Salarizare

DREPTURI SALARIALE – FUNCŢIONARI PUBLICI – SALARIUL MAXIM

-  SENTINŢA CIVILĂ NR. 123 din data de 24 februarie 2020

Prin acţiunea civilă înregistrată reclamanţii în contradictoriu cu pârâtul…  au solicitat:

1. Obligarea pârâţilor la stabilirea începând cu data de 09.04.2015, a cuantumului brut al salariului lunar (aşa cum este definit de art.4 alin.1-3, Secţiunea a 2-a din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, inclusiv drepturile salariale privind salariul de merit şi indemnizaţia de până la 50% pentru lucrări de excepţie care au fost introduse în salariul funcţiei de bază pentru 25% din personal, conform art.5 alin.4 din OUG nr.1/2000), al reclamanţilor potrivit prevederilor art.1, alin.51 din O.U.G. nr.83/2014, astfel încât salarizarea reclamanţilor să fie realizată la nivel maxim stabilit pentru fiecare funcţie în care este încadrat fiecare dintre reclamanţi ţinând cont de condiţiile de studii şi de vechime;

2. Obligarea pârâţilor la calcularea şi achitarea diferenţelor salariate dintre nivelul maxim stabilit Ia nivelul fiecăreia dintre pârâte pentru fiecare funcţie în care este încadrat fiecare dintre reclamanţi, ţinând cont de condiţiile de studii, de vechime, funcţia ocupată şi cel achitat reclamanţilor, actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, respectiv dobânda legală începând cu data de 09.04.2015.

Examinând actele şi probele administrate în cauză,  instanţa a reţinut că reclamanţii au avut raporturi de serviciu cu instituţia pârâtă. Prin acţiunea formulată aceştia sesizează că la data de 09.04.2015 la nivelul angajatorilor pârâţi existau diferenţe din punct de vedere al salarizării între persoane care erau angajate în aceleaşi funcţii şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Anterior promovării prezentei acţiuni, reclamanţii au urmat procedura prealabilă prevăzută la art. 7 din Legea contenciosului administrativ. În urma răspunsului nefavorabil obţinut de la pârât (acesta apreciind că întreg personalul a fost salarizat la nivel maxim), reclamanţii au sesizat instanţa.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că una dintre cauzele care au generat diferenţele salariale a constituit-o faptul că salariaţii care anterior anului 2009 au beneficiat de salariul de merit şi indemnizaţia de până la 50% pentru lucrări de excepţie, beneficiază în continuare de acestea, fiind incluse în salariul funcţiei de bază, în timp ce reclamanţii care au îndeplinit condiţiile de  acordare a lor ulterior intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, nu au incluse în salariu aceste sume compensatorii.

Prin Notele de şedinţă depuse în rejudecare pârâtul a arătat că reclamanţii au beneficiat de cel mai mare salariu aflat în plată pentru fiecare funcţie, vechime, studii etc., în ultima lună de activitate, diferenţele dintre acestea rezultând din gradul şi gradaţia deţinută, precum şi din cuantumul sporului de fidelitate, sporului de frontieră, sporul de studii, sporul pentru ore de noapte, sporul de condiţii grele şi majorarea salarială pentru zilele de repaus de care a beneficiat fiecare reclamant în parte, în funcţie de prezenţa la turele de serviciu.

Instanţa reţine că în conformitate cu art. 6 alin.1 din O.U.G. nr 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea

salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, începând cu data de 01.01.2010,

„ în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009

şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri

ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o suma

compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana

îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază,

solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este

luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salariată care se stabilesc în funcţie

de acestea".

Conform pct. 1 din Nota la anexa nr. IV/IA la Legea-cadru nr. 330/2009, în coeficienţii de ierarhizare minimi şi maximi corespunzători salariilor/soldelor funcţiilor de bază ai funcţionarilor publici cu statut special (poliţişti), respectiv ale cadrelor militare, erau introduse cuantumurile soldei/salariului de merit, indemnizaţiei dc dispozitiv/sporului de misiune permanentă, sporului pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate şi al sporului de fidelitate.

Raportat la cele de mai sus, se constată că situaţia discriminatorie în care se află reclamanţii a fost generată de faptul că salariul funcţiei de bază, devenit ulterior salariu de funcţie, include o componentă denumită sumă compensatorie, acordată doar celor care au beneficiat de anumite sporuri, care au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 şi care astfel şi-au pierdut individualitatea. Această sumă a fost acordată exclusiv pentru ca veniturile salariale ale fiecărui angajat să nu scadă prin eliminarea acestor sporuri. Această sumă nu trebuia modificată ulterior şi luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea, cu atât mai mult cu cât această reconstrucție salarială care cuprinde elemente salariale specifice funcției, vechimii şi gradului profesional precum şi prime, indemnizații sau sporuri de care personalul a beneficiat în luna decembrie 2009, stă la baza preluărilor succesive a nivelului de salarizare aflat în plată în luna decembrie a anului anterior (OUG nr. 1/2010, Legea nr 285/2010, Legea nr. 283/2011, OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014, OUG nr. 57/2015, OUG nr. 99/2016, OUG nr. 9/2017).

Însă, prin Notele de şedinţă depuse la dosar pârâtul a relevat că unele elemente incluse în suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, astfel cum aceasta a fost stabilită la 31 decembrie 2010, a cunoscut modificări. Aceasta în timp ce în coeficienţii de ierarhizare minimi şi maximi corespunzători salariilor/soldelor funcţiilor de bază ai funcţionarilor publici cu statut special (poliţişti), nu au cunoscut modificări.

Afirmaţiile pârâtului sunt susţinute prin înscrisurile depuse la 145, 156-159.

Aşa cum s-a arătat, în suma compensatorie cu caracter tranzitoriu au fost incluse o serie de cuantumuri ale unor drepturi de natură salarială de care personalul a beneficiat până la data de 31 decembrie 2009. Dintre acestea unele au caracter subiectiv, în sensul că se acordă în condiţiile deţinerii unor calificări, certificate, avize ori desfăşurării activităţii în anumite situaţii (zilele de repaus), iar altele au un caracter obiectiv. Astfel, singurele componente care au caracter obiectiv şi care puteau fi calculate pentru oricare dintre reclamanţi la un moment dat este cuantumul sumei care a reprezentat sporul de fidelitate şi sporul de merit.

În privinţa acestuia din urmă, pentru cei care nu aveau incluse în salariul de funcţie aceste sume în luna decembrie 2009, a fost inclusă în proporţie de 50% la data de 01.08.2016 şi 50% la data de 01.04.2017, fapt de altfel necontestat şi din care rezultă existenţa unui tratament discriminatoriu pentru personalul care deţinea aceleaşi funcţii şi îşi desfăşurau activitatea în aceleaşi condiţii.

În drept, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 1 alin.5^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.5 alin.1^1 din aceeaşi ordonanţă: „Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”.

Instanţa are în vedere şi Decizia nr.23/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie  conform art.519 Cod procedură civilă, prin care s-a statuat că:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice”.

Ţinând seama de interpretarea dată dispoziţiilor legale mai sus citate, se constată că de prevederile art. 1 alin.5^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 beneficiază, în egală măsură şi personalul din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice finanţate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare şi reclamanţii din prezenta cauză.

Prin aceste dispoziţii legiuitorul a prevăzut un mecanism de înlăturare a situaţiilor de discriminare identificate cu privire la salarizarea personalului angajat în instituţiile şi autorităţile publice pe funcţii de acelaşi fel, prin acordarea în beneficiul tuturor acestor salariaţi a nivelului de salarizare în plată pentru funcţia similară, existent în cadrul aceleiaşi instituţii. Câtă vreme pentru acelaşi tip de funcţie publică, salariatul care îndeplineşte aceleaşi condiţii de grad profesional, studii, vechime, tip de activitate şi condiţii de muncă are stabilit salariul funcţiei de bază inferior celui aflat în plată în beneficiul unui alt salariat, legiuitorul permite acordarea acestui din urmă nivel de salarizare pentru toate categoriile de salariaţi care îndeplinesc aceleaşi condiţii menţionate

În speţă, aşa cum s-a arătat pentru funcţii similare şi în cazul desfăşurării activităţii în aceleaşi condiţii au existat nivele de salarizare diferite, după cum salariaţii au beneficiat de anumite sporuri sau nu anterior anului 2009. De altfel, acest fapt a fost confirmat prin acordarea sumelor corespunzătoare salariului de merit începând cu data de 01.08.2016 după intrarea în vigoare a OUG nr.20/2016, ţinând seama de scopul declarat al OUG nr.20/2016 şi al OUG nr.43/2016 care au modificat şi completat, succesiv, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ce stabilea salarizarea în anul 2016, scop ce consta în ,,eliminarea inechităţilor în materie de salarizare, în raport cu nivelul studiilor şi al activităţii profesionale prestate’’ şi a discrepanţelor rezultate din neaplicarea în integralitate a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, decurgând din conservarea, în esenţă, a salarizării, potrivit cadrului normativ din anul 2009.

Referitor la acest aspect, nu se poate omite că prin Decizia nr.794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr.1029/21.12.2016, Curtea Constituţională a reţinut că …,, De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a O.U.G nr.20/2016. prin art.1 alin. (51) din O.U.G. nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr.71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim, aspecte menţionate şi în Decizia nr.23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.’’ În mod evident, se are în vedere egalizarea indemnizaţiilor personalului care îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, întrucât prin art. I pct. 6 din Legea nr. 71/2015 de aprobare a OUG nr. 83/2014 a fost completat art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, clarificându-se conceptul de "nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare", după cum urmează: "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării."

În prezenta cauză argumentul prezintă relevanţă sub aspect temporal, respectiv al datei la care se naşte dreptul reclamanţilor, dată care, raportat la deciziile obligatorii invocate, nu poate fi alta decât data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015.

Apărarea formulată în cauză de pârât în sensul că prevederile art. 5 alin. (1), alin. (11), alin. (12), art. 1 alin. (51) din OUG 83/2014, art. 4 din Anexa VII la Legea – cadru nr. 284/2010 nu sunt incidente, întrucât salariul de bază este un element de salarizare care face parte din sistemul de salarizare al personalului civil şi nu din cel specific poliţiştilor, nu poate fi primită.

Prin Decizia nr. 51/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că termenul de "salariu de bază" prevăzut de art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă şi la "salariul funcţiei de bază" al poliţiştilor.

Întrucât dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, potrivit art.521 alin. 3 Cod procedură civilă, orice discuţie în legătură cu această chestiune de drept apare ca fiind inutilă.

Având în vedere că cele două componente salariale cu caracter obiectiv care compun suma compensatorie inclusă în salariul de funcţie, au cunoscut modificări ulterior anului 2010, instanţa constată că este întemeiată susţinerea reclamanţilor, privind existenţa discriminării salariale şi reţinând că dispoziţiile art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, astfel cum au fost modificate şi aprobate prin Legea nr. 71/2015, şi interpretate de către ÎCCJ prin dezlegarea dată problemei de drept în discuţie, sunt aplicabile situaţiei reclamanţilor, aplicând principiul pentru muncă egală, salariu egal, instanţa apreciază întemeiată acţiunea şi o admite.

În ceea ce priveşte actualizarea cu coeficientul de inflaţie şi plata dobânzilor legale a drepturilor băneşti constând diferenţele salariale ce rezultă ca urmare a recalculării, acesta a fost admis, deoarece potrivit art.166 alin.4 din Codul muncii care completează Legea nr.188/1999 republicată, potrivit art.109 din acelaşi act normativ, întârzierea la plată a salariului sau neplata acestuia, atrage obligaţia angajatorului la plata de daune interese.

Respectarea principiului acoperirii integrale a prejudiciului produs salariatului prin întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia se realizează nu doar prin plata drepturilor salariale restante, ci şi prin obligarea angajatorului la plata de daune-interese constând printre altele, în dobânda legală aferentă sumelor neplătite sau plătite cu întârziere.

Cu privire la plata dobânzii şi acordarea actualizării sumelor datorate în funcţie de indicele de inflaţie, instanţa apreciază că pot fi acordate cumulat întrucât sunt două instituţii distincte. În timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului şi invers, deoarece acestea au temeiuri şi sporuri diferite. Dobânda îşi are temeiul în art. 1489 Cod civil, iar actualizarea îşi are raţiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. Prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul scurs de la data scadenţei şi cea a plăţii efective a sumei datorate, această opinie fiind exprimată atât în doctrină cât şi în practică.

Instanţa reţine şi prevederile art. 728 alin. 3 Cod procedură civilă conform căruia salariile sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă, astfel ca, nici nu pot fi urmărite decât în anumite condiţii restrictive şi până la o anumita limită, situaţie raportat la care, prejudiciul suferit de reclamanţi este evident şi se impune a fi reparat integral, reparaţie ce include, nu doar actualizarea sumei datorate conform indicilor de inflaţie ci şi acordarea dobânzilor legale de la scadenţa sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

Cuantumul sumelor cuvenite fiecărui reclamant în parte şi elementele salariale concrete pe baza cărora au fost stabilite, reprezintă aspecte care vizează punerea în executare a hotărârii şi vor fi avute în vedere la acel moment.

În ceea ce îl priveşte pe reclamantul C.O.D., potrivit afirmaţiilor pârâtului, a beneficiat de un nivel maxim de salarizare la nivelul ordonatorului de credite, pentru funcţia, gradul, gradaţia şi activitatea desfăşurată, nivelul de salarizare fiind unul similar pentru cei care au aceleaşi coordonate de salarizare şi condiţii de muncă, exemplificând că la nivelul lunii februarie 2016, salariul de funcţie al reclamantului a fost similar cu al celor care au acelaşi grad, vechime, funcţie, nivel de studii şi atribuţii în fişa postului, indicându-l pe domnul ….

Ca urmare, neputând fi identificate în privinţa acestuia elemente pe baza cărora să se poată reţine existenţa unui tratament discriminatoriu, acţiunea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare