Anulare-incetare contract individual de munca al salariatei gravide

Pe rol  fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind  cererea formulată de reclamant D.D.A.  în contradictoriu cu pârâta SC M.X. SRL, având ca obiect „conflict de muncă „.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 19.11.2018  susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceiaşi zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunţarea pentru data astăzi 29.11.2018 când,

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă , constată următoarele:

Prin acţiunea introductivă , reclamanta D. D.-A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. X. S.R.L. ,  solicitând instanţei , iniţial , obligarea pârâtei la respectarea drepturilor ce i se cuvin, având în vedere starea sa de graviditate.

Ulterior, în cadrul procedurii de regularizare a cererii  de chemare în judecată , reclamanta a depus precizări , prin care a solicitat ca instanţa să constate că decizia de încetare a contractului de muncă este nelegală şi netemeinică, prin urmare să dispună anularea acesteia , reangajarea pe acelaşi post şi plata tuturor drepturilor salariale , retroactiv, precum şi obligarea la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.

Consideră reclamanta că desfacerea contractului de muncă s-a realizat într-un mod forţat şi abuziv, deoarece nu a avut nici o clipă intenţia de a demisiona.

Astfel, arată reclamanta că , la data de 15.01.2018 a anunţat angajatorul , atât în scris, cât şi verbal, despre faptul că este însărcinată în 9 săptămâni şi 3 zile, conform actelor medicale ataşate acestor înscrisuri. Susţine reclamanta că, la aflarea veştii , administratorul firmei a plecat furios, iar începând cu data de 16, respectiv 17.01.2018, angajatorul nu a mai răspuns la telefon şi nici nu a mai venit la magazin.

În continuarea motivării cererii sale , reclamanta arată că în data de 18.01.2018, sub pretextul semnării unui document ce ar fi reprezentat  modificarea contractului de muncă din contract pe durată nedeterminată în contract pe durată determinată (pentru 3 luni) , motivat de faptul că magazinul nu avea vânzări , a semnat un document , dar nu a primit o copie a acelui act. Acest fapt i-a atras atenţia şi după o discuţie cu soţul său , a hotărât să solicite administratorului o copie a  actului pe care l-a semnat. Angajatorul i-a comunicat că şi-a dat demisia şi că începând cu data de 19.02.2018 nu mai este angajata firmei.

Mai arată reclamanta că, a doua zi , pe 19.01.2018 s-a prezentat la serviciu, dar a găsit yala schimbată, motiv pentru care s-a deplasat la ITM şi a depus o sesizare împotriva angajatorului său.

Susţine reclamanta că la aceeaşi dată , 19.01.2018, urmare a sfatului primit de la angajaţii ITM  a trimis, prin poştă , cu confirmare de primire , actele care atestă starea de graviditate.

La data de 25.01.2018 , arată reclamanta că a primit prin poştă un document numit „decizie de încetare” , prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că i-a încetat contractul de muncă conform art.81 alin.7 din Legea 53/2003-Codul Muncii.

În dovedirea acţiunii reclamanta a ataşat înscrisuri.

Acţiunea a fost comunicată pârâtei, care a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională , solicitând respingerea acţiunii reclamantei şi admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea acesteia la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare , pârâta a precizat că în cauză este vorba despre o încetare a contractului individual de muncă al reclamantei , prin demisia acesteia şi nu prin concedierea salariatului , cum încearcă reclamanta să inducă în motivarea cererii de chemare în judecată.

Arată pârâta , prin întâmpinare că în conformitate cu disp.  art. 81 alin. 1 si alin. 3 Codul muncii "prin DEMISIE se înţelege actul unilateral de voinţa a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă /".../', "salariatul are dreptul de a nu motiva demisia."

Cerinţa notificării scrise certifică, in mod categoric faptul că demisia nu este un act juridic care să se prezume.

Numai refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului, potrivit art. 81 alin. 2 din Codul muncii, de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba. Per a contrario - fiind înregistrata de angajator - demisia se poate proba numai printr-o copie după înscrisul notificat angajatorului respectiv. Se deduce ca, forma (notificarea) scrisa a demisiei este cerută de lege ad validitatem. Demisia nu poate rezulta dintr-o simpla susţinere/înştiinţare orală a angajatorului si nici dintr-un anumit comportament al salariatului.

În speţă,pârâta a  anexat întâmpinării, în copie certificată conform cu originalul, DEMISIA RECLAMANTEI D.D.A. din data de 18.01.2018, înregistrată sub nr. 01 din data de 18.01.2018.

Mai arată pârâta că salariatul, conform art. 81 alin. 3 Codul muncii, are dreptul să nu îşi motiveze demisia. Aşadar, este o reziliere unilaterala a contractului individual de munca de către salariat fără obligaţia acestuia de a motiva. Nimic nu îl împiedica pe salariat ca, in notificarea scrisa remisa angajatorului, sa prezinte si motivele demisiei sale, numai ca motivele astfel invocate, nu au nici o relevanta juridica.

Demisia este un act juridic unilateral, in principiu definitiv si care operează de drept.

 Contractul individual de munca 'încetează in momentul 'împlinirii termenului de preaviz, nefiind necesara in acest scop, nici o aprobare din partea angajatorului. Demisia nu se aproba. Pur si simplu, angajatorul este obligat sa ia act de existenta ei, cum s-a întâmplat în cauza pendinte, unde angajatorul SC M.X. SRL a înregistrat demisia reclamantei.

Potrivit art. 81 alin. 7 Codul muncii, contractual individual de munca încetează nu numai in momentul împlinirii termenului de preaviz, ci si la data la care angajatorul renunţa, total sau parţial , la termenul respectiv. Legiuitorul s-a oprit, sub acest aspect, la o soluţie normala, reglementata expres: din moment ce preavizul este instituit legal in favoarea angajatorului, înseamnă ca angajatorul in cauza poate renunţa total sau parţial la preavizul respectiv.

Susţine pârâta că renunţarea de către angajator la termenul de preaviz nu înseamnă - aşa cum s-a apreciat in doctrina - că ar avea loc o încetare a contractului individual de munca, intr-o modalitate "convertita", prin acordul pârtilor. In realitate, in măsura in care angajatorul renunţa expres la beneficiul termenului de preaviz, contractul individual de munca încetează tot ca o consecinţa a demisiei, dar la un alt moment, respectiv la cel al renunţării angajatorului la preaviz. Angajatorul SC M. X. SRL a renunţat la termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare prin ART. L lit. I din Contractul individual de munca nr. x/01.08.2017 al salariatei D.D.A.. Pe cale de consecinţa, Contractul individual de munca al reclamantei a încetat la data înregistrării la angajator a demisiei acesteia sub nr. x/18.01.2018, adică la data de 18.01.2018.

Angajatorul nu are obligaţia de a aproba demisia si nici de a emite o decizie de încetare a raporturilor de munca dintre părţi. Angajatorul trebuie doar sa ia act de demisie si sa o înregistreze.

Mai arată, pârâtul în întâmpinare că demisia este un act unilateral de voinţa irevocabil, astfel încât nu se poate pune problema retractării ei. Chiar in condiţiile in care autorul demisiei ar repudia ulterior acest act, nu se poate reveni asupra lui, deoarece efectele sale se produc de la data înregistrării. In speţa, angajatorul SC M.X. SRL a emis Decizia de încetare a contractului de munca a salariatei D.D.A. după înregistrarea demisiei acesteia, decizie ce a fost semnata personal, olograf de către reclamanta.

Precizează pârâtul că orice angajator trebuie sa fie la curent cu toate modificările si schimbările realizate, in ceea ce ii priveşte pe angajaţi, iar ulterior trebuie sa transmită aceste informaţii către registrul general de evidenta a salariaţilor (REVISAL).

Conform art. 4 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 500/2011 privind REVISAL, completarea, respectiv înregistrarea in registru a încetării contractului individual de munca se înregistrează in registru la data încetării contractului individual de munca/la data luării la cunoştinţa a evenimentului ce a determinat, in condiţiile legii, încetarea contractului individual de munca.

Sunt stabilite doua date la care se înregistrează in REVISAL încetarea contractului individual de munca:cel târziu data încetării contractului individual de munca; cel târziu data luării la cunoştinţa a evenimentului ce a determinat, in condiţiile legii, încetarea contractului individual de munca.

Contractul individual de munca încetează ca urmare a producerii unui eveniment prevăzut de lege in cazurile de încetare de drept.

Aşadar, se înregistrează in registrul general de evidenta a salariaţilor, cel târziu la data încetării contractului individual de munca, încetarea intervenita ca urmare a concedierii, demisiei sau acordului de voinţa a pârtilor;

Pârâta precizează ,totodată,că specificaţiile tehnice ale registrului general de evidenta a salariaţilor  puse la dispoziţie de către Inspecţia Muncii in varianta revizuita in data de 6 decembrie 2011 prevăd in Anexa 17 privind Nomenclatorul privind temeiurile legale de încetare, următoarele temeiuri de încetare CIM in caz de demisie:art. 81 alin. (1) - demisie la cererea salariatului cu preaviz;art. 81 alin. (7) - demisie la data renunţării totale sau parţiale de către angajator la termenul respectiv;art. 81 alin. (8) - demisia salariatului fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.

Cu privire la situaţia de fapt , pârâta precizează că din motivarea cererii de chemare in judecata redactata de către reclamanta D.D.A. si cuprinsul Sesizării din data de 19.01.2018 înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Munca laşi împotriva angajatorului SC M.X. SRL de către aceeaşi persoana - sesizare scrisa si semnata olograf, urmează a se constata că aceste lucrări nu numai ca nu redau, aşa cum ar fi fost normal, deoarece se refera la aceeaşi realitate, aceeaşi derulare cronologica a faptelor, ci se contrazic, iar pe alocuri se exclud.

Astfel, remarcă pârâta ,în cuprinsul cererii de chemare în judecată că reclamanta D.D.A. a susţinut :"In data de 15.01.2018, angajata fiind la firma (...), am anunţat atât in scris, cat si verbal faptul ca sunt 'însărcinata. La aflarea vestii, angajatorul a plecat din magazin (...) furios de aflarea vestii. In data de 16.01 respectiv 17.01, angajatorul meu nu a mai răspuns la telefon si nici nu s-a mai prezentat la magazin."

In cuprinsul Sesizării formulate la ITM laşi in data de 19.01.2018, tot reclamanta a scris olograf :"In data de 17.01.2018 i-am anunţat cum ca sunt însărcinata in 9 săptămâni lucru ce se pare nu i-a incantat, ulterior m-a întrebat daca am de gând sa vin la servici program normal, ulterior le-am comunicat ca sarcina nu-mi poate afecta programul de lucru (...). Menţionez ca nu am apucat sa le dau documentul scris cum ca as fi însărcinata deoarece la vestea primita am rămas singura vorbind... m-am trezit singura vorbind in magazin."

Susţine pârâta că reclamanta a cunoscut temeiul demisiei sale din momentul semnării acesteia, pentru că aceasta , personal, a scris olograf in cuprinsul acestui înscris "motive personale";

 Mai arată pârâta că reclamanta a luat cunoştinţă de încetarea contractului sau individual de munca prin demisie, atât personal, prin semnarea olografa a deciziei de încetare după ce le-a înaintat demisia, cat si prin curierat, întrucât angajatorul i-a comunicat prin intermediul serviciilor poştale - prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire - cu opis ataşat, următoarele documente: decizia de încetare a contractului de munca, adeverinţa de vechime in munca aferenta perioadei lucrate la acest angajator, precum si dovada achitării prin mandat postai a drepturilor salariale restante.

 Mai precizează pârâta că reclamantei i s-a făcut de către angajator lichidarea salariala conform orelor lucrate si zilelor de concediu de odihna aferente perioadei lucrate la angajator, ultimele drepturi salariale au fost achitate prin mandate postai; menţionam ca in luna decembrie 2007, reclamanta a beneficiat de toate zilele de concediu de odihna pentru anul 2017.

 Pârâta susţine că  derularea reala a evenimentelor in perioada 15.01.2018 - 26.01.2018, aceasta având o importanta deosebita in corecta soluţionare a cauzei, este următoarea:

In zilele de 15, 16 si 17 ianuarie 2018 nu a avut loc niciunul din evenimentele contradictorii relatate de către reclamanta in cuprinsul cererii de chemare in judecata si in cuprinsul Sesizării formulate la ITM laşi in data de 19.01.2018.

In aceste zile, salariata D.D.A. s-a prezentat la locul de muncă, raporturile contractuale cu aceasta derulându-se in condiţii normale. Aceasta nu le-a comunicat nici verbal, in mod direct sau telefonic, si nici in scris faptul ca este însărcinată.

In data de 18.01.2018, reclamanta a înaintat angajatorului cererea de demisiei in cuprinsul căreia a completat olograf: numele si prenumele, codul numeric personal, seria si numărul cârtii de identitate a acesteia, motive personale si data încetării contractului de munca - 18.01.2018. Societatea angajatoarea i-a înregistrat cererea de demisie sub nr. x din 18.01.2018. Arată pârâta că la aceeaşi dată, întrucât trebuia să înregistreze in REVISAL Încetarea raporturilor de munca cu salariata D.D.A. in temeiul art. 81 alin. 7 Codul muncii, parata a emis si decizia de încetare a CIM nr. x/18.01.2018, decizie care de asemenea a fost semnata olograf de către reclamanta. Precizează pârâta că nici in data de 18.01.2018 reclamanta nu le-a comunicat ca este însărcinată.

Arată, în continuare pârâta că în aceeaşi seara, in jurul orei 19.30, reprezentantul legal al acesteia a primit pe telefonul său un sms prin care i se solicita să comunice poze ale înscrisurilor semnate de către reclamantă. Având in vedere ca aceste înscrisuri conţin datele de identitate ale numitei D.D.A. (cod numeric personal, seria si numărul cârtii de identitate), iar cu privire la utilizarea acestora exista o reglementare stricta in domeniu, administratorul societăţii i-a răspuns tot prin sms ca raporturile sale de munca au încetat in data de 18.01.2018 prin demisie, că bunurile personale care au rămas la punctul de lucru le poate ridica si că un exemplar al deciziei de încetare al CIM si adeverinţa de vechime ii vor fi comunicate prin postă. Din eroare, in textul unui sms a fost trecuta data de 19.02.2018 ca data de încetare a contractului de munca, eroare ce a fost speculata ulterior la maxim de către reclamanta in sesizările si acţiunile întreprinse împotriva societăţii angajatoare. Reclamanta a cunoscut încă din momentul semnării CIM, că in cazul încetării contractului sau de munca prin demisie, angajatorul sau renunţa la termenul de preaviz.

Pârâta, SC M.X. SRL, prin reprezentantul legal,arată că  a luat cunoştinţă de faptul că reclamanta este însărcinata abia in data de 22.01.2018 (conform ştampilei oficiului poştal aplicată pe plic), când prin intermediul serviciilor poştale, prin intermediul unei scrisori recomandate cu confirmare de primire, am primit o adresa, datata din data de 15.01.2018, prin care ne comunica ca este însărcinata in 9 săptămâni, precum si acte medicale.

Se mai arată că ,prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, societatea parată a comunicat reclamantei o serie de înscrisuri însoţite cu opis, si anume: decizia de încetare a contractului de munca, raport per salariat REVISAL , raport preluări Portal REGES, Adeverinţa vechime salariat. Acest plic a fost primit de către reclamanta în data de 25.01.2018, cum însăşi recunoaşte in cuprinsul filei 3 a cererii introductive de instanţa.

Urmare a Sesizării din 19.01.2018 formulata la ITM laşi de către reclamanta David Daniela-Alexandra, la punctul de lucru al SC M.X. SRL din laşi, şoseaua Păcurari, nr. 33, bl. 539, sc. E, parter, in perioada 30.01.2018 - 08.02.2018, s-a efectuat un control de către reprezentanţii ITM laşi, având ca obiectiv verificarea formelor de angajare a persoanelor găsite prestând activitate pentru angajatorul sus menţionat, pentru verificarea respectării altor prevederi ale legislaţiei muncii. Verificarea s-a efectuat prin sondaj si a cuprins perioada 01.05.2017 - 30.01.2018.

Potrivit Procesului verbal de control seria IS nr. 21344 din 09.02.2018 si a anexelor la acesta, întocmite de către reprezentanţii ITM laşi, in urma verificărilor efectuate s-au constatat următoarele:

"1. (...) Verificarea s-a efectuat prin sondaj, pe baza fisei de identificare si a dosarului de personal pentru salariata menţionata, precum si pentru salariata D.D., pentru a se verifica forma de angajare, timpul de munca prestat, salariul primit etc.

Contractele individuale de munca verificate conţin dovada respectării articolului 16 alin. 3 din Codul muncii privind înmânarea către salariat a unui exemplar din contractul individual de munca. (...)

Contractul individual de munca cuprinde atât drepturile, cat si obligaţiile angajatorului, cat si drepturile si obligaţiile salariatului, timpul de munca, durata perioadei de proba, duratele preavizelor in situaţia concedierii si demisiei, datele de plata ale salariului convenit, durata concediului de odihna

Dosarele de personal ale salariaţilor cuprind documentele prevăzute de art. 7(2)din HGR nr. 905/2017, respectiv: (..,)

2. Angajatorul întocmeşte evidenta zilnica a orelor de munca prestate de salariaţi, prezentând documente de evidenţiere a orelor de munca pentru perioada mai 2017 - ianuarie 2018. (...)

6. Conform documentelor de plata a salariilor aferente perioadei mai 2017 - decembrie 2017, angajatorul a garantat in plata salarii de baza cel puţin la nivelul salariului minim brut pe tara stabilit pentru programul normal de lucru conform prevederilor HGR nr. 1/2017. Angajatorul a făcut dovada acordărilor drepturilor salariale către toţi salariaţii pana la luna decembrie 2017 inclusiv, prin prezentarea statelor de plat ace conţin ce conţin semnătura salariaţilor (art. 168 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii). Salariile se acorda cash. "

Reclamantei D.D. i-au fost acordate ultimele drepturi salariale prin mandat poştal.

Referitor la prejudiciul moral, pârâta arată că , acesta constă în consecinţele negative morale suferite de un salariat ca urmare a faptei ilicite săvârşite de către angajator, având drept consecinţă lezarea onoarei sau reputaţiei salariatului, sau alte suferinţe de ordin psihic.

Faţă de împrejurările prezentate mai sus pe larg, consideră , pârâta  că , solicitarea reclamantei de plata a daunelor morale este neîntemeiata, si pe cale de consecinţa trebuie respinsa ca atare, motivat de faptul ca stresul pe care reclamanta pretinde ca angajatorul i l-ar fi creat persoanei acesteia si sarcinii sale ca urmare a încetării raporturilor de munca, se datorează de fapt propriei sale persoane, pentru ca aceasta însăşi în data de 18.01.2018 a înaintat demisia angajatorului sau, solicitând încetarea contractului de munca în acea zi din motive personale, cum menţionează olograf in cuprinsul cererii de demisie. Daunele morale reprezintă compensaţii ce pot fi acordate salariatului doar atunci când se face dovada că, urmare comiterii unei fapte de către angajator, s-au cauzat reale suferinţe psihice părţii vătămate, care nu sunt echivalente cu stresul sau consumul nervos, acestea din urmă nefiind în măsură să justifice acordarea daunelor morale. Acordarea de daune morale este condiţionata de producerea unui minimum de probe si de indicii din care sa rezulte existenta prejudiciului moral adus salariatului, prejudiciu a cărui întindere, de o anumita gravitate sa fie probata, întrucât nu se poate prezuma nici existenta, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial prin aplicarea unei sancţiuni disciplinare, chiar daca aceasta sancţiune este nelegala. Susţinerea reclamantei in sensul existentei unor consecinţe negative pe plan psihic - provocarea unui soc, chiar plauzibile in astfel de situaţii, nu pot fi primite in condiţiile in care cu privire la existenta si întinderea prejudiciului, ii revenea sarcina probării acestui aspect, nefiind suficienta simpla afirmare a acestora.

În ceea ce priveşte CEREREA RECONVENTIONALA FORMULATA,  PARATA SC M.X. SRL solicita admiterea acesteia considerând-o  întemeiată, si pe cale de consecinţă, solicită obligarea reclamantei la plata către societatea pârâtă a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale pentru că prin atitudinea sa reclamanta a creat un grav prejudiciu de imagine" societăţii  învinuind-o in cuprinsul Sesizării formulate la ITM laşi in data de 19.01.2018 si in cuprinsul cererii introductive de instanţă de săvârşirea unor fapte penale care in realitate nu exista, a făcut sesizări inclusiv la ANCPI, terorizează angajata actuală de la punctul de lucru din şoseaua Păcurari, atât direct, cat si prin persoane interpuse.

În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial,arată pârâta că, aceasta include o doză de aproximare, dar trebuie avute in vedere si  criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de cel in cauza, importanta valorilor morale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute , consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională si socială.

În drept,pârâta a invocat disp.art.205,209 Cod proc. civila, art. 16, art. 81, art. 168 din Codul muncii,pe dispoziţiile HGR nr.905/2017.

 Reclamanta  D.D.A.,  prin reprezentant convenţional a formulat precizări:

l. În primul rând, arată că  prin contestaţia formulata contestatoarea a solicitat anularea Deciziei de încetare a contractului individual de munca nr. x din 01.08.2017 emisa de către intimata in baza înscrisului intitulat „CERERE DE DEMISIE", ca o consecinţa a faptului ca, consimţământul sau a fost viciat prin dol/înşelăciune;

Contestatoarea nu a intenţionat sa demisioneze si nu a înaintat nici o cerere de demisie intimatei, fiind înşelata sa semneze acte care nu au la baza voinţa sa reala si neviciata.

Consimţământul contestatoarei a fost viciat prin dol, fiind înşelată cu privire la actele prezentate spre semnare, aflându-se in eroare atunci când si-a înscris numele, datele personale si semnătura pe actele respective, eroare provocata de modul fraudulos in care i-au fost prezentate aceste acte de către administratorul societăţii.

Astfel, in data de 18 ianuarie 2018, in jurul orei 14,00 in timp ce contestatoarea se afla la locul său de muncă , xxx, administratorul societăţii i-a solicitat acesteia sa semneze un set de acte, pe un ton sever si grăbit, susţinând ca sunt actele privind modificarea duratei contractului sau de munca, din durata nedeterminata in durata determinata pe 3 luni, aşa cum conveniseră cu câteva zile înainte.

Învederează instanţei de judecata faptul ca, intre administratorul societăţii intimate si contestatoare a avut loc, cu câteva zile in urma (aproximativ o săptămâna), o discuţie cu privire la modificarea duratei contractului sau de munca, pe motiv ca societatea are dificultăţi financiare, contestatoare exprimându-si acordul cu privire la aceasta modificare in ceea ce priveşte durata acestuia.

In aceste împrejurări, contestatoare a avut convingerea ca actele prezentate spre semnare vizează modificarea duratei contractului sau de munca din durata nedeterminata in durata determinata pe 3 luni.

Cu toate acestea, graba cu care i s-au prezentat actele de către administrator in vederea semnării, faptul ca nu-i s-a permis sa citească actele înainte de a le semna, tonul ridicat si vehement al acestuia si faptul ca nu i s-a înmânat niciun exemplar după actele semnate, au determinat-o pe contestatoare ca, in seara aceleiaşi zile sa solicite administratorului sa i se comunice copii după actele semnate.

In acest sens contestatoare a transmis un mesaj dnei M.A., soţia administratorului societăţii (fila 23 dosar).

Mesajul de răspuns transmis de către administrator (fila 24 dosar) a fost ca, începând cu data de 18.01.2018 contractul individual de munca al contestatoarei a încetat ca urmare a cererii de demisie depuse pe data de 18 ianuarie 2018.

Acesta a fost momentul de soc in care contestatoarea a realizat ca a fost înşelata de către administratorul intimatei si ca de fapt nu a semnat actele pentru modificarea duratei contractului de munca, ci cu totul alte înscrisuri.

Mai arată, reclamanta ,prin precizări că ,prin întâmpinare, intimata susţine ca : „In data de 18.01.2018, reclamanta a înaintat angajatorului cererea de demisie in cuprinsul căreia a completat olograf: numele si prenumele, codul numeric personal, seria si numărul cârtii de identitate a acesteia, motive personale si data încetării contractului de munca - 18.01.2018. Societatea angajatoare i-a înregistrat cererea de demisie sub nr.03 din 18.01.2018. La aceeaşi data, întrucât trebuia sa 'înregistreze in RE VIS AL încetarea raporturilor de munca cu salariata D.D.A. in temeiul art.81 alin.7 Codul muncii, parata a emis si decizia de încetare a CIM nr.01/18.01.2018, decizie care de asemenea a fost semnata olograf de către reclamanta..."

In primul rând, cum si când putea contestatoare sa se deplaseze la sediul societăţii din Paşcani pentru a-si depune CEREREA DE DEMISIE in vederea înregistrării la societate, daca in ziua respectiva aceasta s-a aflat la locul sau de munca din xxx?!

Aceasta împrejurare o dovedim cu rapoartele financiare /Situaţiile Z aferente zilei de 18 ianuarie 2018 pe care societatea este obligata sa le depună la solicitarea instanţei de judecata.

In al doilea rând, care este modalitatea in care reprezentantul societăţii intimate a intrat in posesia celor doua acte semnate de contestatoare, in condiţiile in care aceasta in data de 18 ianuarie 2018 s-a aflat la locul sau de munca din xxx si a lucrat in intervalul 09,00-18,30 ?!

Singura explicaţie logica si reala, susţine reclamanta,  o constituie faptul ca, administratorul societăţii intimate este cel care s-a deplasat in ziua de 18 ianuarie 2018 in jurul orei 14,30, la punctul de lucru unde contestatoarea îşi desfăşura activitatea si i-a prezentat spre semnare cele doua acte susţinând ca sunt actele adiţionale privind modificarea contractului sau individual de munca.

Ce anume poate determina o femeie gravida in 9 săptămâni să-şi dea demisia şi să renunţe fără nici o explicaţie la serviciu, lipsindu-se cu buna ştiinţa de mijloacele necesare traiului copilului nenăscut si întregii sale familii ?!

Prin precizările depuse , reclamanta a mai arătat  următoarele aspecte:

a)contestatoarea nu a intenţionat niciodată sa demisioneze, dimpotrivă a fost de acord cu modificarea contractului sau individual de munca cu privire la durata acestuia, modificare propusa verbal de către administratorul societăţii cu aproximativ o săptămâna înainte de data de 18 ianuarie 2018 ; Contestatoarea a dat crezare spuselor administratorului societăţii, cum ca trebuie sa semneze actele privind modificarea duratei contractului sau de munca

b)cererea de demisie are un conţinut preformulat, redactat la calculator si doar numele, prenumele, datele persoanele si semnătura sunt scrise olograf de către contestatoare.

Care este raţiunea pentru care un angajat ar utiliza o cerere de demisie tipizata, preformulata, pe care sa o completeze olograf doar cu datele esenţiale si semnătura?! In ce împrejurări ar fi putut semna contestatoarea o asemenea cerere in condiţiile in care era însărcinata?

Un fapt este cert, administratorul societăţii intimate a mintit-o/inselat-o pe contestatoare si a indus-o in eroare cu privire la natura actelor prezentate acesteia spre semnare, fără a-i da posibilitatea sa le citească si fără a-i înmâna un exemplar al acestora;

O dovada a acestor susţineri o constituie mesajele transmise către administratorul si soţia acestuia, mesaje prin care contestatoarea solicita, in seara aceleiaşi zile de 18 ianuarie 2018, sa-i fie înmânate un exemplar după actele prezentate spre semnare.

c)cererea de demisie ca si act unilateral de voinţa al salariatului trebuie sa exprime consimţământul liber exprimat al acestuia.

Consimţământul, pentru a fi valabil, trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii: sa provină de la o persoana cu discernământ; sa fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.

In cazul de fata, decizia de încetarea a contractului individual de munca al contestatoarei este nula, in condiţiile in care, cererea de demisie care a stat la baza emiterii deciziei de încetare a CIM nu reprezintă voinţa libera, neviciata a contestatoarei D.D.A..

Pentru a fi valabil exprimat si pentru a produce efecte juridice, consimţământul trebuie dat in cunoştinţa de cauza si in deplina libertate, respectiv, sa nu fie afectat de vicii care sa-1 altereze.

Arată reclamanta că în acest sens, art.1204 Cod civil statuează, cu referire la condiţiile consimţământului, ca acesta trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunoştinţa de cauza .

Totodată, potrivit art.1206 Cod civil, consimţământul este viciat, atunci când este dat din eroare, surprins prin doi sau smuls prin violenta, sau in caz de leziune.

Potrivit dispoziţiilor art.1214 Cod civil, dolul este acel viciu de consimţământ care consta in inducerea in eroare a unei persoane, cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive ori prin omisiunea, in mod fraudulos, de informare a cocontractantului asupra unor împrejurări, care se cuvenea sa fie dezvăluite .

In cazul de fata, contestatoarea afirmă că este victima manoperelor frauduloase ale administratorului societăţii intimate, fiindu-i viciat consimţământul prin dol, prin aceea ca i-au fost prezentate ca adevărate împrejurări neadevărate, determinând-o pe contestatoare sa semneze acte pe care nu le-ar fi semnat daca nu ar fi fost înşelata.

Acest comportament abuziv al societăţii intimate si „supărarea" administratorului au apărut imediat după ce a fost înştiinţat, mai întâi verbal apoi in scris cu privire la starea de graviditate a contestatoarei.

Anterior acestui moment nu au fost niciun fel de probleme intre contestatoare si administratorul societăţii.

 2. În al doilea capăt de cerere vizează obligarea societăţii intimate, ca efect anulării deciziei de încetare a CIM, la reintegrarea contestatoarei in postul si la locul de munca avute anterior, respectiv de vânzător la magazin/punct de lucru al societăţii intimate din municipiul xxx, precum si obligarea intimatei la plata cu titlu de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 18 ianuarie 2018 si pana la data de 06.06.2018, data de naştere a copilului.

3.Al treilea capăt de cerere îl constituie obligarea societăţii intimate la calculul si plata orelor suplimentare efectuate zilnic de luni pana vineri, peste cele 8 ore/zi, totalizând un număr de 236 de ore suplimentare ( 2 ore/zi x 118 zile lucrătoare) si a orelor suplimentare efectuate in aceeaşi perioada, in cate doua sâmbete pe luna, totalizând 70 de ore (7 ore /zi x 10 zile) in perioada de la data angajării 03.08.2017 si pana la de 18.01.2018, inclusiv.

Raportat la salariul net de 1162 lei ( 1900 lei brut) pe care intimata 1-a plătit contestatoarei in luna ianuarie 2018 pentru un program de 8 ore/zi (160 ore/luna), rezulta o valoare neta 7,26 lei/ora.

Valoarea drepturilor cuvenite pentru cele 306 ore suplimentare este de 2221,56 lei (306 x 7,26 lei/ora).

Dovada efectuării acestor ore suplimentare înţelegem sa o facem prin prezentarea rapoartelor fiscale zilnice, aferente perioadei 03.08.2017-18.01.2018.

Cu aceste rapoarte fiscale (bonuri fiscale), denumite Situaţii Z, facem dovada orelor lucrate efectiv de către contestatoare, întrucât pe aceste rapoarte fiscale sunt înscrise atât ora de începere, cat si ora de terminare a programului zilnic de lucru.

4.Solicită , reclamanta şi obligarea societăţii intimate la plata diferenţei salariale in cuantum de 485 lei aferenta perioadei 03.08.2017-31.12.2017 si a sumei de 1162 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihna aferent anului 2017.

Aceasta diferenţa salarială rezultă din faptul ca societatea intimata, deşi trebuia sa-i asigure contestatoarei plata salariului minim brut pe tara de 1900 lei (1162 lei net) încă de la data angajării, in toata aceasta perioada 01.08.2017- 31.12.2017a fost plătită corespunzător unui salariu minim brut de 1450 lei

(1065 lei net).Astfel, potrivit HGR nr. 1/2017 salariul minim brut garantat in plata pe economie începând cu 01.02.2017 a fost stabilit la suma de 1900 lei.

Mai arată reclamanta că, deşi societatea intimata era obligată, potrivit art. 164 alin.(2), alin.(3) si alin.(4) din Codul muncii, sa asigure contestatoarei plata salariului minim brut pe economie in vigoare de la data angajării, si anume de 1900 lei, in fapt, abia in luna ianuarie 2018 contestatoarea a fost plătită corespunzător unui salariu minim brut de 1900 lei.

In perioada 01.08.2017-31.12.2017 contestatoarea a fost plătită cu 1450 lei brut pe luna corespunzător unui net de 1065 lei.

Aceste împrejurări rezulta din înscrisurile depuse de către intimata la dosarul cauzei si-anume: statele de plata aferente lunilor august, septembrie, octombrie, noiembrie si decembrie 2017 si Adeverinţa de vechime nr.04 din 19.01.2018emisa de societatea intimata.

Cu privire la concediul de odihna pentru anul 2017, precizează că nu a beneficiat in fapt de acest concediu in luna decembrie 2017 aşa cum susţine intimata, ci a lucrat in toata aceasta perioada, dovada fiind Rapoartele fiscale aferente lunii decembrie 2017.

5.Un alt capăt de cerere îl constituie, aşa cum rezulta si din acţiunea introductiva, obligarea societăţii intimate la plata de daune morale in cuantum de 15.000 euro, echivalentul in lei la data efectuării plaţii.

Ca urmare a stresului provocat de pierderea locului de munca si a unui venit stabil, contestatoarea a avut o sarcina cu probleme fiind nevoita periodic sa facă analize medicale pentru a fi urmărite evoluţia si starea de sănătate atât a fătului cat si a mamei. Anexam in acest sens, in copie, toate actele medicale emise cu ocazia verificărilor si controalelor medicale efectuate pana la momentul naşterii copilului.

Toate aceste analize au fost plătite de către contestatoare întrucât aceasta nu a mai beneficiat de asigurare medicala.

De asemenea, contestatoarea nu a putut beneficia nici de indemnizaţia de şomaj, având in vedere temeiul legal al încetării contractului sau de munca aplicat de către societatea parata.

Contestatoarea a fost expusa in mod real riscului de a pierde sarcina din cauza stresului provocat de pierderea locului sau de munca, astfel ca naşterea copilului a intervenit prematur si a fost nevoie de cezariana de urgenta, sens în care a depus biletul de ieşire din spital/scrisoarea medicala cu FO 10578 din 11.06.2018.

Mai susţine contestatoarea că ,având in vedere ca naşterea copilului a fost prematura, acesta a avut probleme de sănătate din primele zile de viaţă, astfel încât si contestatoarea si copilul au fost spitalizaţi 56 de zile in perioada 05.06.2018-31.07.2018.Depunem scrisoarea medicala nr.562 din 31.07.2018.

Astfel solicită instanţei de judecata sa constate ca prejudiciul de natura nepatrimoniala are la baza gravele suferinţe de ordin moral si trauma psihica suportata luni de zile de către contestatoare, suferinţe care si-au pus amprenta asupra evoluţiei sarcinii, culminând cu naşterea prematura a copilului si afecţiunile postnatale ale acestuia.

In aceste condiţii, reclamanta solicită instanţei de judecata sa constate ca sunt îndeplinite elementele răspunderii patrimoniale si-anume:

- fapta ilicita a societăţii intimate reprezentata de încetarea nelegala a contractului individual de munca al contestatoarei prin vicierea consimţământului acesteia prin dol/înşelăciune;

- prejudiciul nepatrimonial cauzat contestatoarei constând in suferinţele morale si traumele psihice suferite de aceasta ca urmare a faptului ca a rămas fără serviciu intr-o perioada deosebita a vieţii sale, si-anume aducerea pe lume a unui copil. Toate aceste traume psihice au avut un impact deosebit de periculos asupra vieţii si sănătăţii sale si mai ales a copilului;

- legătura de cauzalitate intre fapta ilicita a angajatorului si prejudiciul nepatrimonial cauzat contestatoarei este evidenta, încetarea nelegala a contractului individual de munca fiind cauza tuturor traumelor psihice trăite de contestatoare si copilul acesteia.

- culpa contractuală a societăţii intimate rezultata din modalităţile frauduloase in care a înţeles sa dispună încetarea contractului individual de munca al contestatoarei, reaua credinţa a intimatei fiind evidenta.

In aceste condiţii, raportat la dispoziţiile art.6 alin (1) din Codul muncii, potrivit cărora salariatul beneficiază de respectarea demnităţii si a conştiinţei sale, fără nici o discriminare, iar potrivit art.253 din Codul muncii, „(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat in situaţia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul. "

Totodată, instanţa urmează sa constate ca, societatea intimata se face vinovata si de nerespectarea dispoziţiilor art.21 alin.(l) lit.a) si art.2 lit.c) din OUG nr.96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de munca, cu modificările si completările ulterioare, prin aceea ca, deşi contestatoarea a anunţat verbal si in scris societatea intimata asupra stării sale de graviditate, dovedita cu acte medicale, aceasta prin mijloace frauduloase a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei.

6.Totodată, în temeiul art.452 şi art.453 alin.l Cod procedură civilă, se solicita obligarea societăţii-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

ÎN DREPT au fost invocate disp. art.6, art.57, art.121, art.164, art.166, art.168, art.171, art.253, art.270, art.271, art.272, art.273, art.274, art.275 din Legea nr.53/2003-Codul Muncii cu modificările şi completările ulterioare, art. 194, art. 195, art.452-453 Cod proc. civilă, art.1204, art.1206, art.1214, art.1246, art.1251, art.1257 Cod civil, OUG nr.96/2003.

În dovedirea pretenţiilor, prin precizările depuse pentru termenul din data de 24.09.2018, au fost solicitate  înscrisuri, interogatoriul societăţii pârâte, proba testimonială, precum şi orice alte probe a căror utilitate şi necesitate ar rezulta din cercetarea judecătorească.

Cu privire la proba cu înscrisuri, se arată că înţelege sa se folosească de înscrisurile deja depuse la dosar, precum si de înscrisurile pe care le-a anexat odată cu prezenta, si-anume, actele medicale emise in perioada de la data anunţării societăţii despre starea de graviditate si pana in prezent cu privire la evoluţia sarcini, naşterea copilului si evoluţia sănătăţii copilului pana in prezent

Prin aceleaşi precizări , se arată că, in cadrul aceleiaşi probe cu înscrisuri, având în vedere că parte din înscrisurile de care înţelegem să ne folosim în dovedirea pretenţiilor sunt deţinute de către societatea-pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art.272 din Codul Muncii şi raportat la dispoziţiile art.293 alin. l C. proc. civ., solicită ca pârâta, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art.187 alin.l, pct.2 lit.f C.proc.civ., să depună până la termenul ce va fi stabilit de către instanţă, în dublu exemplar, următoarele înscrisuri, vizate pentru conformitate cu originalul, conform art.150 alin.l şi alin.2 C. proc. civ.:

-Situaţiile Z reprezentând bonurile de casă zilnice/rapoarte fiscale zilnice eliberate de către contestatoarea D.D.A., în calitate de vânzător la punctul de lucru din xxx, pentru vânzările efectuate în perioada 03.08.2017-18.01.2018, inclusiv, cu care dorim să facem dovada programului zilnic pe care contestatoarea 1-a efectuat în toată perioada respectivă şi implicit să dovedim orele suplimentare pe care le-a efectuat în toată această perioadă şi a căror plată o solicitam prin prezenta cerere;

De asemenea, reclamanta a solicitat, prin aceleaşi precizări şi proba cu interogatoriul pârâtei, ce a fost anexat. Teza probatorie o constituie dovedirea împrejurărilor de fapt ce au precedat încetarea contractului de munca al contestatoarei, modalitatea in care contestatoarea a anunţat societatea cu privire la starea sa de graviditate, modalitatea care i-au fost prezentate contestatoarei propunerile privind modificarea duratei CIM, modalitatea in care i-au fost prezentate contestatoarei actele in vederea semnării de către administratorul societăţii, dovedirea aspectelor privind efectuarea in fapt, a programului de lucru şi a orelor lucrate peste programul normal de lucru de către contestatoare.

Tot prin precizările formulate, reclamanta a solicitat admiterea probei testimoniale,indicând numele şi adresa martorilor,teza probatorie constituind-o dovedirea împrejurărilor de fapt privind orele suplimentare pe care contestatoarea le-a efectuat in perioada 03.08.2017-18.01.2018, privind faptul ca in ziua de 18.01.2018 contestatoarea a lucrat program normal de lucru 9-17, privind modalitatea de anunţare a societăţii de către contestatoare referitor la starea sa de graviditate, privind modalitate de propunere a modificării duratei CIM de către administratorul societăţii.

 Analizând susţinerile părţilor , probele administrate , precum şi legislaţia aplicabilă , instanţa constată că atât acţiunea , cât şi cererea reconvenţională sunt  nefondate , pentru considerentele ce urmează a fi expuse: 

Prin cererea introductivă şi precizările depuse în procedura prealabilă , reclamanta a investit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat instanţei anularea deciziei de încetare a contractului de muncă, reintegrarea pe postul deţinut anterior şi plata tuturor drepturilor salariale, precum şi obligarea angajatorului la plata daunelor morale.

Ulterior  , prin precizările depuse pentru termenul din data de 24.11.2018, a solicitat şi obligarea intimatei la calculul şi plata orelor suplimentare , obligarea la plata diferenţelor salariale şi a indemnizaţiei de concediu de odihnă. De asemenea, prin aceleaşi precizări, reclamanta a majorat câtimea pretenţiilor de la 10.000 lei la 15.000 de euro.

Instanţa , având în vedere prevederile disp.art. 204 cod procedură civilă , conform căruia reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii , numai până la primul termen la care acesta este legal citat , reţine că a fost legal investită doar cu solicitările formulate prin cererea introductivă, respectiv precizările depuse anterior datei de 11.05.2018, data primului termen de judecată.

Astfel, instanţa constată că raporturile de muncă dintre reclamantă şi pârâtă s-au desfăşurat în temeiul contractului individual de muncă nr.1 din data de 01.08.2017, în perioada 03.08.2017 – 18.01.2018, dată la care reclamanta şi-a dat demisia, conform înscrisului aflat la fila 81 dosar.

Conform disp. art. 81 alin.1 codul muncii prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.

Ulterior acestui moment, angajatorul are obligaţia conform disp. art. 81 alin 2 codul muncii să înregistreze această demisie, dispoziţie legală ce a fost respectată în prezenta cauză . Urmare a acestui fapt , instanţa constată că a fost emisă decizia de încetare a contractului individual de muncă , decizie prin care pârâta a renunţat la termenul de preaviz, efectele producându-se imediat.

Susţinerile reclamantei că a fost indusă în eroare de către angajator cu privire la semnarea cererii de demisie, nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă din cele propuse de către reclamantă , cu respectarea termenelor de procedură.

De altfel, reclamanta nu a solicitat instanţei constatarea nulităţii sau anularea cererii de demisie , aceasta investind instanţa doar cu privire la anularea deciziei de încetare a contractului de muncă. Ori , actul ce a generat emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă este cererea de demisie şi doar în raport de acest înscris , reclamanta putea să invoce o voinţa viciată .

Cât priveşte decizia de încetare a contractului individual de muncă , instanţa apreciază că a fost legal emisă , întemeiată pe dispoziţiile art. 81 alin.7 codul muncii.

Demisia este o consecinţa a principiului libertăţii muncii, consacrat de art. 41alin.1 din Constituţie:”dreptul la muncă nu poate fi îngrădit,.alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.”

Manifestarea de voinţă a salariatului cu privire la încetarea , din iniţiativa sa, a contractului de muncă este irevocabilă, retractarea fiind posibilă doar cu acordul angajatorului. În situaţia dedusă judecăţii, nu doar că angajatorul nu a fost de acord , dar a renunţat şi la dreptul de preaviz, atitudine ce denotă o evidentă acceptare a dorinţei angajatului de a înceta contractul de muncă. 

Prin urmare , instanţa va respinge acest capăt de cerere ca nefondat. Având în vedere faptul că instanţa a constatat că decizia de încetare a contractului de muncă a fost emisa în mod legal, celelalte capete de cerere subsecvente acestuia urmează a fi respinse , de asemenea, ca nefondate cu respectarea principiului accesorium sequit principale.

De asemenea, în privinţa daunelor morale , instanţa constată că acestea nu sunt  fondate , reclamanta invocându-şi, practic, propria culpă . Atât timp cât aceasta şi-a dat demisia , iar înscrisul respectiv nu a fost contestat , instanţa nu poate obliga pârâta la plata daunelor morale.

Din înscrisurile depuse de ambele părţi la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a înştiinţat angajatorul cu privire la starea de graviditate , ulterior momentului demisiei. Reclamanta nu a respectat , astfel,  dispoziţiile art.2 lit.c din OUG 96/2003  „salariata gravidă este femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare;”, anterior încetării raporturilor de muncă , prin urmare această situaţie nu îi poate fi imputată pârâtei şi nu poate constitui temei pentru admiterea cererii.

 În privinţa solicitărilor formulate prin precizările din data de 24.09.2018 , instanţa , prin încheierea din data de 22.10.2018 a constatat că obiectul constând în plata orelor suplimentare şi plata concediului de odihnă neefectuat constituie o modificare a acţiunii făcută fără respectarea termenului prevăzut de disp. art. 204 cod procedură civilă , motiv pentru care reclamanta este decăzută din acest drept procesual, aceasta având la îndemână promovarea unei alte acţiuni pe cale separată.

Referitor la cererea reconvenţională, instanţa , urmare a analizei probatoriului administrat , constată că pretenţia nu este fondată.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâta arată că solicită obligarea reclamantei la plata daunelor morale, întrucât „prin atitudinea sa reclamanta a creat un grav prejudiciu de imagine societăţii noastre, învinuindu-ne atât în cuprinsul sesizării formulate la ITM Iaşi în data de 19.01.2018 şi în cuprinsul cererii introductive de instanţă de săvârşirea unor fapte penale care în realitate nu există, ne-a făcut sesizări inclusiv la ANCPI, ne terorizează angajata…atât direct cât şi prin persoane interpuse”.

Pârâta avea obligaţia , conform disp.art. 249 cod procedură civilă („cel ce face o susţinere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”) să dovedească motivele arătate prin reconvenţională, ori din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că reclamanta ar fi avut un comportament nepotrivit în raport de noua salariată a pârâtei.

De asemenea, faptul că reclamanta a formulat o sesizare la ITM Iaşi, precum şi o acţiune în faţa instanţei de judecată nu poate constitui temei al constatării existenţei unei fapte ilicite care să determine obligarea reclamantei la repararea unui prejudiciu, fie el şi moral.

A îmbrăţişa raţionamentul pârâtei-reconveniente ar echivala cu a accepta o limitare sau o interzicere a dreptului de a petiţiona . Mai mult, nu putem vorbi despre un prejudiciu de imagine, în condiţiile în care cele două înscrisuri, chiar dacă sunt adresate unor instituţii publice, nu sunt destinate publicului, accesul la ambele dosare , atât cel administrativ, cât şi cel al instanţei , fiind limitat.

Referitor la cererea ambelor părţi de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa urmează a respinge şi această solicitare, având în vedere soluţia pronunţată cu privire la fondul pretenţiilor deduse judecăţii ,fiind respinsă atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta D.D.A. în contradictoriu cu pârâta S.C.M.X. S.R.L.,  ca nefondată.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C.M.X. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta D.D.A, ca nefondată.

Respinge cererile de obligare la plata  cheltuielilor de judecată , formulate de ambele părţi.

Domenii speta

Spete similare