Ordonanță de plată – facturi nesemnate: debitul ce rezultă din acestea nu poate fi acordat în procedura simplificată a ordonanţei de plată din moment ce facturile nu au fost însuşite de societatea debitoare prin semnătură, iar simpla ştampilare a înscrisu

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.11.2019 pe rolul acestei instanţe sub nr. …/299/2019, creditoarea SC A SA în contradictoriu cu debitoarea SC B SRL, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună emiterea unei ordonanţe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 9.985,97 lei reprezentând debit principal, la plata de daune interese suplimentare minimale în sumă de 40 euro conform art. 10 din Legea 72/2013, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că, în calitate de furnizor, a încheiat cu debitoarea, în calitate de beneficiar, un contract consensual pe bază de comandă, având ca obiect comercializarea produselor din oferta A SA şi anume materii prime destinate producătorilor de panificaţie şi/sau cofetărie. Creditoarea a executat întocmai obligaţiile contractuale, livrând către debitoare produsele comandate, însă aceasta nu a achitat contravaloarea lor.

Societatea debitoare a fost notificată prin intermediul executorului judecătoresc cu privire la achitarea debitului, însă aceasta nu s-a conformat. Dreptul de creanţă este dovedit cu acte sub semnătură privată, semnate şi recunoscute de către debitoare. Facturile menţionate au fost recepţionate de către debitoare odată cu livrarea mărfurilor comandate. Astfel, creanţa este certă, fiind constatată prin înscrisuri ce emană de la ambele părţi, este lichidă deoarece cuantumul ei rezultă din cuprinsul facturilor şi este exigibilă, termenul de plată fiind depăşit.

În privinţa cererii de acordare a daunelor interese suplimentare minimale, se invocă disp. Legii 72/2013.

În drept au fost invocate disp. art. 1013 şi urm. C.proc.civ.

În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la filele 6-46.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin.2 din OUG 80/2013 (fila 51).

Debitoarea, deşi legal citată cu această menţiune, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la termenul de judecată acordat în vederea formulării de apărări.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru creditoare proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Între creditoarea A SA şi debitoarea B s-au desfăşurat raporturi contractuale în formă simplificată, fiind emise de către creditoare facturile fiscale seria OFR nr. 156814/05.07.2018 în valoare de 1.652,57 lei, cu scadenţa la data de 03.09.2018, seria OFR nr. 157987/12.07.2018 în valoare de 1.038,09 lei, cu scadenţa la data de 10.09.2018, seria OFR nr. 159452/19.07.2018 în valoare de 915,25 lei, cu scadenţa la data de 17.09.2018, seria OFR nr. 155455/28.06.2018 în valoare de 1.841,85 lei, cu scadenţa la data de 27.08.2018, seria OFR nr. 154069/21.06.2018 în valoare de 2.254,34 lei, cu scadenţa la data de 20.08.2018, seria OFR nr. 152799/14.06.2018 în valoare de 2.215,46 lei, cu scadenţa la data de 13.08.2018 şi seria OFR nr. 152585/13.06.2018 în valoare de 207,1 lei, cu scadenţa la data de 12.08.2018 (file 35-46).

Dintre facturile menţionate anterior, instanţa constată că numai două facturi şi anume factura fiscală seria OFR nr. 157987/12.07.2018 în valoare de 1.038,09 lei, cu scadenţa la data de 10.09.2018 şi factura fiscală seria OFR nr. 159452/19.07.2018 în valoare de 915,25 lei, cu scadenţa la data de 17.09.2018 au fost semnate de primire, toate celelalte facturi nefiind însuşite de către debitoare prin semnătură.

Creditoarea a procedat la notificarea debitoarei cu privire la debitul solicitat conform art. 1015 C.proc.civ., prin intermediul executorului judecătoresc, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 6-9.

Potrivit art. 1014 alin. 1 C.proc.civ., prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Din acest text de lege rezultă că pentru a fi admisă ordonanţa de plată trebuie îndeplinite mai multe condiţii, şi anume i) existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, ii) obiectul creanţei să fie reprezentat de plata unei sume de bani şi iii) creanţa să rezulte dintr-un înscris semnat de părţi sau însuşit în alt mod admis de lege. Aşadar, caracteristicile creanţei trebuie întrunite în mod cumulativ, iar acestea trebuie să reiasă dintr-un înscris semnat sau însuşit în alt mod admis de lege.

Potrivit art. 663 Cod procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, lichidă, când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi exigibilă, dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Cu privire la debitul în cuantum de 1.953,34 lei, ce rezultă din factura fiscală seria OFR nr. 157987/12.07.2018 în valoare de 1.038,09 lei şi din factura fiscală seria OFR nr. 159452/19.07.2018 în valoare de 915,25 lei, instanţa apreciază că este vorba despre o creanţă certă întrucât cele două facturi au fost însuşite de societatea debitoare prin semnătură. De asemenea, această creanţă este lichidă deoarece cuantumul său este determinat în raport de sumele înscrise pe facturi şi este exigibilă, data scadenţei fiind depăşită.

Mai reţine instanţa că debitoarea nu a formulat apărări în cauză şi nu a contestat debitul menţionat anterior.

Referitor la restul debitului solicitat prin cererea introductivă, ce rezultă din facturile fiscale seria OFR nr. 156814/05.07.2018 în valoare de 1.652,57 lei, seria OFR nr. 155455/28.06.2018 în valoare de 1.841,85 lei, seria OFR nr. 154069/21.06.2018 în valoare de 2.254,34 lei, seria OFR nr. 152799/14.06.2018 în valoare de 2.215,46 lei şi seria OFR nr. 152585/13.06.2018 în valoare de 207,1 lei, instanţa reţine că acesta nu poate fi acordat în procedura simplificată a ordonanţei de plată din moment ce aceste facturi nu au fost însuşite de societatea debitoare prin semnătură.

Art. 1014 alin. (1) C.proc.civ. impune însuşirea înscrisului prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege. Or, simpla ştampilare a înscrisului (facturilor) nu constituie o însuşire admisă de lege, neexistând prevederi legale care să confere ştampilei o asemenea semnificaţie juridică. În consecinţă, facturile emise de creditoare şi menţionate anterior nu reprezintă un înscris semnat de părţi sau însuşit în alt mod admis de lege în înţelesul art. 1014 C.proc.civ. şi nu poate fundamenta emiterea unei ordonanţe de plată.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa apreciază că cererea de emitere a ordonanţei de plată este întemeiată doar în parte, după cum s-a arătat anterior.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea sumei de 40 euro, instanţa reţine că potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013 ,,Fără a aduce atingere drepturilor prevăzute la art. 9, dacă sunt întrunite condiţiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.’’

Având în vedere aceste prevederi legale şi neîndeplinirea obligaţiei de plată de către debitoare, instanţa o va obliga pe aceasta şi la plata echivalentului în lei a sumei de 40 euro la data plăţii reprezentând daune-interese suplimentare minimale.

În scopul executării obligaţiei de plată, în baza art. 1.022 alin. 3 C.pr.civ., instanţa va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., având în vedere solicitarea creditoarei în acest sens, dar şi faptul că debitoarea a căzut în pretenţii, aceasta din urmă la fi obligată şi la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. Deşi cererea va fi admisă doar în parte, debitoarea trebuie să suporte întreaga sumă achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru deoarece cuantumul acesteia este fix conform art. 6 alin. 2 din OUG 80/2013. Creditoarea face referire în cuprinsul cererii şi la alte cheltuieli de judecată, cum ar fi onorariul perceput de executorul judecătoresc pentru transmiterea notificării, însă nu au fost depuse înscrisuri doveditoare cu privire la aceste sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoarea SC A SA, cu sediul în …. în contradictoriu cu debitoarea SC B SRL, cu sediul în ….

Ordonă debitoarei ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei sentinţe să plătească creditoarei suma de 1.953,34 lei reprezentând debit restant şi suma de 40 euro (echivalentul în lei la data plăţii) reprezentând contravaloare daune interese suplimentare minimale.

Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

Obligă debitoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 23.01.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare