Contestație la executare. Codul de procedură ciivlă de la 1865. Termenul de invocare a perimării și prescripției executării silite.

Contestație la executare. Codul de procedură ciivlă de la 1865. Termenul de invocare a perimării și prescripției executării silite.

I N S T A N Ț A,

Deliberând asupra contestației la executare de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Constanța la data de 26.10.2018, sub nr. de dosar XXXXXXXXX, contestatorul XXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata XXXXXXXXX a solicitat instanței desființarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 690/2012 al BEJ XXXXXXXXX ca urmare a perimării, cu consecința anulării actelor de executare.

Totodată, a solicitat anularea executării silite, invocând:

-Lipsa unui titlu executoriu pe considerentul că XXXXXXXXX este o societate nebancară;

-Prescripția executării silite;

-Nulitatea absolută a executării întrucât nu a fost declarată scadența anticipată a creditului, creanța nefiind exigibilă.

În subsidiar, a solicitat anularea sumelor percepute cu titlu de dobândă de către cesionari întrucât aceștia nu au avut calitatea de bancă.

A mai solicitat contestatorul restituirea taxei judiciare de timbru în baza art. 45 lit. f) Cod procedură civilă și obligarea intimatei la plata celorlalte cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a învederat că în data de 11.10.2018 a primit de la BEJ XXXXXXXXX somația imobiliară din 09.10.2018, împreună cu titlul executoriu și încheierea Judecătoriei Constanța nr. 1018/28.01.2013 de încuviințare a executării silite.

A susținut că din analiza înscrisurilor comunicate se poate observa că intimata a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de executare. Astfel, executarea silită s-a perimat.

De asemenea, a afirmat că în temeiul art. 120 din OG nr. 99/2016, contractele de credit își păstrează caracterul de titluri executorii atâta vreme cât parte în contract este o instituție bancară. Din momentul preluării contractului de către o altă entitate juridică nebancară, raportul dintre debitor și creditor capătă o altă natură juridică, pierzându-se caracterul de titlu executoriu al contractului de credit.

A mai alegat contestatorul că a intervenit și prescripția executării silite, raportat la dispozițiile art. 16 și  art. 6 din Decretul nr. 167/1958, precum și faptul că declararea scadenței anticipate a creditului s-a făcut cu încălcarea art. 379 Cod procedură civilă, creanța nefiind exigibilă, conform art. 5.7 din Contractul de credit.

Totodată, întrucât cesionarul nu are calitatea de bancă, dobânda calculată și reținută trebuia să fie zero pe întreaga perioadă a cesionării.

În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 389, 399 din Codul de popcedură civilă de la 1865 și pe cele ale Decretului nr. 167/1958.

În susținerea cererii au fost anexate înscrisuri conform art. 150 Cod procedură civilă.

Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei (f.35).

► La data de 22.11.2018 intimata a depus întâmpinare (f.17), prin care a invocat excepțiile netimbrării și tardivității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția tardivității, intimata a susținut că acțiunea este formulată după 6 ani de la data declanșării executării silite, cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) Cod procedură civilă (1865).

A afirmat că în speță nu a intervenit perimarea, fiind înființată poprirea. Lipsa disponibilităților în contul poprit se datorează actelor și faptelor debitorului, neputând fi imputată terțului poprit și nu există obligația legală în sarcina executorului judecătoresc ca, în termen de 6 luni de la înființarea popririi, să revină cu noi adrese de înființare a popririi, mai ales că, odată înființată, poprirea produce efecte inclusiv asupra veniturilor viitoare.

 De asemenea, a alegat că au fost reținute lunar sume din salariul debitorului.

În continuare, intimata a susținut că cesiunea de creanță nu schimbă caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, iar dreptul său de a cere executarea silită nu s-a prescris.

Cu privire la creanță, intimata a afirmat că aceasta este certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379 Cod procedură civilă (1865), declararea scadenței anticipate fiind un pact comisoriu de grad 4.

Debitul s-a actualizat până la data de 30.09.2016 cu dobânda legală în baza OG nr. 9/2000 și OG nr. 13/2001, iar de la această dată nu au mai fost percepute dobânzi.

