Contestație la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3171/204/2018 la data de 26.04.2018, contestatorul P.D.G., în contradictoriu cu intimatul P. S.A.R.L., a formulat contestaţie  la executare  şi contestaţie la titlu împotriva actelor de executare silita din dosarul nr. 161/2018 al BEJ T. D. I., precum și împotriva titlului executor contractul de credit nr. 303CD10061980001 din 17.07.2006 încheiat cu B. S.A., modificat prin actul adiţional din 18.06.2010 si în subsidiar pentru lipsa unui titlu executor;  împotriva încheierii  nr. 348 din 08.02.2018 data de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 990/204/2018 prin care s-a încuviinţat executarea silita pentru recuperarea sumei de 24.836,92 lei reprezentând 18.782,45 lei debit principal, 4.471,01 lei dobânda aferenta creditului acordat, 702,76 lei comision bancar restant, 880,70 lei penalităţi aferente creditului acordat, precum si pentru recuperarea cheltuielilor de executare silita; cu  cheltuieli de judecată.

S-a invocat totodată excepţia lipsei calităţii de creditor întrucât nu se face dovada vreunui raport juridic între contestator și P. S.a.R.L., dar și a nelegalei reprezentări a acestui aşa-zis creditor urmând a se  avea în vedere faptul că prin decizia nr. 19/2018, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă în dosarul nr. 8860/306/2015, Înalta Curte a stabilit faptul că, în interpretarea şi aplicarea art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convenţională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art.84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 9/2016.

De asemenea în temeiul art. 706 si urm. Cod pr. civila a invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silita.

In  motivarea cererii a arătat că  a  contractat cu B. S.A. un credit în sumă de 32.000  lei la data de 17.07.2006 si a achitat potrivit graficului de rambursare ratele lunare pana in luna iunie 2010 când constrâns de împrejurări a solicitat reeșalonarea si modificarea întregului conţinut al contractului din 2006. Astfel, potrivit art. 3 din actul adiţional: "3.1. La data semnării prezentului valoarea estimata totala plătibilă de împrumutat potrivit prezentului contract de credit este de 29.757 lei. Valoarea totala plătibila de împrumutat la suma dintre valoarea totala a soldului creditului, la data semnării prezentului si costul total al creditului pentru împrumutat, astfel cum este menţionat la pct.3.2. de mai jos; 3.2. Costul estimat total al creditului suportat de împrumutat este de 4.250,79 lei. Costul total al contractului de credit include dobânda, comisioanele, taxele si alte costuri suportate de împrumutat cu excepţia taxelor notariale (daca este cazul)". Aşadar, datorat BA. S.A. la semnarea actului adițional 34.007,79 lei in total, inclusiv dobânzile, comisioanele etc.

Contestatorul mai arată că a plătit in continuare ratele pana când s-a închis agenţia bancara din Plopeni de unde a luat creditul respectiv. Aşadar așa-zisele dobânzi, comisioane s.a. erau cuprinse deja in costul estimat si nu-l puteau depăşi, pe de o parte, pe de alta parte fiind calculate cu încălcarea normelor legale in ce priveşte drepturile consumatorului. Executarea silită nu poate fi demarată decât în situaţia în care creditorul care formulează cererea de demarare a procedurii execuţionale deţine un titlu executoriu susceptibil de a fi pus în executare.

Creditoarea din aceasta cauza nu este instituţie bancara si nu are un titlu de credit împotriva  sa şi o eventuală cesiune de creanţă nu îi  este opozabila, pe de o parte ca nu i s-a comunicat un asemenea contract, banca nu a declarat niciodată creditul exigibil, nu i-a notificat aceste împrejurări, dar cesiunea implică transmiterea creanţei împreună cu accesoriile şi garanţiile sale, însă noţiunea de creanţă, garanţii, accesorii priveşte materialitatea, substanţa dreptului dedus judecăţii, iar nu atributul executorialităţii sale, aspect de drept procesual.

Contractul de cesiune nu constituie insa titlu executoriu, astfel cum rezultă din dispoziţiile Codului civil, iar dacă legiuitorul ar fi intenţionat să confere acest caracter cesiunii de creanţă ar fi precizat în mod expres, cum a făcut-o în cazul contractelor de garanţie reală şi personală. în nici un caz nu se poate aprecia caracterul de titlu executoriu ca fiind un accesoriu al creanţei, deoarece acolo unde legiuitorul nu a prevăzut în mod expres, nici interpretul nu poate adăuga.

