Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 944 din 25.11.2019


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD Operator 2826

DOSAR NR. --/---/---

SENTINŢA CIVILĂ NR.

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2019

Instanţa constituită din :

Preşedinte:

 Grefier:

S-a luat în examinare, cauza civilă formulată de contestatoarea B în contradictoriu cu intimata R L IFN SA, pentru contestaţie la executare.

 Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din data de 12.11.2019, concluziile părţilor şi ale reprezentanților acestora, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

JUDECĂTORIA

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.944/246/23.04.2019, contestatoarea B, domiciliată în ..., a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata R L IFN SA cu sediul în, înregistratată la ORC  sub nr. având CUI, împotriva executării silite efectuate în dosar executional nr. al BEJ H, cu sediul in, CIF, solicitând ca dupa administrarea probelor, prin sentinţa care se va pronunţa să se admită contestaţia la executare şi pe cale de consecinţă să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în acest dosar.

În temeiul art.723 NCPC  a solicitat întoarcerea executării silite cu consecinta repunerii partilor în situaţia anterioara.

În temeiul art. 719 NCPC a solicitat ca până la solutionarea definitiva a prezentei contestatii să se dispună suspendarea executării silite pentru creanta supusa executarii silite în suma de 45.405,06 Euro. In temeiul  art. 670 alin. 4 NCPC, necondiționat de plata vreunei cauțiuni, a solicitat suspendarea executării silite şi a cheltuielilor de executare în suma de 9.302,26 lei.

In temeiul art. 712 alin.3 NCPC contestația privește şi încheierea nr. din data de 26.03.2019 pronuntata de catre Judecatoria I în dosar nr., încheiere prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite în dosar executional nr. a BEJ H, încheiere data fără îndeplinirea condițiilor legale, motiv pentru care a solicitat anularea acesteia.

Cu cheltuieli de judecată.

În fapt a arătat că la data de 05.04.2019 i-a fost comunicata de către BEJ H o somație prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 1 zi de la primirea acesteia contestatoarea să achite suma de 45.405,06 Euro, respectiv echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând creanța şi cheltuieli de executare silita în suma de 9.302 lei. Cu aceeasi ocazie a fost comunicata încheierea de stabilire a cheltuieli de executare silita pentru suma de 9.302 lei din data de 02.04.2019, titlu executoriu - contractul de leasing financiar persoane juridice nr., adrese popriri instituții bancare, precum şi încheierea nr. a Judecatoriei Ineu pronunțate în dosar nr..

Procedura executării silite în dosar execuțional nr. al BEJ H, s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale imperative în materie de executare silita fapt ce atrage nulitatea tuturor actelor de executare întocmite.

În baza contractului de leasing financiar încheiat cu intimata, debitoarea principala N SRL în calitate de utilizator a obtinut o finantare de 48.750 Euro + TVA pentru achiziționarea în regim leasing a unui AUTOTRACTOR cu o valoare de 75.000 EURO, societatea SC SRL achitând un avans de 26.250 euro reprezentând 35% din valoarea acestuia. Subsemnata B a garantat în calitate de fidejusor în restituirea acestei sume.

La data de 30.05.2018 societatea de leasing a emis notificarea de a achita ratele restante, predarea bunului şi rezilierea contractului de leasing, aducându-se la cunoștința societății debitoare faptul că, contractul de leasing nu mai produce niciun efect juridic. La data de 27.06.2018, bunul mobil a fost predat societății de leasing ca urmarea a imposibilității de a achita contravaloarea ultimelor rate.

Ulterior încheierii contractului de leasing financiar şi predării bunului, utilizatoarea împrumutata SC SRL a intrat în procedura insolventei la data de 01.08.2018 prin hotărârea nr. pronunțată de catre Tribunalul A în dosar nr..

Pârâta R L IFN SA a formulat cerere de creanță la data de 17.09.2018 pentru suma de 2.472,39 lei reprezentând suma rămasă de recuperat de la debitoarea SC SRL, reprezentând diferența dintre valoarea totala a sumelor datorate de către debitoarea principala în baza contractului de leasing şi valoarea de piață a bunului ce a constituit obiectul finanțării, conform raportului de evaluare, suma care a fost înscrisă la tabelul de creanțe al debitoarei.

Așadar, pârâta creditoare R L IFN SA a valorificat bunul mobil reprezentat de AUTOTRACTOR şi a recuperat aproape integral suma acordata. Acest aspect rezulta cu evidenţă din cererea de creanţă formulată la dosarul de insolvenţă al debitoarei SC SRL. Or, este evident ca datoria garantului nu poate fi mai mare decât datoria debitorului principal. Datoria debitorului principal este cea înscrisă în tabelul de creanțe care reprezintă titlul executoriu în procedura colectivă şi concursuală a legii insolventei. Este adevărat că garanțiile constituite asupra patrimoniului garanților pot fi executate independent de procedura colectiva însă ceea ce trebuie urmărit este valoarea creanței puse în executare. De observat este că, potrivit dispozițiilor legale cuprinse în art. 663 NCPC, executarea silita nu se poate face decât daca creanța este certă, lichidă şi exigibilă, condiții neîndeplinite în prezenta cauza.

Caracterul incert al creantei rezultă şi din faptul ca ulterior formulării cererii de creanță prin care s-a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei principale SC N SRL a sumei de 2.472,39 lei, creditoarea pârâtă a comunicat contestatoarei prin email în data de 28.02.2019 ca în urma valorificării de către aceasta a bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. având ca debitor SC N SRL în calitate de utilizator şi pe contestatoare în calitate de fidejusor ar mai fi rămas de achitat o diferență în suma de 6.536,18 Euro fără TVA. Astfel, ca la data de 26.03.2019, data la care a fost pronunțată încheierea de încuviințare a executării silite, creanță pentru care s-au demarat formele de executare silita era achitată aproape integral, rămânând un rest de plata de 2.472,39 lei şi prin urmare contestatoarea nu poate fi supusa formelor de executare silita pentru suma de 45.405,06 Euro, în condițiile în care pe de o parte bunul mobil menționat, respectiv AUTOTRACTOR a fost valorificat de către creditoarea pârâta, iar pe de alta parte acesta s-a înscris la masa credală a debitoarei principale SC N SRL cu suma 2.472,39 lei.

Dovada susținerilor sale o reprezintă pe de o parte dovada plăților făcute de către debitoare până la intrarea acesteia în insolventa, cererea de creanță şi înscrierea paratei creditoare în tabelul de creanțe al debitoarei N SRL cu suma 2.472,39 lei şi comunicarea de către pârâtă prin email prin care i se aducea la cunoștință ca suma datorata după valorificarea acestui bun la data de 28.02.2019 se ridica la suma de 6.536,18 Euro, suma exponențial mai mare decât suma datorată de către debitorul principal, ceea ce nu poate fi admis şi permis, deși aceasta a fost recuperată aproape în totalitate de către pârâtă prin valorificarea bunului mobil. Cu toate acestea pârâta creditoare a investit cu rea-credință executorul judecătoresc să execute aceeași creanță pentru a doua oara cu consecința prejudicierii acesteia în mod direct.

Prin acest comportament pârâta creditoare manifesta o totala rea-credință în exercitarea drepturilor sale procesuale încercând astfel o dubla executare şi o îmbogățire fără justă cauza în detrimentul contestatoarei.

Prin demararea formelor de executare silita împotriva sa şi poprirea conturilor i se cauzează grave şi importante prejudicii şi îi sunt afectate drepturile prin instituirea popririi asupra veniturilor şi conturilor sale, dar şi prin executarea silita a celorlalte bunuri aflate în patrimoniul său. Rezultă așadar că vătămarea este evidentă şi nu poate fi înlăturată decât prin anularea tuturor formelor de executare silita în cadrul prezentului dosar execuțional.

Titlul executoriu pus în executare în cadrul dosarului execuțional nu îl constituie o hotărâre judecătorească, ci un contract de leasing financiar care suporta şi analiza apărărilor de fond împotriva acestuia potrivit art. 712 alip.2 NCPC. Astfel ca, pe calea prezentei contestații la executare, înțelege să invoce lipsa unei creanțe certe, lichide şi exigibile.

Potrivit art. 663 NCPC, executarea silita nu se poate face decât daca creanța este certă, lichidă şi exigibilă or, prin prezenta contestație se contestă însăși existenta creanței pentru care s-a început executarea contestatoarei. Câtă vreme nu există o creanță certă, lichidă şi exigibilă nu se poate proceda la executarea silită.

Or, este imposibil ca datoria împrumutatei principale şi a contestatoarei în calitate de fidejusor să fie de 45.405,06 Euro în condițiile în care suma acordata în anul 2016 a fost în cuantum de 48.750 EURO, în condițiile în care s-au achitat rate conform scadențarului de către debitoarea principală SC N SRL, pârâta a valorificat bunul mobil şi s-a înscris în tabelul de creanțe al debitoarei principale cu suma de 2.472,39 lei reprezentând diferența dintre valoarea totală a sumelor datorate de către debitoarea principal în baza contractului de leasing nr. şi valoarea de piață a bunului ce a constituit obiectul finanțării. Prin urmare nu recunoaște cuantumul sumei pentru care s-a început executarea silită în prezentul dosar de executare silita.

O incertitudine a modului în care a fost efectuat calculul sumei puse în executare rezultă din faptul că pârâta a solicitat şi a fost înscrisă în tabelul de creanțe a debitoarei principale cu suma de 2.472,39 lei reprezentând restanţă, iar la începutul lunii martie 2019 pârâta i-a comunicat că debitul restant este în suma de 6.536,18 Euro (mult mai ridicat decat debitul debitoarei principale N SRL în suma de 2.472,39 lei, ceea ce este nepermis), şi s-a valorificat acest bun de catre parata, datoria contestatoarei urca la suma de 45.405,06 Euro. Or, câtă vreme nu exista o creanță certă, lichidă si exigibilă nu se poate proceda la executare pentru o suma nedatorata şi pe care nu o recunoaşte.

In ceea ce privesc cheltuielile de executare arată că acestea în principal sunt nedatorate întrucât nu exista creanță care a fost pusa în executare împotriva contestatoarei, iar pe de alta parte sunt nelegal stabilite şi nejustificat de ridicate în raport de activitatea depusă, motiv pentru care le contestă. La data la care a fost emisa somația - primul act de executare silita şi i-au fost comunicate actele de executare silita (la data de 05.04.2019), creanța se ridica la suma de 2.472,39 lei, motiv pentru care nu datorează suma solicitată cu titlul de cheltuieli de executare silita, executarea silita fiind nelegala.

Prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silita întocmită în data de 02.04.2018 şi comunicată la data de 05.04.2019, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silita la suma de 9.302 lei (TVA inclus), compusa din: suma de 20 lei taxa judiciară de timbru - încuviințare executare, suma de 8.806 lei (TVA inclus) reprezentând onorariu executor judecătoresc, suma de 357 lei (TVA inclus) - pentru publicarea si comunicarea actelor de procedura, suma de 119 lei (TVA inclus) —pentru orice alte acte sau operațiuni date prin lege.

Executorii judecătorești care sunt investiți prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public nu pot prejudicia, în mod nejustificat pe una din părţile procedurii de executare silită. Mai mult decât atât, în situația în care nu există datorie în suma pusă în executare, este evident ca nu datorează nici cheltuieli de executare în suma solicitată de către executor. Stabilirea unor cheltuieli de executare silita în cuantum atât de ridicat pentru o datorie inexistenta în cuantumul solicitat de către creditoare reprezintă un abuz atât din partea creditorului cât şi din partea executorului judecătoresc, abuz care trebuie cenzurat de instanța de judecata. Potrivit dispozițiilor art.670 alin 1 NCPC partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silita este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Rezulta așadar ca intimata, solicitând un serviciu din partea executorului judecătoresc, deși știa ca nu mai are de încasat nici o creanță, este datoare a suporta cheltuielile generate de cererea sa. Oricum stabilirea unor cheltuieli de peste 9.000 de lei este excesiva în raport de munca efectiv prestată.

Este de remarcat şi faptul ca se stabilește un onorariu execuțional în cuantum de 8.806 lei cu TVA inclus, iar ulterior executorul judecătoresc arată ca se stabilește un onorariu separat pentru fiecare act întocmit de acesta (cu comunicarea actelor de procedura, precum şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite ), depășind astfel cuantumul legal. Se  pune întrebarea fireasca pentru ce se mai stabilește un onorariu al executorului judecătoresc separat daca toate actele întocmite de către acestea sunt taxate în mod independent ajungându-se practic în situația de a se stabili un onorariu dublu în paguba şi în detrimentul debitorului. In cadrul executării silite chiar daca se emit adrese şi se comunică acte de procedura, fapt de altfel inerent activității de executare silita, pentru acestea nu se percep onorarii separate ci doar un singur onorariu.

Având în vedere nelegalitatea stabilirii cheltuielilor de executare, în temeiul art. 670 alin.4 N.C.pr.civ., necondiționat de plata vreunei cauțiuni, solicită suspendarea executării acestor cheltuieli de executare.

In temeiul art. 719 NCPC, solicită ca pana soluționarea definitiva a prezentei contestații să se dispună suspendarea executării silite pentru creanța supusă executării silite în suma de 45.405,06 Euro. Suspendarea se impune pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar mai putea repara. Astfel, în condițiile în care îi sunt poprite conturile, pentru o suma pe care nu o datorează şi care a fost recuperată de către creditoare (suma de 2.472,93 lei este nesemnificativă în raport de sumele solicitate) îi creează grave şi importante prejudicii cu consecințe deosebit de grave pentru contestatoare. Apreciază aceste motive ca temeinice, grabnice şi de natura sa determine, condiționat de plata cauțiunii, suspendarea executării silite, ținând cont totodată şi de faptul că, contestatoarea nu datorează suma pusa în executare în cadrul prezentului dosar de executare silita, executarea fiind nelegală.

Pe cale de consecinta, având în vedere toate argumentele invocate, executarea silită este nelegală motiv pentru care a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 651, 663, 668, 669, 670, 712-719, 723 şi art. 453 N.C.pr.civ.

În probatiune, a depus la dosar: înscrisuri: somație de executare, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silita, încheierea nr. a Judecătoariei, corespondenţă purtata cu pârâta, extras portal just intrare debitoare principială în insolvenţă, copie contract leasing financiar nr. şi anexele la acesta, copie tabel de creanțe al debitoarei principale, copie declarație de creanță depusa la dosarul de insolventa al debitoarei principale la data de 17.09.2018, proces-verbal de predare bun din data de 27.06.2018, adresa de reziliere contract de leasing financiar din 30.05.2018, copie CI contestatoare, împuternicire avocațiala.

A solicitat atașarea dosarului de executare silita nr. 58/20I 9 al BEJ.

La data de 24.05.2019, contestatoarea a depus la dosar fila 50-54, un înscris intitulat precizare a contestaţiei la executare, prin care a solicitat în contradictoriu cu parata SA. împotriva executării silite efectuate în dosar execuțional nr. al BEJ H, că îşi susţine în continuare contestaţia la executare, solicitând ca după administrarea probelor, prin sentinţa care se va pronunţa să se admită contestaţia la executare şi pe cale de consecinţă,  să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în acest dosar, întoarcerea executării silite cu consecința repunerii părților în situația anterioara.

In temeiul art.712 alin.3 NCPC contestația privește şi încheierea nr. din data de pronunțată de către Judecătoria I în dosar nr., încheiere prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite în dosar execuțional nr. a BEJ H, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că la data de 22.05.2019 contestatoarei i-au fost comunicate de către BEJ H o adresa emisă la data de 16.05.2019 prin care i se aducea la cunoștință ca în dosarul execuțional nr. în baza titlul executoriu - contractul de leasing financiar persoane juridice nr. se revine la somaţia din data de 02.04.2019 cu precizarea că suma rămasa de achitat este în cuantum de 6.538,20 Euro (în loc de 45.405,06 Euro) reprezentând creanţa şi 4.185 lei (în loc de 9,302,26 lei) reprezentând cheltuieli de executare silita. La aceeaşi data i s-a comunicat şi o noua încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silita emisă la data de 16.05.2019 pentru suma de 4.185 lei (TVA inclus).

Cu aceeaşi ocazie i s-a comunicat şi procesul-verbal din data de 16.05.2019 prin care i s-a adus la cunoștință că, urmare a unei discuţii telefonice avuta cu reprezentantul creditoarei Av. A, din aceeaşi data (16.05.2019), deci ulterior formulării prezentei contestații la executare, s-a constatat de către BEJ H ca s-a reținut în mod eronat creanţa datorată ca fiind în cuantum de 45.405 Euro. Drept urmare s-a procedat la întocmirea unei noi încheieri privind cheltuielile de executare raportate la creanţa „reală" şi la emiterea unor noi acte de executare cu precizarea creanţei reale.

Procedura executării silite în dosar execuţional nr. al BEJ H, chiar şi după reducerea valoarii creanţei de la 45.405 Euro la 6.538,20 Euro s-a desfăşurat cu încălcarea dispozițiilor legale imperative în materie de executare silită, fapt ce atrage nulitatea tuturor actelor de executare întocmite.

Așa după cum s-a arătat şi în cuprinsul contestației la executare care face obiectul prezentului dosar, în baza contractului de leasing financiar încheiat cu intimata, debitoarea principală N SRL în calitate de utilizator a obţinut o finanţare de 48.750 Euro + TVA pentru achiziționarea în regim leasing a unui AUTOTRACTOR cu o valoare de 75.000 EURO. Societatea SC N SRL achitând un avans de 26.250 euro reprezentând 35% din valoarea acestuia. Contestatoarea B a garantat în calitate de fidejusor în restituirea acestei sume.

La data de 30.05.2018 societatea de leasing a emis notificarea de a achita ratele restante, predarea bunului şi rezilierea contractului de leasing, aducându-i-se la cunoştinţa societăţii debitoare faptul că, contractul de leasing nu mai produce niciun efect juridic. La data de 27.06.2018, bunul mobil a fost predat societăţii de leasing ca urmarea a imposibilităţii de a achita contravaloarea ultimelor rate.

Ulterior încheierii contractului de leasing financiar şi predării bunului, utilizatoarea împrumutata SC N SRL a intrat în procedura insolventei la data de 01.08.2018 prin hotărârea nr. pronunţata de către Tribunalul A în dosar nr.. Parata R L IFN SA a formulat cerere de creanţa la data de 17.09.2018 pentru suma de 2.472,39 lei reprezentând suma rămasa de recuperat de la debitoarea SC N SRL, reprezentând diferenţa dintre valoarea totala a sumelor datorate de către debitoarea principala în baza contractului de leasing şi valoarea de piaţa a bunului ce a constituit obiectul finanţării, conform raportului de evaluare, suma care a fost înscrisa în tabelul de creanțe al debitoarei.

Aşadar, parata creditoare a valorificat bunul mobil reprezentat de AUTOTRACTOR şi a recuperat aproape integral suma acordata. Acest aspect rezultă cu evidenţa din cererea de creanţă formulată la dosarul de insolventa al debitoarei SC N SRL. Or, este evident ca datoria garantului nu poate fi mai mare decât datoria debitorului principal. Datoria debitorului principal este cea înscrisă în tabelul de creanțe care reprezintă titlul executoriu în procedura colectiva şi concursuală a legii insolventei. Este adevărat ca garanţiile constituite asupra patrimoniului garanţilor pot fi executate independent de procedura colectiva însă ceea ce trebuie urmărit este valoarea creanţei puse în executare. De observat este că, potrivit dispozițiilor legale cuprinse în art. 663 NCPC, executarea silita nu se poate face decât daca creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, condiții neîndeplinite în prezenta cauză.

Caracterul incert al creanței rezultă şi din faptul că ulterior formulării cererii de creanță prin care s-a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei principale SC N SRL a sumei de 2.472,39 lei creditoarea parata a comunicat contestatoarei prin email în data de 28.02.2019 ca în urma valorificării de către aceasta a bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. 2 având ca debitor SC N SRL în calitate de utilizator şi pe contestatoarea în calitate de fidejusor ar mai fi rămas de achitat o diferență în suma de 6.536,18 Euro fara TVA. Astfel, că la data de 26.03.2019, data la care a fost pronunțată încheierea de încuviințare a executării silite, creanța pentru care s-au demarat formele de executare silita era achitată aproape integrat, rămânând un rest de plata de 2.472,39 lei şi prin urmare contestatoarea nu pot fi supusă formelor de executare silita nici pentru sama de 6.536,20 Euro, în condiţiile în care pe de o parte bunul mobil menționat respectiv AUTOTRACTOR a fost valorificat de către creditoarea pârâta, iar pe de alta parte acesta s-a înscris la masa credală a debitoarei principale SC N SRL cu suma 2.472,39 lei.

Dovada susținerilor contestatoarei o reprezintă pe de o parte dovada plaților făcute de către debitoare pana la intrarea acesteia în insolvenţă, cererea de creanţa şi înscrierea paratei creditoare în tabelul de creanţe al debitoarei N SRL cu suma 2.472,39 lei şi comunicarea de către pârâta prin email prin care i se aducea la cunoştinţă ca suma datorata după valorificarea acestui bun la data de 28.02.2019 se ridica la suma de 6.536,18 Euro, suma exponențial mai mare decât suma datorată de către debitorul principal, ceea ce nu poate fi admis şi permis, deși aceasta a fost recuperată aproape în totalitate de către pârâtă prin valorificarea bunului mobil. Cu toate acestea pârâta creditoare investeşte cu rea-credinţă executorul judecătoresc să execute aceeaşi creanţă pentru a doua oara cu consecinţa prejudicierii acesteia  în mod direct. Prin acest comportament parata creditoare manifestă o totala rea-credinţă în exercitarea drepturilor sale procesuale încercând astfel o dublă executare şi o îmbogăţirea fără justă cauză în detrimentul contestatoarei.

Prin demararea formelor de executare silita împotriva acesteia şi poprirea conturilor i se cauzează grave şi importante prejudicii şi îi sunt afectate drepturile prin instituirea popririi asupra veniturilor şi conturilor sale, dar şi prin executarea silita a celorlalte bunuri aflate în patrimoniul său. Rezultă așadar ca vătămarea este evidenta şi nu poate fi înlăturată decât prin anularea tuturor formelor de executare silita în cadrul prezentului dosar execuțional.

Titlul executoriu pus în executare în cadrul dosarului execuțional nu îl constituie o hotărâre judecătoreasca, ci un contract de leasing financiar care suporta şi analiza apărărilor de fond împotriva acestuia potrivit art. 712 alin.2 NCPC. Astfel ca, pe calea contestației la executare, a înțeles să invoce lipsa unei creanţe certe, lichide si exigibile.

Potrivit art. 663 NCPC, executarea silita nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă si exigibilă or, prin prezenta contestație se contestă însăși existenţa creanței pentru care s-a început executarea silita. Câtă vreme nu exista o creanță certă, lichidă si exigibilă nu se poate proceda la executare silită.

Or, pârâta a valorificat bunul mobil şi s-a înscris în tabelul de creanţe al debitoarei principale cu suma de 2.472,39 lei reprezentând diferența dintre valoarea totală a sumelor datorate de către debitoarea principal în baza contractului de leasing nr. şi valoarea de piaţa a bunului ce a constituit obiectul finanţării. Prin urmare nu recunoaşte cuantumul sumei pentru care s-a continuat executarea silita la suma redusă de 6.538, 20 Euro pusă în executare în prezentul dosar de executare silita după diminuare. O incertitudine a modului în care a fost efectuat calculul sumei puse în executare rezultă din faptul că pârâta a solicitat şi a fost înscrisă în tabelul de creanţe al debitoarei principale cu suma de 2.472,39 lei reprezentând restanta, iar la începutul lunii martie 2019 parata i-a  comunicat ca debitul restant este în suma de 6.536,18 Euro (mult mai ridicat decât debitul debitoarei principale N SRL în suma de 2.472,39 lei ceea ce este nepermis), şi s-a valorificat acest bun de către pârâta, datoria contestatoarei urcându-se la suma de 45.405,06 Euro, ulterior (dar dupa formularea prezentei contestații la executare) se revine şi se arată că debitul ar fi de 6.536,18 Euro. Or, câtă vreme nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă nu se poate proceda la executare pentru o sumă nedatorată şi pe care nu o recunoaşte.

În ceea ce privesc cheltuielile de executare arătă că acestea în principal sunt nedatorate întrucât nu exista creanţa care a fost pusa în executare împotrivă contestatoarei, iar pe de alta parte sunt nelegal stabilite şi nejustificat de ridicate în raport de activitatea depusă, motiv pentru care le contestă. La data la care a fost emisa somaţia - primul act de executare silita şi i-au fost comunicate actele de executare silită (la data de 05.04.2019), creanţa se ridica la suma de 2.472,39 lei, motiv pentru care nu datorează suma solicitată cu titlul de cheltuieli de executare silita, executarea silita fiind nelegală.

Prin noua încheiere privind stabilirea cheltuielilor de executare silită întocmită în data de 16.05.2019 şi comunicată la data de 22.05.2019, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silita la suma de 4.185 lei (TVA inclus), compusa din: suma de 20 lei taxa judiciara de timbru - încuviinţare executare, suma de 3.689 lei (TVA inclus) reprezentând onorariu executor judecătoresc, suma de 357 lei(TVA inclus) - pentru publicarea si comunicarea actelor de procedura, suma de 119 lei (TVA inclus) -pentru orice ale acte sau operaţiuni date prin lege.

Executorii judecătorești, care sunt învestiți prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public nu pot prejudicia, în mod nejustificat pe una din părţile procedurii de executare silită. Mai mult decât atât, în situaţia în care nu există datorie în suma pusă în executare, este evident că nu datorează nici cheltuieli de executare în suma solicitată de către executor. Stabilirea unor cheltuieli de executare silita în cuantum atât de ridicat pentru o datorie inexistenta în cuantumul solicitat de către creditoare reprezintă un abuz atât din partea creditorului cât şi din partea executorului judecătoresc, abuz care trebuie cenzurat de instanţa de judecata. Potrivit dispoziţiilor art.670 alin.1 NCPC partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silita este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Rezultă aşadar ca intimata, solicitând un serviciu din partea executorului judecătoresc, deși știa ca nu mai are de încasat nici o creanță, este datoare a suporta cheltuielile generate de cererea sa. Oricum stabilirea unor cheltuieli de peste 9.000 de lei este excesivă în raport de munca efectiv prestată.

Este de remarcat şi faptul că se stabilește un onorariu execuțional în cuantum de 8.806 lei cu TVA inclus, iar ulterior executorul judecătoresc arată că se stabileşte un onorariu separat pentru fiecare act întocmit de acesta (cu comunicarea actelor de procedura, precum şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite), depășind astfel cuantumul legal. Se pune întrebarea fireasca pentru ce se mai stabileşte un onorariu al executorului judecătoresc separat daca toate actele întocmite de către acestea sunt taxate în mod independent ajungându-se practic în situaţia de a se stabili un onorariu dublu în paguba şi în detrimentul debitorului. În cadrul executării silite chiar dacă se emit adrese şi se comunică acte de procedura, fapt de altfel inerent activităţii de executare silită, pentru acestea nu se percep onorarii separate ci doar un singur onorariu.

Având în vedere nelegalitatea stabilirii cheltuielilor de executare, în temeiul art. 670 alin.4 N.C.pr.civ., necondiționat de plata vreunei cauțiuni, a solicitat suspendarea executării acestor cheltuieli de executare.

În temeiul art. 719 NCPC, a solicitat ca până la soluționarea definitiva a prezentei contestații să se dispună suspendarea executării silite pentru creanţa supusa executării silite în suma de 6.536,20 Euro. Suspendarea se impune pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar mai putea repara. Astfel, în condiţiile în care îi sunt poprite conturile, pentru o suma pe care nu o datorează şi care a fost recuperata de către creditoare (suma de 2.472.93 lei este nesemnificativa in raport de sumele solicitate) îi creează grave şi importante prejudicii cu consecinţe deosebit de grave pentru contestatoare. Apreciază aceste motive ca temeinice, grabnice şi de natura să determine, condiţionat de plata cauţiunii, suspendarea executării silite, ținând cont totodată şi de faptul că, contestatoarea nu datorează suma pusa în executare în cadrul prezentului dosar de executare silita, executarea fiind nelegală.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate argumentele invocate, executarea silită este nelegală motiv pentru care a solicitat admiterea contestaţiei la executare precizată, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept a invocat prevederile art. 651. 663, 668, 669, 670, 712-719, 723, N.C.pr.civ., art. 453 N.C.pr.civ.

În probaţiune, a depus înscrisuri: adresa, procesul-verbal şi încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silita, toate încheiate în data de 16.05.2019 de către B, emise în dosar execuțional nr.

A solicitat ataşarea dosarului de executare silita nr. 58/2019 al B.

La data de 30.05.2019, intimata R L  SA, a depus la dosar întâmpinare filele 58-63, prin care a solicitat admiterea excepţiilor formulate;

În cazul respingerii excepțiilor invocate şi judecării cauzei pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare, ca nefondata şi neîntemeiată.

Având în vedere prevederile art. 137, alin. 1 C. pr. civ, a invocat excepţia netimbrării  cererii.

Arată că, contestatoarea are obligația de a plăti taxa judiciară de timbru, calculată conform prevederilor art. 10, alin. 3, coroborate cu prevederile art. 3, alin 1, Ordonanța de Urgenta nr. 80/2013, având în vedere invocarea necesităţii lămuririlor cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, contractul de leasing financiar nr.. Având în vedere faptul că exemplarul comunicat nu conține dovada achitării taxei de timbru, a solicitat a se  verifica îndeplinirea obligației de plata a taxei judiciare de timbru.

În cazul netimbrării, sau a timbrării insuficiente, în baza prevederilor art. 197 c. pr. Civ, a solicitat anularea contestaţiei la executare.

Excepția tardivităţii formulării contestaţiei.

A solicitat a se pronunţa cu privire la respectarea termenului legal de 15 zile, prevăzut la art. 715 C. pr. civ. Contestatoarea, în debutul dezvoltării motivelor contestației la executare, afirmă că i-au fost comunicate actele de executare întocmite în dosarul de executare silita nr., în data de 05.04.2019. Exemplarul contestației la executare comunicat conține aplicată stampila registraturii instanței, cu menționarea datei de depunere, 23.04.2019, data confirmată şi de mențiunile înscrise pe portalul instanțelor de judecata.

In opinia intimatei, termenul legal de 15 zile împlinit în data de 22.04.2019, astfel ca a solicitat să se constate ca acţiunea a fost depusa după împlinirea termenului legal, la data depunerii contestației fiind decăzuta din dreptul de a contesta executarea silita, astfel că soluția legala în prezenta cauza este respingerea contestației, ca tardiv formulată.

In opinia intimatei, contestaţia la executare a fost formulată în afara termenului legal  prevăzut pentru exercitarea acestui drept, astfel că a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind tardiv introdusă.

Excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privitor la suspendarea executării silite, având în vedere nedepunerea cauţiunii, obligatorie judecării pe fond a acestui capăt de cerere.

În vederea judecării pe fond a capătului de cerere referitor la suspendarea executării silite cu care instanța a fost investita şi având în vedere dispozițiile art. 719, alin. 2 Cod de Pr. Civ., debitoarea contestatoare are obligatia de a depune o cautiune, calculată la valoarea obiectului contestației.

Întrucât exemplarul contestației la executare nu conține dovada indisponibilizării cauțiunii, a înțeles să investească instanta în efectuarea verificărilor necesare, în vederea stabilirii respectării prevederilor legale, privitoare la depunerea sumei reprezentând cauțiune, în cuantumul prevăzut la art. 719, alin. 2 Cod de Pr. Civ.

Având în vedere faptul că depunerea cauţiunii este o condiţie esenţială, sine-qua-non, judecării acestuia capăt de cerere, în cazul nedepunerii cauţiunii, a solicitat a se dispune respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă.

Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată şi neîntemeiată.

În fapt,  a arătat că, in calitate de finanţator, a încheiat cu societatea N SRL, în calitate de utilizator, contractul de leasing financiar nr. (în continuare denumit 'Contractul de leasing"), în vederea achiziționării, în sistem leasing financiar, a unui autotractor marca DAF, identificat cu seria de șasiu. Contestatoarea B, în calitate de fidejusor, a garantat îndeplinirea tuturor obligatiilor asumate de utilizator la data semnării contractului de leasing.

Începând cu luna februarie a anului 2018, utilizatorul si nici fidejusorul nu au mai achitat ratele de leasing, ajungând să figureze în evidenţe cu un număr de patru rate de leasing consecutive neachitate. Drept consecință a nerespectării obligației de plata, prin notificările nr. si din 30.05.2018, a declarat contractul de leasing reziliat, în baza dispozițiilor art. 8 pct. 1 si art. 9 din contractul de leasing, prevederi contractuale ce izvorăsc din dispoziţiile art. 15 din Ordonanța de Guvern nr. 51 /1997 privind operațiunile de leasing şi societăţile de leasing. Notificare de reziliere a contractului de leasing a fost trimisa atât utilizatorului, cât şi fidejusorului, aceștia având obligaţia predării bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing şi plata imediată a ratelor de leasing scadente şi neachitate, a îndemnizației de reziliere, precum şi a eventualelor costuri suplimentare aferente încetării contractului. Deşi conform clauzelor contractuale agreate (art. 9, lit.a, raportat la art.7.3 din Condiţiile Generale de Leasing Financiar), utilizatorul N SRL avea obligaţia să predea obiectul de leasing, pe propria cheltuiala, în termen de 3 zile începând cu notificarea rezilierii contractului, utilizatorul nu a înțeles să-şi respecte aceasta obligaţie. Astfel, intimata a fost nevoită să apeleze la o societate specializată în transportarea bunului, având în vedere faptul ca acesta a fost recuperat din localitatea C, Spania, în data de 27.06.2018 şi transportat în locația unde intimata depozitează bunuri aferente unor contracte reziliate, operaţiune care a necesitat suportarea unui cost considerabil, 13.866,47 lei, reprezentând aproximativ 2.500 euro.

În data de 01.08.2018 Tribunalul A, prin Încheierea nr., În dosarul nr., a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva utilizatorului N SRL în conformitate cu dispozițiile speciale privitoare la norma juridica a creanțelor provenite din contractele de leasing, astfel cum prevede Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolventa (denumita în cele ce urmează "Legea nr. 85/2014), intimata a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei, cu diferența dintre totalul creanței deținută în temeiul contractului de leasing şi valoarea de piață a bunului care face obiectu1material al contractului de leasing, astfel cum a fost stabilita de către un evaluator autorizat ANEVAR.

Astfel se justifică solicitarea intimatei de înscriere la masa credală a debitoarei cu suma de 2.472,39 lei. Ulterior, în data de 20.05.2019, ca urmare a vânzării bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, a solicitat actualizarea cuantumului creanței şi înscrierea în tabelul definitiv al creditorilor cu suma de 6.536,18 euro, respectiv 30.233,10 lei, ținând cont de cursul de schimb valutar afişat de BNR la 01.08.2018, data deschiderii procedurii insolvenței împotriva utilizatorului, 4,6255 lei/1 euro.

Lichidatorul judiciar desemnat în procedura de faliment a utilizatorului N SRL, urmare a solicitării acestora, a întocmit în data de 22.05.2019 tabelul definitiv rectificat al creanțelor, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr., în care intimata figurează înregistrată cu creanța precizată ulterior vânzării bunului care a constituit obiectul material al contractului de leasing.

Invederează  dispozițiile art. 140 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, conform cărora "Creditorii conservă acţiunile lor pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fideiusorilor debitoruui, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului” . În considerarea acestor prevederi, desi intimata inițial a fost înscrisa la masa credala a utilizatorului N SRL cu o creanţă determinată prin scăderea valorii de piata a bunului, din totalul  prejudiciului produs, pentru că aşa  impune Legea nr. 85/2014, intimatei, în temeiul art. 140 din. 4 din legea insolvenţei, îi este recunoscut dreptul de a-şi conserva acţiunea pentru întreaga valoare a creanţei, împotriva fideiusorului B. Totalul prejudiciului înregistrat în patrimoniul intimatei, ca urmare a nerespectării obligaţiilor pecuniare asumate de utilizatorul NSRL şi garantate de fideiusorul B, este în cuantum de 52.607,53 euro.

Având în vedere faptul ca fideiusorul nu a înțeles să-şi respecte obligaţia de garantare a plăţii datorate de utilizator, asumată prin contactul de leasing, intimata a solicitat executarea silită a acesteia.

 Deși intimata era îndreptățită să solicite recuperarea întregului prejudiciu, 45.405,06 euro + TVA, a înțeles sa diminueze din această sumă preţul încasat în urma vânzării obiectului de leasing, 39.000 euro  + TVA, solicitând executorului judecătoresc recuperarea sumei reprezentând diferenţă, în cuantum de 6.536,20 euro, suma nepurtătoare de TVA, conform art. 286 alin.4 lit.b cod fiscal.

Ulterior, după cum reiese şi din conținutul procesului verbal încheiat în data 16.05.2019 de către executorul judecatoresc în dosarul de executare nr., intimata, observând eroarea materiala strecurata în actele de executare întocmite în dosarul execuțional, a solicitat organului de executare investit în recuperarea creanței sa procedeze la îndreptarea erorii materiale, în sensul menționării in toate actele de executare, a debitului restant, astfel cum a fost solicitat de în cererea formulata, pentru a fi recuperat prin executarea silita a contestatoarei, în cuantum de 6.536,18 euro. Executorul judecatoresc, admițând solicitarea, a procedat la refacerea tuturor actelor de executare, indicând suma corecta reprezentând debit, respectiv 6.536,18 euro.

Având în vedere refacerea tuturor actelor de executare, ca urmare a îndreptării erorii materiale constatate în legătură cu menţionarea creanţei, raportat la criticile aduse de  contestatoare prin acţiunea formulată, care face obiectul dedus judecăţii în acest dosar, în opinia sa prezenta contestaţie la executare a rămasă fără obiect, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii contestatoarei.

Pe fondul judecarii cauzei, înțelege sa răspundă punctual criticilor contestatoarei.

Conform dispozițiilor art. 105 alin. 3, lit.b) din Lege nr. 85/2014, " Creanțele provenind din contracte de leasing, reziliate înainte de data deschiderii procedurii insolvenției, vor fi înnregistrate astfel:... b) dacă bunurile ce fac obiectul contractului de leasing sunt recuperate, va fi înregistrată, beneficiind de ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 8, dacă nu existe alte bunuri care să confere titularului calitatea de creditor care beneficiază de o cauză de preferinţă, doar diferenta dintre valoarea întregii creanțe şi valoarea de piaţă a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing stabilită de un evaluator independent”.

Avand în vedere foptul ca intimata a declarat reziliat contractul de leasing în data de 30.05.2018, bunul ce a constituit obiectul contractului de leasing a fost recuperat în data de 27.06.2018, la data la care s-a deschis procedura falimentului împotriva utilizatorului N SRL, 01.08.2018, intimata nu putea solicita înscrierea la masa credala a debitoarei, în alt mod, decât cel reglementat de art. 105 alin. 3, lit. 6) din Legea nr. 85/2014. Astfel, la data formulării declarației de creanţă, a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu creanta în suma de 2472, 39 lei, având însă conservat dreptul de a recupera de la fideiusorul, întreg prejudiciul în suma totala de 45.405,06 euro.

La data formulării cererii de executare silita, 14.03.2019, deși erau îndreptățiți sa solicite recuperarea întregului debit de la fideiusor, întrucât pe de-o parte astfel prevede art. 140 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, iar pe de altă partea, nu exista nicio clauza legala sau contractuală care sa interzică acest drept, intimata, de bunăvoie, a ales să diminueze din totalul creanței suma obtinuță cu titlu de preț în urma vânzării bunului, respectiv 39.000 euro, solicitând executorului judecătoresc recuperarea diferentei da 6.536,20 euro, prin executarea silita a fideiusorului B.

In cadrul procedurii falimentului utilizatorului NSRL, de asemenea benevol, a solicitat actualizarea cuantumului creanţei înscrise în tabelul creditorilor, având în vedere vânzarea bunului care a făcut obiectul contractului de leasing. Creanța precizată şi ulteror înscrisă în tabelul rectificat al creditorilor, are acelaşi cuantum de 6.536,20 euro.

Cuantumul debitului datorat a fost determinat prin diminuarea totalului prejudiciului produs patrimoniului intimatei de către utilizator, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de pltă asumate, cu preţul obţinut în uma vânzîării bunului care a constituit obiectul material al contractului de leasing.

Astfel, a solicitat să se respingă toate criticile contestatoarei, în legătură cu creanţa intimatei, în special sub aspectul îndeplinirii caracterului cert, prejudiciul cauzat de utilizatorul N SRL fiind cert, în suma de 6.536,20 euro, obligaţia de plată fiind garantată de către contestatoare.

În cererea de executare silita, a fost detaliat, pe categorii de costuri, sumele ce alcătuiesc totalul prejudiciului, cu menţiunea expresă că aceasta a fost calculată în moneda contractului de leasing, euro, astfel:

 -5.714,86 euro (26957,87 lei la cursul de schimb valutar contractual), facturi fiscale aferente rarelor de leasing nr. 17, 18, 19 si 20, emise de subscrisa şi neachitate de debitor, potrivit notificării de reziliere a contratului;

-35.903,60 euro, indemnizația de reziliere, stabilită potrivit clauzei penale prevăzută la art. 9, lit. b din "Condițiile Generale de Leasing Financiar, parte integranta a contractului de leasing, alcatuita din 33.566 euro, capital şi valoare reziduală rămase nefacturate după reziliere şi 2.337,60 euro, dobânda contractuala, potrivit scadențarului de plata a ratelor de leasing, Anexa B la contractul de leasing;- 2.499,95 euro, reprezentând costuri suplimentare înregistrate în legătura cu recuperarea bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing;

-442,60 euro, costuri în legătura cu depozitarea obiectului de leasing;

- 231,25 euro, costuri în legătura cu asigurarea CASCO a bunului;

-492,80 euro, costuri în legătura cu asigurarea RCA a bunului;

-120 euro, evaluarea bunului, în vederea stabilirii valorii de piață.

Astfel, totalul general al prejudiciului create de către debitoare este de 45.405,06 euro. Obiectul de leasing a fost vândut în sistem leasing financiar, la preţul de 39.000 euro. Înțelegând sa diminueze prețul obținut în urma vânzării bunului, din totalul prejudiciului, rezulta suma de 6.536,20 euro, reprezentând prejudiciul net creat de catre debitor.

A solicitat a se observa ca eroarea materială apărută în actele de executare întocmite iniţial de catre ececutorl judecătoresc H, s-a strecurat tocmai având în vedere faptul ca a precizat totalul prejudiciului, în suma de 45.405,06 euro, din care a scăzut prețul de vânzare a obiectului de leasing. Desi a solicitat expres, iar executorul Judecătoresc  a înţeles sa refacă toate actele  de executare întocmite cu menționarea eronată a debitului, reiterează faptul că intimata avea dreptul să solicite fideiusorului plata întregului prejudiciu, adică a sumei de 45.405,06 euro, potrivit art. 140 alin.4 din Legea nr. 85/2014, coroborat cu lipsa oricărei prevederi legale sau contractuale, de natură să interzică intimatei acest drept.

Contrar mențiunilor contestatoarei, demararea executării silite, prin toate modalitățile prevăzute de Codul de procedura civila, în mod concomitent, incluse prin poprirea conturilor bancare, sau valorificarea altor bunuri aflate în patrimoniul sau, nu constituie altceva decat o constrângere legala a fideiusorului B de a-si îndeplini obligația asumată, aceea de garantare a îndeplinirii obligaţiilor pecuniare asumate contractual şi neîndeplinite de utilizatorul N SRL. Măsura legala a executării silite reprezintă consecinţa neîndeplinirii de bunăvoie de către contestatoare, a obligaţiei de plată a prejudiciului cauzat patrimoniului acesteia.

Solicită a se reţine faptul ca singura parte semnatara a contractului de leasing financiar nr., prejudiciată în urma încheierii contractului şi nerespectării obligaţiei de plată a ratelor de leasing de către utilizator, intimata fiind lipsită de suma de bani reprezentând partea din preţul de achiziţie a bunului, plătită de intimata furnizorului obiectului de leasing şi rămasă nefacturată, ca urmare a rezilierii contractului, partea din dobânda contractuală rămasă nefacturată ca urmare a rezilierii contractului de leasing, la care se adaugă şi costurile suplimentare înregistrate în legătură cu obiectul de leasing şi care, potrivit unor clauze legale şi contractuale, incumbă debitorului utilizator.

Mai învederează instanţei motivarea deciziei nr. 2074/05.06.2014 a ICCJ pronunţată în dosar nr. 33458/3/2012.

Legea nr. 85/2014 prevede la art. 109 alin. 2" Un codebitor sau un fideiusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere să i se plătească, până la achitarea integrală a creanţei sale, cota cuvenită codebitorului sau fidejusorului, rămânând creditor al acestuia doar pentru suma neachitată.", în cazul în care contestatoarea înţelegea sa-si respecte obligaţia de garantare asumata, achita de bunăvoie suma reprezentând prejudiciu creat patrimoniului nostru, ulterior având la îndemâna măsura înscrierii la masa credala a debitoruliu principal, utilizatorul.

Contrar mențiunilor contestatoarei, creanţa este certa, existenta acesteia fiind recunoscuta de către B, În calitate de fideiusor, prin semnarea contractului de leasing;

Potrivit art. 663 al. 2 din C. Proc. Civ., creanţa este certa atunci cand existenta ei este ferma, neechivoca, "Creanţa certa este aceea a cărei existenta rezultă din însuși actul de creanţa sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul". In cazul nostru creanţa rezulta din contractul de leasing, în acest sens se menţionează cu titlu exemplificativ, Condiţiile Generale de Leasing, art. 9 Utilizatorul are următoarele obligaţii: ... "

b. Să plătească de îndată Finanţatorului toate ratele de leasing scadente şi neachitate până în acel moment, inclusiv penalităţile aferente, precum şi o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, a cărei valoare este egală cu suma ratelor de leasing rămase de achitat şi valoarea reziduală,

c.Să suporte toate costurile aferente preluării/ deplasării obictului de leasing) de la locul la

care se afla la momentul cererii de restituire şi până la locui de depozitare indicat de Finanţator,

d.Să-l despăgubească pe Finanţator pentru toate eventualele prejudicii, de orice natură, cauzate de rezilierea pentru neexecutare a CLF, în condiţiile prevăzute la art. 11. din prezentele condiţii generale.

Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize, costuri de recuperare, evaluare, depozitare, reparare OL, costuri generate de executare silită şi orice alte costuri aferente încetării CLF, precum si orice alte sume pe care era obligat să le achite conform CLF şi prevederilor legale aplicabile (incluzând, dar fără a se limita la impozitul auto, rate de asigurare, taxe etc.}.

Utilizatorul confirmă expres că sumele prevăzute la lit. b,c,d reprezintă prejudiciul pe care Părţile îl prevăd la Data Semnării că îi va fi produs Finanţatorului în cazul încetării CLF prin reziliere."

Cat privește obligația de plata a polițelor de asigurare, contractele de leasing prevăd la art. 4.1 si la punctul 4.1.2 din Condiţiile Generale de Leasing: "Utilizatorul se obliga să menţină în  vigoare, prin plata la scadenţa a primelor de asigurare, toate poliţele de asigurare încheiate în legătură cu OL (obiectul de leasing), conform condiţiilor de asigurare şi prezentului CLF (contractul de leasing financiar), încheierea tuturor asigurărilor şi, după caz, reînnoirea acestora se va face conform prevederilor art. 4.1.1, 4.1.2, 4.1.3 sau 4.1.4, după caz, iar costurile aferente asigurărilor se suportă integral de către Utilizator Asigurarea de răspundere civila obligatorie pentru daune produse terţilor pe teritoriul României (RCA) va fi încheiata la livrarea OL si reînnoita până la transferul dreptului de proprietate al OL către Utilizator, de către Finanţator, prin intermediul unui broker agreat de Finanţator, la societatea de asigurare agreată de Finanţator şi aleasa de Utilizator conform celor declarate în Anexa B "Declaraţia privind asigurarea obiectului de leasing", pe cheltuiala Utilizatorului."

In acelaşi sens dispune şi OG nr. 51/1997, Art. 10 "Locatarul/utilizatorul se obligă:... d) să ochite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe în cuantumul  şi la termenele menţionate în contract;"

Art. 11 din Condiţiile Generale de Leasing prevăd: "Despăgubirea Finanţatorului. Utilizatorul are obligaţia să despăgubească pe Finanţator, cu plata tuturor taxelor şi impozitelor aferente acestor despăgubiri, pentru orice caz de angajare a răspunderii, pierdere, cheltuială, prejudiciu sau alte cheltuieli suportate de, impuse sau pretinse Finanţatorului derivând din.

1.Utilizarea, darea în leasing şi posesia OL;

2.Rezilierea CLF pentru încălcarea obligaţiilor contractuale şi/ sau a prevederilor legale (ex. a reglementarilor din domeniul protecţiei mediului) de câtre Utilizator şi/ sau de către orice persoană care are legătură directa sau indirecta cu Utilizatorul;

3.Cheltuieli derivând din prevederi legale sau alte reglementări române privind OL şi/ sau CLF."

A solicitat să se înlăture criticile contestatoarei, cu privire la neîndeplinirea cerinței legale a caracterului ceri al creanţei pentru recuperarea căreia am solicitat executarea silita a fideiusorului B.

Creanţa este lichida atunci cand are un cuantum foarte bine determinat, cand câtimea ei este determinata prin insusi actul de creanţa sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanţa sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţa, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala. Ori, art. 9 lit b) care prevede obligaţia plății indemnizației de reziliere a stabilit factorii în funcție de care se stabilește indemnizația de reziliere. Sumele ce trebuiesc adunate, în vederea determinării cuantumului indemnizației de reziliere, sunt prevăzute in scadentarul de plata a ratelor de leasing, Anexa B la contractul de leasing, recunoscuta si asumata prin semnătura de către contestatoare.

Cu privire la condiţia ca aceasta creanţa sa fie exigibila, aceasta înseamnă o creanță cu scadenta împlinita, deci a cărei executare, daca nu s-a realizat de bunăvoie, poate fi ceruta imediat de către creditor, condiţie de asemenea îndeplinita având in vedere faptul ca la art. 9, lib) se stabileşte faptul ca du pa rezilierea contractului utilizatorul este obligat sâ plătească Finanţatorului ratele de leasing scadente şi neachitate până în acel moment, inclusiv penalităţile aferente, şi o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat şi valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea T.V.A., taxe vamale, accize şi orice alte costuri aferente încetării Contractului de Leasing Financiar (...) De asemenea, potrivit notificării de reziliere a contractului de leasing, la data rezilierii utilizatorul N SRL nu achitase patru rate consecutive de leasing, scadente, în suma totala de 26.957,87 lei, motiv pentru care a intervenit rezilierea contractului de leasing.

judecătoresc, prin raportare la debitul solicitat prin cererea de executare silita. Subscrisa a solicitat recuperarea prejudiciului in suma de 6.536,20 euro care, transformaţi in moneda naţionala la cursul afişat de BNR în data întocmirii încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silita, 16.05.2019, respectiv 4,7616 lei/1 euro, reprezentau 31.122,77 lei. Limita maxima a onorariului este de 3.112,27 lei, adică 10% dîn debit, la care se adaugă si cota legala de TVA, de 19%, rezultând onorariul maximal in cuantum de 3.703,61 lei. Prin încheierea întocmita în data de 16.05.2019, executorul a concluzionat un onorariu in suma de 3.689 lei, TVA inclus, care este interior limitei maxime admise. Restul cheltuielilor de executare, enumerate în încheierea din 16.05.2019, sunt necesare recuperării creanței prin executare silita si, potrivit art. 670 Cod pr. civ., sunt in sarcina debitorului, deci al contestatoarei.

Astfel, solicita sa se constatate legalitatea stabilirii onorariului executorului judecătoresc, precum si a celorlalte cheltuieli de executare stabilite prin încheierea din 16.05,2019, efectuate sau care vor fi efectuate in legătura cu executarea silită.

Referitor la solicitarea de suspendare a executării silite, pana la soluționarea definitiva a contestației formulate, în lipsa indisponibilizării sumei reprezentând cauțiunea, obligatorie, conform art. 719, alin. 2 cod pr. civ., în opinia intimatei solicitarea contestatoarei este inadmisibila.

In ceea ce priveşte depunerea cauţiunii, a solicitat a se avea în vedere că, consemnările  acesteia nu sunt suficiente pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executorii silite, atâta vreme cât contestatoarea trebuie să justifice convingător necesitatea şi utilitatea luarii unei asemenea măsuri excepţionale, întrucât doar existenţa unei situaţii obiective, temeinice, poate justifica suspendarea executării silite.

Si în cazul îndeplinirii obligaţiei de depunere a sumei de bani reprezentând cauţiune, în opinia intimatei contestatoarea prin contestaţia formulata nu argumentează în mod temeinic cererea de suspendare provizorie, astfel cum cere art. 719 alin. 1 Cod pr. civ. întreaga argumentaţie a contestatoarei a fost demontată în cuprinsul prezentei întâmpinări. Creanţa solicitată este dovedită, atât sub aspectul calculului sumelor componente, cât şi sub aspectul înscrisurilor doveditoare pe care le anexexează.

Actele de executare silită, întocmite iniţial de către executorul judecătoresc, ce prevedeau un cuantum eronat al creanţei au fost refăcute, eroarea materială strecurată în actele de executare iniţiale a fost îndreptată, contestatoarea nu a fost lipsită de vreo suma de bani, eventual excedentara creanţei, întrucât nu a fost comunicată vreo încheiere de distribuire a sumei, astfel ca nu s-a produs nicio vătămare contestatoarei, prin evidenţierea unui cuantum eronat al creanţei, pe titlurile executorii intocmite de către organul de executare în dosarul execuţional nr..

A solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, mai arata ca nu a fost prezentat niciun argument şi nici un temei de drept, care să poată conduce la admiterea acesteia, întreaga contestaţie nefiind altceva decât o modalitate de tergiversare a recuperării prejudiciului produs, modalitate situată la limita abuzului de drept.

Reiterează faptul că singura parte contractuală prejudiciată este intimata care este lipsita de sumele de bani datorate de către utilizator şi a căror plata a fost garantată de către contestatoare.Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite.

Se mai învederează aplicabilitatea următoarelor dispoziţii legale şi contractuale în prezenta speţa: Ordonanţa de Guvern nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, astfel cum a fost modificată (denumită în cele ce urmează " O. G. 51/1997.

Cu privire la cheltuielile de executare, astfel cum acestea au fost recomunicate contestatoarei, urmare a refacerii, în data de 16.05.2019, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silita, de către executorul judecătoresc H, criticiie contestatoarei sunt nefondate.

Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2561/2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti prevede o limita maxima de 10% din creanţa recuperată, pentru determinarea cuantumului onorariului executorului judecătoresc, prin raportare la debitul solicitat prin cererea de executare silita. Intimata a solicitat recuperarea prejudiciului în suma de 6.536,20 euro care, transformaţi în moneda naţionala la cursul afişat de BNR în data întocmirii încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silita, 16.05.2019, respectiv 4,7616 lei/1 euro, reprezentau 31.122,77 lei. Limita maximă a onorariului este de 3.112,27 lei, adică 10% din debit, la care se adaugă şi cota legala de TVA, de 19%, rezultând onorariul maximal în cuantum de 3.703,61 lei. Prin încheierea întocmită în data de 16.05.2019, executorul a concluzionat un onorariu în suma de 3.689 lei, TVA inclus, care este interior limitei maxime admise. Restul cheltuielilor de executare, enumerate în încheierea din 16.05.2019, sunt necesare recuperării creanţei prin executare silita şi, potrivit art. 670 Cod pr. civ., sunt în sarcina debitorului, deci al contestatoarei.

Astfel, a solicitat să se constate legalitatea stabilirii onorariului executorului judecătoresc, precum şi a celorlalte cheltuieli de executare stabilite prin încheierea din 16.05.2019, efectuate sau care vor fi efectuate în legătura cu executarea silita.

 Referitor la solicitarea de suspendare a executării silite, pana la soluţionarea definitiva a contestatiei formulate, în lipsa indisponibilizarii sumei reprezentând cauţiunea, obligatorie, conform art. 719, alin. 2 cod pr. civ., solicitarea contestatoarei este inadmisibilă.

In ceea ce priveşte depunerea cauţiunii, a solicitat a se avea în vedere faptul că dovada consemnării acesteia nu este suficientă pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executării silite, atâta vreme cât contestatoarea trebuie să justifice convingător necesitatea şi utilitatea luarii unei asemenea masuri excepţionale, întrucât doar existenta unei situaţii obiective, temeinice, poate justifica suspendarea executării silite.

Si în cazul îndeplinirii obligaţiei de depunere a sumei de bani reprezentând cauţiune, în opinia intimatei, contestatoarea prin contestaţia formulata nu argumentează în mod temeinic cererea de suspendare provizorie, astfel cum cere art. 719 alin. 1 Cod pr. civ. întreaga argumentaţie a contestatoarei a fost demontata de în cuprinsul prezentei întâmpinări. Creanţa solicitată este dovedită, atat sub aspectul calculului sumelor componente, cât şi sub aspectul înscrisurilor doveditoare depuse.

Actele de executare silita, întocmite iniţial de către executorul judecătoresc, ce prevedeau un cuantum eronat al creanţei au fost refăcute, eroarea materială strecurată în actele de executare iniţiale a fost îndreptată, contestatoarea nu a fost lipsită de vreo sumă de bani, eventual excedentară creanţei, întrucât nu a fost comunicată vreo încheiere de distribuire sume, astfel ca nu s-a produs nicio vătămare contestatoarei, prin evidenţierea unui cuantum eronat al creanţei, pe titlurile executorii intocmit de către organul de executare în dosarul execuţional nr..

Solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite, arată că nu a fost prezentat niciun argument si niciun temei de drept, care să poată conduce la admiterea contestaţiei, întreaga contestaţie nefiind altceva decât o modalitate de tergiversare a recuperării prejudiciului produs, modalitate situată la limita abuzului de drept.

Reiterează faptul că singura parte contractuală prejudiciata este intimata care este lipsita de sumele de bani datorate de către utilizator şi a căror plată a fost garantată de către contestataore.

Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite.

Ordonanţa de Guvern nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, astfel cum a fost modificată (denumită în cele ce urmează " O. G. 51/1997), prevede:

  Art. 5: "Prin contractul de leasing - financiar sau operaţional -, obligaţia de a asigura bunul revine locatorului/finanţatorului, care are libertatea în privinţa alegerii asigurătorului, dacă părţile nu au convenit altfel. Costurile asigurării sunt în sarcina locatarului/utilizatorului, dacă prin contract părţile nu convin altfel.";

Art. 8: ""Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.""

Art. 10: "Locatarul/utilizatorul se obligă: d) sâ achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, Tn cuantumul şi la termenele menţionate în contract"

Art. 15: "Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută îh contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing".

II. Contractul de Leasing Financiar, Condiţiile Generale de Leasing Financiar:

Art. 5.3 „Condiţii de plata": „Utilizatorul este obligat sa efectueze, la solicitarea Finanţatorului, plata oricăror alte costuri, prezente si viitoare, suportate ofe elin legătura cu CLF si cu OL, de exemplu taxe, impozite, amenzi, toate cheltuielile cu serviciile de asistenta juridica si, eventual, de judecata si cheltuielile suplimentare suportate de către Finanţator cu ocazia executorii creanţelor sale rezultând din prezentul CLF (incluzând, dar nelimitandu-se la taxa de solidaritate, taxa pe poluare, impozitul auto, tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, fondul pentru mediu, comisioane bancare etc.}. Prezenta clauza se aplica independent de încetarea din orice motive a CLF."

Art. 6.1 "Constituirea Garanţiilor": „Fideiusorul desemnat prin CLF renunţa expres la beneficiul de discutiune si la beneficiul de diviziune. Fideiusorul declara expres ca a luat la cunoştinţa situaţia financiara in care se afla Utilizatorul la momentul in care consimte sa se oblige in solidar cu acesta la executarea obligaţiilor rezultând din CLF."

Art. 6.2 "Valorificarea Garanţiilor: „In cazul în care Utilizatorul nu isi îndeplineşte oricare dintre obligaţiile sale de plata aferente CLF, Finanţatorul are dreptul sa urmărească direct pe Fideîusor in scopul executării creanţei sale pentru întreaga sumă datorata, Fideiusorul fiind obligat in solidar cu Utilizatorul in ceea ce priveşte executarea obligaţiilor izvorand din contract".

Art. 8 punctul 1: "Neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. Următoarele consie cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale rezultând din CLF, independent de existenta sau nu a culpei Utilizatorului: Neplata unei rate de leasing timp de două luni consecutivede la data scadentei(...)"

Art. 9 "Rezilierea CLF". "I n cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale prevăzute la art. 8 de mai sus precum şi în cazul în care Utilizatorul nu îşi îndeplineşte în orice mod culpabil vreuna dintre celelate obligaţii asumate prin CLF, Finanţatorul are, printre altele, dreptul sâ execute de îndată garanţiile oferite de Utilizator pentru garantarea îndeplinirii obligaţiilor sale contractuale şi să pătrundă în locul de instalare/ păstrare a OL precizat în CLF sau în orice alt loc în care este amplasat OL şi să îl ridice de la orice persoană s-or afla acesta sau să îl facă inutilizabil fără a-l ridica, fără a mai fi necesară notificarea prealabilă a Utilizatorului şi/ sau intervenţia instanţei judecătoreşti, a executorului judecătoresc sau a vreunei autorităţi sau instituţii.

În oricare din cazurile prevăzute la art. 8 pct. 1, 9, 10, 11 Finanţatorul are şi dreptul să considere CLF desfiinţat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere, fără orice oltă formalitate prealabilă şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti, întârzierea Utilizatorului rezultând din simplul fapt al neexecutârii la termen a obligaţiei.

În celelalte cazuri prevăzute la art. 8, Finanţatorul va avea dreptul de a rezilia unilateral CLF, printr-o notificare trimisă Utilizatorului, rezilierea urmând să opereze de la data înscrisă de Finanţator în notificare.

Utilizatorul este de drept în întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor sale rezultând din CLF.În  caz de reziliere a CLF (indiferent dacă prin efectul pactului comisoriu sau prin reziliere unilaterală), Utilizatorul are următoarele obligaţii: a. Sâ restituie Finanţatorului OL în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la primirea cererii Finanţatorului, în conformitate cu prevederile art. 7,3. de mai sus;

b.Să plătească de îndată Finanţatorului toate ratele de leasing scadente şi neachitate până în acel moment, inclusiv penalităţile aferente, precum şi o indemnizaţie de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, a cărei valoare este egala cu suma ratelor de leasing rămase de achitat şi valoarea reziduala;

c.Să suporte toate costurile aferente preluării/ deplasării OL de la locul la care se afla la momentul cererii de restituire şi până la locul de depozitare indicat de Finanţator;

d.Să-l despăgubească pe Finanţator pentru toate eventualele prejudicii, de orice natura, cauzate de rezilierea pentru neexecutare a CLF, în condiţiile prevăzute la art. 11. din prezentele condiţii generale.

Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize, costuri de recuperare, evaluare, depozitare, reparare OL, costuri generate de executare silita şi orice alte costuri aferente încetării CLF, precum şi orice alte sume pe care era obligat să le achite conform CLF şi prevederilor legale aplicabile (incluzând, dar fără a se limita la impozitul auto, rate de asigurare, taxe etc.).

Utilizatorul confirma expres că sumele prevăzute la lit. b,c,d reprezintă prejudiciul pe care Părţile îl prevăd la Data Semnării câ îi va fi produs Finanţatorului în cazul încetării CLF prin reziliere.

Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul denunţării prezentului CLF de către administratorul judiciar/lichidatorul Utilizatorului.

Părţile stabilesc expres că acţiunea Finanţatorului având ca obiect recuperarea OL sau a oricăror sume de bani datorate de către Utilizator în baza prezentului CLF se prescrie într-un termen de 10 ani."

Art. 11. „Despăgubirea Finanţatorului." „Utilizatorul avea obligaţia sa despăgubească pe Finanţator, cu plata tuturor taxelor şi impozitelor aferente acestor despăgubiri, pentru orice caz de angajare a răspunderii, pierdere, cheltuiala, prejudiciu sau alte cheltuieli suportate, impuse sau pretinse Finanţatorului derivând din:

1.Utilizarea, darea în leasing şi posesia OL;

2.Rezilierea CLF pentru încălcarea obligaţiilor contractuale şi/ sau a prevederilor legale (ex. A reglementarilor din domeniul protecţiei mediului] de către Utilizator si/ sau de către orice persoana care are legătura directa sau indirecta cu Utilizatorul;

3.Cheltuieli derivând din prevederi legale sau alte reglementari romane privind OL şi/ sau CLF."

Faţă de aceste considerente solicită admiterea excepţiilor invocate, iar pe fondul soluţionării cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondata.

În drept, a invocat dispoziţiile C. pr. civ., ale OG 51/1997 şi cele contractuale, invocate în text.

La data de 24.05.2019, contestatoarea a depus la dosar precizare a contestaţiei la executare, în contradictoriu cu parata R IFN SA., cu sediul, împotriva executării silite efectuate în dosar executional nr. al BEJ H, cu sediul prin care arătă ca, contestaţia la executare priveşte şi somaţia imobiliara emisa la data de 22.05.2019 şi comunicata contestatoarei la data de 27.05.2019, pe care a solicitat sa fie anulată, solicitând ca după administrarea probelor, prin sentinţa care va fi pronunţa să fie admisă contestaţia la executare şi pe cale de consecinţă să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în acest dosar, inclusiv a somaţiei imobiliare, întoarcerea executării silita cu consecinţa repunerii părtilor în situaţia anterioara. In temeiul art. 712 alin.3 NCPC contestaţia priveşte şi încheierea nr. din data de 26.03.2019 pronunţata de către Judecătoria Ineu în dosar nr., încheiere prin care a fost admisa cererea de încuviinţare a executării silite în dosar executtonal nr.a BEJ H, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, la data de 27.05.2019 , contestatoarei i-a fost comunicată de către BEJ o somaţie imobiliara emisa la data de 22.05.2019 prin care i se aduce la cunoştinţa ca în dosarul executional în baza titlul executoriu - contractul de leasing financiar persoane juridice nr. şi in baza încheierii nr. pronunţata în dosarul nr. al Judecătoriei l a fost declanşata urmărirea silita imobiliara cu privire la imobilul situat in, înscris in CF nr., proprietatea comuna a contestatoarei si a soţului său, B si cu privire la imobilul situat în localitatea, înscris în CF nr., care nu este proprietatea contestatoarei.

Procedura executării silite în dosar execuţional nr. al B.E.J. H, şi prin emiterea somaţiei imobiliare s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative în materie de executare silită, fapt ce atrage nulitatea tuturor actelor de executare întocmite.

Arată că executarea silita imobiliara în acest dosar execuţional este nelegala întrucât prin aceasta executare se tinde a se executa bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei de ambii soti. Prin somaţia emisa, se arată că va proceda la vânzarea la licitaţie a bunului comun. Or, potrivit dispoziţiilor legale în materie, bunurile comune ale soţilor sunt dobândite în devălmăşie astfel, că nu este posibilă urmărirea unui bun al altei persoane care nu are calitate de debitor, decât în condiţiile împărţirii bunurilor comune.

Așa după cum a arătat şi în cuprinsul contestaţiei la executare care face obiectul prezentului dosar, în baza contractului de leasing financiar încheiat cu intimata, debitoarea principala NSRL în calitate de utilizator a obţinut o finanţare de 48.750 Euro + TVA pentru achiziţionarea în regim leasing a unui AUTOTRACTOR cu o valoare de 75.000 EURO, societatea SC N SRL achitând un avans de 26.250 euro reprezentând 35% din valoarea acestuia. Contestatoarea  B a garantat în calitate de fidejusor în restituirea acestei sume. Ulterior încheierii contractului de leasing financiar şi predării bunului, utilizatoarea împrumutata SC NSRL a intrat în procedura insolvenţei la data de 01.08.2018 prin hotărârea nr. pronunţata de către Tribunalul Arad in dosar nr.. Pârâta  SA a formulat cerere de creanţa ta data de 17.09.2018, pentru suma de 2.472,39 lei reprezentând suma rămasa de recuperat de la debitoarea SC SRL, reprezentând diferenţa dintre valoarea totala a sumelor datorate de către debitoarea principala în baza contractului de leasing şi valoarea de piaţa a bunului ce a constituit obiectul finanţării, conform raportului de evaluare, sumă care a fost înscrisă la tabelul de creanţe, al debitoarei.

Din simpla analiza a titlului executoriu rezulta ca debitor al obligaţiei de plata este doar contestatoarea B în calitate de fidejusor. Soţul său B, nu are niciun fel de obligaţie de plata a sumei de 2.472,39 lei reprezentând suma rămasa de recuperat de la debitoarea SC N SRL. La o simpla analiza a extrasului de carte funciara rezulta în mod evident ca proprietari ai bunului sunt ambii soţi.

Conform art. 818 N.C.pr.civ. este posibilă doar vânzarea la executare silita a cotei parti determinate dintr-un bun imobil. Or, legea face distincţie între proprietatea comuna în devălmăşie şi proprietatea comuna pe cote-parti. Astfel, înainte de a se proceda la executare silita, este imperios necesar a se solicita de către creditor partajul, conform art.818 alin. 1 N.C.pr.civ. ce reprezintă singura modalitate juridica de natura a individualiza întinderea dreptului de proprietate ai soţilor. Aşadar, imposibilitatea determinării cotei parti dintr-un imobil reprezintă un impediment temporar de natura a limita sau să întârzie executarea silita a unui bun comun al soţilor. Potrivit art. 818 alin. 2 N.C.pr. clv., până la soluționarea partajului, prin hotărâre definitiva, executarea silita asupra imobilului comun este suspendată de drept.

Prin urmare, în condițiile în care nu poate fi individualizată cota parte deţinuta de către debitor este evident ca este imposibila valorificarea acesteia şi înscrierea în CF a somaţiei de plata a datoriei, imposibilitatea determinării cotei deţinute de debitor face imposibila executarea acestuia asupra bunurilor aflate în proprietate devalmaşă astfel ca este imposibilă efectuarea oricărui act de executare silita înainte de împărţirea bunurilor comune aspect care rezulta în mod inechivoc din alin. 2 al art. 818 N.C.pr.civ.

Aşadar, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevalmaş nu vor putea sa urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala. La alin. 3 al aceluiaşi articol 818 creditorii personali pot urmări însa cota-parte determinata a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate. Or, în speţă, nu a fost determinata nici cota-parte şi nici nu s-a solicitat împarţirea bunurilor comune. Din analiza textului de lege, expres şi limitativ prevăzute de lege, condiţii neîntrunite în speţa. Or, imobilul proprietatea asupra căreia executorul judecătoresc a început executarea silita, nu poate fi urmărit şi prin urmare nu poate face obiectul nici unei executări silite. Mai mult decât atât, soţul contestatoarei nici nu a fost înştiinţat ca i se vinde un bun proprietatea, fara ca măcar sa aiba vreo datorie ceea ce dovedeşte odată în plus nelegalitatea şi abuzul săvârşit cu ocazia executării silite.

Cu toate că executorul judecătoresc a declanşat urmărirea silita imobiliara şi cu privire la imobilul situat în localitatea, pentru o datorie a contestatoarei cu toate ca imobilul este proprietatea unei terţe persoane juridice aşa cum rezulta din extrasul CF.

Pentru toate motivele expuse a solicitat admiterea contestației la executare precizată astfel cum a fost formulata şi pe cale de consecinţa să dispuneţi tuturor actelor de executare silita, inclusiv anularea somaţiei imobiliare precum şi a tuturor actelor subsecvente cu cheltuieli de judecată.

La data de 19.06.2019, intimata R IFN SA a depus la dosar întâmpinare la precizarea contestației prin care solicită respingerea contestației la executare, ca nefondată şi neîntemeiată.

Înţelege să răspundă punctual criticilor contestatoarei, astfel cum acestea au fost formulate prin cererea precizatoare.

Reiterează instanţei faptul ca modificarea sumei reprezentând debitul datorat de către contestatoare, ca urmare a nerespectării culpabile a obligaţiei de garantare asumate în temeiul contractului de Leasing Financiar nr., a fost efectuată ca urmare a solicitării intimatei, ceea ce nu poate constitui altceva, decât o dovada a bunei-credinţe de care dă dovada în procedura de recuperare a prejudiciului, ce face obiectul dosarului executional nr. instrumentat de executorul judecătoresc H

Prin comunicarea către debitoare a actelor de executare silita, refăcute, organul de executare a înţeles sa îndrepte eroarea materiala apărută în legătura cu cuantumul debitului datorat, eroare pe care a semnalat-o executorului judecătoresc, şi pe care acesta a înţeles sa o îndrepte.

Contestatoarea se limitează sa invoce aşa-zisa încălcare a dispoziţiilor legale imperative ce reglementează executarea silita, fără însă a dezvolta motivele de nulitate pe care le invoca, astfel ca aceasta critica, nefundamentată, nu poate fi reţinută de instanţă, motiv pentru care a solicitat îndepărtarea ei. Contrar criticilor contestatoarei, tocmai îndreptarea erorii materiale, strecurata în executarea silita ce face obiectul dosarului execuțional nr., dovedește, împreuna cu lipsa indicării concrete a dispozițiilor legale încălcate, legalitatea măsurii de recuperare a prejudiciului. De altfel, contestatoarea nici n-ar putea indica în mod clar care sunt dispoziţiile legale încălcate, deoarece nu a existat nicio încălcare a normelor de drept, astfel ca nu se poate constata temeinicia solicitării constatării aplicării sancţiunii nulităţii.

Referitor la predarea bunului care a constituit obiectul material al contractului de leasing financiar nr., a solicitat instanţei sa constate faptul ca, potrivit clauzelor contractuale convenite la momentul încheierii contractului, îndeplinirea obligaţiei de predare a obiectului de leasing nu înlătură obligația de plată a prejudiciului cauzat patrimoniului prin nerespectarea obligațiilor pecuniare asumate contractual de utilizator, şi garantate de contestatoare.

Potrivit art. 9 din Condiţiile Generale de Leasing, "Rezilierea CLF",  în caz de reziliere a CLF (indiferent daca prin efectul pactului comisoriu sau prin reziliere unilaterală), Utilizatorul are următoarele obligaţii:

a. Sa restituie Finanţatorului OL în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la primirea cererii Finanţatorului, în conformitate cu prevederile art. 7.3. de mai sus;

b.Să plătească de îndată Finanţatorului toate ratele de leasing scadente şi neachitate pană în acel moment, inclusiv penalităţile aferente, precum şi o îndemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, a cărei valoare este egală cu suma ratelor de leasing rămase de achitat şi valoarea reziduală;

c.Să suporte toate costurile aferente preluării/ deplasării OL de la locul la care se afla la momentul cererii de restituire şi până la locul de depozitare indicat de Finanţator;

d.Să despăgubească pe Finanţator pentru toate eventualele prejudicii, de orice natură, cauzate de rezilierea pentru neexecutare a CLF, în condiţiile prevăzute la art. 11. din prezentele condiţii generale.

Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize, costuri de recuperare, evaluare, depozitare, reparare OU costuri generate de executare silită si orice alte costuri aferente încetării CLF, precum fi orice alte sume pe care era obligat să le achite conform CLF şi prevederilor legale aplicabile (incluzând, dar fără a se limita la impozitul auto, rate de asigurare, taxe, etc.).

Utilizatorul confirmă expres că sumele prevăzute la lit. b,c,d reprezintă prejudiciul pe care Părţile îl prevăd la Data Semnării că îi va fi produs Finanţatorului în cazul încetării CLF prin reziliere. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul denunţării prezentului CLF de către administratorul judiciar/lichidatorul Utilizatorului.

Părţile stabilesc expres că acţiunea Finanţatorului având ca obiect recuperarea OL sau a oricăror sume de bani datorate de către Utilizator în baza prezentului CLF se prescrie într-un termen de 10 ani."

Faptul ca obiectul de leasing a fast predat ca urmam a rezilierii contractului de leasing, nu-l exonerează pe utilizator, respectiv fideiusor, de la plata daunelor interese /îndemnizația de reziliere, astfel cum partite au convenit contractual. Prejudiciul este compus din pierderea propriu-zisa, reprezentata de preţul pe care l-am plătit furnizorului, la solicitarea utilizatorului, pentru ca acesta sa poată deţine şi folosi bunul, şi din beneficiul nerealizat, dobânda contractuala agreata la încheierea contractului de leasing, plus toate celelalte costuri suplimentate, suportate ulterior rezilierii contractului, şi care nu ar fi intervenit daca utilizatorul şi-ar fi îndeplinit obligaţiile de plată şi contractul nu ar fi fost reziliat.

In acest sens sunt dispoziţiile Deciziei Nr.162 din 4 iunie 2002, referitoare la excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.11, 14 si 15 din Ordonanţa Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicata. Astfel, Curtea Constituţionala analizând şi pe fond motivele de neconstituționalitate, arată că acestea nu pot fi primite motivând faptul că „textele atacate reglementează răspunderea părţilor în cazul neexecutării obligațiilor în cadrul contractului de leasing, care este un contract comercial ce are caracteristicile unui contract civil în consecinţa, regulile care guvernează contractele civile sunt aplicabile si contractelor comerciale, în măsura în care legile comerciale nu prevăd o ah reglementare. Astfel, în situaţia în care utilizatorul, parte contractanta în cadrul contractului de leasing, nu isi executa obligațiile, cum este cazul în speță, sunt aplicabile principiile generale ale contractelor sinalagmatice".

In ceea ce priveşte obligaţiile pecuniare ale utilizatorului, instanţele au fost consecvente în a aprecia faptul ca: „ acest contract nu a fost finalizat din culpa contestatoarei, iar intimata a reintrat în posesia bunului ce face obiectul contractului, nu înseamnă ca au fost stinse toate obligaţiile de plata ale contestatorului."

Efectele contractului de leasing în privința drepturilor şi obligațiilor sunt cunoscute de la momentul încheierii acestuia şi, mai mult, trebuie reținut faptul că, prin contractul de leasing, utilizatorul nu a închiriat bunul, ci a apelat la o modalitate de finanţare a acestuia

Intimata, societate financiara nebancara, specializata în furnizarea serviciilor de leasing financiar, nu sunt furnizori pe bunuri, ci societate care vinde servicii financiare, îndreptățită sa recupereze prejudiciul creat ca urmare a nerespectarii culpabile a obligaţiilor pecuniare asumate prin contract.

Pe fondul contestaţiei, singura critica adusa contestatoarei, se refera, în mod neîntemeiat, la diferenţa dintre cuantumul creanţei cu care a solicitat inițial înscrierea la masa credală a debitoarei N SRL, 2.672,39 lei şi cuantumul prejudiciului pentru recuperarea căruia a solicitat executarea silita a contestatoarei, 6.536,20 euro.

In fapt, având în vedere incidenţa art. 105 alin 3 lit. b) al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolventa, asupra utilizatorului debitor N SRL, intimata era obligata sa solicite înscrierea la masa credala cu diferenţa dintre totalul creanţei şi valoarea obiectului de leasing, stabilita de un evaluator autorizat ANEVAR. Astfel se justifica solicitarea de înscriere în tabelul creditorului cu suma de 2672,39 lei.

Ulterior valorificării obiectului de leasing, a precizat cuantumul creanţei deţinuta împotriva averii debitoarei N SRL, în cadrul procedurii speciale a insolventei, solicitând si obţinând înscrierea în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 6.536, 18 euro, respectiv 30,233,10 lei, la cursul de schimb valutar afişat de BNR în data deschiderii procedurii insolventei, reglementata de Legea nr. 85/2014.

A solicitat instanţei să se observe şi sa reţina intenția contestatoarei de a induce instanţa în eroare, cu privire la așa-zisa diferență dintre creanța solicitata în cadrul procedurii insolventei utilizatorului N SRL şi creanţa pentru recuperarea căreia am solicitat executarea silita a fideiusorului B. In fapt, prin ambele modalităţi de recuperare a prejudiciului, a solicitat aceeaşi suma, 6.536,20euro.

Contestatoarea încearcă în mod deliberat sa inducă instanţa în eroare, menționând doar cuantumul cu care intimata a solicitat iniţial înscrierea la masa credala a utilizatorului insolvent, N SRL, făra ca ulterior sa menţioneze şi faptul ca a înţeles sa precizeze creanţa dupa ce a valorificat obiectul de leasing, desi a fost publicat tabelul de creanţe rectificat, care prevede suma reprezentând 6.536,20 euro, fapt pe care contestatoarea ar fi trebuit sa-l cunosca, astfel ca, în opinia acestora, aceasta încearcă în mod deliberat, premeditat, inducerea în eroare a instanţei.

Astfel, a solicitat îndepărtarea criticii referitoare la solicitarea unor sume diferite, utilizatorului NSRl, în procedura insolventei, respectiv fideiusorului B, prin măsura legala a executării silite.

Reiterează faptul ca, încă de la încheierea contractului de leasing, conform prevederilor Art. 6.1 "Constituirea Garanţiilor" si Art. 6.2 "Valorificarea Garanţiilor" din Condiţiile Generate de Leasing Financiar, parte integranta a contractului de leasing nr., „Fideiusorul desemnat prin CLF renunţa expres h beneficiul de discuţiune şi la beneficiul de diviziune. Fidetusorul declara expres ca a luat la cunoştinţa situaţia financiara în care se afla Utilizatorul la momentul în care consimte sa se oblige în solidar cu acesta la executarea obligaţiilor rezultând din CLF, si „In cazul în care Utilizatorul nu isi îndeplinește oricare dintre obligaţiile sale de plata aferente CLF, Finanţatorul are dreptul sa urmărească direct pe Fideiusor în scopul executării creanţei sale pentru întreaga suma datorata, Fideiusorul fiind obligat în solidar cu Utilizatorul în ceea ce priveşte executarea obligaţiilor izvorând din contract.

Contrar mențiunilor făcute cu rea-credinta de către contestatoare, la data încuviințării executării silite a contestatoare  26.03.2019, de către instanţa de executare, Judecătoria Ineu, dosar, intimata solicitase (28.02.2019) modificarea tabelului de creanţe întocmit în cadrul procedurii insolventei utilizatorului, dosarul nr., aflat pe rolul Tribunalului A.

Intimata a solicitat executarea silita prin toate formele prevăzute de lege în conformitate cu dispoziţiile art. 622 alin 3 din Codul pr. civ." Executarea silita are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare".

 În prezenta cauza nu exista temei pentru anularea executării silite instrumentate de executorul judecătoresc H în dosarul de executare silita nr.,

Asa cum s-a mai precizat anterior, intimata deţine împotriva contestatorului o creanţa, care este certa lichida si exigibila;

-creanţa este certa existenta acesteia fiind recunoscuta de utilizator şi contestator prin semnarea contractului de leasing financiar;

- creanţa este lichida cuantumul sau rezultând din Scadenţarul Contractului de leasing financiar;

-creanţa a devenit exigibila, prin rezilierea contractului de leasing pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de plata.

Referitor la cheltuielile de executare, acestea au fost diminuate ulterior îndreptării erorii materiale, onorariul executorului judecătoresc fiind calculat în conformitate cu dispoziţiile imperative ale Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2561/2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti.

Nici în cazul solicitării de suspendare a executării silite, contestatoarea nu aduce argumente suplimentare solide, mai mult decât atât, nu face dovada indisponibilizării sumei reprezentând cauțiune, obligatorie potrivit art. 719 alin. 1 Cod pr, civ., astfel ca instanţa nu poate nici măcar sa se pronunţe cu privire la temeinicia acestei solicitări.

A solicitat a se observa faptul ca prezenta acţiune a contestatoarei, desi legala în esenţa, nu reprezintă altceva decât o tentativa eşuata de tergiversare a recuperării prejudiciului pe care l-a cauzat, singura parte contractuala prejudiciata ca urmare a încheierii contractului de leasing fiind intimata, lipsita de suma de bani cuvenită.

În drept, a invocat dispoziţiile C. pr. civ., ale OG 51 /1997 şi cele contractuale, invocate în text.

La data de 26.06.2019, intimata R IFN SA a depus la dosar întâmpinare la precizarea contestaţiei la executare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiata.

Prin aceasta noua precizare a contestaţiei la executare, contestatoarea critica măsura înscrierii în Cartea Funciara a doua somaţii imobiliare, întocmite în dosarul executional nrde către executorul judecătoresc H.

A solicitat a se observa faptul ca debitoarea încearcă o noua inducere în eroare a instanţei, menţionând faptul ca imobilul reprezentând teren arabil, cu număr topografic 3, înscris în Cartea Funciara nr. a localităţii, nu este proprietatea debitoarei, ci a unui terț.

Contrar menţiunilor debitoarei, conform extrasului de carte funciara pentru informare din data de 06.05.2019, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 5.001 mp este intabulat pe numele exclusiv al debitoarei B.

În conformitate cu dispoziţiile art. 820 Cod pr. civ. înainte de a se trece la urmărirea silita propriu-zisa, este necesar ca debitoarea sa fie încunoștințat despre pornirea acesteia. În acest scop, executorul judecătoresc a comunicat debitoarei somaţia de plata însoţita de copia încheierii de încuviinţare a executării silite si de copia de pe titlul executoriu certificat de executor pentru conformitate cu originalul.

Prin somaţiile comunicate, executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei achitarea debitului şi a cheltuielilor de executare silita, în termenul legal de 15 zile, astfel cum obliga dispoziţiile art. 820 Cod pr. civ.

Cu privire la măsura înscrierii in Cartea Funciara nr. 3a localităţii, a urmăririi imobiliare al imobilului proprietate comuna, având număr cadastral CAD:, aceasta a fost instituita în vederea conservării prezumtivei cote de proprietate a debitoarei pentru a evita o eventuala înstrăinare, grevare din partea debitoarei, cu intenţia de a se sustrage executării silite.

Așa cum se poate observa din adresa de înaintare a Încheierii de încuviinţare a urmăririi, trimisa către Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arad, Biroul de Cadastru st Publicitate Imobiliara I, nu se intenționează executarea silita a imobilului comun, întrucât o astfel de măsura ar fi evident nelegala, ci doar a prezumtivei cote de proprietate a debitoarei.

Evident, vânzarea la licitaţie a cotei de proprietate a debitoarei se va realiza doar după stabilirea de către instanţa a acestei cote.

Aceasta măsura de prevenire a unei acţiuni de sustragere de la executarea silita şi de conservare a prezumtivei cote de proprietate a debitoarei, dar şi a opozabilității creanţei pe care o deţine împotriva acesteia, nu este nelegala, dimpotiva, dovedeşte, în fapt, profesionalismul organului de executare, care înţelege sa respecte cu exactitate dispoziţiile legale aplicabile.

Prin dispoziţiile imperative prevăzute la art. 818, Codul pr. civ. interzice urmărirea imobilelor deţinute în coproprietate, în cazul executării silite a unuia dintre coproprietari, nu şi înscrierea somaţiei imobiliare, cu referire expresa la cota prezumtiva de proprietate a debitoarei, în fapt, notarea somaţiei constituie o măsura de conservare a acestei cote prezumtive de proprietate, dar şi o asigurare a opozabilităţii creanţei, faţă de eventualii terţi creditori ai debitoarei.

Notarea somaţiei în cartea funciara nu are natura unui act de dispoziţie asupra imobilului, în fapt făcând imposibila înstrăinarea cotei prezumtive de proprietate, şi având drept scop încunoștințarea terțelor persoane despre faptul ca imobilul este urmărit de un creditor, făcând opozabil terţilor actul de executare înscris, fără ca prin aceasta înscriere sa fie afectate atributele proprietăţi. Aşadar, somaţia imobiliara contestata nu a intrat în contradicție cu dispozițiile invocate de contestatoare, respectiv art. 818 Cpr.civ. Măsura de notare a somaţiei în cartea funciara a fost luata pentru a împiedica înstrăinarea cotei prezumtive de proprietate a debitoarei, asupra imobilului, pana la soluţionarea unui eventual partaj judiciar.

Raportat la criticile contestatoarei, solicită a se reţine ca o astfel de măsura, notarea în Cartea funciara a somaţiei execuționale (care deşi este un act de executare propriu-zis), nu este de natura să cauzeze un prejudiciu contestatoarei. Notarea în Cartea Funciara a somaţiei imobiliare are menirea de a preîntâmpina o eventuala înstrăinare sau grevare din partea debitoarei, cu intenţia de a se sustrage executării silite, şi de a face cunoscut terţilor ca referitor la bunul înscris în Cartea Funciara este în curs o procedura de executare imobiliara, fara ca înscrierea somaţiei sa aiba natura unui act de indisponibilizare a bunului imobil şi fara a restrânge atributele dreptului de proprietate al soţilor asupra bunului imobil. Contestatoarea nu a arătat şi nu a dovedit vătămarea care i s-ar fi adus prin înscrierea somaţiei si notarea acesteia în cartea funciara.

Notarea în Cartea Funciara a somaţiei de plata este o măsură de prevedere pe care creditorul o are la îndemână pentru a preîntâmpina o eventuală înstrăinare a bunului de către debitor şi astfel o micşorare a patrimoniului acestuia cu riscul de a nu-şi putea îndestula creanţa.

Dreptul de proprietate comuna al soţilor nu este prejudiciat prin notarea somaţiei, notarea somaţiei are exclusiv efect de opozabilitate fala de terţi, respectiv un efect de atenţionare cu privire la existenta unei urmăriri silite privind partea deţinuta de debitoare, din imobilul din cauza.

Faţă de aceste considerente solicitam respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În drept, invocă art. 205 C. pr. civ. şi cele invocate în text.

La data de 28.06.2019, contestatoarea B, a depus la dosar o cerere, prin care a arătat că la data de 22.05.2019, i-au fost comunicate de către BEJ H o adresa emisa la data de 16.05.2019 prin care i se aduce la cunoştinţa ca în dosarul executional în baza titlul executoriu - contractul de leasing financiar persoane juridice nr. se revine la somaţia din data de 02.04.2019 cu precizarea ca suma rămasa de achitat este în cuantum de 6.538, 20 Euro in loc de 45.405,06 Euro) reprezentând creanţa şi 4,185 lei (în loc de 9.302,26 lei) reprezentând cheltuieli de executare silita. La aceeaşi data i s-a comunicat şi o noua încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silita emisa la data de 16.05.2019 pentru suma de 4.185 lei (TVA inclus).

Cu aceeaşi ocazie i s-a comunicat şi procesul-verbal din data de 16.05.2019 prin care i s-a adus la cunoştinţa ca, urmare a unei discuţii telefonice avuta cu reprezentantul creditoarei Av. A, din aceeaşi data (16.05.2019), deci ulterior formulării prezentei contestaţii la executare, s-a constatat de către BEJ H ca s-a reţinut în mod eronat creanţa datorata ca fiind în cuantum de 45.405 Euro. Drept urmare s-a procedat la întocmirea unei noi încheieri privind cheltuielile de executare raportate la creanţa „reala" şi la emiterea unor noi acte de executare cu precizarea creanţei reale.

Având în vedere toate aceste aspecte contestatoarea a fomrmulat şi depus o precizare a contestaţiei la executare la data 24.05.2019 prin care a arătat ca suma contestata având în vedere aceasta adresa este de 6.536,18 Euro.

Prin nota în citaţie emisa de Judecătoria I în data de 06.06.2019 i s-a pus în vedere sa achite o cauţiune în valoare de 6.765 lei calculata la valoarea de 45,405,06 Euro (261.522 lei calculata la curs BNR din 23.04.2019).

A solicitat  a se revini la aceasta solicitare având în vedere ca suma contestata este de 6.538.20 Euro în loc de 45.405,06 Euro). Astfel, cauţiunea pentru suspendarea executării silite în cadrul prezentei contestaţii la executare precizata trebuie calculata la suma de 6.538,20 Euro echivalent în lei şi nu la suma de 45.405,06 euro, aşa cum i s-a pus în vedere în nota în citaţie.

Pentru toate motivele expuse a solicitst admiterea prezentei cereri şi a se dispune achitarea unei cauţiuni la suma de 6.538,20 Euro, cu consecinţa admiterii cererii de suspendare astfel cum a fost formulata.

De asemenea la data de 15.07.2019, contestatoarea a depus la dosar o adresă prin care a arătat că, contestaţie formulată privește şi procesul verbal întocmit la data de 16.05.2019 de către BEJ H în dosar execuțional nr..

La data de 11.11.2019, intimata R  IFN S.A., a depus la dosar note scrise cu privire la declaraţia de creanţa formulata în cadrul procedurii de insolventa, debitor NSRL şi precizează următoarele:

La data de 01.08.2018 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoare N SRL. Contractul de leasing nr. (denumit în continuare "Contractul de Leasing Financiar"), având ca obiect finanţarea în sistem leasing a bunului AUTOTRACTOR identificat cu serie de saşiu încheiat între intimată în calitate de Finanţator, N SRL în calitate de utilizator şi B, în calitate de fideiusor, era reziliat la data deschiderii procedurii de insolventa. Obiectul de leasing, proprietatea intimatei, era recuperat dar nu era valorificat. În Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, exista dispoziţii legale exprese în ceea ce privește înscrierea creanțelor în baza unui contract de leasing, inclusiv în funcţie de statusul contractului de leasing la acea data.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 105 alin 3 lit. b din Legea nr.85/2014, („Creanţele provenind din contractele de leasing reziliate înainte de data deschiderii procedurii de insolventa, vor fi înregistrate astfel: lit b) daca bunurile ce fac obiectul contractului de leasing sunt recuperate, va fi înregistrată, beneficiind de ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct.8, daca nu exista alte bunuri care sa confere titularului calitatea de creditor care beneficiază de o cauza de preferinţa, doar diferenţa dintre valoarea întregii creanţe şi valoarea de piaţă a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing stabilită de un evaluator independent."), subscrisa a procedat la evaluarea bunului ce a constituit obiectul contractului de leasing si care a fost recuperat ca urmare a rezilierii contractului de leasing.

În vederea stabilirii valorii de piaţa a acestuia, intimata a apelat la serviciile unui evaluator autorizat ANEVAR, declaraţia de creanţa fiind formulata pentru suma de 2.672,39 lei, luând în calcul valoarea estimata de piaţa în raportul de evaluare.

Totodată, a precizat faptul ca în declaraţia de creanţa, la pg.3, intimata a menţionat faptul ca îşi rezervam dreptul de a preciza creanţa în consecinţa la momentul valorificării bunului recuperat. Astfel ca la data de 20.05.2019, în urma valorificării bunului, a transmis Tribunalului Arad la dosarul de insolventa (dosar nr.) o adresa de actualizare creanţa (Anexa nr. 1), solicitând înscrierea în tabelul de creanţe cu suma de 30.233,10 iei (contravaloarea sumei de 6.536,18 euro transformata în RON la curs BNR valabil în ziua deschiderii procedurii falimentului, conform dispoziţiilor art. 107 alin 2 din Legea nr.85/2014.

În Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 10446/24.05.2019 a fost publicat tabelul definitiv de creanţe rectificat, in care subscrisa este înregistrată la poziţia nr. 3 din clasa creditorilor chirografari cu creanța solicitată, respectiv suma de 30.233,10 lei.(Anexa nr.2)

Cererea de executare a fost formulata împotriva fideiusorului, B, tot pentru suma de 6.536,18 euro.

Având în vedere aspectele menționate, arată faptul că suma trecută în declaraţia de creanţa depusa de contestatoare nu mai este de actualitate.

În cauză a fost achitată taxă judiciara de timbru de 1.050 lei conform chitanţei seria nr. fila 190, suma de 50 lei prin chitanţa seria nr. fila 192.

Pentru soluţionarea contestaţiei au fost depuse la dosar: împuternicire avocaţiala fila 6, somaţii filele 7-8, încheiere de stabilire a cheltuielilor fila 9,132, încheierea nr. a Judecătoriei Ineu fila 10, adresa nr.58/2019 fila 11-14,133-136, 139, contract de leasing fila 15 -19,73-77, 109-120, anexa C la declaraţia de acceptare fila 20,80, anexa D fila 21,81, anexa E fila 22, 82, desfăşurător fila 23, 79, adresa nr. fila 24, adresa nr. fila 25,88, adresa nr. fila 26,87, proces verbal de predare fila 27,89, extras portal ecris fila 28, declaraţie de creanţă fila 29-32, tabel preliminar fila 33, situaţie contract leasing fila 34-35, evaluare fila 36, copie CI fila 37, precizare a contestaţiei la executare fila 50-54, întâmpinare fila 58-63,66-71, 168, împuternicire fila 64, 72,155, factura proforma fila 78, factura fila 83-86,95-96, 98, 100-108, situaţie plăţi fila 90-91, poliţă asigurare fila 92, certificat individual de asigurare fila 93-94, stocaj fila 97, 99, cerere de executare silită fila 121-122, evaluare fila 123, declaraţie de creanţă fila 124-128 tabel definiitv fila 129, buletinul procedurilor de insolvenţă fila 130, proces verbal fila 131, precizare a contestaţiei la executare fila 146-14, somaţie imobiliară fila 148-151, 169, întâmpinare  la precizare fila 157-158,162-163, extras CF fila 170, 173-174, adrese dosar exec. fila 171-172,175, cereri de amânare filele 178-180, cerere fila 181-183, 222-224, adresa fila 187-188, chitanţă taxa judiciara de timbru fila 190,192, cerere fila 196-205, recipisă de consemnare fila 206-207, declaraţie de creanţă fila 225-228, note scrise fila 232-241 dosar. La dosar a fost ataşat, în copie, dosar execuţional nr. al BEJ H.

Analizând actele şi lucrările contestaţiei la executare, instanţa reţine următoarele:

Cu privire excepția nelegalei timbrări a contestației la executare, invocată de intimată, raportat la împrejurarea conform căreia acţiunea este legal timbrată cu suma de 1050 lei, conform dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru de la fila 190 dosar, instanţa apreciază că cererea este legal timbrată, sens în care respinge excepţia netimbrării acţiunii.

Faţă de excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, excepţie invocată prin întâmpinare, raportat la împrejurarea conform căreia somaţia a fost comunicată contestatoare la data de 08.04.2019 (f. 51 dosar executare silită), iar potrivit cererii având ca obiect contestaţie la executare  aceasta are data poştei aplicată pe plic la data de 18.04.2019 (fila 38 dosar) raportat la prev.art.715 C.pr.civ., instanţa respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, întrucât aceasta este depusă în termen legal.

Cu privire la fondul contestației

Cu titlu preliminar, instanța precizează faptul că va analiza contestația la executare, astfel cum a fost precizată de contestatoare la data de 24.05.2019(fila 50 dosar). În concret, suma de 6538,20 Euro reprezentând creanța, astfel cum este menționat în procesul verbal de la fila 52 dosar și suma de 4185 lei reprezentând cheltuieli de executare silită conform încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă la data de 16.05.2019(f. 52 verso dosar).

În fapt, în baza contractului de leasing financiar nr. încheiat de intimată, în calitate de finanţator cu contestatoarea, în calitate de fidejusor pentru N SRL-utilizator, cea dintâi, a pornit executarea silită în dosarul al BEJ H, pentru suma de 6538,20 Euro cu TVA inclus reprezentând prejudiciu ca urmare a nerespectării culpabile a obligațiilor contractuale. Se contestă suma antemenționată reprezentând  patru rate neachitate, indemnizație de reziliere și costuri suplimentare aferente încetării contractului, ulterior date rezilierii.

Instanța constată faptul că apărarea contestatoarei constă în a aprecia îmbogățirea fără justă cauză a intimatei precizând faptul că a predat bunul, intimata încearcă o dublă executare și s-a produs o îmbogățire fără justă cauză în detrimentul contestatoarei.

Instanța reține faptul că, potrivit art. 9 din Condiţiile Generale de Leasing, "Rezilierea CLF",  în caz de reziliere a CLF (indiferent daca prin efectul pactului comisoriu sau prin reziliere unilaterală), Utilizatorul are următoarele obligaţii: Sa restituie Finanţatorului OL în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la primirea cererii Finanţatorului, în conformitate cu prevederile art. 7.3. de mai sus,…să plătească de îndată Finanţatorului toate ratele de leasing scadente şi neachitate pană în acel moment, inclusiv penalităţile aferente, precum şi o îndemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, a cărei valoare este egală cu suma ratelor de leasing rămase de achitat şi valoarea reziduală…,să suporte toate costurile aferente preluării/ deplasării OL de la locul la care se afla la momentul cererii de restituire şi până la locul de depozitare indicat de Finanţator…,să despăgubească pe Finanţator pentru toate eventualele prejudicii, de orice natură, cauzate de rezilierea pentru neexecutare a CLF, în condiţiile prevăzute la art. 11. din prezentele condiţii generale.

Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997 „ Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.” Această normă juridică permite părţilor să prevadă în contract ca, în ipoteza dată, a neexecutării obligaţiei de plată a ratelor de leasing, timp de două luni consecutiv şi a opţiunii finanţatorului de a rezilia unilateral contractul, utilizatorul să plătească şi alte sume cu titlu de  despăgubiri, pe lângă obligaţia de a preda bunul finanţatorului şi cea de plată a ratelor datorate. Ori, atâta timp cât norma juridică nu interzice părţilor contractante a conveni cu privire la plata altor daune interese, nu se poate reţine că, prin includerea clauzei de la pct. 9 din Condiţiile Generale de Leasing care este parte integrantă a Contractului de Leasing Financiar nr. semnat de către părți, aceștia au depăşit limitele impuse de lege sau de ordinea publică și că s-a produs o îmbogățire fără justă cauză. Față de această apărare, instanța are în vedere dispozițiile art 1348 Cod civil conform căreia Cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.

Clauza în discuţie a fost asumată de către societatea pârâtă, prin reprezentantul ei, impunându-se aplicarea principiului pacta sunt servanda, astfel încât nu se poate susține, la acest moment că cererea de restituire, prin formularea capătului de cerere privind întoarcerea executării din cadrul prezentei contestații la executare ar fi admisibilă. Astfel, fiind pe tărâmul raspunderii contractuale, instanța constată că îmbogățirea fără justă cauză ca temei al restituiri nu are în prezenta speță caracter subsidiar, fiind analizată raspunderea contractuală, conform apărărilor contetatorului.

Mai mult, aceasta are natura juridică a unei clauze penale. Ori, în ceea ce priveşte problema ireductibilității clauzei penale prin Decizia ICCJ – Sectia a II a Civilă, nr. 2074/2014, s-a reţinut că „nu se poate pune, fiind convenită de către părți, profesionişti în afaceri comerciale, în baza unui temei legal – OG 51/1997, situație în care reclamanta, parte contractantă, nu-și poate invoca o eventuală culpă în dimensionarea prejudiciului de neexecutare, nefiind în prezența unei cauze de nulitate, a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.” Nu se poate reţine nici existenţa unui dezechilibru în executarea prestaţiilor, dezechilibru care ar trebui oricum să fie semnificativ, pentru a exista clauză abuzivă, atâta timp cât contestatoarea a beneficiat de o finanţare, pe care trebuia sa o restituie prin plata unor rate de leasing, compuse din capital si dobânda. Orice contract de leasing are o valoare care se stabileşte la momentul semnării contractului, astfel încât contestatoarea cunoaşte suma pe care trebuie să o restituie. Atunci când contractul de leasing este reziliat, ca urmare a neplăţii ratelor de leasing, finanţarea nu mai este recuperată. În funcţie de graficul de eşalonare al ratelor, încheiat odată cu contractul de leasing, se determina cu uşurinţă prejudiciul societăţii de leasing, prin scăderea din valoarea contractului a ratelor achitate şi a sumei obţinută în urma valorificării bunului către o terţă persoană, urmând că diferenţa, reprezentând capitalul finanţat şi nerestituit, să fie restituită de debitor.

Cu privire la somația imobiliară, conform art. 667. cod de procedură civilă Daca cererea de executare a fost incuviintata, executorul judecatoresc va comunica debitorului o copie de pe incheierea data in conditiile art. 666, impreuna cu o copie, certificata de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu si, daca legea nu prevede altfel, o somatie. (2) Comunicarea titlului executoriu si a somatiei, cu exceptia cazurilor in care legea prevede ca executarea se face fara somatie ori fara comunicarea titlului executoriu catre debitor, este prevazuta sub sanctiunea nulitatii executarii.

Contestatoarea a invocat ca motiv al nulității somației imobiliare, faptul că se tinde la executarea silită a unui bun proprietate devălmașă . În opinia, instanței față de dispozițiile art 667 cod de procedură civilă comunicarea somației este o obligație a executorului judecătoresc, după încuviințarea  de către instanță. Or, în prezenta speță instanţa constată că prin Încheierea nr. din data de 26.03.2019 pronunţată în dosarul nr. al Judecătoriei Ineu, instanţa a admis cererea executorului judecătoresc de încuviinţare a executării silite, autorizându-l pe acesta să treacă la executarea silită prin toate formele admise de lege în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr., pentru recuperarea creanţei de 45406,06 Euro.

Față de apărarea contestatorului cu privire la regimul juridic al imobilului pentru care s-a emis somația, instanța precizează faptul că legiuitorul nu a stabilit momentul în care trebuie solicitat stabilirea cotelor, înainte de emiterea somației sau după emiterea somației. În speță, nu s-a procedat la vânzarea imobilului la licitație pentru a fi necesar stabilirea cotelor. Astfel, instanța consideră că în acest moment nu se impune anularea somației imobiliare.

Cu privire la cheltuielile de executare

Potrivit disp. art. 670 alin. 3 C.pr.civ., „Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.”.

Referitor la legalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanţa reţine prevederile art. 670 alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor potrivit disp. alin. 3 și alin 4 al art. 670 C.pr.civ., prin încheiere ce constituie titlu executoriu.

În ceea ce priveşte onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite şi faţă de dispoziţiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 şi cele ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 2550/2006, în cazul obligaţiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăşi un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligaţiei de plată a cărei executare se urmăreşte. Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc  a aplicat corect dispozițiile legii pentru a determina cuantumul onorariului său.

Legea a reglementat plafoanele minime şi maxime între care trebuie să fie stabilit onorariul, oferind astfel protecţie debitorului.

Instanţa nu poate interveni pentru a micşora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, dacă acestea sunt stabilite în limitele prevăzute de lege.

În speță, creanța urmărită este în cuantum de 6536,20 Euro( 31128,65 lei la cursul calculat de executor conform înscrisului aflat la fila 29 dosar executare), condiții în care onorariul maximal al executorului judecătoresc poate fi stabilit conform disp. art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, la suma de 3689 lei.

La creanța de 31128 lei onorariul executorului este de 3112 lei. La această suma se adaugă TVA-ul de 19% conform art 291 din Legea 227/2015 și astfel onorariul este în cuantum de 3703,28 lei. Astfel, instanța constată că onorariul executorului a fost stabilit în limitele maxime admise. 

Instanța constată că în cuprinsul încheierii au fost stabilite cu titlu de cheltuieli de executare și sume reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 20, 357 lei pentru publicitate și comunicarea actelor de procedură și sumă de 119 lei, pentru orice acte sau operațiuni date prin lege.

Raportat la starea de fapt și de drept reținută, instanța constată cheltuielile de executare ca fiind legale.

Cu privire la anularea  Încheierii nr. din data de pronunţată în dosarul nr. al Judecătoriei I instanţa a admis cererea executorului judecătoresc de încuviinţare a executării silite, autorizându-l pe acesta să treacă la executarea silită prin toate formele admise de lege în vederea , instanța observă că procedura încuviinţării executării silite joacă un rol pur formal în cadrul executării silite, ocazie cu care instanţa verifică existenţa titlului executoriu, identitatea debitorului precum şi caracterul cert, lichid şi exigibil  al creanţei. Or, față de apărările contestatorului care se limitează să critice în mod generic lipsa creanței certe, lichide și exigibile a creanței, raportat la cele arătate cu privire la fondul contestației la executare, urmează să respingă cererea de anulare a încuviințării executării silite.

Cu privire la întorcerea executării silite, ca urmare a respingerii prezentei contestații la executare și menținerea actelor de executare, și implicit a titlului executoriu urmează să respingă cererea de întorcere a executării silite ca neîntemeiată.

Pentru toate acsete considerente apreciind neîntemeiată contestaţia la executare, instanţa o va respinge.

PENTRU ACEE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge excepţia nelegalei timbrări a contestaţiei la executare, invocată de intimată

Respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimată

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea B CNP  domiciliată în  oraş în contradictoriu cu intimata R L IFN SA cu sediul în 1, înregistratată la ORC  sub nr. având CUI.

Respinge întoarcerea executării silite.

Executorie.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Apelul se va depune la Judecătoria Ineu.

Pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 25.11.2019.

Preşedinte,  Grefier,