Civil

INSTANŢA

Asupra contestaţiei la executare de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.  863/173/2020 din 03.04.2020, contestatorul T---------F ,  prin avocat în contradictoriu cu intimatul Investcapital Ltd., cu sediul social situat în The Hub Triq Sant’andrija, San Gwann, Sgn 1612, Malta, inreg. la ORC sub nr. C62911, reprezentată prin Dr. J. G. obo Iuris Management Limited –Director şi K. D. – Director, prin reprezentant convenţional avocat  , cu adresa pentru comunicarea tuturor actelor de procedura la sediul Kruk România S.R.L., cu sediul în România, Târgovişte, jud. Dâmboviţa, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite care se efectuează de către BEJA B  C şi A  D  în dosarul de executare silită nr. 447/2020 solicitând anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, a actelor de executare şi a executării silite înseşi întreprinse împotriva contestatorului şi suspendarea executării pana la soluţionarea contestaţiei la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat, în esenţă, că prin contractul de credit nr. RF13645321527 din data de 02.06.2008, a încheiat cu Raiffeisen Bank un contract de nevoi personale in suma de 9.506,90 euro. Din cauza unor probleme personale nu a mai putut restitui creditul, ultima plata fiind  făcută în anul 2012.

Prin somaţia primită la data de 01.04.2020 de la BEJ Asociaţi B  C  si A  D  a aflat că s-a dispus înfiinţarea poprii asupra 1/3 in veniturile sale nete pana la încasarea sumei totale de 51.280,56 lei, reprezentând contravaloare debit, onorariu executare si cheltuieli executare.

A susţinut că actualul creditor nu deţine împotriva sa un titlu executoriu, dat fiind că prin cesiunea de creanţă nu s-a transmis şi caracterul de titlu executoriu al contractului încheiat cu creditorul iniţial.

A invocat excepţia prescripţiei dreptului de e cere executarea silită întrucât ultimul act de executare voluntară a obligaţiilor a fost efectuat în anul 2012 şi cu toate că nu are cunoştinţă despre data declarării scadenţei anticipate a creditului, consideră că în perioada 2015-2016 s-a împlinit termenul de prescripţie.

În consecinţă consideră că toate actele de executare efectuate sunt nule şi solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat prevederile art. 712 si urm. C. proc. civ., Decretul 167/1958, art. 705 alin. 1, art.  706 alin . 2 teza I C. proc- civ.,  art. 453 alin. l C. proc. civ. (fila 4-6).

În probaţiune a anexat mai multe înscrisuri, (fila 6-9) şi a solicitat proba cu înscrisuri.

A timbrat cererea principală cu suma de 1000 lei şi cererea de suspendare a executării silite cu suma de 50 lei, conform art. 10, alin. 2 şi art. 10, alin. 1, lit. b din OUG nr. 80/20213 şi a depus cauţiunea în cuantum de 2776,83 lei (fila 32, 33, 101).

Intimata Investcapital a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului contestatorului.

Pe fondul cauzei a susţinut că a cumpărat creanţa de la instituţia financiar-bancară cu care contestatorul a încheiat contractul de credit şi, întrucât demersurile sale prin care a oferit posibilitatea acestuia să îşi achite debitul restant benevol au eşuat, a recurs la procedura executării silite.

Referitor la prescripţia dreptului de a solicita executarea silită invocată de contestator, a susţinut că acesta nu a probat cele afirmate având în vedere că nu a depus la dosar nici un înscris care să întărească susţinerile sale, astfel că a invocat prevederile art. 249 C. proc. civ.. A susţinut că dreptul său de a cere executarea silită nu este prescris, iar actele de executare silită trebuie menţinute.

A arătat că cesiunea de creanţă produce efecte doar între cedent şi cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune de creanţă, pentru opozabilitate faţă de terţi fiind efectuată procedura publicităţii prin arhiva electronică de garanţii. În acest sens a efectuat o prezentare teoretică pe larg a contractului de cesiune, cu referire la jurisprudenţa aplicabilă în materie, pentru a susţine ideea că pentru valabilitatea contractului de cesiune nu este necesar acordul debitorului cedat, justificând astfel calitatea sa de nou creditor, subiect activ în cadrul procedurii de executare silită.  De asemenea a prezentat pe larg motivele pentru care consideră că prin cesiunea de creanţă s-a transmis şi caracterul executoriu al contractului de credit, considerând că poziţia pe care se afla cesionarul este aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia toate drepturile pe care cedentul le avea in legătura cu creanţa, motiv pentru care modificarea părtilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa tituiului executoriu. Soluţia transferului către cesionar a tuturor drepturilor pe care cedentul le are in legătura cu creanţa cedata, incluzând acţiunile al căror titular era cedentul pana la momentul cesiunii, a fost prevăzuta expres si de Noul Cod civil, in art. 1.568 alin. 1 pct. 1, o opţiune similara a legiuitorului regasindu-se si in legea procesuala, care permite transmiterea cu titlu particular a calităţii de creditor in procedura executării silite - art. 644 alin. 2 NCPC.