Contractul de credit reprezintă titlu executoriu numai pentru societatea de credit, iar nu şi pentru SRL-uri - indiferent de natura lor, iar încheierea unui contract de cesiune a creanţei nu transferă cesionarului şi caracterul executoriu al titlului, împrejurarea că, în baza cesiunii de creanţă, cesionarul trebuie să remită cedentului şi înscrisurile doveditoare ale creanţei nu dă dreptul cesionarului de a se folosi de caracterul executoriu al titlului constatator al creanţei. Contractul de credit remis cesionarului de către cedent face dovada existenţei creanţei, însă caracterul executoriu al titlului nu se va transmite cesionarului, acesta fiind ţinut să obţină, în temeiul titlului constatator al creanţei, un titlu executoriu în condiţiile dreptului comun.

Nu s-a investit cu formula executorie un contract de cesiune privind creanţa pe care creditorul ar putea s-o aibă împotriva sa. Creanţa nu întruneşte nici condiţiile prev. de art.663 Cod pr. civila nefiind aceeaşi creditoare care sa se prevaleze de disp. art.664 Cod pr. civila.

Pe de alta parte sunt peste 3 ani de zile de la ultima plată pe care a făcut-o creditoarei BANCPOST S.A. astfel incit dreptul de a cere executarea silita s-a prescris.

De asemenea  cheltuielile de executare din încheierea din 30.03.2018 sunt total greşite pentru  că înglobează aşa zisa suma restanta a creditului la care nu se ştie ce a mai adăugat, plus sumele cu TVA diferite in final luându-si 10 % maxim din onorariile prevăzute de O.M.J. nr.2561/C/30.07.2012.

Solicită a se  observa ca s-au trecut si dobânzile si penalităţile în încheierea judecătorului, care însumau si se suprapuneau si astfel s-a ajuns la suma de 24.036,92 lei, dar la care executorul mai cere in continuare alte si alte dobânzi.

La data de 22.05.2018, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nelegală şi neîntemeiată a contestaţiei la executare.

In motivare intimata a arătat că la data de 17.07.2006 a fost încheiat Contractul nr. 303CD10061980001 între B. S.A. în calitate împrumutant si contestatorul din prezenta cauza in calitate de împrumutat, prin care banca i-a acordat acestuia din urma un împrumut. Întrucât debitorul a încetat să mai achite ratele, instituţia financiar bancară a declarat creditul scadent anticipat si ulterior a cesionat întreaga creanţa intimatei din prezenta cauză. Totodată, au fost efectuate formalităţile de înscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Încercările creditorului de a oferi consiliere si posibilitatea rambursării creanţei in mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către contestator, motiv pentru s-au început formalităţile de executare silita prin intermediul BEJ T. D. I.

Prin întâmpinare intimata a invocat: excepţia netimbrării acţiunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. 6 NCPC, solicitând admiterea acesteia şi anularea cererii formulate de către contestator; excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, în conformitate cu dispoziţiile art.715 alin.1 NCPC.; excepţia inadmisibilităţii cererii privind capătul de cerere referitor la prescripţia extinctivă.

In ceea ce priveşte invocarea prescripţiei prin intermediul unei contestaţii la executare trebuie să se aibă în vedere art. 2513 NCC. Potrivit art. 205 alin. 2 lit. b NCPC, întâmpinarea trebuie să cuprindă „excepţiile de procedura ce paratul ridica la cererea reclamantului..." în consecinţa, paratul este cel care, prin întâmpinare, are posibilitatea sa invoce excepţiile de procedura privitoare la cererea reclamantului.

Aşadar prescripţia extinctiva nu poate fi invocate prin intermediul unei contestaţii la executare deoarece natura juridica a unei contestaţii este aceea a unei veritabile cereri de chemare in judecata si contravine aplicării art. 2513 NCC prin care se statuează ca prescripţia poate fi opusa numai prin întâmpinare. Contestatorii care o invoca sunt reclamanţi, deci nu pot invoca excepţii direct pe calea cererii de chemare in judecata ci pot invoca incidente procedurale de executare cu efecte directe asupra validităţii executării sau respectiv asupra dreptului material in sine. Astfel invocarea unei excepţii pe calea cererii de chemare in judecata este inadmisibila.

Pe fondul cauzei, referitor la solicitarea contestatorului de anulare a actelor de executare silita efectuate in dosarul execuţional, intimata arată că, executarea silita înseşi, cat si toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispoziţiile Codului de procedura civila, si au fost dispuse in conformitate cu prevederile legii.

In ceea ce priveşte lipsa calităţii de reprezentant a creditorului, precizează că cererea de executare a fost formulata de către P.S.a.R.L. creditorul actual al debitorului, prin reprezentant convenţional avocat A. C., având semnătura si stampila acesteia din urma. Mai mult decât atât în actele de executare se menţionează foarte clar creditorul P. S.A.R.L.. prin reprezentant convenţional avocat A. C., conform împuternicirii avocaţiale depuse la dosarul cauzei.

Cesiunea de creanţa a fost notificata astfel cum este prevăzut de Codul civil, societatea trimiţând către debitorul contestator notificări privind încheierea contractului de cesiune intre părţi folosind înscrisuri ce vor fi anexate prezentei

Pentru a invoca lipsa notificării, debitorul cedat trebuie sa justifice un interes, in sensul ca neştiind de cesiune, a plătit primului creditor-cedentul, plata care in aceste condiţii apare ca perfect valabila.

În condiţiile în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil sa conducă la stingerea creanţei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operaţiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanşata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta vreunui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligaţia pe care si-a asumat-o fata de creditorul iniţial.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecata solicitate de către contestator, în privinţa taxei judiciare de timbru, precizează faptul ca aceasta nu se va achita de către intimata, ci în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) pct. f) din OUG nr. 80/2013, când contestaţia la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva, trebuie adresata o cerere de restituire instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea.

Se mai arată de către intimată că, întrucât debitorului i s-au oferit nenumărate oportunităţi de plata prin înţelegere amiabila si totuşi a ales sa ignore eforturile creditorului de soluţionare amiabila, dar și datorita faptului ca motivele şi argumentele sunt neprobate (la acţiune nefiind anexate dovezi a celor susţinute) consideră ca această contestaţie la executare este depusa tocmai pentru a îngreuna procesul cu rea credinţa, fiind aplicabile prevederile art. 719 alin. (3) din Noul Cod de Procedura Civila.

Intimata arată că cesiunea de creanţa nu schimba caracterul de titlu executoriu al contractului de credit. Legea stipulează ca executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu, iar in ceea ce priveşte efectuarea executării, legea nu distinge intre deţinătorii titlului executoriu, poziţia pe care se afla cesionarul, aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia astfel toate drepturile pe care cedentul le avea in legătura cu creanţa. Astfel, modificarea pârtilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu cu părți survenite nu afectează substanţa titlului executoriu. Prin urmare, cesiunea de creanţa transfera creanţa cu toate efectele asociate acesteia, cesionarul putând exercita toate drepturile pe care le deţinea cedentul, inclusiv dreptul de a cere executarea silita a creanţei pe baza titlului executoriu originar, fără ca acesta sa fie expus unei noi judecaţi de fond.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 NCPC.

La data de 24.09.2018, contestatorul a  depus  o completare a contestaţiei la executare şi contestaţie la titlu şi împotriva  titlului executor, contractul de credit nr. 303CD10061980001/17.07.2006 încheiat cu B. S.A., modificat prin actul adiţional din 18.06.2010 în sensul că  solicită  şi întoarcerea  executării silite în temeiul  art. 723 şi urm. Cod pr. civilă ca urmare a reţinerilor pe care le-a făcut şi le face  executorul  judecătoresc, iar  în ceea ce priveşte cheltuielile de  judecată  solicită a se  avea în vedere atât disp. art. 453 C. pr. civilă dar şi disp. art. 45 al. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013. Reiterează susţinerile din  cererea introductivă.

Analizând probele administrate instanţa a reţinut următoarele:

Prin prezenta contestaţie la executare se solicită anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 161/2018 al B.E.J. T. D. I., motivat de faptul că intimata nu ar avea calitatea de creditor, că o eventuală cesiune de creanță nu-i este opozabilă, iar contractul de cesiune nu constituie titlu executoriu, executarea silită ar fi prescrisă, iar cheltuielile de executare ar fi greșite.

Instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate de părții, conform art. 248 alin. 1 C. pr. civ.

Excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată a fost respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit  disp. art. 715 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ. contestaţia la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare.

Toate actele de executare, mai precis somația încheiată la 30.03.2018, încheierea de încuviințare din 08.02.2018, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, înștiințarea de executare silită, au fost comunicate contestatorului la data de 13.04.2018, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare.

De altfel se constată că majoritatea actelor efectuate în dosarul de executare sunt întocmite de executorul judecătoresc la data de 30.03.2018, ca și cele comunicate contestatorului.

Contestația la executare a fost depusă la prezenta instanță la data de 26.04.2018, și întrucât comunicarea actelor a fost efectuată la 13.04.2018, termenul de exercitare a contestației a fost respectat, acesta împlinindu-se la 30.04.2018.

Excepția lipsei calității de creditor a intimatei P. S.A.R.L., invocată de contestator, a fost respinsă pentru următoarele considerente:

Se arată de contestator că intimata nu are calitatea de creditor întrucât nu se face dovada vreunui raport juridic între el și această intimată și nici a legalei reprezentării a acestui creditor, solicitându-se a se avea în vedere decizia nr. 9/2018 a ICCJ ce a stabilit că reprezentarea convențională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică.

În ceea ce privește reprezentarea nelegală a intimatei de către o presupusă persoană juridică se constată neîntemeiată, în condițiile în care intimata creditoare a formulat cererea de executare silită prin reprezentat convențional avocat C. A., nicidecum printr-un mandatar persoană juridică.

De altfel din toate actele de executare rezultă acest aspect, contestatorul fiind în eroare în ceea ce privește reprezentantul legal al intimatei, societatea K. R. SRL fiind numai societatea unde creditoarea și-a ales sediul pentru comunicarea actelor și nu are calitatea de mandatar al creditorului.

În ceea ce privește calitatea de creditor al intimatei, în calitate de cesionar al creanței, se au în vedere disp. art. 1.568 alin. 1 C. civ. potrivit cărora cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate.

Așa fiind prin cesiune de creanță dintre unitatea bancară ce a încheiat contractul de credit cu contestatorul, adică B. S.A. și intimata P. SARL, cesiune încheiată la data de 20.05.2016, intimata a preluat inclusiv dreptul de a proceda la executarea silită a debitorului.

Susținerea, ce vizează de altfel și apărarea pe fond a contestației, potrivit căreia cesiunea de creanță nu i-ar fi opozabilă întrucât nu i s-a comunicat contractul de cesiune și nici nu a fost notificat cu privire la aceasta sunt neîntemeiate și nereale.

Cesionarul nu are nicio obligație legală de a comunica contractul de cesiune, decât la solicitarea debitorului, potrivit art. 1.578 alin. 3 C. civ., iar notificarea acestuia cu privire la intervenirea cesiunii de creanță, este necesară pentru a se face plata către noul creditor,  și nu constituie o condiție de valabilitate a contractului.

Conform art. 1.573 alin. 2 C. civ. consimțământul debitorului nu este cerut decât atunci când, după împrejurări, creanța este legată în mod esențial de persoana creditorului.

De asemenea conform art. 1.582 alin. 1 C. civ. debitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului.

În consecință contestatorul, chiar dacă nu i-ar fi opozabil contractul de cesiune, nu este prejudiciat în niciun fel, deoarece nu a mai făcut nicio plată din iunie 2010 (așa cum arată prin contestație) și poate invoca orice mijloc de apărare.

Toate precizările de mai sus conduc la concluzia ca, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanța de către debitorul cedat nu are nicio influență asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, în ceea ce privește opozabilitatea, trebuie analizată exclusiv din perspectiva subiecților de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar și a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedentul sau cesionarul.

Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silită declanșată de cesionarul devenit creditor, pentru că nu ar justifică existența unui interes legitim în derularea unui astfel de demers și ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care și-a asumat-o față de creditorul inițial.

Însă instanța constată că debitorul a fost notificat cu privire la intervenirea cesiunii chiar de către creditorul inițial, aducându-i-se la cunoștință și faptul că toate sumele datorate în baza contractului de credit au fost declarate scadente anticipat la 18.07.2016, notificare ce i-a fost comunicată prin poștă cu confirmare de primire la 05.10.2016.

Excepția inadmisibilității capătului de cerere privind prescripția extinctivă, invocată de intimată, a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 713 alin. 2 Cod de procedură civilă  în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Cum în speţă, titlul executoriu este un contract de credit, contestatorul este îndreptăţit să invoce, pe calea contestaţiei la executare, orice motive de fapt sau de drept privitoare la dreptul pretins, inclusiv excepţia dreptului de a cere executarea silită.

Astfel fiind se va respinge excepţia inadmisibilităţii privind capătul de cerere referitor la prescripţia extinctivă invocată de intimată.

Pe fondul contestației s-au reținut următoarele:

Titlul executoriu în baza căruia a fost declanşată procedura de executare îl constituie contractul de credit nr. 303CD10061980001/17.07.2006 încheiat de contestatorul debitor cu SC B. S.A., contract modificat printr-un act adițional încheiat la 18.06.2010.

Așa cum s-a reținut mai sus societatea creditoare SC B. S.A. a cesionat creanţa către P. SARL la 20.05.2016.

Contrar celor susținute de contestator acesta a fost notificat cu privire la cesiunea de creanță încheiată, cesiune ce a fost și înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Principalul motiv al contestației la executare îl constituie faptul că acest contract de credit constituie titlu executoriu numai pentru societatea de credit, iar contractul de cesiune nu s-a investit cu formulă executorie și nu constituie titlu executoriu.

Astfel cum s-a reținut mai sus prin cesiunea de creanță cesionarul a preluat toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, iar procedura de executare are la bază drept titlu executoriu contractul de credit, iar contractul de cesiune.

Instanța reține și că prin Decizia nr. 3/2014 ICCJ a statuat în sensul că art. 120 din OUG nr. 99/2006 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările şi completările ulterioare  nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii.

Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu  creanţa.

S-a invocat de către contestator și intervenirea prescripției dreptului creditoarei de a se solicita executarea silită a contractului de credit motivat de faptul că de la ultima plată pe care a efectuat-o în iunie 2010, au trecut peste 3 ani astfel că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.

Această susținere nu este corectă și nu poate fi primită de instanță.

Contestatorul nu a efectuat ultima plată în iunie 2010, ci la 18.11.2014, astfel cum rezultă din extrasul de cont și din adresa din 15.11.2018 emisă de creditoarea inițială, adică de SC B. SA.

În conformitate cu art. 6 alin. 4 din noul Cod civil, prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Prin urmare, pentru toate ratele achitate de contestator (şi, în general, pentru toate ratele exigibile înainte de 01.10.2011 – data intrării în vigoare a Noului C. civ.), sunt aplicabile dispoziţiile privind prescripţia executării silite din Decretul nr. 167/1958.

Conform art. 6 din acest act normativ, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani. De altfel, şi dispoziţiile art. 706 din Codul de procedură civilă (cel care reglementează prescripţia dreptului de a cere executarea silită după acel moment) statuează acelaşi termen.

Mai important, art. 12 din Decret stabileşte că în cazul când un debitor este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie deosebită. Aceeaşi regulă se deduce şi din art. 705 alin. 2 teza I Codul de procedură civilă (termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită).

Prin urmare, reglementarea aplicabilă momentului începerii cursului prescripţiei nu prezintă o importanţă esenţială, deoarece ambele dispoziţii stabilesc aceleaşi reguli relevante.

Trebuie remarcat însă faptul că declararea scadenţei anticipate schimbă regula curgerii separate a unui termen de prescripţie pentru fiecare rată în parte doar pentru viitor, nu şi pentru trecut. Mai exact, odată ce a declarat scadenţa anticipată, creditoarea nu mai poate pretinde aplicarea acestei reguli pentru viitor, în sensul în care o rată ce ar fi scadentă peste cinci ani este considerată scadentă imediat, termenul de prescripţie începând şi el să curgă imediat.

Aplicând în concret cele anterior reținute la prezenta speță, se remarcă faptul că potrivit graficului de rambursare a creditului ultima rată trebuia achitată de contestator la data de 17.07.2016.

Dar, urmare a încheierii actului adițional la contractul de credit, s-a prelungit și perioada de restituire a creditului și conform noului grafic ultima rată trebuia achitată la data de 17.08.2019.

Totuși pentru nerespectarea obligației de achitare a ratelor de credit banca a declarat  scadența anticipată a întregului credit la 18.07.2016, astfel că de la această dată începe curgerea termenului de prescripție.

Întrucât cererea de executare silită a fost formulată la 23.01.2018 se constată că nu s-a depășit termenul de 3 ani, astfel că intimata este îndreptățită să solicite executarea silită a debitorului contestator.

Și un ultim aspect invocat de contestator este referitor la cheltuielile de executare, despre care pretinde că sunt total greșite deoarece ar îngloba suma restantă a creditului la care s-ar adăuga nu știe ce sume și TVA și în final onorariul executorului este în cuantum maxim stabilit de Ordinul nr. 2561/30.07.2012.

Prin încheierea din 30.03.2018 emisă de B.E.J. T. D. I. s-au stabilit următoarele cheltuieli: 20 lei -taxă de timbru, 380,80 (inclusiv TVA) - cheltuieli necesare desfășurării executării silite și 2.483,69 lei – onorariu executor, calculat la valoarea creanței, la care s-a adăugat TVA.

Instanța a constatat că toate acest cheltuieli sunt justificate și se încadrează în prevederile art. 670 alin. 3 C. pr. civ., cu respectarea plafonului stabilit de Ordinul nr. 2550/2006.

Faţă de cele anterior menţionate instanţa a reţinut că toate actele de executare sunt emise cu respectarea prevederilor legale.

În considerarea celor mai sus reținute instanța a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare