un prejudiciu în valoare de 3.000 lei.

Probele administrate în cauză au fost amplu detaliate şi analizate de prima instanţă, neintervenind modificări în privinţa acestora cu ocazia soluţionării căii de atac.

Considerăm că probatoriile administrate în cauză confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecăţii există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală şi au fost comise cu vinovăţie de inculpatul T. F..

Pentru aceste aspecte, Curtea consideră că soluţia de condamnare a inculpatului T. F. este legală, nefiind incident niciunul din cazurile reglementate de art. 16 Cod procedură penală, care să impună achitarea sau încetarea procesului penal.

Instanţa de fond a argumentat şi motivat temeinic soluţia adoptată în cauză, atât pe latură penală, cât şi sub aspectul laturii civile.

Curtea s-a raliat opinie primei instanţe atât sub aspectul analizării probatoriilor, stabiliri situaţiei de fapt, cât şi sub aspectul reţinerii încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii.

Contrar motivelor de apel invocate de inculpat, consideră, în acord cu prima instanţă, că activitatea infracţională îndreptată asupra persoanelor vătămate P. D. şi P. E. se circumscrie infracţiunilor de şantaj.

Modalitatea în care inculpatul a acţionat nu poate fi materializată în infracţiunea de ameninţare.

Infracţiunea prevăzută de art. 206 Cod penal constă în – fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere.

Iar, infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 207 Cod penal constă în – constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă, sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos  nepatrimonial pentru sine sau pentru altul.

Ori, în speţă, inculpatul a adresat persoanelor vătămate cuvinte de ameninţare, în scopul obţinerii – pentru sine – a sumei de 45000 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului avariat, reparaţii ce excedeau poliţei de asigurare.

Astfel, se poate observa că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, îndeplineşte toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de şantaj:

- A constrâns persoanele vătămate P. D. şi P. E., prin folosire de ameninţări;

- Constrângerea a fost exercitată pentru a le determina pe cele două persoane vătămate să îi dea suma de 45000 lei;

- Totodată, constrângerea exercitată de inculpat  a avut drept scop obţinerea pentru sine (în mod injust), a sumei de 45000 lei.

- Suma de bani invocată mai sus reprezenta contravaloarea reparaţiilor autoturismului, însă în raport de modalitatea în care a fost avariat, respectiv vandalizat, nu se încadra în clauzele menţionate în poliţa de asigurare.

Împrejurarea că persoana vătămată P. D. a recunoscut că a avut o vină referitoare la modalitatea în care a fost încheiată poliţa de asigurare, respectiv la clauzele de asigurare, nu poate impune schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Pentru aspectele invocate mai sus, Curtea a considerat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor din două infracţiuni de şantaj prev. de art. 207 Cod penal în două infracţiuni de ameninţare prev. de art. 206 Cod penal.

S-a apreciat că prima instanţă a realizat şi o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului,  respectând criteriile reglementate de art. 74 Cod penal.

Astfel, pedepsele de câte 2 ani închisoare stabilite pentru infracţiunile de şantaj prev. de art. 207 alin. 1, 3 Cod penal (în echivalentul minimului special), pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal (în echivalentul minimului special) şi pedeapsa de 9 luni închisoare pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştei publice prev. de art. 371 Cod penal (apropiată de minimul special), sunt legale şi temeinice.

Criteriile de individualizare, aşa cum sunt evidenţiate acestea de situaţia de fapt şi de circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului confirmă echitatea cuantumului pedepsei.

În concret, Curtea are în vedere gravitatea faptelor comise, modalităţile şi împrejurările săvârşirii – aşa cum au fost descrise mai sus, atingerea adusă relaţiilor sociale ocrotite de lege.

Tot la individualizarea răspunderii penale s-a avut în vedere şi persoana inculpatului, care se află la primul impact cu legea penală, dar şi atitudinea sinceră a acestuia manifestată pe parcursul procesului penal.

Având în vedere dispoziţiile legale în materie, precum şi aspectele referitoare la individualizarea răspunderii penale, invocate mai sus, Curtea consideră că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se pot realiza în condiţii optime prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, aşa cum a dispus prima instanţă.

Faţă de cele de mai sus, neexistând aspecte favorabile de nelegalitate sau de netemeinicie care să impună reformarea hotărârii primei instanţe se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. F.