În plus art. 120 O.U.G. nr. 99/2006, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, consacră caracterul executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit. Caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare si, atât timp cat legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialitatii nu se constituie intr-un aspect de drept procesual, asa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

A cerut ca instanţa să constate că încheierea prin care a fost încuviinţată executarea silită este legală şi temeinică, dat fiind că în cadrul acestei proceduri instanţa verifică existenţa titlului executoriu, calitatea părţilor şi îndeplinirea tuturor condiţiilor legale necesare pentru a se putea demara executarea silită.

Referitor la cererea de suspendare a executării silite a susţinut că reclamantul nu susţine in niciun fel aceasta solicitare, nu justifica si nu probează in niciun fel necesitatea sau urgenta aplicării unei astfel de masuri, nu arata niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare care sa dovedească încălcarea prevederilor legale.

Cu privire la cheltuielile de judecată a  invocat prevederile art. 451 C. proc. civ. şi a arătat că instanţele pot diminua cheltuielile de judecata constând in onorarii avocaţiale, in mod justificat, atunci când onorariile respective sunt vădit disproporţionate in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurata de avocat, ţinând seama si de circumstanţele cauzei.

În consecinţă a solicitat respingerea contestaţiei la executare motivat de faptul că niciunul din motivele invocate de contestator nu pot fi reţinute de instanţa de judecată drept motive de anulare a actelor execuţionale, acestea fiind legale şi temeinice.

În drept a invocat prev. art. 205 C. proc. civ. (fila 105-114).

La dosarul cauzei a fost depus în copie dosarul de executare silită nr.  447/2020 al BEJA B C şi A D, cu sediul în mun. Focşani, (fila 42 şi urm). Costurile cu fotocopierea, în cuantum de 85,68 lei au fost suportate de către contestator (fila 124).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate în cauză.

Cu privire la excepţia netimbrării acţiunii, invocată de intimata Investcapital LTD, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, la filele 31 şi 101 aflându-se dovada plăţii taxei judiciare de timbru.

Referitor la excepţia lipsei dovezii de reprezentant al apărătorului contestatorului, instanţa o va respinge ca nefondată dat fiind că la dosarul cauzei se află împuternicirea avocaţială seria B, nr. 5547607/05.08.2020 (fila 127).

Pe fondul cauzei, instanţa constată că între contestator şi Raiffeisen Bank a fost încheiat contractul de credit nr. RF13645321527 din data de 02.06.2008, pentru suma de 9.506,90 euro, pentru o perioadă de 96 luni, având scadenţa finală la data de 04.06.2016 (fila 47-49).

La data de 26.02.2014 a fost încheiat contractul de cesiune creanţe între Raiffeisen Bank şi Secapital SaRL, prin care  creanţa deţinută împotriva contestatorului a intrat în patrimoniul cesionarului (fila 51, 52, 60, 61).

La data de 07.12.2017 noul creditor a cesionat creanţa către Investcapital Ltd (fila 53-56, 62 şi urm), care a solicitat executarea silită a contestatorului la data de 25.02.2020 (fila 44).

Judecătoria Adjud a încuviinţat executarea silită prin încheierea din data de 12.03.2020 (fila 84), executorul judecătoresc efectuând acte de executare specifice.

Prin încheierea din data de 22.04.2020 instanţa a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite şi a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare (fila 37, 38).

Contestatorul a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, instanţa urmând a o analiza în continuare.

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu este o veritabilă excepţie în această situaţie ci reprezintă un motiv de nelegalitate a executării silite care dacă va fi constatat va conduce la admiterea acţiunii şi la anularea actelor de executare silită, deci un motiv de apărare, care ţine de fondul contestaţiei.

Conform dispoziţiilor art. 6  din NCC prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, respectiv la 01.10.2011, sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, respectiv  prevederilor decretului nr. 167/1958. Cum contractul împrumut a fost încheiat la data de 02.06.2008, instituţiile juridice mai sus menţionate se vor raporta la legislaţia anterioară intrării în vigoare a noului cod civil.

Instanţa reţine că potrivit art. 1 din decretul cu nr. 167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.

Conform art. 3 din Decretul 167/1958, termenul de prescripţie este de trei ani  şi, potrivit art. 7 din acelaşi act normativ, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Prevederile menţionate anterior referitoare  la termenul de prescripţie general de 3 ani şi la momentul începerii curgerii termenului de prescripţie se regăsesc şi în Noul Cod Civil, fiind prevăzute de  art. 2517 NCC, iar art. 2523 NCC stipulează că prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

În materia executării silite, potrivit art. 405 alin 1 CPC 1865 (reluat de art. 706 alin. 1, 2  NCPC), art. 3 şi art. 7 din decretul nr. 167/1958 dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani şi începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data ultimei plăţi, de la data declarării scadenţei plăţii, ori de la data rezilierii contractului.

