Prejudiciu

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant UAT C. B. şi pe pârât PFA C.V.E., având ca obiect pretentii.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa din data de 2 octombrie 2019,  susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când,

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. xxx la data de 20.07.2018, reclamanta UAT Comuna Brăeşti, în contradictoriu cu pârâta PFA C.V.E., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 33.770 lei, reprezentând prejudiciul cauzat UAT B. prin efectuarea de plăţi nelegale în temeiul contractului de prestări servicii nr. xxx, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamanta arată că între UAT Comuna B. în calitate de angajator şi d-nul C.V.E. în calitate de salariat, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. xxx, privind acordarea de activităţi de audit public intern. Conform art. 7.1 din contract "activitatea se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii nr. 672 privind auditul public intern, a Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 38/2003 privind exercitarea activităţii de audit".

Reclamanta mai arată că activitatea prestată de PFA C.V.E. a fost verificată de Curtea de Conturi, care prin decizia nr. 75/2015 a constatat abaterile şi a obligat UAT B. să recupereze prejudiciul produs. În mod concret, prin decizia nr. 75, Curtea de Conturi a României a constatat faptul că "nu s-a asigurat reflectarea în situaţiile financiare, în mod real, corect si exact, a informaţiilor cu privire la valoarea reală a creanţelor bugetare cuvenite bugetului local, valoarea abaterilor în această situaţie fiind estimată la suma de 33.770 lei şi este aferentă evidenţierii majorate în contabilitate şi respectiv raportarea prin situaţiile financiare a unor creanţe bugetare mai mari decât cele existente în evidenta fiscală. De asemenea, nu au fost respectate prevederile art. 6 şi art. 11 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, art. 23 din Legea finanţelor publice locale nr. 273/2006, OMFP nr. 1917/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice. Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia. " De asemenea, având în vedere întinderea prejudiciului şi recuperarea acestuia, Curtea de conturi a decis aplicarea unor măsuri, respectiv înregistrarea în contabilitate şi recuperarea integrală a prejudiciului adus bugetului public al comunei urmarea atribuirii unui contract de prestări servicii pentru activitatea de audit public intern contrar prevederilor legale aplicabile în domeniu, împreună cu foloasele, nerealizate datorat imobilizării fondurilor bugetare."

Precizează reclamanta că, prin adresa nr. xxx din data de 10.05.2018, Curtea de conturi a precizat că "auditorii publici externi delegaţi să efectueze acţiunea de audit financiar asupra contului de execuţie bugetară au constatat şi consemnat la punctul 2 în Procesul-verbal de constatare, anexă a Raportului de audit financiar nr. xxx, faptul că atribuirea contractului de prestări servicii specifice activităţii de audit public intern s-a realizat contrar prevederilor art. VI din OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative care, începând cu iunie 2012, interzice asigurarea activităţii de audit public intern pe bază de contract de prestări servicii ". Prin urmare, abaterea de la legalitatea consemnată este ca urmare a nerespectării prevederilor art. VI din OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, fiind încălcate şi prevederile art. 14 şi art. 54 din Legea nr. 273/2006, potrivit cărora orice cheltuială bugetară trebuie să aibă o bază legală.

Reclamanta învederează faptul că, potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante." Principiul forţei obligatorii, exprimat şi prin adagiul pacta sunt servanda, este acea regulă de drept potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se impune părţilor (în cazul contractelor) sau părţii (în cazul actelor juridice unilaterale) întocmai ca legea. în alte cuvinte, executarea actului juridic civil este obligatorie pentru părţi, iar nu facultativă. Actul juridic civil legal încheiat are forţă obligatorie nu numai pentru părţile acestuia, ci şi pentru organul de jurisdicţie învestit cu soluţionarea unui litigiu decurgând dintr-un astfel de act, deci instanţa este obligată să asigure executarea actului juridic legal încheiat, ţinând seama, în interpretarea clauzelor lui, de voinţa părţilor. Existenţa principiului forţei obligatorii a actului juridic civil este justificată, de necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice civile.

Potrivit art. 1272 alin. 1 Cod civil, mai arată reclamanta, contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui. Legea obligă ca efectuarea cheltuielilor bugetare să se facă numai pe baza documentelor justificative, care nu au fost întocmite şi depuse în perioada contractuală.

În concluzie, reclamanta solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În dovedirea acţiunii, reclamanta solicită administrarea probei cu înscrisuri.

Ca temei de drept, au fost invocate art. 194 Cod procedură civilă, art. 1270, art. 1272 Cod civil, art. 7.1 din contractul nr. xxx, art. 14 şi art. 54 din Legea 273/2006.

Pârâta PFA C.V.E. nu a formulat întâmpinare.

În şedinţa publică din 15.03.2019, din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale, iar prin Sentinţa civilă nr. xxx, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi – Secţia I civilă.

Pe rolul Tribunalului Iaşi, cauza a fost înregistrată la data de 23.04.2019 sub nr. xxx.

La termenul din data de 19.06.2019, din oficiu, instanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei PFA C.V.E., excepţie care a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din data de 02.10.2019.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a PFA C.V.E., instanţa urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Între reclamantă, în calitate de angajator şi d-nul C.V.E. în calitate de salariat, a fost încheiat contractul nr. xxx (fila 15 din dosarul Judecătoriei Iaşi).

Instanţa reţine că, deşi contractul nr. xxx este intitulat „contract prestări servicii”, acesta este, în realitate, un veritabil contract individual de muncă.

Potrivit art. 10 din Codul muncii, „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu”. Textul de lege prevede în mod clar şi neinterpretabil că poate avea calitatea de salariat numai o persoană fizică.

Din analiza clauzelor contractuale şi a terminologiei folosite de părţile contractante, instanţa constată că părţile au intenţionat să încheie un contract individual de muncă, căruia, raportat la normele de drept substanţial aplicabile la momentul încheierii sale, i se aplică principiile generale ale dreptului muncii, iar nu un contract civil de prestări servicii. Faptul că în titulatura contractului s¬-a folosit expresia „prestări servicii” nu este de natură a determina concluzia că acestea au intenţionat să încheie o convenţie civilă, neexistând în contract niciun element care să determine o astfel de calificare a contractului.

Este de observat faptul că contractul nr. xxx cuprinde clauzele esenţiale prevăzute de art. 17 alin. 2 Codul muncii, stabilind printre altele calitatea părţilor de angajator şi salariat, durata nedeterminată a contractului (începând cu data de 01.07.2013 - art. 3 lit. a), durata normală a muncii exprimată în ore/zi (o fracţiune de normă de 2 ore/zi – art. 8),  salariul (1000 lei în valoare netă – art. 10 pct. 1), raportul de subordonare (art. 11 pct. 2 lit. b – f), precum şi clauza încetării contractului cu perioada de preaviz (art. 13). Mai mult, potrivit art. 5 din contract, activitatea prestată de salariat este încadrată în ocupaţia de auditor public intern având codul 241105 din Ordinul M.M.P.S. nr. 138/1995 privind aprobarea Clasificării ocupațiilor din România (C.O.R.). Prin urmare, sunt întrunite elementele esenţiale ale contractului individual de muncă, respectiv, prestarea muncii de către salariat, plata unui salariu lunar şi subordonarea salariatului faţă de angajator.

Instanţa constată că natura juridică a contractului nr. xxx este aceea a unui contract individual de muncă, având în vedere caracterul cu titlu oneros a contractului, sinalagmatic, comutativ şi cu executare succesivă, precum şi obligaţiile asumate de către părţi ce au caracterul obligaţiilor specifice raporturilor de muncă.

De asemenea, instanţa reţine şi faptul că neînregistrarea contractului nr. xxx la Inspectoratul Teritorial de Muncă nu îl transformă într-o convenţie civilă, având doar consecinţa antrenării răspunderii contravenţionale pentru această omisiune.

Raportat la toate aceste aspecte, instanţa constată că, în contractul nr. xxx, calitatea de salariat o are C.V.E., identificat prin domiciliu, carte de identitate şi CNP.

Instanţa nu va reţine susţinerile reclamantei potrivit cărora, datorită aplicării ştampilei, contractul nr. xxx apare ca fiind încheiat cu PFA C.V.E., având în vedere considerentele care urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 din OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, persoana fizică autorizată trebuie să deţină un certificat de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Potrivit dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 207/2015 – Codul de procedură fiscală, „Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală este: c) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, cu excepția celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal; d) pentru persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. c), codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;”.

De asemenea, persoana fizică autorizată are o denumire care trebuie să conţină „PFA” sau expresia „Persoană fizică autorizată” şi un sediu profesional, nicidecum un domiciliu, conform art. 8 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 44/2008.

Analizând menţiunile înscrise la art. A din contractul nr. xxx, instanţa constată că părţile contractului sunt: reclamanta, în calitate de angajator şi salariatul C.V.E., în calitate de persoană fizică, nu de persoană fizică autorizată.

Sunt de reţinut şi dispoziţiile art. 17 alin. 3 din OUG nr. 44/2008 care instituie o interdicţie pentru PFA de a avea calitatea de salariat al unor terţe persoane cu care colaborează. În legătură cu această interdicţie, Curtea Constituţională a stabilit, la pct. 19 al Deciziei nr. 425 din 04.07.2019, că „Limita impusă de lege este firească, întrucât numai o persoană fizică, iar nu o PFA, poate intra în raporturi contractuale de muncă cu o terţă persoană, prin încheierea unui contract individual de muncă. Interpretarea potrivit căreia limita legală vizează persoana fizică, iar nu PFA pe care aceasta o înfiinţează, interpretare pe care formula redacţională a textului o exclude, (…), nu are susţinere nici în interpretarea teleologică, rezultată din coroborarea cu celelalte norme incidente, de vreme ce legea prevede în mod expres posibilitatea ca între două părţi să se stabilească atât raporturi de colaborare (terţă persoană - PFA), cât şi raporturi de muncă (terţă persoană - persoana fizică). Cu alte cuvinte, norma legală permite unei persoane fizice să poată cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu calitatea de salariat, iar acest cumul să poată fi realizat în relaţia cu aceeaşi terţă persoană. Această distincţie operează în virtutea faptului că, admiţând posibilitatea cumulului între cele două calităţi în anumite condiţii, legea recunoaşte natura juridică distinctă a celor două raporturi contractuale şi de aici regimul juridic distinct aplicabil părţilor contractuale.”.

În cauza dedusă judecăţii reclamanta a înţeles să formuleze cererea în contradictoriu cu PFA C.V.E., indicând atât sediul, cât şi numărul de înregistrare la ORC I. şi codul de identificare fiscală.

Raportat la toate considerentele expuse şi dispoziţiile legale incidente, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei PFA C.V.E. şi, în consecinţă, va respinge acţiunea formulată de reclamanta UAT Comuna B. în contradictoriu cu pârâta PFA C.V.E. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei PFA C.V.E. şi, în consecinţă:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta U.A.T.C.B., , în contradictoriu cu pârâta PFA C.V.E.,  ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Domenii speta

Spete similare