► La solicitarea instanței, la data de 15.01.2019 contestatorul a depus note cu privire la perimarea executării silite, prin care a arătat că în perioada 29.04.2013 (când executorul judecătoresc a emis adresa către CNAS Constanța și până la data de 26.10.2016 (când executorul a făcut primul act de executare – proces verbal de stabilire cheltuieli de executare, nu au fost efectuate acte de executare.

Creditoarea XXXXXXXXX emite o singură cerere de stăruire în executare  - f. 46 din dosarul de executare, nedatată, în care se menționează debitul la data de 15.11.2016.

Totodată, în perioada ianuarie 2017 – aprilie 2018 nu este emis niciun act de executare de către executorul judecătoresc.

♦  Prin încheierea de ședință din data de 07.02.2019 instanța a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării și a unit cu fondul cauzei execpția tardivității invocată de intimată.

A fost administrată pentru părți proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În conformitate cu disp. art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepția tardivității contestației la executare, instanța reține următoarele:

Dosarul de executare silită nr. XXXXXXXXX s-a format la cererea creditoarei cesionare  XXXXXXXXX depusă la data de 29.11.2012, împotriva debitorului XXXXXXXXX, pentru realizarea creanței în cuantum de 11287,88 euro (6788,60 euro credit restant și 4499,28 euro dobânzi+comisioane), în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit de consum nr. 141CIS6071360004/16.05.2007, încheiat cu XXXXXXXXX.

Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Constanța prin încheierea nr. 1018/28.01.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXX.

Executorul judecătoresc a emis procesul verbal nr. 690/26.02.2012 prin care a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 5937,04 lei, la aceeași dată fiind emisă somația în baza art. 387 Cod procedură civilă (1865), pentru suma de 11287,88 euro debit și 5937,88 euro cheltuieli de executare.

Somația și procesul verbal de cheltuieli i-au fost comunicate contestatorului la data de 06.03.2013 (f.33 verso din dosarul de executare).

Prin declarația dată executorului judecătoresc la data de 07.03.2013 contestatorul a recunoscut acest debit și s-a obligat să îl achite în rate lunare de 60 de euro (f.29 din dosarul de executare).

La data de 07.03.2013 executorul judecătoresc a emis procesul verbal de cheltuieli de executare nr. 690/07.03.2013, prin care a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 5937,04 lei.

Prin cererea de la fila 41 din dosarul de executare, nedatată, XXXXXXXXX a solicitat executprului judecătoresc să ia act de cesiunea intervenită între XXXXXXXXX și XXXXXXXXX, în sensul că noul creditor cesionar este XXXXXXXXX.

Prin procesul-verbal din data de 26.10.2016 executorul judecătoresc stabilește cheltuieli de executare în cuantum de 6494,38 lei. În cuprinsul acestui proces verbal se menționează numele creditorului ca fiind XXXXXXXXX.

Prin cererea depusă de XXXXXXXXX la executor la fila 46, nedatată, se solicită continuarea executării silite, menționându-se să la data de 15.11.2016 debitul este în cuantum de 64695,48 lei și include cheltuielile de executare avansate de creditor până la acest moment.

La data de 03.04.2018 executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terțul poprit XXXXXXXXX numele creditorului fiind menționat a fi XXXXXXXXX.

La data de 09.10.2018 executorul judecătoresc a emis somația imobiliară cu privire la imobilul situat în Constanța, str. XXXXXXXXX jud. Constanța, în această somație fiind menționat cnumele creditorului ca fiind XXXXXXXXX (fila 71 din dosarul de executare).

Potrivit disp. art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865, Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cătrei cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281', se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită sau să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, contestația la executare se prezintă sub trei forme, respectiv contestația la executare propriu-zisă, contestația la titlu și contestația împotriva refuzului organului de executare să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, în funcție de contestația la executare exercitată determinându-se și termenul în care aceasta se poate introduce.

Instanța, raportat la motivele invocate de contestator, apreciază că prezenta acțiune este o contestație la executarea silită însăși.

Cu privire la termenul în care contestația la executarea silită însăși trebuie formulată, disp. art art. 401 Cod procedură civilă prevăd:

 (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:

a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;

b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;

c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.

(…)

În speță, instanța apreciază că în ceea ce privește termenul pentru formularea contestației, se aplică dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, contestatoarea putând introduce contestația în termen de 15 zile de la data comunicării somației de plată ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.

♦ Cu privire la motivul de contestație vizând perimarea executării silite, instanța reține dispozițiile art. 389 alin. (1) din Codul de procedură de la 1865 – aplicabil în cauză, potrivit cu care: dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desfiițarea ei.

Instituția perimării executării, ca și perimarea acțiunii, contribuie la creșterea diligenței creditorului și are rol de accelerare a procedurii judiciare, fiind suficient ca creditorul să-și fi manifestat diligența în sensul continuării executăriin silite.

În lipsa unei reglementări legale, instanța apreciază că termenul limită până la care se poate formula o cerere de constatare a perimîrii executării silite  este marcat de data efectuării unui nou act de executare de care parte ia cunoștință, de natură a conduce la continuarea urmării silite, moment de la care partea trebuie să acționeze în sensul exercitării contestației la executare, în condițiile și termenele prevăzute de Codul de procedură civilă. Neuzând de calea contestației la executare, partea interesată va pierde posibilitatea de a mai invoca perimarea executării silite pe cale unei cereri separate, ca efect al decăderii din acest drept

Prin urmare, debitorul are la îndemână calea contestației la executare prevăzută de art.399 Cod procedură civilă – care este o acțiune în realizare și care are drept scop tocmai paralizarea dreptului creditorului în a obține realizarea creanței față de debitor.

Deși perimarea executării operează de drept, conform art. 389 alin. (1) Cod procedură civilă, nu se poate face abstracție de regimul juridic al termenelor procedurale în care se poate contesta modalitatea de îndeplinire a actelor de executare, săvârșite în anumite condiții de neregularitate, specifică fazei de executare fiind apelarea la mijlocul procedural al contestației la executare. Prin urmare, condiționată fiind de constatarea instanței, intervenirea perimării executării silite nu poate avea loc decât în condițiile specifice acestei faze a procesului civil, nerespectarea acestora conducând la decăderea din dreptul de a mai invoca incidența acestei sancțiuni.

Odată ce perimarea executării silite operează de drept (ope legis), dacă debitorul observă acest incident procedural, se va putea adresa instanței printr-o acțiune principală, în vederea constatării perimării. În condițiile în care executorul judecătoresc continuă executarea silită, după împlinirea termenului de perimare, aceasta nu mai poate fi constată pe cale unei acțiuni principale – acțiune în constatare – ci pe calea contestației la executar, astfel cum este și cazul în speța de față.

Prin urmare, după ce s-a împlinit termenul de 6 luni de la lăsarea executării silite în nelucrare și până la efectuarea următorului act de executare, debitorul poate formula cererea de constatare a perimării executării silite, însă numai în acest caz se poate vorbi despre acțiunea directă în constatarea perimării. De asemenea, este adevărat că perimarea se constată din oficiu, iar organul de executare trebuie să refuze continuarea executării când constată că a intervenit perimare, dacă însă acesta din urmă continuă executarea silită, debitorul poate invoca perimarea numai pe cale contestației la executare, în termen de 15 zile, de la primul act de executare de care ia la cunoștință ulterior intervenirii perimării.

Așadar, dacă ulterior intervenirii sancțiunii perimării, executorul judecătoresc emite acte de executare silită, acțiunea prin intermediul căreia se solicită constatarea intervenirii perimării trebuie să îmbrace forma unei contestații la executare împotriva actelor emise ulterior, fiind impetuos necesar ca debitorul să respecte termenul imperativ legal, de 15 zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a invoca perimarea.

Instanța va analiza termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) în raport de momentul comunicării actelor de executare ulterioare momentului la care debitorul afirmă că a intervenit perimarea.

Reține că o primă perimare a intervenit la data de 26.10.2016, având în vedere că din data de 07.03.2013 și până la data de 26.10.2016 nu a fost îndeplinit niciun act de executare, la 26.10.2016 fiind încheiat un proces verbal de cheltuieli de executare, pentru care nu există în dosar dovada de comunicare către debitor.

Următorul act de executare după data de 26.10.2016 este adresa de înființare a popririi din data de 03.04.2018 (f.49 din dosarul de executare), ce a fost comunicată debitorului la data de 10.04.2018 (f. 55 verso).

Astfel, instanța apreciază că termenul de 15 zile pentru invocarea perimării a început să curgă de la data comunicării adresei de înființare a popririi, acesta fiind primul act de executare comunicat debitorului după ce a intervenit perimare.

Termenul de 15 zile pentru formularea contestației, fiind un termen legal imperativ, se calculează potrivit disp. art. 101 alin. (1) Cod procedură civilă, pe zile libere, neintrând în calcul ziua la care începe să curgă termenul – 10.04.2018 și nici ziua în care acesta se împlinește –25.04.2018. Astfel, termenul pentru depunerea contestației se împlinea la data de 26.04.2018, o zi de joi, lucrătoare.

Cum contestatorul a depus contestația la executare la data de 26.10.2018, instanța constată că prezenta contestație a fost tardiv introdusă cu privire la motivul vizând perimarea executării silite, astfel că excepția tardivității este întemeiată, urmând a fi admisă, iar contestația la executarea silită însăși respinsă ca tardiv formulată.

♦ Cât privește motivele vizând prescripția executării silite și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil, termenul pentru formularea contestației la executare a început să curgă de la data comunicării primei somații de plată – 06.03.2013, contestația la executare fiind, de asemenea, tardiv formulată pentru aceste motive.

♦ Cu privire la contestația la executare pentru motivele vizând nelegalitatea dobânzilor, instanța reține că executarea silită a fost pornită pentru suma de 11287,88 lei, din care 6788,60 lei credit restant și 4499,28 euro dobânzi și comisioane.

Din procesul verbal din data de 26.10.2016 rezultă că debitul fusese actualizat la suma de 14194,51 euro, iar la data de 03.04.2018 – data înființării popririi, debitul era 73244,67 lei, din care 6494,38  lei cheltuieli de executare silită.

Și în raport de acest motiv de contestație, instanța apreciază că debitorul trebuia să introducă contestația în termen de 15 zile de la data primirii adresei de înființare a popririi, respectiv până la data de 26.04.2018, contestația la executare fiind tardiv formulată.

♦ Referitor la motivul vizând lipsa caracterului de titlu executoriu față de împrejurarea că  XXXXXXXXX nu este instituție bancară, instanța reține că debitorul a luat cunoștință despre calitatea de debitor cesionar al acestei societăți odată cu comunicarea somației imobiliare din data de 09.10.2018, respectiv la data de 11.10.2018, astfel cum rezultă din procesul verbal de înmânare de la fila 78 verso din dosarul de executare, termenul de 15 zile începând a curge de la data de 12.10.2018, împlinindu-se la data de 27.10.2018, zi de sâmbătă, nelucrătoare, termenul prelungindu-se până pe data de 29.10.2019.

Contestația a fost introdusă la data de 26.10.2018, astfel că cererea este în termen pentru acest motiv de contestație, sens în care excepția tardivității va fi respinsă ca neîntemeiată pentru contestația la executare având ca obiect acest motiv.

Analizând motivul de contestație, instanța îl apreciază neîntemeiat.

Reține că reglementarea, prin art. 120 din OUG nr. 99/2006, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate cu o instituție de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligații (creanțe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligației respective. În consecință, caracterul executoriu este asociat doar cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare și, atâta timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialității a devenit o calitate a creanței, care se poate transmite. Astfel, modificarea părților originare ale contractului de credit care constituie titlu executoriu  nu afectează substanța titlului executoriu, întrucât cesionarul este subrogat în drepturile creditorului cedent și beneficiază astfel, de executabilitatea contractului de credit astfel preluat.

Prin urmare, executarea silită a început în temeiul unui titlu executoriu, acesta fiind reprezentat de Contractul de credit nr. 141CIS6071360002/16.05.2007, sens în care va respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte excepția tardivității invocată de intimată.

Respinge ca tardiv formulată contestația la executare formulată de contestatorul XXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata XXXXXXXXX, având ca obiect: perimarea executării silite, prescripția executării silite, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.

Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității contestației având ca obiect lipsa caracterului de titlu executoriu.

Respinge ca neîntemeiată contestația la executare având ca obiect lipsa caracterului de titlu executoriu.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Constanța, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.08.2019.

PRESEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare