Contestaţie la executare şi suspendarea executării

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa Civilă Nr. 10423/2014

Şedinţa publică de la 04 Noiembrie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE C D

Grefier Constantin A M

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul DV şi pe intimatul RC, având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, asupra fondului cauzei, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică de la data de 21.10.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea asupra fondului cauzei la data de 28.10.2014 şi, ulterior, la data de 04.11.2104 când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de  26.07.2013 sub nr. 15650/280/2013, contestatorul DV a formulat în contradictoriu cu intimatul RC contestaţie la executare împotriva formelor efectuate în dosarul nr. 299/2013 al BEJ Varga Ioan, solicitând  anularea acestora, iar până la soluţionarea contestaţiei suspendarea executării silite.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că la 16.07.2013 a primit o somaţie prin care i s-a pus în vedere să se conformeze titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4064/26.04.2012, precizându-se totodată că în caz contrar se va proceda la executarea mai multor terenuri.

Petentul a arătat că a formulat atât contestaţie în anulare, cat şi revizuire împotriva titlului executoriu, iar ca motive de nelegalitate a executării a precizat că imobilele supuse executării nu sunt proprietate sa exclusivă, ci le deţine în devălmăşie cu soţia sa, fiind bunuri comune. Astfel, faţa de dispoziţiile art. 817 C.pr.civ., este nelegală executarea întregului bun pentru datoria personală a unuia dintre soţi.

Pe de alta parte, contestatorul a arătat că se invoca existenţa unei convenţii de împrumut, or originalul convenţiei a fost lăsata de creditor în posesia sa, ceea ce echivalează cu remiterea de datorie conform art. 1503 C.Civ.

În consecinţă, nu datorează vreo suma creditorului.

În ce priveşte cererea de suspendare a apreciat că aceasta este întemeiată faţa de motivele expuse.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 711, 718 C.pr.civ.

Au fost depuse înscrisuri (f. 7-30).

La data de 24.12.2013 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării silite.

În ce priveşte faptul că debitorul nu este unic proprietar al terenurilor supuse executării, intimatul a arătat că a formulat cerere de partaj ce se află înregistrata pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 22422/280/2013, iar daca debitorul ar fi fost de bună-credinţa ar fi putut solicita chiar el partajul în cadrul contestaţiei la executare.

În ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 1503 C.Civ. privind remiterea de datorie, acest aspect nu are nici o relevanţa întrucât titlul executoriu este dat de o hotărâre judecătorească  irevocabilă, iar pe de altă parte căile extraordinare de atac formulate de contestator au fost respinse.

La data de 30.05.2014 intimatul a formulat în contradictoriu cu DV şi DL cerere reconvenţională prin care a solicitat partajarea mai multor terenuri aparţinând acestora (f. 58-60), supuse executării silite, cerere la care ulterior acesta a renunţat (f. 257), manifestare de voinţă de care instanţa a luat act prin încheierea de şedinţă din 27.08.2014.

În cauză a fost administrata proba cu înscrisuri şi a fost ataşat dosarul de executare nr 199/2013 al BEJ Varga Ioan (f. 87-248).

Prin notele scrise depuse la data de 24.06.2014 contestatorul a susţinut că pârâtul şi-a valorificat creanţa prin formularea unei cereri de intervenţie în dosarul nr. 17949/280/2011 prin care a solicitat să se pronunţe în favoarea sa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în baza convenţiei de împrumut, cererea admisă prin sentinţa civilă nr. 8323/2013 a Judecătoriei Piteşti.

Au fost invocate şi dispoziţiile art. 729 C.pr.civ. potrivit cărora bunurile debitorului pot fi supuse executării silite numai în măsura necesara pentru realizarea drepturilor creditorului, iar notarea litigiului în Cartea Funciară aduce prejudicii debitorului.

Ataşat au fost depuse înscrisuri (f. 260-264).

În şedinţa publică din data de 21.10.2014 contestatorul a invocat excepţia perimării executării silite, susţinând că, aşa cum reiese din dosarul de executare, acesta a rămas în nelucrare de mai mult de 6 luni.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 4064/26.04.2012 a Judecătoriei Piteşti pronunţată în dosarul nr. 7802/280/2011 (f. 17-20), definitivă prin decizia nr. 302/14.12.2012 a Tribunalului Argeş (f. 11-16) şi irevocabilă prin decizia nr. 2756/20.06.2013 a Curţii de Apel Piteşti (f. 102), DV a fost obligat la plata către RC a sumei de 141.875,09 lei la care se adauga dobânda şi comisioanele percepute de Volksbank Romania SA în derularea contractului de credit nr. 012622/04.10.2007, modificat la data de 18.02.2008, precum şi la plata sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată.

În vederea punerii în executare a hotărârii menţionate, intimatul RC a formulat cerere de executare la data de 04.07.2013 (f. 88), fiind format dosarul de executare nr. 199/2013 al BEJ Varga Ioan (f. 87-248).

Prin încheierea Judecătoriei Piteşti din data de 10.07.2013 din dosarul nr. 13786/280/2013 s-a dispus încuviinţarea executării silite (f. 118) împotriva contestatorului, iar la data de 12.07.2013 este emisă somaţia de plată nr. 199/12.07.2013 (f. 120) pentru sumele menţionate în titlul executoriu, plus 9.098,40 lei cheltuieli de executare stabilite prin încheierea nr. 199/12.07.2013.

La aceeaşi data este emisă somaţia imobiliară de plata nr. 199/12.07.2013 (f. 127) cu privire la mai multe terenuri situate în com. Bascov jud. Argeş, precum şi adrese către OCPI Argeş prin care se solicită notarea somaţiei imobiliare menţionate în Cartea funciară deschisă pentru terenurile din comuna Bascov (f. 121-126).

Cererile emise de executorul judecătoresc de notare a somaţiei imobiliare de plată cu privire la terenurile situate în comuna Bascov sunt respinse de OCPI Argeş pe data de 12.08.2013 (f. 155-156) în baza art. 817 C. pr. civ. cu motivarea că acestea sunt deţinute în devălmăşie de contestatorul DV împreună cu soţia sa DL, cu excepţia terenului cu numărul cadastral 81342 în suprafaţă de 2082 mp pentru care, prin încheierea nr. 3907/26.08.2013 (f. 173-176), se dispune notarea începerii urmăririi silite imobiliare în dosarul nr. 199/2013.

Prin adresele emise la data de 01.08.2013 (f. 149-154) executorul judecătoresc solicită către OCPI Argeş notarea urmăririi silite imobiliare în Cartea funciară deschisă pentru aceleaşi terenuri din comuna Bascov, cereri care sunt respinse (f. 220-228), în baza art. 817 C. pr. civ., cu excepţia terenului cu nr. cadastral 80516, C3, în suprafaţă de 2000 mp. (f. 192-196).

Urmare a relaţiilor primite de la Comuna Căteasca privind mai multe terenuri şi o casă deţinute de contestator pe raza acesteia (f. 191), prin adresa nr. 199/17.09.2013 (f. 190) executorul judecătoresc solicită către OCPI Argeş notarea urmăririi silite în Registrul de Inscripţiuni şi Transcripţiuni, cerere respinsă prin încheierea nr. 7320/18.10.2013 (f. 205-206) pentru neîndeplinirea obligaţiilor stablite în sarcina solicitantului.

În anul 2014 este notat în Cartea funciară cu privire la terenurile menţionate mai sus litigiul nr. 22422/280/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti având ca obiect partaj de bunuri comune solicitat de intimatul din prezenta cauză, cererea de chemare în judecată fiind ulterior anulată în baza art. 200 alin. 3 C. pr. civ.

În drept, art. 696 C. pr. civ. Termenul de perimare

(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.

(2) În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului.

În ce priveşte excepţia de primare, instanţa o va respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: aşa cum reiese din dosarul de executare, ultimul demers efectuat de executorul judecătoresc este emieterea unei adreses către OCPI Ageş la data de 01.10.2013 (f. 203) prin care solicită comunicarea numărului de carte funciară şi a număruui cadastral cu privire la terenurile contestatorului.

Spre deosebire de reglementarea din Vechiul cod de procedură civilă, din art. 696 alin. 1 C. pr. civ. redat mai sus reiese că în noua reglementare nu mai este suficientă trecerea unui interval de 6 luni între două acte de executare, fiind necesar ca executorul să fi înştiinţat în scris pe creditor despre obligaţa de a îndeplini un act sau un demers necesar executării silite, termenul de 6 luni începând să curgă de la data comunicării efectuate de executorul judecătoresc. Or, în speţă, nu este îndeplinită o astfel de condiţie, nu s-a susţinut şi nici dovedit că executorul judecătoresc ar fi solicitat creditorului în scris efectuarea un act sau un demers, nefiind incidentă instituţia perimării. 

În ce priveşte apărarea contestatorului în sensul că a formulat împotriva hotărârii judecătoreşti contestaţie în anulare şi revizuire, în afara faptului că nu s-a dovedit o astfel de susţinere, formularea unei căi extraordinare de atac nu aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, astfel că aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, este obligatorie şi executorie, nefiind susţinut sau dovedit că s-ar fi dispus, în cadrul soluţionării căilor extraordinare de atac, suspendarea executorii sentinţei judecătoreşti ce face obiectul prezentei cauze.

În ce priveşte susţinerile că originalul convenţiei de împrumut ce stă la baza creanţei creditorului Răduţa a fost lăsata de acesta în posesia contestatorului, ceea ce echivalează cu remiterea de datorie conform art. 1503 C.Civ şi faptul că pârâtul şi-a valorificat creanţa prin formularea unei cereri de intervenţie în dosarul nr. 17949/280/2011 prin care a solicitat să se pronunţe în favoarea sa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în baza convenţiei de împrumut, cererea admisă prin sentinţa civilă nr. 8323/2013 a Judecătoriei Piteşti, acestea sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 712 alin. 1 C. pr. civ., dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. Prin urmare, remiterea de datorie nu poate fi invocată şi analizată în cadrul prezentei contestaţii la executare, fiind o apărare de fond ce trebuia invocată în dosarul nr. 7802/280/2011 în care s-a pronunţat titlul executoriu, iar în ce priveşte dosarul nr. 17949/280/2011, acesta nu este soluţionat irevocabil, iar prin sentinţa civilă nr. 8323/2013 a Judecătoriei Piteşti (f. 260-261), deşi s-a admis cererea de intervenţie, s-a constatat că DV este proprietarul terenului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare –cumpărare intervenit între acesta şi promitenta - vânzătoare, fără a exista o dublă valorificare a creanţei pretinse de intimat. Aşa cum s-a precizat mai sus, atat timp cât sentinţa civilă nr. 4064/26.04.2012 a Judecătoriei Piteşti pronunţată în dosarul nr. 7802/280/2011, definitivă şi irevocabilă, nu este desfiinţată eventual în căi extraordinare de atac, orice apărare legată raporturile de fapt şi de drept existente între părţi nu poate fi repusă în discuţie. 

Art. 817 alin. 1 şi 2 C. pr. civ. Urmărirea imobilelor proprietate comună

(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acţiunea în împărţeală poate fi notată în cartea funciară.

(2) Până la soluţionarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluţionarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripţia dreptului la acţiune contra debitorului coproprietar sau devălmaş.

Art. 821 lin. 1, 4 C. pr. civ. Publicitatea urmăririi

(1) Odată cu comunicarea încheierii de încuviinţare, executorul va solicita biroului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară să dispună, în baza acesteia, notarea urmăririi imobilului în cartea funciară, cu arătarea creditorului urmăritor şi a sumei pentru care se face urmărirea.

(4) Când cererea de notare nu poate fi admisă din cauza unui impediment de carte funciară, potrivit legii, se va nota respingerea acesteia.

În ce priveşte faptul că terenurile supuse executării silite din comuna Bascov fac parte din comunitatea în devălmăşie a contestatorului cu soţia sa, instanţa constată că din actele de proprietate depuse la dosar (f. 25-29) rezultă că acestea au fost dobândite în timpul căsătoriei, fiind proprietatea devălmaşă a soţilor DV şi DL. Singurele acte de executare efectuate însă de executorul judecătoresc cu privire la acestea constau în emiterea somaţiei imobiliare şi a adreselor către OCPI Argeş de notare, iniţial, a somaţiei de plată, iar, ulterior, a urmăririi silite în dosarul 199/2013. Instanţa constată că nu s-a adus atingere sub acest aspect dispoziţiilor art. 817 C. pr. civ. şi dreptului de proprietate devălmaşă al soţiei câtă vreme nu s-a procedat la efectuarea altor acte de executare şi valorificare, notarea urmăririi silite fiind dispusă în conformitate cu disp. art. 821 alin. 1 C. pr. civ. De altfel, nu s-a dispus notarea urmăririi decât cu privire la 2 terenuri situate în Bascov, împotriva încheierilor contestatorul cât şi soţia sa având la îndemână plângerea de Carte funciară.

Nu sunt întemeiate nici apărările în sensul încălcării dispoziţiilor art. 629 C.pr.civ. potrivit cărora bunurile debitorului pot fi supuse executării silite numai în măsura necesara pentru realizarea drepturilor creditorului întrucât valoarea creanţei stabilite prin titlul executoriu este ridicată şi nu s-a adus vreo dovadă cu privire la valoarea terenurilor. Aşa cum s-a menţionat, nu s-a dispus notarea urmăririi ce face obiectul dosarului 199/2013 decât cu privire la 2 terenuri situate în Bascov, iar notarea litigiului de partaj nr. 22422/280/2013 nu afectează dreptul soţilor de înstrăinare a acestor terenuri, cu atât mai mult cu cât, în urma anulării cererii de chemare în judecată în baza art. 200 alin. 3 C. pr. civ. conform evidenţei Ecris, aceştia avea posibilitatea de a solicita radierea menţiunii respective.

Pentru considerentele expuse, instanţa va respinge acţiunea.

În temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ., faţă de soluţia ce se va pronunţa, va respinge cererea contestatorului de acordare a cheltuiellor de judecată, acesta fiind în culpă procesuală. Va respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât nu a fost depusă la dosar vreo dovadă în acest sens în conformitate cu art. 452 C. pr. civ 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia perimării executării silite.

Respinge acţiunea formulată de contestatorul DV, în contradictoriu cu intimatul RC.

Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Piteşti.

Pronunţată în şedinţa publică de la 04 Noiembrie 2014. 

Preşedinte,

C D

Grefier,

C A M

Red. CN

Tehn. L.B. 07 Noiembrie 2014

4 ex.

Domenii speta

Spete similare