În acest context, deşi la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să ateste ultima plată efectuată de către contestator sau data declarării scadenţei anticipate a creditului, instanţa apreciază că, de vreme ce prin contractul de cesiune de creanţe încheiat de creditorul iniţial cu primul cesionar a fost individualizat cuantumul creanţei, constând în suma de 43.043,95 lei, din care 29.228,65 lei reprezenta debitul principal, 10.525,90 lei dobânda, 3.289,41 penalităţi şi restanţe, scadenţa anticipată a creditului a fost declarată cel mai târziu la data încheierii contractului de cesiune de creanţe, respectiv 26.02.2014.

Conform art. 707 alin. 1 CPC prescripţia nu operează de plin drept ci numai la cererea persoanei interesate. Situaţiile de întrerupere a cursului prescripţiei executării silite sunt prevăzute art. 16 şi art. 17 din decretul nr. 167/1958, reluate, în mare măsură de art. 709 CPC (art.  4052 alin. 1 CPC din 1865).

Deşi intimata a susţinut că cesiunile de creanţă succesive au fost notificate contestatorului, din înscrisurile aflate în dosarul de executare nu reiese că acestea au fost comunicate contestatorului. Chiar şi în situaţia în care exista această dovadă, nu ar fi reprezenta un act de întrerupere a cursului prescripţiei în condiţiile legii civile. De asemenea nici înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare a cesiunilor de creanţă nu constituie acte interuptive ale cursului prescripţiei.

Ca urmare termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 26.02.2017, aşa încât cererea de executare silită formulată de intimată la data de 25.02.2020 a fost depusă după împlinirea termenului de prescripţie.

În consecinţă, instanţa va admite contestaţia la executare şi  va constata că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită a contractului de împrumut pentru nevoi personale nr. RF13645321527 din data de 02.06.2008, cu consecinţa anulării tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul nr. 447/2020 al BEJA B  C  şi A  D .

Întrucât prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, care este o  excepţie de fond, absolută şi peremptorie, în procedura contestaţiei la executare fiind o veritabilă apărare de fond, a devenit inutilă analizarea celorlalte aspecte invocate de părţi.

În soluţionarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa va face aplicarea art. 453 alin. 1 C. proc. civ..

Din documentele anexate de contestator reiese că solicitantul a achitat suma de 85,68 lei reprezentând costurile fotocopierii dosarului de executare (fila 124 ), suma de 1000 lei reprezentând taxa judiciară de timbru pentru contestaţia la executare (fila 101), suma de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru pentru suspendarea executării silite (fila 33). Cu privire la onorariul de avocat, în concluziile pe fondul cauzei reprezentantul contestatorului a arătat că îl va solicita pe cale separată.

În aceste condiţii instanţa va obliga intimata la plata către contestator cu titlu de cheltuieli de judecată a sumei de 85,68 lei.

Referitor la taxa judiciară de timbru, în cuantum de 1050 lei, instanţa va face aplicarea prevederilor art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, urmând a dispune restituirea acesteia către contestator, la momentul şi condiţionat de rămânerea definitivă a prezentei  hotărâri judecătoreşti.

În ceea ce priveşte cauţiunea achitată, aceasta se supune procedurii reglementate de art. 1064 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondate excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia lipsei dovezii de reprezentat al apărătorului contestatorului invocate  de intimata Investcapital LTD.

Admite contestația la executare formulată de contestatorul T F  , cu domiciliul procesual ales la CA  B A, cu sediul în mun. Buzău,  , prin avocat în contradictoriu cu intimatul Investcapital Ltd., cu sediul social situat în The Hub Triq Sant’andrija, San Gwann, Sgn 1612, Malta, inreg. la ORC sub nr. C62911, reprezentată prin Dr. J G obo Iuris Management Limited –Director şi K D – Director, prin reprezentant convenţional avocat 

Constată prescris dreptul de a pune în executare silită contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. RF13645321527 din data de 02.06.2008 şi de a obţine executarea silită a debitului în cuantum de 51.280,56 lei care face obiectul dosarului de executare nr. 447/2020 al BEJA B  C o  şi A D  şi dispune anularea  tuturor actelor  de executare silită întocmite în dosarul de executare.

Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 85,68 lei reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu fotocopierea dosarului de executare silită.

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1050 lei către contestator, la momentul şi condiţionat de rămânerea definitivă a prezentei  hotărâri judecătoreşti.

Cu apel în 10 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Adjud.

Pronunţată azi, 18.08.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare