Contestaţie creditor Legea dării în plată

Sentinţa Civilă nr. ….2018

Şedinţa publică  de la …...2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –

GREFIER –

INSTANŢA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de  28.06.2018, contestatoarea E.C.F.B.D., în contradictoriu cu intimata R.S.J., în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016 raportat la art. 192 şi urm. C.pr.civ., a formulat contestaţie împotriva Notificării transmise prin care intimata o informează cu privire la decizia de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ....... în vederea stingerii datoriei izvorând din Contractul de credit nr....... încheiat cu Banca astfel cum a fost completat şi modificat prin actele adiţionale ulterioare, solicitând respingerea notificării de dare în plată ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege; punerea de drept a părţilor în situaţia anterioară în temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că notificarea de dare în plată a imobilului trimisă de intimată nu îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016 şi de alte acte normative speciale. De asemenea, raportat la Decizia nr. 623/2016 a Curţii Constituţionale, nu ar fi suficientă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016 în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. 

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 77/2016.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată (f. 10).

La data de 31.07.2018, intimații au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia netimbrării contestaţiei, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, iar cu privire la fondul cauzei au solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea în sarcina contestatoarei a obligaţiei ce îi incumbă din notificarea numărul 1/18.06.2018.

În motivare, s-a arătat, în esență, că din anul 2008, când a intervenit criza economică mondială, veniturile intimatei au scăzut dramatic întrucât firma pe care o administra nu a mai avut activitate, fiind afectată de efectele crizei, în anul 2011 fiind lichidată. Dat fiind faptul că în prezent se confruntă cu o situaţie materială precară, iar suma executată este una foarte mare şi împovărătoare pentru intimată, fiind în imposibilitatea de a mai continua plata ratelor, a transmis băncii notificarea de dare în plată a imobilului.

Referitor la verificarea condiţiilor privind existenţa impreviziunii, intimata a susţinut, în esenţă, că, având în vedere creşterea foarte mare a cursului valutar (dublarea acestuia), creşterea costurilor creditului şi implicit a gradului de îndatorare, lipsa veniturilor salariale cu caracter de permanenţă şi diminuarea valorii de piaţă a imobilului, în cauză este îndeplinită această condiţie şi trebuie constatată existenţa impreviziunii.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 77/2016 şi art. 466 şi urm. C.pr.civ..

La data de 20.08.2018 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (f. 70-77).

La termenul de judecată din 03.12.2018 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia netimbrării cererii, invocată de intimată, având în vedere că s-a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013. Totodată, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, întrucât a fost respectat termenul de 10 zile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, notificarea fiind comunicată creditoarei la data de 20.06.2018, iar contestaţia a fost transmisă instanţei prin postă la data de 27.06.2018.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând acţiunea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 04.09.2007, între BANCA în calitate de împrumutător, și intimata R.S.J., în calitate de împrumutat şi garant ipotecar, a fost încheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ......., prin care intimata a primit o finanţare totală de 120.000 de euro reprezentând credit imobiliar pentru cumpărare imobil.

Obligaţia de restituire a împrumutului a fost garantată prin constituirea unui drept de ipotecă asupra imobilului situat în ................., în acest sens fiind încheiat contractul de ipotecă autentificat prin încheierea nr. ..............., emisă de B.N.P.

Urmare a mai multor cesiuni de creanţă, necontestate de părţi, contestatoarea a devenit deţinătoarea legală a drepturilor asupra creanţei rezultate din contractul de credit anterior menţionat şi a contractului de ipotecă aferent.

La data de 19.06.2018 contestatoarea a recepţionat notificarea redactată, semnată şi transmisă reclamantei de către intimată, prin S.C.P.A. C şi A. Prin respectiva notificare, reprezentantul convenţional al intimatei a comunicat decizia clientei sale în sensul dării în plată a imobilului ipotecat, în vederea stingerii raporturilor obligaţionale existente între părţi în temeiul Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ............

Raportat la fondul cauzei, instanţa reţine că art. 3-5 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite statuează următoarele:

,,Art. 3. Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

 Art. 4. (1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.

Art. 5. (1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

(4) Cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părţile transmit acestuia informaţiile şi înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.

(5) Toate costurile notariale şi, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor’’.

În speță, instanţa constată că există impedimente pentru stingerea creanţei izvorând din contractul de credit şi a accesoriilor sale, prin dare în plată.

Astfel, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 53/18 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art. 4 sunt constituţionale în măsura în care instanţa verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii, ceea ce presupune că, pe lângă condiţiile de admisibilitate prevăzute expres de art. 4 din lege, este necesar să se constate că a existat un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor care nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la încheierea contractului (un risc supra-adăugat, altul decât cel avut în vedere la încheierea contractului) şi care ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului.

În considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623/2016, expuse la paragrafele 96-98, se argumentează că impreviziunea intervine atunci când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior, ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta. Contractul în sine presupune un risc inerent, asumat în mod voluntar de cele două părţi ale contractului, şi unul supraadăugat, care nu a putut face obiectul „in concreto” al unei previzionări de către niciuna dintre acestea, risc ce trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanţilor şi care ţine de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul „a quo”.

Verificând conţinutul Notificării de dare în plată înregistrată în evidenţele contestatoarei, instanţa constată că intimata nu a indicat în concret care au fost evenimentele excepţionale şi exterioare voinţei sale, care nu puteau fi prevăzute în mod rezonabil la încheierea contractului de credit şi care ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor sale, mulţumindu-se doar să enunţe dispoziţiile art. 4-5 din Legea nr. 77/2016 şi faptul că se încadrează în aceste dispoziţii.

În urma administrării probelor din speţa pendinte, instanţa consideră că intimata nu a făcut dovada intervenirii unei situaţii de excepţie, aşa cum s-a reţinut prin Decizia Curţii Constituţionale menţionate mai sus. Nici măcar faptul că veniturile intimatei au scăzut pe parcursul derulării contractului de credit nu poate fi considerat un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor şi care nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la încheierea contractului.

Instanţa apreciază că elementele invocate de intimată fac parte din riscul inerent încheierii contratului de credit, putând fi previzionate.

În acest sens, la momentul încheierii contractului, intimata a ştiut că moneda EURO este în creştere faţă de moneda naţională şi şi-a asumat riscul de achita rate mai mari odată cu trecerea timpului. Contractul de credit a fost încheiat pe o durată foarte lungă, de 30 de ani, timp în care este de aşteptat ca viaţa intimatei să fie influenţată de modificările sociale, economice şi politice din ţară. Intimata a ştiut la data încheierii contractului că în cei 18 ani de la schimbarea regimului politic din România (1989-2007) au existat crize politico-sociale şi fluctuaţii economice, astfel că inclusiv diminuarea veniturilor sale putea fi prevăzută şi face parte din riscul obişnuit al contractului.

Având în vedere toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanța reține că este întemeiată acțiunea contestatoarei privind constatarea faptului că Notificarea de dare în plată nr. 1/18.06.2018 nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016.

În baza principiului accesorium sequitur principale, instanța va admite și petitul privind repunerea părților în situația anterioară comunicării Notificării de dare în plată nr. 1/18.06.2018.

În concluzie, instanţa va admite contestaţia şi va constata neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în privinţa Notificării de dare în plată nr. 1/18.06.2018, urmând a dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării acestei notificări, fără a mai fi necesară analiza celorlalte aspecte invocate.

Raportat la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a intimatei, instanţa o va obliga pe aceasta să achite contestatoarei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru (f. 10).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de contestatoarea E.C.F.B.D., în contradictoriu cu intimata R.S.J., şi, în consecinţă:

Constată neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în privinţa notificării de dare în plată nr. 1/18.06.2018 formulată de intimată şi înregistrată în evidenţele contestatoarei şi dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării acestei notificări.

Obligă intimata să achite contestatoarei suma de 20 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare. Calea de atac se înregistrează la Judecătoria Oradea.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 19 decembrie 2018.

Domenii speta

Spete similare