Anulare act – excepția necompetenței materiale în raport de caracterul neevaluabil al acțiunii: anulare notificare de reziliere

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.09.2019, sub nr. …./299/2019, reclamanta A S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea notificării nr. 32203/28.09.2018 privind rezilierea Acordului Cadru nr. R29001/27.02.2018, având în vedere că aceasta este nelegală şi netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în aul 2018 a câştigat licitaţia publică privind serviciile de curăţenie spaţii cu destinaţie birouri pentru sediul CASMB, sens în care a fost semnat Acordul Cadru nr. R29001/27.02.2018 şi, totodată, a fost semnat şi contractul subsecvent nr. 1 la acordul cadru. A menţionat că pârâta a notificat rezilierea acordului cadru şi a contractului subsecvent în mod total abuziv, având în vedere că însăşi aceasta a creat situaţia de a o împiedica să-şi îndeplinească obligaţiile din contract.

În acest sens, reclamanta a menţionat că, prin adresa nr. 12370/04.04.2018, pârâta a anunţat-o că lipsesc mai multe aspiratoare, iar, ca urmare a faptului că i-a comunicat ca va depune plângere penală, aceasta a revenit cu o adresă la data de 11.04.2018 prin care a informat că a mai găsit 2 aspiratoare care, însă, sunt defecte. Practic, pârâta a recunoscut atât faptul că a luat aspiratoarele fără acordul său, cât şi faptul că le-a folosit.

Reclamanta a mai arătat că a reiterat susţinerea de a-i pune la dispoziţie înregistrările video, având în vedere că nu se mai găseau două aspiratoare, însă pârâta a notificat-o că va rezilia contractul dacă nu înlocuieşte în termen de 24 de ore aspiratoarele defecte, deşi acestea fuseseră deja înlocuite. De asemenea, pârâta a susţinut că nu s-a efectuat curăţarea pardoselilor cu maşina de spălat cu perie rotativă, deşi aceasta fusese efectuată, conform proceselor-verbal de recepţie a serviciilor semnate de reprezentanţii acesteia.

Reclamanta a susţinut că pârâta a încercat prin toate mijloacele să-i obstrucţioneze activitatea, personalul său fiind agresat fizic şi verbal de agentul de pază şi dat afară cu forţa, iar, la data de 28.08.2018, a comunicat notificarea nr. 32203 prin care a anunţat că reziliază acordul cadru şi contractul subsecvent.

În drept, au fost invocate prevederile art. 10, art. 50, art. 53 şi următoarele din Legea nr. 101/2016, ale Legii nr. 98/2016, ale H.G. nr. 395/2016, art. 14, art. 1170 , art. 1182, art. 1547-1556 C.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 4-7 şi 14-11).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 117).

La data de 14.10.2019, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale, în raport de faptul că reclamanta se consideră vătămată prin actele administrative emise de instituţia sa, motiv pentru care, nefiind vorba de o executare a contractului în interiorul termenului sau de un contract în vigoare, competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ.  De asemenea, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de dosarele nr. …./3/2018 şi nr. …./3/2018*, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii, arătând că a procedat la reziliere ca urmare a neîndeplinirii repetate a obligaţiilor contractuale de către reclamantă, respectiv lipsa personalului, a managerului de contract, a echipamentelor etc.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 131-176).

La data de 15.10.2019, prins serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate şi dovada calităţii de reprezentant (filele 181-183).

La data de 28.10.2019, prins serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei în raport de prevederile art. 53 alin. 11 din Legea nr. 101/2016 şi a excepţiei autorităţii de lucru judecată având în vedere că obiectul dosarului este diferit. De asemenea, a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei, faţă de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat anularea notificării nr. 32203/28.09.2018 (fila 20), prin care pârâta i-a adus la cunoştinţă rezilierea Acordului – cadru de prestări servicii de curăţenie nr. R290001/27.02.2018 (filele 23-27), încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, ca urmare a neîndeplinirii repetate a obligaţiilor contractuale asumate prin contractul subsecvent nr. 1/R29028/27.02.2018, sens în care au fost invocate prevederile art. 11.2 din Acord referitoare la rezilierea de drept (filele 28-35).

Conform art. 53 alin. 11 din Legea nr. 101/2016, „Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.” 

Instanţa nu poate reţine susţinerile pârâtei referitoare la faptul că nu este vorba de o executare a contractului administrativ, în condiţiile în care, prin acţiunea formulată, reclamanta urmăreşte înlăturarea efectelor rezilierii şi reluarea raporturilor ce decurg din Acordul Cadru nr. R29001/27.02.2018 şi din contractul subsecvent nr. 1/R29028/27.02.2018. Astfel, deşi cele două contracte nu mai sunt în fiinţă tocmai ca urmare a notificării de reziliere ce a fost contestată în prezenta cauză, instanţa apreciază că această împrejurare nu este de natură a conduce la o concluzie distinctă, în condiţiile în care rezilierea a operat în temeiul prevederilor art. 11.2 din Acord, fiind necesar a se analiza condiţiile în care părţile au înţeles să execute contractul administrativ.

Potrivit art. 53 alin. 1 din Legea nr. 101/2016, „Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.”

Prin urmare, având în vedere că prezenta cauză nu are ca obiect anularea/nulitatea contractului administrativ şi nici acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, instanţa constată că nu există nici un temei legal pentru care competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect anularea unei notificări de reziliere să aparţină secţiei de contencios administrativ şi fiscal, şi nu instanţei civile de drept comun conform art. 53 alin. 11 din Legea nr. 101/2016.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei de drept comun, instanţa apreciază că notificarea nr. 32203/28.09.2018, a cărei nulitate a fost solicitată, nu reprezintă un act patrimonial, deoarece nu are nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândeşte un conţinut economic pentru simplul motiv că se referă la un contract de prestări servicii care, în mod evident, este evaluabil în bani.

Totodată, instanţa apreciază că această notificare nu este evaluabilă prin ea însăşi, având în vedere că nu cuprinde o valoare pecuniară în sine, ci doar a adus la cunoştinţa reclamantei faptul că pârâta a înţeles să acţioneze într-un anumit fel.

Conform art. 95 C.pr.civ., tribunalul este instanţă de drept comun pentru soluţionarea cererilor în primă instanţă, judecătoria având o competenţă limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a-k C.pr.civ. Instanţa reţine că cererea având ca obiect anularea unui act nepatrimonial nu se încadrează în prevederile art. 94 pct.1 lit. a-k C.pr.civ. şi, prin urmare, nu este de competenţa judecătoriei, ci a tribunalului.

Astfel, având în vedere că cererea este neevaluabilă în bani, respectiv că art. 94 C.pr.civ. nu prevede competenţa judecătoriei pentru soluţionarea acesteia, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată prin întâmpinare, urmând să o admită şi să decline competenţa de soluţionare a cererilor în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată prin întâmpinare.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A S.R.L, cu sediul în ….., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 04.11.2019.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare