Apelul incident nu poate fi analizat decât în limitele criticilor ce fac obiect al apelului principal, apelul incident reglementat de dispoziţiile art. 472 Cod procedură civilă are caracter accesoriu în raport de apelul principal

Prin sentinţa civilă nr. 2454 din 04.10.2018 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în dosarul nr. 1830/307/2015 a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestator B I, în contradictoriu cu intimaţii: BEJ M M; BRD B – A S M; SC  K R SRL, reprezentant legal al S S.A.R.L., s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a BEJ M M, s-a respins excepţia netimbrării contestaţiei la executare şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei S S.aR.L, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de intimata BRD, cu privire la petitul referitor la obligarea intimatei la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor invocate a fi abuzive, s-a admis excepţia inadmisibilităţii petitelor 1-7, din contestaţia la executare invocată de intimata BRD, a fost anulată executarea silită şi toate actele de executare efectuate în dosar execuţional nr. 184/2015 al BEJ M M, au fost obligaţi pârâţii de rândul 2 şi 3, în solidar, să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 1151 lei, reprezentând 1.000,00 lei onorariu avocat şi 151 lei taxă multiplicare dosar execuţional.

În considerentele sentinţei s-a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a BEJ M M, aceasta urmează a fi admisă întrucât executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă în cauză, organul de executare neavând interese proprii în cadrul executării şi îndeplinind un serviciu de interes public.

Cu privire la excepţia netimbrării contestaţiei la executare, instanţa a respins-o reţinând că la dosar fila 34 s-a achitat taxa de timbru judiciar de către contestator.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei Secapital S.aR.L, invocată de contestator, instanţa a admis-o reţinând că în cauză iniţierea executării silite s-a făcut prin cererea adresată de S s.a.r.l. executorului judecătoresc prin reprezentant persoană juridică mandatar K R.

Conform deciziilor Î.C.C.J nr. 19/19,03,2018 respectiv nr. 9/26,05,2016,  cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, iar în interpretarea și aplicarea art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convenţională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 9/2016.

Prin urmare s-a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al intimatei S S.aR.L, cu consecinţele ce decurg în sensul admiterii contestaţiei la executare formulată de contestator, cu privire la petitele privind  anularea actelor de executare şi a întregii executări silite din dosar execuţional nr. 184/2015 al BEJ M M şi privind anularea Încheierii de încuviinţare a executării silite.

Aşadar, prin prisma acestor reţineri, fiind nulă executarea silită pornită împotriva contestatorului, s-a reţinut că excepţia tardivităţii  contestaţiei rămâne fără obiect, fiind de prisos a aprecia efectele tardivităţii în raport cu constatarea nulităţii actelor de executare şi a executării silite înseşi. Totuşi, va reţine instanţa şi că raportat la data la care i s-a comunicat contestatorului înfiinţarea popririi respectiv la 30,07,2015, şi la data la care acesta a înregistrat contestaţia la executare, 06,08,2015, termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 715 Cod procedură civilă, nu era împlinit.

Cu privire la  excepţia inadmisibilităţii petitelor 1-7, din contestaţia la executare invocată de intimata BRD, aceasta a fost admisă pentru următoarele:

Contestatorul solicită:

1. Să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 2 alin. 2 din contractul de credit 1388428 din 07.03.2006 respectiv « Lunar Împrumutatul va plăti un comision de gestionare a creditului. Valoarea comisionului este de 0,15 % din soldul creditului « şi să se  constatate nulitatea absolută a acesteia;

2. Să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la alin.”Banca poate modifica procentul de dobândă, în funcţie de costurile resurselor sale” şi să fie obligată să comunice în scris orice modificare a dobânzii şi nu prin afişarea la sediul băncii şi să se constate  nulitatea absoluta a acesteia;

3. Să se constate caracterul abuziv al clauzei din contract conform căreia « în cazul inexistentei de disponibilităţi în contul curent Banca este îndreptăţită să treacă ratele la restanţă din ziua scadentei calculând la soldul de credit restant în plus fata de dobânda prevăzuta în contract o dobânda penalizatoare de 30000 puncte procentuale peste dobânda curentă şi să se  constatate nulitatea absoluta a acesteia ,punctul 4 alin. 3 din contractul de credit;

4. Să se constate caracterul abuziv al clauzei cuprinse la punctul 4 alin 4 prin care s-a perceput comisionul de 6,5 lei şi să se constate nulitatea absoluta a acesteia;

5. Să se constate caracterul abuziv a clauzei cuprinse la pct. 5 alin 3 prin care banca va percepe un comision de rambursare anticipată  de 3 % şi se calculează la suma rambursata anticipat,  şi să se constate nulitatea absoluta a acesteia;

6. Să se  dispună eliminarea acestor clauze din contract;

Conform dispoziţiilor art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la faptul că prin aceste petite se solicită instanţei să analizeze fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, constând în contract de credit bancar nr. 13884/07,03,2006 (f. 23) şi că  aşa cum în  precedent s-a expus, executarea silită în temeiul acestui titlu executoriu urmează a fi anulată, analizarea doar a petitelor privind caracterul abuziv al clauzelor din acest contract, ar transforma contestaţia la executare în chiar calea procesuală specifică pentru desfiinţarea clauzelor invocate a fi abuzive din contractul de credit, or, tocmai în acest sens, dispune art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă şi anume acela al inadmisibilităţii petitelor care privesc fondul dreptului cuprins în titlul executoriu atât timp cât contestatorul are deschisă calea unei acţiuni în constatare, pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, acţiune imprescriptibilă raportat la efectele invocării nulităţii absolute a acestor clauze.

Prin urmare, este inadmisibil a formula aceste petite pe calea prezentei contestaţii la executare sub incidenţa dispoziţiile art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă.

Cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită invocată de intimata BRD, cu privire la petitul referitor la obligarea intimatei la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor invocate a fi abuzive, pentru aceleaşi motive tocmai expuse, urmează a se  respinge şi această excepţie ca inadmisibilă, atât timp cât contestatorul are deschisă o altă cale specifică prin care să ceară constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul titlu executoriu şi ca atare, inclusiv  pretenţiile izvorâte din constatarea unui asemenea caracter al clauzelor, fac obiectul unei căi procesuale specifice.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat  pe pârâţii de rândul 2 şi 3, în solidar, să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 1.151 lei, reprezentând 1.000,00 lei onorariu avocat şi 151 lei taxă multiplicare dosar execuţional, cheltuieli dovedite la dosarul cauzei.

 Împotriva sentinţei a declarat apel intimata BRD-G S G S.A, solicitând schimbarea în parte a sentinţei în ceea ce priveşte soluţia privind obligarea băncii la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul motivelor de apel se arată că în fapt, instanţa de fond, prin Sentinţa apelată a obligat Banca, în solidar cu S SARL, să plătească contestatorului B I ("Contestatorul") cheltuielile de judecata în cuantum de 1.151 Lei, reprezentând 1.000,00 Lei onorariu avocat şi 151 lei taxă multiplicare dosar execuţional.

Se solicită să se constate faptul că Banca nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestator deoarece instanţa de fond a admis excepţia invocată de BRD, aceea a inadmisibilităţii petitelor privind anularea pretinselor clauze abuzive din contractul de credit încheiat cu Contestatorul.

S-a arătat in fata instanţei de fond ca in ceea ce priveşte invocarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, legiuitorul, prin art. 713 Cod proc. civ. - "Condiţii de admisibilitate" ale contestaţiei la executare, a stabilit in mod clar faptul ca apărările de fond - ca cele privind existenta unor clauze abuzive in contractul de credit - se pot invoca in cadrul unei contestaţii la executare numai in situaţia excepţionala in care legea nu prevede o cale procesuala specifica pentru desfiinţarea titlului executoriu.

Or, in vederea constatării existentei unor clauze abuzive in contracte in mod cert exista posibilitatea formulării unor acţiuni de drept comun (de pilda acţiunea in nulitate/anulare clauze abuzive prevăzuta de Legea 193/2000 de care se prevalează Contestatorul).

Totodată, in vederea valorificării pretenţiilor privind restituirea unor sume de bani achitate in temeiul contractului, instanţa de fond retine ca, in speţa, contestatorul dispune de o acţiune in justiţie, solicitarea restituirii tuturor sumelor achitate cu titlu de dobânzi si comisioane fiind vădit inadmisibila raportat la dispoziţiile imperative ale art. 713 Cod procedură civilă.

În susţinerea excepţiei, s-a arătat instanţei de fond, ca existenta unor clauze abuzive nu poate fi discutata in cadrul contestaţiei la executare având in vedere ca, pe de o parte, legiuitorul nu a reglementat contestaţia la executare in vederea soluţionării unor aspecte de fond ţinând de raportul juridic existent între părţi, iar pe de alta parte, pe calea contestaţiilor la executare asemenea apărări nu pot fi invocate, existând acţiuni de drept comun (cale procesuala specifica) in cadrul cărora clauzele din contractul de credit se pot pune in discuţie.

Intenţia legiuitorului de a elimina posibilitatea ca o contestaţie la executare sa se transforme într-o acţiune de drept comun prin care se antameaza fondul dreptului este clara, nefiind niciun dubiu cu privire la acest aspect. Astfel, asa cum a reţinut si instanţa de fond, solicitările contestatorului sunt inadmisibile pe calea contestaţiei la executare raportat la dispoziţiile art. 712 si 713 NCPC.

Având in vedere admiterea excepţiei invocata de BRD se arată că banca nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecata.

(9) Astfel, potrivit art. 453 Cod procedură civilă:

"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată."

 Prin urmare, textul promovează principiul potrivit căruia cheltuielile de judecată se suportă, la finalul demersului judiciar, de „partea care pierde procesul".

Din această formulă s-a tras concluzia că fundamentul cheltuielilor de judecată rezidă în culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.

Or, în speţă, având în vedere faptul că excepţia inadmisibilităţii petitelor privind anularea pretinselor clauze abuzive invocata de BRD a fost admisa, nu se poate considera ca BRD ar fi pierdut acest litigiu.

Totodată, se solicită a se constatat că aşa cum s-a arătat si instanţei de fond executarea silită a fost demarată in anul 2015 iar BRD începând cu luna iulie 2013 nu mai deţine faţă de contestator nicio creanţă şi nu a demarat executarea silită. Faţă de aceste aspecte se observa ca banca nu are calitate procesuala pasiva privind petitele referitoare strict la executarea silita si actele de executare.

Or, prin Sentinţa apelată, instanţa de fond dă câştig de cauză Contestatorului numai în ceea ce priveşte capetele de cerere vizând anularea executării silite, capete de cerere care privesc exclusiv pe cesionarul creanţei, iar nu Banca.

La data de 03.01.2019 contestatorul B I a formulat o cerere de apel incident, a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii petitelor 1-7 din acţiunea introductivă de instanţă.

În cuprinsul motivelor de apel se arată că s-a solicitat verificarea incidenţei caracterului abuziv al clauzelor, prin prisma aplicării In cauza a Legii nr. 193/2000, OUG nr. 174/2008, Legii nr. 296/2004 Codul consumului, Legii nr. 190/1999.

In ce priveşte inadmisibilitatea petitelor 1-7 din acţiunea introductiva, respectiv a contestaţiei la titlu, solicită a se avea in vedere ca potrivit art. 718 alin. 3 Cod procedură civilă, este posibila formularea contestaţiei privind lămurirea întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Se contestă cuantumul creanţei precum si aspecte legate de întinderea titlului executoriu, întinderea creanţei, punerea in executare a titlului executoriu, fiind aplicabile prevederile art. 715 alin. 3 si art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă.

Practica si doctrina au admis posibilitatea^ verificării titlului executoriu sub aspectul întinderii si aplicării lui, In cadrul contestaţiei la titlu, neexistând cale specială de atac a contractelor de credit, de genul contestaţiilor administrative, contencioase , plângeri la contravenţie. Contractul nu conţine In sine menţiunea exercitării unei cai de atac prin care să se conteste legalitatea, aşa cum se întâmpla in cazul actelor administrativ fiscal, având posibilitatea de a formula si invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu atât mai mult cu cat este vorba despre apărări legate de natură abuziva a clauzelor din contract, chestiune care poată fi analizata chiar si de către instanţa de judecata din oficiu.

La stabilirea existenţei caracterului abuziv, trebuie verificata existenta in contract, a următoarelor tipuri de clauze:

- clauze care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral contractul fara a avea un motiv întemeiat, prevăzut in contract.

- clauze care obliga consumatorul sa se supună unor condiţii despre care nu a avut posibilitatea reală să ia la cunoştinţa la data semnării actului.

. - dau dreptul comerciantului sa modifice unilateral caracteristicile produselor si serviciilor.

- clauze care obliga consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Cu privire la clauzele care privesc perceperea unor dobânzi penalizatoare şi comision de nerespectare a clauzelor contractuale, prevăzute la art. 4 alin 3 si 4 din contract:

Este stabilita dobânda penalizatoare de 3% peste dobânda curenta prevăzuta in contract la care se adaugă un comision de nerespectare a clauzelor contractuale de 6.5 lei/luna, fiind perceput,efectiv un comision de nerespectare clauze contractante in suma de 143 lei.

În conformitate cu anexa la Legea 193/2000, este considerată abuzivă clauza prin care consumatorul este obligat la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de comercianţi, pârâta percepând  dobânda penalizatoare alcătuita din dobânda curenta plus,1, 2 sau 3%.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „O. clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăşi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor. Prin adăugarea a 2,3, procente de dobânda fata de rata dobânzii curente banca se îmbogăţeşte disproporţionat fata de însărcinarea suferita in urma neplăţii ratelor la timp.,

În ce priveşte modul de calcul al dobânzii regăsit la art. 3, se arată că Banca stabileşte că dobânda este variabila de 10, 90% , iar ia alin 2 , se prevede ca Banca poate modifica procentul de dobânda in funcţie de costul resurselor sale.

Nu s-a contestat inserarea unei dobânzi variabile, ci s-au contestat criteriile care determina variabilitatea ratei de dobânda - costul resurselor sale. In aceeaşi modalitate Banca stabileşte ca cuantumul dobânzii poate fi modificat unilateral de către bancă fără a indica criteriile in funcţie de care Banca poate modifica dobânda.

Stabilirea dobânzii in funcţie de costul resurselor Băncii, este o formulare generala care nu permite determinarea cuantumului de dobânda ce urmează a fi plătit de către consumator si nici verificarea modului de calcul al dobânzii, ori a interveniri unor situaţii reale si concrete care necesita modificarea dobânzii si creşterea acesteia.

Dobânda trebuie sa fie o componenta negociata, cu un caracter determinat/determinabil. Dobânda nu poate cunoaşte modificări in funcţie de factori necunoscuţi si care nu pot fi verificaţi. .

Nu exista criterii obiective de stabilire a dobânzii variabile, clauzele privind dobânda nu sunt inteligibile si in mod evident nu au fost negociate cu contestatorul.

OG 21/1992 in vigoare in momentul încheierii contractului, stabileşte ca variaţia dobânzii trebuie sa fie independenta de voinţa furnizorului de servicii, trebuie sa fie raportat la fluctuaţiile unor indici de referinţa verificabili, menţionaţi în contract, formula care se calculează variabilitatea să fie prevăzuta în contract.

Contractul de credit se supune regulilor generale prevăzute de Codul Civil cu privire la obligaţii din acest fapt decurgând anumite consecinţe asupra regimului Juridic aplicabil. Astfel, contractul de credit caracterizat prin faptul ca întinderea drepturilor şi obligaţiilor pârtilor, la momentul încheierii contractului este determinata sau determinabila astfel încât părţile se angajează din punct de vedere juridic tocmai in considerarea efectelor contractului pentru care si-au manifestat acordul, exclude expunerea uneia dintre părţi la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor si incert si oferirea celeilalte părţi a unei şanse de câştig.

În ce priveşte prevederea DAE în contract , in contract nu este prevăzută DAE – costul total al creditului..

Comisionul de administrare/gestionare prevăzut la art. 2 -0,15% - este abuziv;.atât in ce priveşte cuantumul acestuia si modul de calcul, apreciind ca, corect, ar fi fost ca acest comision sa fie calculat in procent la suma rămasa de achitat . Pe de alta parte, este abuziva perceperea comisionului de administrare in condiţiile in care BANCA nu justifica concret si efectiv care au fost serviciile prestate si pentru care percepe acest comision. Banca justifică încasarea acestui comision invocând acoperirea costurilor activităţii de creditare, gestiune credit, calcularea corecta a ratelor.

Decizia 992/13.02.2014 pronunţata in recurs a stabilit ca art. 4 afin 3 din Legea 193/2000 instituie o prezumţie relativa a caracterului abuziv al clauzelor contractuale in contracte prestabilite ce conţin clauze standard, preformulata, prezumţie ce poate fi înlăturata doar prin dovada realizata de către Banca a caracterului negociat al contractului. înlăturarea acestei prezumţii cade in sarcina paratei,, care in speţa nu a produs astfel de probe, iar afirmaţia ca actul de a semna contractul este suficienta pentru a aprecia asupra negocierii, nu probează caracterul negociat al contractului, chestiune tranşata in Decizia 3864/04.12.2014 recurs Secţia a II a civila a ICCJ.

Este de remarcat ca s-a accesat un credit de 32,000 lei in anul 2006. credit din care până la data de 22.07.2013 s-a achitat suma de 13942. 42 lei credit principal, 22.218. 43 lei dobânda curenta, 177. 44 iei dobânda penalizatoare, 2766 lei comision administrare credit. . 143 lei comision nerespectare clauze contractuale, în total s-a achitat 39181,29 lei.

Potrivit evidentelor băncii, la data de 22.07.2013 contestatarul mai avea de achitat 25690, 45 tel In contul creditului.

Astfel, pentru suma de32.000 lei. contestatarul are de achitat 64871,74 lei.

În ce priveşte Actul adiţional la contract, se solicită a se observa că nu a fost semnat de către contestatar, iar data semnării lui de către Banca este 24.03.2015, ulterior cesiunii contractului.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor de la dosar şi a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reţine următoarele:

Apelanta BRD-GSG SA a invocat în argumentarea apelului formulat ca unic motiv pentru care consideră că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală, faptul că prima instanţă în mod greşit a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care instanţa de fond a admis excepţia invocată de BRD-GSG SA, aceea a inadmisibilităţii petitelor privind anularea pretinselor clauze abuzive din contractul de credit încheiat cu Contestatorul.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În situaţia de faţă, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii petitelor 1-7 din contestaţia la executare, petite care au ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit încheiat de contestatorul B I cu apelanta BRD-GSG S.A, respectiv restituirea sumelor încasate în baza clauzelor abuzive, sens în care s-a reţinut că în situaţia de faţă, contestatorul are deschisă calea unei acţiuni în constatare pentru contestarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, fiind inadmisibil a formula aceste petite pe calea prezentei contestaţii la executare sub incidenţa disp. art. 713 alin. 2 c.p.c

Din considerentele sentinţei apelate reiese că s-a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al intimatei S S.aR.L, cu consecinţele ce decurg în sensul admiterii contestaţiei la executare formulată de contestator, cu privire la petitele privind  anularea actelor de executare şi a întregii executări silite din dosar execuţional nr. 184/2015 al BEJ M M şi privind anularea Încheierii de încuviinţare a executării silite.

În situaţia de faţă, în cauză iniţierea executării silite s-a făcut prin cererea adresată de S s.a.r.l. executorului judecătoresc prin reprezentant persoană juridică mandatar K R.

La baza obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căruia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.

În situaţia de faţă, aşa cum s-a arătat anterior, s-a reţinut că apărările de fond - ca cele privind existenta unor clauze abuzive in contractul de credit - se pot invoca in cadrul unei contestaţii ia executare numai in situaţia excepţionala in care legea nu prevede o cale procesuala specifica pentru desfiinţarea titlului executoriu, iar in vederea valorificării pretenţiilor privind restituirea unor sume de bani achitate in temeiul contractului, instanţa de fond retine ca, in speţa, contestatorul dispune de o acţiune in justiţie, solicitarea restituirii tuturor sumelor achitate cu titlu de dobânzi si comisioane fiind vădit inadmisibila raportat la dispoziţiile imperative ale art. 713 Cod procedură civilă.

Având în vedere faptul că excepţia inadmisibilităţii petitelor privind anularea pretinselor clauze abuzive invocata de BRD a fost admisa, nu se poate considera ca BRD ar fi pierdut acest litigiu iar instanţa de fond dă câştig de cauză Contestatorului numai în ceea ce priveşte capetele de cerere vizând anularea executării silite, capete de cerere care privesc exclusiv pe cesionarul creanţei, iar nu Banca.

Pentru considerentele sus menţionate în baza art. 480 al. 2 Cod procedură civilă apelul principal va fi admis iar sentinţa va fi schimbată în parte în sensul respingerii cererii contestatorului B I privind obligarea intimatei BRD-GSG S.A la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte apelul incident promovat de contestatorul Bodnar Ioan, reţinem că instanţa de apel a pus în discuţie inadmisibilitatea apelului incident, în condiţiile în care apelul principal a vizat exclusiv cuantumul şi modul de acordare a cheltuielilor de judecată de către prima instanţă.

Astfel, apelul incident nu poate fi analizat decât în limitele criticilor ce fac obiect al apelului principal, apelul incident reglementat de dispoziţiile art. 472 Cod procedură civilă are caracter accesoriu în raport de apelul principal, caracterul accesoriu este reglementat de dispoziţiile art. 472 al. 2 Cod procedură civilă din care rezultă dependenţa soluţiei dată apelului incident de soluţia dată de instanţă apelului principal.

Aşadar, apelul incident este admisibil numai în măsura existenţei riscului schimbării soluţiei date în fond într-un sens favorabil apelantului principal.

Faţă de considerentele anterior expuse în legătură cu caracterul accesoriu al apelului incident, se constată că riscul unei soluţii defavorabile există doar în privinţa soluţiei vizând cheltuielile de judecată, criticate prin apelul principal.

Aşa fiind,  câtă vreme BRD-GSG S.A., a investit instanţa de judecată prin intermediul apelului principal doar cu aspecte ce ţin de acordarea cheltuielilor de judecată, în speţă, apelul incident nu poate viza critici privind alte petite din cadrul acţiunii introductive de instanţă. Pentru a fi declarat admisibil, apelul debitorului B I ar fi trebuit să vizeze exclusiv problema cheltuielilor de judecată. Or, având în vedere că apelul incident vizează cu totul alte chestiuni decât cele cu care a fost investită instanţa prin intermediul apelului principal, apelul incident va fi respins ca inadmisibil, potrivit dispozitivului.

În baza art. 453 al. 1 Cod procedură civilă apelantul-contestator BRD-GSG S.A suma de 2.587,67 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare